Când barierele lingvistice pot crește riscul producerii unor accidente de muncă

Asigurarea unui mediu de muncă sigur și sănătos este o obligație a angajatorului, însă în această privință avem în vedere obligațiile tuturor celor implicați în relațiile de muncă, adică și respectarea dispozițiilor legale, a instrucțiunilor primite și a normelor interne de către fiecare salariat, urmărind în mod corespunzător scopul acestora, adică protejarea sănătății și protecția oamenilor.

Angajăm salariați, dar lucrăm cu oameni, acesta este un principiu pe care trebuie să-l avem în vedere în orice relație de muncă, dar este și punctul de plecare al unei relatări care aduce în discuție și alte riscuri în privința SSM, unele pe care Directivele UE și normele noastre interne nu le-au luat în calcul încă.

Notă: Pentru început, nu-mi propun luarea în calcul a unei eventuale intenții în cazul accidentelor de muncă și consider că nimeni nu ar urmări ca prin încălcarea sau nerespectarea regulilor de SSM să provoace o vătămare corporală sau îmbolnăvirea altei persoane (ori chiar invaliditate sau deces), aici fiind vorba, cel mai probabil, de o culpă. 

Deși plecăm cu analiza de la prezumția culpei, nu putem exclude situații în care faptele sunt comise cu intenție, iar în cazul în care există suspiciuni, inspectoratul teritorial de muncă are obligația de a sesiza organele de urmărire penală, așa cum prevăd dispozițiile Legii 319/2006 și normele sale de aplicare. Chiar dacă am presupune că o astfel de situație nu ar fi sesizată conform dispozițiilor legale în privința SSM, persoana vătămată se poate adresa organelor de cercetare penală și astfel avem chiar două instrumente juridice la dispoziție.

E important ca angajații să se înțeleagă verbal între ei, inclusiv din perspectiva SSM

Revenind la relatarea care stă la baza acestui material, pe lângă suspiciunea firească cu privire la producerea unui eveniment (în sensul larg al legislației SSM) în mod intenționat și cu scopul de a fi „mascat” sub forma unui accident de muncă, avem în vedere o altă realitate, lipsa acută de forță de muncă la nivel național, ceea ce înseamnă imigrație în scop de muncă (angajarea cetățenilor străini, preponderent din state terțe).

Fără a intra în foarte multe detalii privind procedura angajării în sine a străinilor, trebuie amintit un aspect relevant din aceasta, unul care vizează destul de direct și partea de SSM -- cunoștințele minime de limbă română sau cunoașterea unei limbi de circulație internațională.

În funcție de acest aspect, angajatorul va lua măsurile necesare pentru asigurarea unei instruiri, suficiente și adecvate în domeniul SSM pentru toate fazele de instruire, dar se va asigura că lucrătorii pot comunica eficient între ei, în principal pentru a nu se pune unul pe celălalt în pericol.

Deși am putea aprecia, privind superficial dispozițiile legale, că fiecare lucrător străin a declarat pe propria răspundere, încă din faza premergătoare angajării, că are cunoștințe minime de limba română sau cunoaște o limbă de circulație internațională, acest aspect nu înlătură obligația angajatorului de a se asigura, inclusiv prin testare, că instruirea a fost corespunzătoare și că activitatea se poate desfășura fără niciun risc pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor.

Tot din punct de vedere legal, fie că este cetățean român sau nu, fiecare lucrător are aceleași drepturi și obligații în cadrul relației de muncă și, cel mai important aspect este că oricare ar fi cetățenia sau naționalitate lucrătorului, vorbim despre o persoană (un om) care prestează o activitate în beneficiul și sub autoritatea unui angajator care și-a  asumat răspunderea din punct de vedere legal și în privința SSM.

Ținând seama de riscurile specifice și de specificul activității, în special atunci când în cadrul echipelor în care avem și lucrători străini alături de cei români, angajatorul trebuie să se asigure că aceștia pot comunica eficient între ei și că nu apar situații în care, din cauza „barierelor lingvistice” se produc evenimente în sensul Legii 319/2006.

Sintagma „instruire suficientă și adecvată” trebuie interpretată în ansamblul ei și ținând seama de limba pe care fiecare lucrător o cunoaște, nu neapărat în privința semnării fișei de instruire, ci chiar de atingerea scopului care stă la baza ansamblului normativ din domeniul SSM, protejarea tuturor lucrătorilor.

Faptul că se permite angajarea lucrătorilor străini care nu cunosc limba română, dar cunosc o limbă de circulație internațională nu înseamnă că neapărat o simplificare a procedurilor legale, iar atunci când acești lucrători își desfășoară activitatea în cadrul unei echipe mixte (lucrători români și lucrători străini), concluzia logică este că între ei vor comunica într-o limbă pe care o stăpânesc toți, unul dintre obiective fiind chiar prevenirea unor accidentări sau îmbolnăviri profesionale.

Cu alte cuvinte, prin semne sau limbaj nonverbal nu se poate atinge acest scop.

Chiar dacă nu rezultă explicit și direct, atunci când se produce un eveniment, prima consecință este suferința fizică a lucrătorului victimă, ulterior intervenind celelalte aspecte care țin de procedură și răspunderea celor responsabili.

Persoanele care, potrivit dispozițiilor legale în privința SSM, vor efectua cercetarea au obligația de a stabili caracterul accidentului și, în funcție de concluziile cercetării, vor fi luate/dispuse măsurile necesare, nefiind exclusă sesizarea organelor de urmărire penală.

Util: Șapte aspecte importante despre accidentele de muncă