Practic, dacă ne raportăm la comentariile din spațiul public, fără a lua în calcul și discuțiile purtate cu părțile implicate, salariați și angajatori, constatăm că angajatorii invocă amenzile primite „nejustificat”, iar salariații acuză lipsa de reacție sau reacțiile insuficiente și/sau întârziate din partea instituției cu atribuții în domeniu.
Probabil că, privite din perspectiva fiecărei părți, reacțiile sunt relativ justificate, însă nici nu putem ignora dispozițiile legale și nici cifrele care, de cele mai multe ori, ne fac să credem că nici după aproape 20 de ani de la adoptarea sa, Codul muncii încă nu a fost pe deplin înțeles.
Așa cum am arătat în repetate rânduri, nici n-ar fi nevoie de o instituție care să verifice și atunci când este cazul să amendeze angajatorii dacă art. 8 din Codul muncii ar fi fost luat în considerare și aplicat. Da, este vorba despre buna-credință și consensualitatea pe care se bazează orice relație de muncă.
Și pentru că 20 de ani par insuficienți, dacă ne raportăm exclusiv la Legea 53/2003, inspectorii de muncă încă mai depistează persoane care prestează o muncă în beneficiul unui angajator fără încheierea unui contract individual de muncă sau fără ca acesta să fie înregistrat în registrul electronic și transmis conform HG 905/2017, adică muncă la negru sau, cum este legal definită, muncă nedeclarată.
Surprinzător este modul în care este aplicat chiar un text de lege aproape perfect clar, iar aici vom analiza comunicatul ITM Argeș, raportându-ne la textul art. 260 alin (1) lit. e) și e1) din Codul muncii:
- Art. 260 alin (1) lit. e) - „primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei”
- Art. 260 alin (1) lit. e1) – „primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activității, cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei”
Extras din comunicatul ITM Argeș nr. 7654/95/IM/CRP/11.04.2022 – „În vederea diminuării numărului de persoane ce desfășoară muncă nedeclarată, ITM Argeș a efectuat un număr de 179 de controale. Astfel, la 9 angajatori sancționați, au fost depistate ca prestând muncă nedeclarată un număr de 14 persoane. Valoarea amenzilor aplicate este de 100.000 de lei.”
Sigur, putem calcula și putem constata că, în realitate, au fost aplicate 5 amenzi, asta dacă ne raportăm, cum spuneam, la textul Codului muncii și pentru că avem o valoare fixă a amenzii, respectiv 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată. Având 14 persoane depistate prestând muncă nedeclarată, atunci valoare totală a amenzilor ar fi fost de 14 X 20.000 de lei, adică aproape de trei ori mai mare.
La fel de sigur este și că, dacă nu cumva este o eroare în comunicatul ITM, s-au aplicat dispozițiile art. 6 alin (1) și 7 alin (1), (2) și (3) din OG 2/2001, adică sancțiunea pentru 9 persoane depistate prestând muncă nedeclarată a fost avertismentul.
Este clar că nu putem trece ușor cu vederea munca nedeclarată, iar acest aspect este prevăzut clar de Codul muncii, care a prevăzut pentru aceste contravenții cele mai dure sancțiuni, adică o amendă de 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată, fiind prevăzută o limită maximă de 200.000 pentru un singur angajator, deși în acest caz avem 9 angajatori.
Am precizat că este una dintre cele mai dure sancțiuni prevăzute de legislația muncii pentru că trebuie să analizăm și cazurile în care agentul constatator poate, potrivit OG 2/2001, să sancționeze contravenientul cu avertisment.
Astfel, art. 7 alin (1) din OG 2/2001 prevede că „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale”.
Potrivit alin (2) al aceluiași articol, „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.”, iar alin (3) pare să fie singurul care a fost respectat și ar putea, într-o mică măsură să justifice această abordare, adică „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Dacă pentru munca nedeclarată se pot aplica avertismente, atunci fie primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract de muncă și/sau netransmiterea în termen a datelor contractului nu reprezintă o faptă gravă, fie chiar nu ne dorim să oprim acest fenomen.
Ar fi nedrept să nu citim și un extras din Nota de fundamentare a OUG 53/2017, actul normativ prin care au fost introduse aceste sancțiuni în Codul muncii, respectiv partea în care munca nedeclarată reprezintă un fenomen de o gravitate crescută, ceea ce exclude aplicarea dispozițiilor art. 6 și 7 din OUG 2/2001 – „Munca nedeclarată reprezintă un fenomen de o gravitate crescută cu care se confruntă societatea, cu consecințe negative atât asupra lucrătorului, cât și asupra bugetului de stat, care se manifestă în diferite forme, atât prin nedeclararea către autorități a întregii activități a salariatului, cât și prin declararea parțială a activității acestuia.”
Ce consecințe are munca nedeclarată?
Negative, atât pentru lucrător, cât și pentru angajatorii de bună-credință care se confruntă cu o concurență neloială din partea celor care, nefiscalizând drepturile salariale, au din start un avantaj de cel puțin 41,5% din fondul de salarii, acesta fiind procentul pe care fiecare salariat îl datorează statului din veniturile salariale primite în schimbul muncii sale.
O întrebare rămâne, poate fi combătută munca nedeclarată sau subdeclarată cu avertismente?
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (0)