SSM: De ce trebuie să le acorzi o atenție deosebită angajaților care au avut COVID-19

Covid lung sau pe termen lung descrie situația medicală în care se regăsesc unii dintre pacienții care au avut COVID-19 și care presupune simptome pe termen lung, ce durează o perioadă considerabilă după ce a trecut infecția inițială. Deși diagnosticul nu este pus ca atare, Covid lung fiind, la momentul actual, încă subiect de studiu în lumea medicală, un lucru e cert prin observarea multor pacienți de peste tot din lume cu privire la prezența unor simptome pe termen mediu și lung de la infecția inițială: prezintă oboseală cronică, probleme de respirație (acestea două fiind cele mai comune), dureri în piept, probleme de concentrare sau cu memoria, probleme cu somnul, palpitații, amețeli, senzația de ace în diverse părți ale corpului, dureri articulare, stări depresive ori de anxietate, dureri ale urechii, dureri de stomac și probleme gastrice, dificultate în a sta mult timp în picioare, pierderea gustului sau a mirosului, iritații la nivelul pielii și chiar exacerbarea unor condiții medicale preexistente.

Pe scurt, Organizația Mondială a Sănătății a definit generic sindromul post-Covid-19 ca fiind o condiție medicală ce apare la indivizi cu istoric de infectare cu COVID-19 până la trei luni după infecție ale cărei simptome durează cel puțin două luni și nu pot fi explicate printr-un diagnostic alternativ. Atunci când simptomele se întind dincolo de trei luni, vorbim de Covidul lung, în principiu. 

Astfel de simptome ale foștilor pacienți COVID-19 ar trebui să prezinte interes pentru responsabilii de SSM, arată cei de la Agenția Europeană de SSM într-o dezbatere deschisă recent. Încă din 2020, la nivel european, dar și în Statele Unite, s-a pus problema că e foarte posibil ca munca după pandemie să pună reale probleme de adaptare sau chiar de imposibilitate de revenire la muncă în aceleași condiții ca mai înainte în cazul unora dintre pacienții COVID-19. Încă din 2020 s-a conturat, practic, segmentul celor afectați de Covidul lung, iar, conform datelor citate de Agenția Europeană de SSM, majoritatea pacienților sunt oameni din segmentul activ de muncă.

„Implicațiile acestor condiții în privința sănătății lucrătorilor pot fi considerabile și angajatorul trebuie să urmărească și să evidențieze astfel de simptome ale angajaților cu istoric de COVID-19, pentru a ști apoi dacă și care sunt pașii necesari pentru siguranța lucrătorilor respectivi la locul de muncă (...) în special dacă ne gândim la șoferi, oameni din lanțul de producție sau care operează pe diverse mașinării ș.a.m.d. Adaptarea va putea însemna inclusiv modificarea sau ajustarea unor sarcini de lucru”, subliniază AESSM. 

Să ne imaginăm cazul unui angajat care suferă de oboseală cronică, de probleme de concentrare, care lucrează într-un mediu destul de stresant, cu permanente deadline-uri și care petrece tot timpul la laptop, într-un birou - cum va regândi angajatorul munca acestui lucrător, cel puțin pentru o perioadă de timp? Scurtarea, eventual, a programului de lucru, a săptămânii de lucru, de ce nu, micșorarea numărului de sarcini de lucru, dar fără diminuarea în vreun fel a salariului ar putea fi câteva măsuri ce țin strict de organizarea muncii, dar care să se dovedească potrivite pentru starea de sănătate curentă a angajatului cu Covid lung.

„Covidul lung este o condiție medicală încă insuficient înțeleasă tocmai pentru că simptomele sale sunt extrem de variate. Unii lucrători pot fi serios afectați, de exemplu, de oboseală cronică, dar e posibil ca din exterior ei să pară destul de normali și să nu li se ofere atenția cuvenită nici în materie medicală, din cauză că personalul medical încă se concentrează destul de mult pe cazurile grave. De aceea e important pentru angajatori să înțeleagă și să-și însușească ideea de Covid lung și implicațiile sale asupra individului pentru ca apoi să-și dea seama ce ar trebui făcut pentru ca lucrătorul respectiv să poată avea o recuperare optimă și, eventual, să i se ofere alternative temporare de muncă. Asta reclamă o politică internă dedicată acestui sindrom și chiar recunoașterea expresă a simptomelor Covidului lung drept cauză pentru concediile medicale”, scrie AESSM.

Merită să citești și: COVID-19 ar putea fi inclus, până la finalul anului, în lista bolilor profesionale. Comisia Europeană începe demersurile

Potrivit AESSM , principalele întrebări pe care trebuie să și le pună angajatorii, medicii de medicina muncii și angajații înșiși, sunt următoarele:

• Care sunt limitările funcționale are unui salariat care prezintă unul sau mai multe dintre simptomele Covidului pe termen lung?
• Care sunt sarcinile sale de lucru?
• Care sunt limitările lucrătorului legate strict de postul pe care îl ocupă?
• Care este traiectoria probabilă a recuperării lui?
• Ce ajustări, modificări sau măsuri de flexibilizare pot fi aplicate jobului său sau orelor sale de lucru?
• Sunt oferite de angajator sau ar putea fi oferite servicii de fizioterapie sau ce țin de sănătatea psihică a lucrătorilor?
• Sunt potențiale riscuri serioase în munca respectivului care ar trebui luate în calcul în contextul simptomelor sale?

Dozarea muncii e deosebit de importantă, subliniază agenția: pentru a reduce riscul ca situația lucrătorilor să se înrăutățească sau să stagneze, aceștia nu ar trebui să facă mai mult de 70% din volumul de muncă pe care îl făceau anterior COVID-19. 

AESSM recomandă în continuare companiilor să nu uite în sertar analizele de risc pe care le făceau până acum privind riscul de infectare cu COVID-19 la locul de muncă și seriozitatea cu care au tratat pandemia în ultimii doi ani. Mai mult decât atât, în evidențele companiilor ar trebui să apară și analizele ce privesc sănătatea post-Covid a celor care au fost infectați tocmai pentru a putea trata cu atenția cuvenită situația lucrătorilor care au fost confirmați cu COVID-19.