Legea nr. 1 din 2011 - Legea educatiei Nationale

Legea nr 1 din 2011

educaţiei naţionale

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. Ż Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub

autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură

pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile,

organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ

de stat, particular şi confesional.

Art. 2. Ż (1) Legea are ca viziune promovarea unui

învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive,

capacităţi

volitive

şi

capacităţi

acţionale,

cunoştinţe

fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate

directă, în profesie şi în societate.

(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie,

a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile

cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii

Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de

generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt

competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea

actuală şi viitoare.

(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în

dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii

umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui

sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi

dezvoltarea

personală,

pentru

dezvoltarea

spiritului

antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în

societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa

muncii.

(4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de

acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar

şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără

nicio formă de discriminare.

(5) Aceleaşi drepturi se asigură şi cetăţenilor celorlalte state

membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului

Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene.

(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod

egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecţie

în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror şedere

pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.

(7) În România învăţământul constituie prioritate naţională.

Art. 3. Ż Principiile care guvernează învăţământul

preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul

vieţii din România sunt:

a) principiul echităţii Ż în baza căruia accesul la învăţare se

realizează fără discriminare;

b) principiul calităţii Ż în baza căruia activităţile de

învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune

practici naţionale şi internaţionale;

c) principiul relevanţei Ż în baza căruia educaţia răspunde

nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;

d) principiul eficienţei Ż în baza căruia se urmăreşte

obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestionarea

resurselor existente;

e) principiul descentralizării Ż în baza căruia deciziile

principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces;

f) principiul răspunderii publice Ż în baza căruia unităţile şi

instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor;

g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor

români şi dialogului intercultural;

h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii

naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român;

i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor

aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la

dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale,

lingvistice şi religioase;

j) principiul asigurării egalităţii de şanse;

k) principiul autonomiei universitare;

l) principiul libertăţii academice;

m) principiul transparenţei Ż concretizat în asigurarea

vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin comunicarea

periodică şi adecvată a acestora;

n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de

ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;

o) principiul incluziunii sociale;

p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;

q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;

r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin

educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive;

s) principiul organizării învăţământului confesional potrivit

cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut;

t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;

principiul

respectării

dreptului

opinie

elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de

învăţământ.

Art. 4. Ż Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a

tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea

competenţelor,

înţelese

ansamblu

multifuncţional

şi

transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini,

necesare pentru:

a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea

propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor

fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;

b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în

societate;

c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea

şi dezvoltarea unei economii durabile;

d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile

umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe

stimularea dialogului intercultural;

e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de

valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul

înconjurător natural, social şi cultural.

Art. 5. Ż (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale

prin sistemul naţional de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi

prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În

caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.

(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în

vigoare începând cu prima zi a anului şcolar, respectiv

universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), dispoziţiile

prezentei legi care vizează evaluările naţionale de la finalul

învăţământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu

promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial,

respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a

completării.

Art. 6. Ż (1) În România sunt valabile numai diplomele

recunoscute de statul român, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile

de învăţământ se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin

hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

Art. 7. Ż (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate

spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise

activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi

care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau

psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic,

didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură

politică şi prozelitismul religios.

(2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de

stat este interzisă.

Art. 8. Ż Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă

anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice

locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.

Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi

utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare

ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din

produsul intern brut al anului respectiv.

Art. 9. Ż (1) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar

sunt următoarele:

a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;

b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ

de calitate;

c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele

urmărite;

d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare

coerente şi stabile;

e) eficienţa utilizării resurselor.

(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi

pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat,

particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură

finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal

acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel

postliceal de stat. Finanţarea se face în baza şi în limitele

costului standard per elev sau per preşcolar, după metodologia

elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(3) Învăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi,

niveluri, cicluri şi programe de studii se pot percepe taxe, în

condiţiile stabilite de prezenta lege.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

prin organismul specializat, stabileşte anual costul standard per

preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de bază. De suma

aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul

preuniversitar de stat, precum şi preşcolarii şi elevii din

învăţământul general obligatoriu, profesional şi liceal, particular

şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate

şi evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare.

(5) Finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar se

face după principiul ,,resursa financiară urmează elevul", în baza

căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar

se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă, cu

respectarea prevederilor alin. (2)Ż(4).

(6) Învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către

operatori economici, precum şi de alte persoane fizice sau

juridice, în condiţiile legii.

(7) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii,

taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.

Art. 10. Ż (1) În România, învăţământul este serviciu de

interes public şi se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în

limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în

limbi de circulaţie internaţională.

(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi

de învăţământ sau formaţiuni de studiu cu limba de predare

română şi/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor

naţionale ori se asigură şcolarizarea fiecărui elev în limba sa

maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil.

(3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de

stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români. Planurile de

învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar şi

suficient învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice

asigură condiţiile materiale şi resursele umane care să permită

însuşirea limbii române.

(4) În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare

şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc numai

în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot

fi redactate în limba de predare.

(5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite,

la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor şi ale

altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii, cu respectarea

prevederilor legale.

Art. 11. Ż (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română

în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului

respectiv.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în

colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii

Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în

limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale

ale României în străinătate, poate susţine lectorate în

universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi

civilizaţie românească.

Art. 12. Ż (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii

şi studenţii cu probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu

cerinţe educaţionale speciale.

(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor

proveniţi din familii defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi,

în condiţiile legii.

(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte

asemenea stimulente elevilor şi studenţilor cu performanţe

şcolare şi universitare, precum şi cu rezultate remarcabile în

educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi

sportive.

(4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de

studii pot primi şi burse pentru performanţe şcolare şi

universitare.

(5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile

de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi

studenţilor.

(6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor

persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. Învăţământul

special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului

naţional de învăţământ preuniversitar.

(7) Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă

de instruire şcolară diferenţiată, adaptată, precum şi o formă de

asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată

persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale.

(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de

a învăţa într-o unitate de învăţământ vor fi sprijiniţi prin

decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate

de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în

internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul

postliceal.

Art. 13. Ż (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept

garantat de lege.

(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea

activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană, începând

cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării

de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din

perspectivă personală, civică, socială şi/sau ocupaţională.

Art. 14. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului proiectează, fundamentează şi aplică strategiile

naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor

reprezentative

ale

profesorilor,

structurilor

asociative

reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor,

structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat,

particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale,

sindicatelor

reprezentative

din

învăţământ,

asociaţiilor

reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale

studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri

şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin

programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.

(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-

privat.

Art. 15. Ż (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

organizarea unui învăţământ teologic specific în cadrul

învăţământului de stat în universităţile de stat existente, ca

facultăţi cu dublă subordonare, destinat pregătirii personalului

de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru

absolvenţii învăţământului liceal, proporţional cu ponderea

numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit

recensământului oficial. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

acestui învăţământ se realizează potrivit legii.

(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza

învăţământ confesional prin înfiinţarea şi administrarea propriilor

unităţi şi instituţii de învăţământ particular, conform prevederilor

prezentei legi.

TITLUL II

Învăţământul preuniversitar

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 16. Ż (1) Învăţământul general obligatoriu este de

10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial.

Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în

anul 2020.

(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la

forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani.

(3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării

profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul

liceal de stat este generalizat şi gratuit.

Art.

17.

durata

şcolarizării

în

învăţământul

preuniversitar, cu excepţia învăţământului postliceal, copiii

beneficiază de alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii.

Art. 18. Ż (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar,

gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară,

parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor

recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură

dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform

confesiunii proprii.

(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor

sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să

nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se

încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi

pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat

condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul

didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în

baza

protocoalelor

încheiate

între

Ministerul

Educaţiei,

Cercetării, Tineretului

şi

Sportului

şi

cultele

religioase

recunoscute oficial de stat.

Art. 19. Ż (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de

învăţământ de stat au personalitate juridică dacă se organizează

şi funcţionează, după caz, astfel:

a) cu minimum 300 de elevi;

b) cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari;

c) cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari;

d) cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul

unităţilor de învăţământ special.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile

administrativ-teritoriale în care numărul total al elevilor,

preşcolarilor şi antepreşcolarilor nu se încadrează în prevederile

alin. (1), se organizează o singură unitate de învăţământ cu

personalitate juridică.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în funcţie de

necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau

tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de

învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în

limba română.

(4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare

profesională, autorităţile administraţiei publice locale, în baza

avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă organizarea,

funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de

învăţământ, fără personalitate juridică Ż ca părţi ale unei unităţi

de învăţământ cu personalitate juridică Ż şi subordonate

aceluiaşi ordonator principal de credite, în condiţiile legii.

(5)

În

cazul

unităţilor

învăţământ

confesional

preuniversitar de stat existente la data intrării în vigoare a

prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului au obligaţia ca, în termen de

6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi să elaboreze o

metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului,

care stabileşte relaţia juridică, patrimonială, financiară şi

administrativă.

Art. 20. Ż (1) Autorităţile administraţiei publice locale

asigură, în condiţiile legii, buna desfăşurare a învăţământului

preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită

autoritatea.

(2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice

locale a obligaţiilor ce le revin în organizarea şi funcţionarea

învăţământului preuniversitar se sancţionează conform legii.

Art. 21. Ż (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are

caracter deschis. În învăţământul preuniversitar, trecerea

elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta, de la

un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile

stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi particular

se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau

particular, cu acordul unităţii primitoare.

(3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza

pluralismului educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă

şi individuale.

(4) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova

2 ani de studii într-un an şcolar la decizia unităţii de învăţământ,

pe baza unei metodologii naţionale aprobate prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

CAPITOLUL II

Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 22. Ż (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar

este constituit din ansamblul unităţilor de învăţământ de stat,

particulare şi confesionale autorizate/acreditate.

(2) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri,

forme de învăţământ şi, după caz, filiere şi profiluri şi asigură

condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi

pentru profesionalizarea progresivă.

Art. 23. Ż (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar

cuprinde următoarele niveluri:

a) educaţia timpurie (0Ż6 ani), formată din nivelul

antepreşcolar (0Ż3 ani) şi învăţământul preşcolar (3Ż6 ani),

care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;

b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi

clasele IŻIV;

c) învăţământul secundar, care cuprinde:

(i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care

cuprinde clasele VŻIX;

(ii) învăţământul secundar superior sau liceal, care

cuprinde clasele de liceu XŻXII/XIII, cu următoarele

filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;

d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani;

e) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde

învăţământul postliceal.

(2) Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul

profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru

specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul

naţional al calificărilor.

Art. 24. Ż (1) Învăţământul general obligatoriu este format

din învăţământul primar şi învăţământul secundar inferior.

(2) Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din

învăţământul liceal, filiera tehnologică.

(3) Învăţământul profesional şi tehnic este format din:

învăţământ profesional, învăţământ tehnic şi învăţământ

postliceal.

Art. 25. Ż (1) Formele de organizare a învăţământului

preuniversitar sunt: învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ cu

frecvenţă redusă.

(2) Învăţământul obligatoriu este învăţământ cu frecvenţă. În

mod excepţional, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult

de 3 ani vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate

organiza şi în forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, în

conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau

nedeplasabili

din

motive

medicale,

poate

organiza

învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă

medicală.

Art. 26. Ż Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcţionarea

în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot,

experimentale şi de aplicaţie.

SECŢIUNEA a 2-a

Educaţia antepreşcolară

Art. 27. Ż (1) Educaţia antepreşcolară se organizează în

creşe şi, după caz, în grădiniţe şi în centre de zi.

(2)

Organizarea

unităţilor

educaţie

timpurie

antepreşcolară, conţinutul educativ, standardele de calitate şi

metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin

hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, în termen de maximum 12 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării

educaţiei

antepreşcolare

face

către

autorităţile

administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele

şcolare, cu respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în

vigoare.

(4) Tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de

educaţie timpurie antepreşcolară se reglementează prin

hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei legi. Finanţarea din resurse

publice se poate acorda numai furnizorilor de servicii de

educaţie timpurie acreditaţi, de stat sau privaţi.

(5)

Acreditarea

furnizorilor

educaţie

timpurie

antepreşcolară se realizează în conformitate cu prevederile

metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.

(6) Statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a

învăţării pe tot parcursul vieţii, prin acordarea unor cupoane

sociale. Acestea vor fi acordate în scop educaţional, conform

legislaţiei în domeniul asistenţei sociale, în funcţie de veniturile

familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale.

(7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevăzute

la alin. (6) se stabileşte prin norme metodologice adoptate prin

hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale.

SECŢIUNEA a 3-a

Învăţământul preşcolar

Art. 28. Ż (1) Învăţământul preşcolar se organizează în

grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal.

Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau

în cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele

şcolare asigură condiţiile pentru generalizarea treptată a

învăţământului preşcolar.

SECŢIUNEA a 4-a

Învăţământul primar

Art. 29. Ż (1) Învăţământul primar se organizează şi

funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă.

(2) În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit

vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea

scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi

înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de

6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor

psihosomatică este corespunzătoare.

(3) În clasa pregătitoare din învăţământul special sunt înscrişi

copii cu cerinţe educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de

8 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a

părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi

în clasa pregătitoare şi copii cu cerinţe educaţionale speciale cu

vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data începerii anului şcolar.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

poate aproba organizarea de programe educaţionale de tip

,,A doua şansă", în vederea promovării învăţământului primar

pentru

persoanele

care

depăşesc

ani

vârsta

corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit

acest nivel de învăţământ până la vârsta de 14 ani.

SECŢIUNEA a 5-a

Învăţământul gimnazial

Art. 30. Ż (1) Învăţământul gimnazial se organizează şi

funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în

colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, prin

inspectoratele şcolare, poate organiza programe educaţionale

de tip ,,A doua şansă", în vederea promovării învăţământului

gimnazial pentru persoane care depăşesc cu peste 4 ani vârsta

corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit

învăţământul secundar, gimnazial.

(3) Absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă

studiile în învăţământul liceal pot să finalizeze, până la vârsta

de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care

permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului

naţional al calificărilor.

SECŢIUNEA a 6-a

Învăţământul liceal

Art. 31. Ż (1) Învăţământul liceal cuprinde următoarele filiere

şi profiluri:

a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real;

b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse

naturale şi protecţia mediului;

c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv,

artistic şi pedagogic.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

este abilitat să stabilească prin planurile-cadru de învăţământ, în

funcţie de dinamica socială, economică şi educaţională,

specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1).

(3) Durata studiilor în învăţământul liceal Ż forma de

învăţământ cu frecvenţă Ż este de 3 ani pentru filiera teoretică,

de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională şi de 4 ani pentru

filiera tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate

de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă

redusă, durata studiilor se prelungeşte cu un an.

(4) Învăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de

regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. Acesta se poate organiza şi

poate funcţiona şi ca învăţământ cu frecvenţă redusă, în unităţile

de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar, în colaborare cu

autorităţile administraţiei publice locale.

(5) Unităţile de învăţământ liceal se organizează cu una sau

mai multe filiere şi unul sau mai multe profiluri. În cadrul

profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări

profesionale sau specializări, conform legii.

(6) Absolvenţii învăţământului liceal care au dobândit formal,

nonformal sau informal competenţe profesionale pot susţine

examen de certificare a calificării, în condiţiile legii. Absolvenţii

care promovează examenul de certificare dobândesc certificat

de calificare şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform

Europass.

(7) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera

tehnologică sau vocaţională a liceului sunt stabilite de

inspectoratele şcolare, cu consultarea autorităţilor administraţiei

publice locale, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială

şi economică precizate în documentele strategice regionale,

judeţene şi locale.

SECŢIUNEA a 7-a

Învăţământul tehnologic şi vocaţional

Art. 32. Ż (1) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se

poate organiza în cadrul liceelor din filiera tehnologică sau

vocaţională, pentru calificări din Registrul naţional al calificărilor,

actualizat periodic, în funcţie de nevoile pieţei muncii, identificate

prin documente strategice de planificare a ofertei de formare

regionale, judeţene şi locale.

(2) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate

organiza şi pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privaţi

sau ai Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe

baza unor contracte de şcolarizare.

(3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau

vocaţionale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot

susţine examen de certificare a calificării corespunzător nivelului

de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor.

(4) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei

tehnologice sau vocaţionale se pot organiza la nivelul unităţii de

învăţământ şi/sau la operatorii economici ori instituţiile publice

cu care unitatea de învăţământ are încheiate contracte pentru

pregătire practică sau la organizaţii-gazdă din străinătate, în

cadrul unor programe ale Uniunii Europene Ż componenta de

formare profesională iniţială. Durata stagiului de pregătire

practică este stabilită prin planul-cadru de învăţământ, aprobat

de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(5) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu

unităţile de învăţământ, burse de şcolarizare, stagii de pregătire

practică a elevilor, dotarea spaţiilor de pregătire practică sau

locuri de muncă pentru absolvenţi pot beneficia de facilităţi

fiscale, potrivit prevederilor legale.

SECŢIUNEA a 8-a

Învăţământul profesional

Art. 33. Ż (1) Învăţământul profesional se poate organiza în

şcoli profesionale care pot fi unităţi independente sau afiliate

liceelor tehnologice, de stat sau particulare.

(2) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe

baza standardelor de pregătire profesională aprobate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în urma

consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire

profesională se realizează pe baza standardelor ocupaţionale

validate de comitetele sectoriale.

(3) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează

examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc

certificat de calificare profesională şi suplimentul descriptiv al

certificatului, conform Europass.

(4) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de

certificare a calificării profesionale este reglementat de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin

metodologie, care se dă publicităţii la începutul ciclului.

(5) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează

examenul de certificare a calificării profesionale, pot urma

cursurile învăţământului liceal cu frecvenţă redusă.

(6) Absolvenţii învăţământului gimnazial care întrerup studiile

pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de

pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări

corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor.

(7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la

alin. (6), sunt organizate prin unităţile de învăţământ de stat şi

sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la vârsta

de 18 ani.

(8) Durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională

sunt stabilite de unitatea de învăţământ, pe baza standardelor

ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii.

(9) Programele de pregătire profesională se finalizează cu

examen de certificare a calificării. Organizarea şi desfăşurarea

examenului de certificare a calificării sunt reglementate de

Autoritatea Naţională pentru Calificări.

(10) Statul susţine învăţământul profesional şi învăţământul

liceal Ż filiera tehnologică sau vocaţională, prin:

a) recunoaşterea în învăţământul terţiar nonuniversitar a

studiilor obţinute în cadrul învăţământului liceal filiera

tehnologică sau vocaţională, în baza unui regulament propriu;

b) finanţarea parţială la şcolarizarea în cadrul şcolilor

postliceale de stat;

c) burse speciale şi alte forme de sprijin material.

SECŢIUNEA a 9-a

Învăţământul militar preuniversitar

Art. 34. Ż (1) Învăţământul preuniversitar din sistemul de

apărare, ordine publică şi securitate naţională este învăţământ

de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi

cuprinde: învăţământ liceal militar şi învăţământ postliceal pentru

formarea maiştrilor militari, a subofiţerilor, agenţilor de poliţie şi

agenţilor de penitenciare.

(2) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările

profesionale, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de

selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul preuniversitar

militar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate

naţională se propun Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului de ministerele interesate şi de alte instituţii cu

responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii

naţionale potrivit fiecărei arme, specializări şi forme de

organizare a învăţământului şi se aprobă conform prevederilor

prezentei legi valabile pentru instituţiile de învăţământ civil.

(3) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul liceal

militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării

Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului. Planurile-cadru de învăţământ

pentru învăţământul postliceal din sistemul de apărare, ordine

publică şi securitate naţională se elaborează de Ministerul

Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor,

Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile

apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, în conformitate

cu standardele naţionale elaborate de instituţiile responsabile

cu asigurarea calităţii, şi se avizează de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate

militară se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale,

Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi de

alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi

securităţii naţionale şi se aprobă de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art.

35.

Ministerul Apărării

Naţionale,

Ministerul

Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu

atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii

naţionale coordonează şi controlează unităţile de învăţământ

militar preuniversitar, împreună cu Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare

judeţene/al municipiului Bucureşti.

Art. 36. Ż Conducerea operativă a unităţilor de învăţământ

preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi

securitate naţională se asigură de comandantul/directorul numit

prin ordin al conducătorilor ministerelor şi instituţiilor de ordine

publică şi siguranţă naţională, care este şi preşedintele

consiliului

administraţie/consiliului

conducere.

În

activitatea de conducere, comandantul/directorul este ajutat de

locţiitorul comandantului pentru învăţământ/directorul adjunct.

Directorul adjunct/Locţiitorul comandantului pentru învăţământ

este şi preşedintele consiliului profesoral.

Art. 37. Ż (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ

preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi

securitate naţională se constituie din personalul didactic

prevăzut în prezenta lege şi din corpul instructorilor militari, de

ordine şi securitate publică.

(2)

Personalul

didactic

din

unităţile

învăţământ

preuniversitar din sistemul militar de apărare, ordine publică şi

securitate naţională are drepturile şi îndatoririle care decurg din

prezenta lege şi din calitatea de cadru militar în activitate,

respectiv de funcţionar public cu statut special.

(3) Funcţiile didactice pentru corpul instructorilor militari din

unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare,

ordine publică şi securitate naţională, condiţiile care se cer

pentru ocuparea acestora, normele didactice, competenţele şi

responsabilităţile se stabilesc prin instrucţiuni proprii.

Art. 38. Ż Finanţarea învăţământului preuniversitar din

sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională este

asigurată

Ministerul

Apărării

Naţionale,

Ministerul

Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu

atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi

securităţii naţionale din fondurile alocate din bugetul de stat.

Art. 39. Ż Certificatele de absolvire şi competenţe

profesionale dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în

rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele

ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil

apropiat şi de acelaşi nivel.

Art. 40. Ż Instituţiile de învăţământ preuniversitar din cadrul

sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională,

precum şi specializările/calificările profesionale din cadrul

acestora se supun mecanismelor de asigurare a calităţii, ca şi

instituţiile de învăţământ civil.

Art. 41. Ż Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul

militar, de ordine publică şi securitate naţională se face prin

ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.

SECŢIUNEA a 10-a

Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv

Art. 42. Ż (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv

se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.

(2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi

învăţământul sportiv de stat se stabilesc de către autorităţile

administraţiei publice locale cu avizul conform al inspectoratelor

şcolare, potrivit legii.

(3) În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:

a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu

învăţământul gimnazial;

b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor

specifice;

c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate specificului

acestui învăţământ;

d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase,

pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

e) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi

pentru

învăţământul

liceal

sportiv

respectă

obiectivele

educaţionale stabilite pentru profilul respectiv.

(4) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, la

propunerea

autorităţilor

administraţiei

publice

locale,

inspectoratelor şcolare, a Ministerului Culturii şi Patrimoniului

Naţional şi/sau a instituţiilor publice de cultură împreună cu

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se pot

organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar

de stat cu program sportiv sau de artă, integrat ori suplimentar.

(5) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv integrat se

organizează în şcolile şi liceele cu program de artă, respectiv

sportiv, precum şi în clase cu program de artă sau sportiv,

organizate în celelalte unităţi de învăţământ primar, gimnazial şi

liceal.

(6) Organizarea învăţământului de artă şi a învăţământului

sportiv se face prin regulamente aprobate de ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

(7) Unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar,

denumite cluburi sportive şcolare, se constituie ca unităţi de

învăţământ de nivel liceal, independente sau afiliate pe lângă

alte unităţi de învăţământ de acelaşi nivel.

(8) Pentru buna desfăşurare a activităţii, cluburile sportive

şcolare beneficiază de baze sportive proprii şi de acces în

bazele sportive care aparţin celorlalte unităţi de învăţământ, cu

acordul conducerilor acestor unităţi de învăţământ.

(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele şi

cluburile copiilor.

(10) Pentru buna desfăşurare a activităţilor artistice, unităţile

de învăţământ gimnazial şi liceal beneficiază de săli de repetiţie

şi spectacol proprii sau de acces la sălile unităţilor de

învăţământ de acelaşi nivel, cu acordul conducerii acestora.

(11) Cluburile sportive şcolare pot să fie finanţate şi de

autorităţile administraţiei publice locale.

(12) Toţi elevii cuprinşi în grupele de performanţă sunt înscrişi

într-un Registru naţional al performanţelor sportive, în baza

reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 43. Ż (1) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice

de performanţă, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului organizează tabere sportive sau de creaţie artistică,

concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, precum şi

festivaluri şi acordă burse şi alte forme de sprijin material.

(2) Pentru activităţile sportive, în structura Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului funcţionează

Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar.

(3) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi celelalte

ministere interesate, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român,

federaţiile sportive naţionale, autorităţile locale, precum şi

instituţiile de cultură pot sprijini financiar şi material activităţile

de performanţă în domeniul artelor, respectiv al sportului.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

colaborează cu instituţii, cu organizaţii şi cu alte persoane

juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea

resurselor financiare şi materiale necesare desfăşurării, în bune

condiţii, a învăţământului de artă şi învăţământului sportiv

integrat şi suplimentar, precum şi a competiţiilor artistice şi

sportive de nivel regional şi naţional.

SECŢIUNEA a 11-a

Învăţământul postliceal

Art. 44. Ż (1) Învăţământul postliceal se organizează pentru

calificări profesionale înscrise în Registrul naţional al calificărilor,

stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(2) Învăţământul postliceal face parte din învăţământul

profesional şi tehnic şi este parţial subvenţionat de stat.

(3)

Învăţământul

postliceal

special

face

parte

din

învăţământul profesional şi tehnic şi este integral subvenţionat

de stat.

(4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.

(5) Învăţământul postliceal are o durată de 1Ż3 ani, în

funcţie de complexitatea calificării şi de numărul de credite

pentru educaţie şi formare profesională.

(6) Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizat

în conformitate cu prevederile prezentei legi, se finanţează prin

bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din sumele

defalcate din venituri ale bugetului de stat şi din venituri ale

bugetelor locale. Şcolarizarea poate să fie finanţată şi de către

solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu

unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. Statul susţine

şi stimulează, inclusiv financiar, programe de studiu pentru

învăţământul postliceal, în parteneriat public-privat.

(7) Cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat

se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin excepţie, cifra de

şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat

integral de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se

aprobă, prin decizie, de inspectoratul şcolar şi se comunică

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(8) Admiterea în învăţământul postliceal se face în

conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unei

metodologii elaborate de unitatea de învăţământ, prin

consultarea factorilor interesaţi.

(9) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în

condiţiile alin. (8), absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de

bacalaureat.

(10) Creditele pentru educaţie şi formare profesională

obţinute în învăţământul postliceal pot fi recunoscute pentru

absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în

baza deciziilor senatului universitar, ca unităţi de credite de studii

transferabile pentru nivelul licenţă.

SECŢIUNEA a 12-a

Învăţământul pentru persoanele aparţinând

minorităţilor naţionale

Art. 45. Ż (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale

au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la

toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar,

în condiţiile legii.

(2) În funcţie de necesităţile locale se organizează, la cererea

părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau

unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile

minorităţilor naţionale.

(3) La toate formele de învăţământ în limba română, în

limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie

internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român

sau cetăţean din ţările Uniunii Europene şi Confederaţia

Elveţiană, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a

studiat anterior.

(4) În cadrul unităţilor sau secţiilor cu predare în limbile

minorităţilor naţionale, singulare în localitate, se pot organiza

clase liceale şi profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri,

în condiţiile legii.

(5) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, cu mai multe

unităţi de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale,

funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate juridică,

pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi.

(6) În cazul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal cu predare

în limbile minorităţilor naţionale, singulare în municipiu, oraş sau

comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul

de elevi.

(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea

de a învăţa în limba lor maternă sunt sprijiniţi prin decontul

transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba

maternă sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii

de învăţământ cu predare în limba maternă.

(8) Minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare

proporţională cu numărul de clase în organele de conducere ale

unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale

instituţiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenţă

profesională, potrivit legii.

(9) În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor

naţionale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul

minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de competenţă

profesională.

(10) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar din

judeţele în care funcţionează forme de învăţământ în limbile

minorităţilor naţionale se asigură încadrarea cu specialişti şi din

rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de

competenţă profesională.

(11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu

predare integrală în limba minorităţilor naţionale trebuie să facă

dovada competenţei profesionale în limba minorităţii naţionale

respective şi au dreptul la pregătire şi perfecţionare în limba de

predare, în ţară sau în străinătate. Fac excepţie de la

necesitatea de a face dovada competenţei profesionale în limba

minorităţii naţionale respective cadrele didactice care predau

limba şi literatura română.

(12) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

asigură materiale didactice specifice disciplinelor predate în

limba maternă.

(13)

Pentru

elevii

aparţinând

minorităţilor

naţionale,

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură

manualele şcolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de

predare a minorităţilor naţionale şi manuale traduse din limba

română sau manuale de import, avizate de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru titlurile needitate din

cauza tirajului redus.

(14) În învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în

comunicarea internă şi în comunicarea cu părinţii elevilor şi ai

preşcolarilor se poate folosi şi limba de predare.

(15) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor

naţionale, calificativele se comunică în scris şi oral şi în limba de

predare.

(16) În cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din

subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului va funcţiona şi o secţie de cercetare şi inovare pentru

învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

(17) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ

preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, costul

standard per elev şi per preşcolar se calculează după un

coeficient mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în

considerare predarea în limba minorităţii naţionale sau a limbii

minorităţii naţionale. În cazul acestor unităţi se are în vedere

izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi

preşcolari, precum şi elevii prevăzuţi la alin. (7). Acelaşi

coeficient se aplică şi în cazul unităţilor şcolare cu predare în

limba română, în condiţii similare.

Art. 46. Ż (1) În cadrul învăţământului preuniversitar cu

predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se

studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi

literatura română.

(2) Disciplina Limba şi literatura română se predă pe tot

parcursul învăţământului preuniversitar după programe şcolare

şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea

respectivă.

(3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu predare în

limba unei minorităţi naţionale, ca urmare a cererii părinţilor sau

tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii naţionale

reprezentate în Parlamentul României sau, în cazul în care

minoritatea respectivă nu are reprezentare parlamentară, la

solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale,

predarea disciplinei Limba şi literatura română se face după

manualele utilizate în unităţile de învăţământ cu predare în limba

română.

(4) Testele la disciplina Limba şi literatura română se

elaborează pe baza programei speciale.

(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip

din învăţământul preuniversitar şi lucrările semestriale pentru

elevii din învăţământul cu predare în limbile minorităţilor

naţionale

elaborează

baza

cerinţelor

didactico-

metodologice stabilite de Curriculumul naţional.

(6) În învăţământul preuniversitar, activitatea de predare şi

de educare la Limba şi literatura maternă, la istoria şi tradiţiile

minorităţilor naţionale respective şi la Educaţia muzicală se

realizează pe baza programelor şi a metodologiilor specifice

elaborate de colective de experţi cunoscători ai limbii şi ai culturii

minorităţii naţionale respective şi aprobate, potrivit legii.

(7)

Elevilor

aparţinând

minorităţilor

naţionale,

care

frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română

sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la cerere, şi

în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura

maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale

respective, ca parte a trunchiului comun. Programele şi

manualele disciplinei Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale sunt

aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(8) În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în

limbile minorităţilor naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia

României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi

manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba

română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a

numelor proprii româneşti şi în limba română.

(9) În învăţământul gimnazial cu predare în limbile

minorităţilor naţionale se introduce, ca disciplină de studiu,

Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective, cu predare în

limba maternă. Programele şcolare şi manualele la această

disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(10) În programele şi manualele de istorie se vor reflecta

istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România.

(11) În învăţământul liceal şi postliceal, în care predarea se

face în limba maternă pentru disciplinele, respectiv modulele de

pregătire de specialitate, se realizează însuşirea terminologiei

de specialitate şi în limba română.

(12) În învăţământul preuniversitar, probele de admitere şi

probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care

au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii.

Art. 47. Ż (1) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale Ż

comună, oraş, municipiu Ż unde funcţionează mai multe unităţi

şcolare cu predare în limba română cel puţin una dintre acestea

are personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.

(2) Unităţile cu predare în limba română, de nivel gimnazial

sau liceal, unice în municipiu, în oraş sau în comună au

personalitate juridică indiferent de efectivul de elevi.

SECŢIUNEA a 13-a

Învăţământul special şi special integrat

Art. 48. Ż (1) Învăţământul special şi special integrat,

organizat pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale

sau alte tipuri de cerinţe educaţionale, stabilite prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se

realizează pentru toate nivelurile de învăţământ, diferenţiat, în

funcţie de tipul şi gradul de deficienţă.

(2) Învăţământul special şi special integrat este gratuit şi este

organizat, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. În funcţie de

necesităţile locale, acesta se poate organiza şi sub alte forme,

în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru

serviciile educaţionale şi de asistenţă, oferite copiilor cu cerinţe

educaţionale speciale.

Art. 49. Ż (1) Învăţământul special se organizează, după

caz, în unităţi de învăţământ special şi în unităţi de învăţământ

de masă.

(2) Învăţământul special integrat se poate organiza în clase

speciale şi individual sau în grupe integrate în clase de masă.

Efectivele formaţiunilor de studiu din învăţământul special şi

special integrat sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, în funcţie de tipul şi gradul deficienţei.

(3) Conţinuturile învăţământului special şi special integrat,

demersurile didactice, precum şi pregătirea şi formarea

personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul

educaţiei copiilor cu cerinţe educaţionale speciale sunt stabilite

prin metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(4) Durata şcolarizării copiilor cu cerinţe educaţionale

speciale poate fi mai mare decât cea precizată prin prezenta

lege şi se stabileşte, în funcţie de gradul şi tipul dizabilităţii, prin

ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 50. Ż (1) Evaluarea, asistenţa psihoeducaţională,

orientarea şcolară şi orientarea profesională a copiilor, a elevilor

şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de

către centrele judeţene de resurse şi de asistenţă educaţională,

denumite

în

continuare

CJRAE,

respectiv

Centrul

Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională,

denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare şi

de orientare şcolară şi profesională, pe baza unei metodologii

elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, acordându-se prioritate integrării în învăţământul de

masă. CJRAE cuprind şi centrele logopedice interşcolare.

(2) Stabilirea gradului de deficienţă al elevilor cu cerinţe

educaţionale speciale se realizează de către comisiile din cadrul

CJRAE/CMBRAE, în colaborare cu comisiile pentru protecţia

copilului din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului

Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(3) Diagnosticarea abuzivă a copiilor pe criterii de rasă,

naţionalitate, etnie, limbă, religie, apartenenţă la o categorie

defavorizată, precum şi de orice alt criteriu, fapt ce determină

includerea lor în clase cu cerinţe educaţionale speciale, se

sancţionează.

(4) Obţinerea unei calificări de către elevii/tinerii cu cerinţe

educaţionale speciale se face în unităţi de învăţământ special

şi de masă, cu consultarea factorilor locali interesaţi.

(5) Elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale pot

dobândi calificări profesionale corespunzătoare tipului şi

gradului de deficienţă.

Art. 51. Ż (1) Copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale

speciale, integraţi în învăţământul de masă, beneficiază de

suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante,

de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educaţional

se face de către CJRAE/CMBRAE şi se reglementează prin

metodologii specifice elaborate de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Copiii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi

în unităţile de învăţământ special sau de masă, inclusiv cei

şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, beneficiază de

asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de

hrană,

rechizitelor

şcolare,

cazarmamentului,

îmbrăcămintei şi a încălţămintei în cuantum egal cu cel pentru

copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului, precum şi de

găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru

copiii cu cerinţe educaţionale speciale din cadrul direcţiilor

generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială

şi protecţia copilului.

Art. 52. Ż (1) Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau

cu boli care necesită perioade de spitalizare mai mari de 4

săptămâni se organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul

unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi.

(2) Pentru copiii, elevii şi tinerii care, din motive medicale sau

din cauza unei dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează

şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată.

(3) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase

sau de grupe în spitale se fac de către inspectoratul şcolar, la

propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei metodologii-cadru

elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(4) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul

instituţiilor de protecţie socială, al altor organisme private

autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din

străinătate, pentru stimulare, compensare şi pentru reducerea

gradului de dizabilitate.

Art. 53. Ż Învăţământul special dispune de planuri de

învăţământ, de programe şcolare, de programe de asistenţă

psihopedagogică, de manuale şi de metodologii didactice

alternative, adaptate tipului şi gradului de dizabilitate şi aprobate

de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 54. Ż (1) În funcţie de evoluţia copilului se pot face

propuneri de reorientare dinspre şcoala specială spre şcoala de

masă şi invers.

(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul

didactic care a lucrat cu copilul în cauză sau de către părinţii

copilului/tutorele legal instituit şi de către psihologul şcolar.

Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză din

cadrul CJRAE/CMBRAE, cu acordul familiei sau al susţinătorului

legal.

Art. 55. Ż (1) Şcolarizarea minorilor şi a adulţilor din centrele

de reeducare, din penitenciarele pentru minori şi tineri şi din

penitenciarele pentru adulţi se realizează cu respectarea

Curriculumului naţional. Resursa umană necesară pentru

şcolarizarea acestora este asigurată de către Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele

şcolare.

(2) În vederea obţinerii unei calificări şi a integrării în viaţa

activă a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, organizează

ateliere protejate.

Art. 56. Ż La absolvirea învăţământului special, Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi cu alte

organisme guvernamentale sau nonguvernamentale în vederea

integrării în viaţa activă, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile

prevăzute de legislaţia în vigoare.

SECŢIUNEA a 14-a

Învăţământul pentru copiii şi tinerii

capabili de performanţe înalte

Art. 57. Ż (1) Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de

performanţe înalte atât în unităţi de învăţământ, cât şi în centre

de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin. (1) este

asigurată de Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, înfiinţat

prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi

financiare pentru susţinerea copiilor şi a tinerilor capabili de

performanţe înalte se asigură de unităţile de învăţământ şi de

inspectoratele

şcolare,

conform

normelor

metodologice

elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(4) Pentru sprijinirea copiilor şi a tinerilor capabili de

performanţe înalte, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului organizează olimpiade şi concursuri, tabere de profil,

simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte

forme de sprijin material.

(5) Copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte beneficiază,

indiferent de vârstă, de programe educative care le respectă

particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei. Aceste

programe sunt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi,

de îmbogăţire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi

transfer de competenţă, de accelerare a promovării conform

ritmului individual de învăţare.

SECŢIUNEA a 15-a

Programul ,,Şcoala după şcoală"

Art. 58. Ż (1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului

de administraţie, pot să îşi extindă activităţile cu elevii după orele

de curs, prin programe ,,Şcoala după şcoală".

(2) În parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile

de părinţi, prin programul ,,Şcoala după şcoală", se oferă

activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea

competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum

şi activităţi de învăţare remedială. Acolo unde acest lucru este

posibil,

parteneriatul

poate

realiza

organizaţii

nonguvernamentale cu competenţe în domeniu.

(3) Programele ,,Şcoala după şcoală" se organizează în baza

unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

(4) Statul poate finanţa programul ,,Şcoala după şcoală"

pentru copiii şi elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 16-a

Alternativele educaţionale

Art. 59. Ż (1) În sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi

iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe

baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor

educaţionale se fac potrivit legii.

(3) Unităţile de învăţământ preuniversitar alternativ dispun

de autonomie organizatorică şi funcţională, în conformitate cu

specificul alternativei.

(4) La toate formele de învăţământ alternativ în limba

română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie

internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român.

(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din

alternativele educaţionale au dreptul la recunoaşterea de către

inspectoratele

şcolare

judeţene

şi

Ministerul

Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului a pregătirii şi a perfecţionărilor

realizate de organizaţiile, asociaţiile, federaţiile care gestionează

dezvoltarea alternativei respective la nivel naţional.

SECŢIUNEA a 17-a

Învăţământul particular şi confesional

Art. 60. Ż (1) Învăţământul particular şi confesional se

organizează conform principiului nonprofit în unităţi de

învăţământ preuniversitar, la toate nivelurile şi formele, conform

legislaţiei în vigoare.

(2) Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă pe care

trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ preuniversitar

particular şi confesional sunt identice cu cele pe care trebuie să

le îndeplinească unităţile de învăţământ de stat.

(3) Unităţile particulare de învăţământ sunt unităţi libere,

deschise, autonome atât din punct de vedere organizatoric, cât

şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea

privată, garantată de Constituţie.

(4) Autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi

evaluarea periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar

particular şi confesional sunt realizate de către Agenţia Română

de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, conform

legislaţiei în vigoare.

(5) Unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi

confesional acreditate sunt sprijinite de stat, condiţiile fiind

stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(6) Statul sprijină şi coordonează învăţământul particular şi

confesional, în condiţiile legii, respectând în întregime drepturile

acestuia.

(7) Directorii unităţilor de învăţământ particular sunt numiţi

de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea

criteriilor de competenţă. Actul de numire se aduce la cunoştinţa

inspectoratului şcolar pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea

unitatea respectivă.

CAPITOLUL III

Reţeaua şcolară

Art. 61. Ż (1) Reţeaua şcolară este formată din totalitatea

unităţilor de învăţământ acreditate, respectiv autorizate

provizoriu.

(2) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi

particular preuniversitar se organizează de către autorităţile

administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor

şcolare. Pentru învăţământul special liceal şi special postliceal,

reţeaua şcolară se organizează de către consiliul judeţean,

respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului

Bucureşti, cu consultarea partenerilor sociali şi cu avizul

conform al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(3) În cadrul reţelei şcolare se pot înfiinţa şi pot funcţiona,

conform legii, grupe/clase în alternative educaţionale integrate

în unităţi şcolare de stat sau particulare.

(4) Persoanele juridice şi fizice pot înfiinţa, conform legii,

unităţi de educaţie timpurie şi de învăţământ primar, gimnazial,

liceal şi postliceal.

(5) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ se dă

publicităţii la începutul fiecărui an, pentru anul şcolar următor.

Cifra de şcolarizare pentru învăţământul de stat se aprobă prin

hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea

anului şcolar.

(6) În cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar

de stat se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, unităţi de

învăţământ cu clase constituite pe bază de contracte de

parteneriat între unităţi de învăţământ de stat şi particulare

acreditate, între acestea şi operatori economici, precum şi între

instituţii din ţară şi străinătate, pe baza unor acorduri

interguvernamentale.

(7) Unităţile de învăţământ preuniversitar, indiferent de tip,

nivel, formă, filieră şi profil sunt supuse acreditării şi evaluării

periodice, conform legii.

(8) Pentru a asigura calitatea învăţământului, la propunerea

autorităţilor administraţiei publice locale sau din proprie iniţiativă,

inspectoratele şcolare pot solicita Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului ridicarea acreditării/autorizării

unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică sau a unei

structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. În

situaţia în care Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în

Învăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP,

retrage

acreditarea/autorizaţia

funcţionare,

pentru

neîndeplinirea condiţiilor legale, unei unităţi de învăţământ,

aceasta îşi încetează activitatea. Autorităţile administraţiei

publice locale realizează alocarea elevilor altor unităţi şcolare,

cu respectarea interesului copiilor şi asigurarea logisticii

necesare.

Art. 62. Ż (1) În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a

optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi

autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea

consorţiilor şcolare.

(2) Consorţiile şcolare sunt parteneriate contractuale între

unităţile de învăţământ, care asigură:

a) mobilitatea personalului între unităţile membre ale

consorţiului;

b) utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ

din consorţiu;

c) lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi

recunoaşterea reciprocă a rezultatelor învăţării şi evaluării

acestora.

(3) Cadrul general pentru înfiinţarea, desfiinţarea şi

funcţionarea consorţiilor şcolare se va reglementa prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 63. Ż (1) În învăţământul preuniversitar, formaţiunile de

studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum

urmează:

a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii,

dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 9;

b) învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie

15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20;

c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie

20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25;

d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie

25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30;

e) învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie

25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30;

f) învăţământul postliceal: clasa care cuprinde în medie

25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30;

g) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe uşoare

şi/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu

mai puţin de 8 şi nu mai mult de 12;

h) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe grave:

grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai puţin de 4 şi nu

mai mult de 6.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în localităţile în

care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă

a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot

fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia

privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu

aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii

de învăţământ respective.

CAPITOLUL IV

Curriculumul învăţământului preuniversitar

Art. 64. Ż (1) În învăţământul preuniversitar se aplică

Curriculumul naţional elaborat în conformitate cu nevoile

specifice dezvoltării personale şi cu nevoile pieţei forţei de muncă

şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii.

(2) Curriculumul naţional reprezintă ansamblul coerent al

planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din

învăţământul preuniversitar.

Art. 65. Ż (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind

disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire

obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi maxim de

ore aferente acestora.

(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile

de studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la

decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de

studiu/modulele de pregătire opţionale.

(3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină,

domeniul de studiu/modulul de pregătire din planul de învăţământ,

finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de

ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări

metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora.

(4)

Planurile-cadru

şi

programele

şcolare

pentru

disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire

obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de

către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin

ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din

pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional

şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la

nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii

de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza

resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.

(6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de

studiu, respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează

la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului

profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative

a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi,

după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de

învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor.

Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie

al unităţii de învăţământ.

(7) În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi

programele şcolare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanţi

ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(8) În învăţământul particular şi confesional se utilizează

planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru

Curriculumul naţional aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului sau planurile şi programele de

învăţământ similare ori alternative învăţământului de stat,

aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(9) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare

pentru învăţământul teologic şi confesional se elaborează de

către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în

colaborare cu fiecare cult în parte, şi sunt aprobate prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(10) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul

militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării

Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 66. Ż (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din

planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe

săptămână la învăţământul primar, 25 de ore pe săptămână la

învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la

învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare

şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul

didactic, a conţinuturilor predate, conform prezentei legi.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), numărul maxim

de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru

studierea limbii materne, a istoriei şi tradiţiei minorităţilor

naţionale şi a învăţământului bilingv.

(3) În cadrul Curriculumului naţional, disciplinele obligatorii

au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul

învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului.

(4) În cadrul Curriculumului naţional, disciplinele opţionale au

o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul

obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.

(5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa

şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la

dispoziţia

cadrului

didactic

25%

din

timpul

alocat

disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de

caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte,

profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat

disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare

remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru

consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor

capabili de performanţe superioare, conform unor planuri

individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev.

Art. 67. Ż (1) Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie

este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi

socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a

eventualelor deficienţe de dezvoltare.

(2)

CJRAE,

respectiv

CMBRAE

constituie

echipe

multidisciplinare de intervenţie timpurie, menite să realizeze

evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea şi asistenţa

precoce corespunzătoare a celor cu cerinţe educaţionale

speciale sau cu risc în dezvoltarea competenţelor personale.

Art. 68. Ż (1) Curriculumul naţional pentru învăţământul

primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe-

cheie care determină profilul de formare a elevului:

a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba

maternă, în cazul minorităţilor naţionale;

b) competenţe de comunicare în limbi străine;

c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;

d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei

ca instrument de învăţare şi cunoaştere;

e) competenţe sociale şi civice;

f) competenţe antreprenoriale;

g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;

h) competenţa de a învăţa să înveţi.

(2) Educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar

sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învăţământ.

(3) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie

o disciplină opţională pentru elevii din clasele IŻIV şi este

disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal.

(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte

dezvoltarea fizică, socioemoţională, cognitivă a limbajului şi

comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor

în învăţare, asigurând totodată punţile către dezvoltarea celor

8 competenţe-cheie.

(5) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi

diversificarea competenţelor-cheie şi formarea competenţelor

specifice în funcţie de filieră, profil, specializare sau calificare.

Art. 69. Ż (1) În unităţile de învăţământ de stat sau

particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare

didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului.

(2) Manualele şcolare se elaborează şi se evaluează pe baza

programelor

şcolare

aprobate

Ministerul

Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului reglementează elaborarea de

manuale şcolare alternative.

(3) Cadrele didactice selectează şi le recomandă elevilor, în

baza libertăţii iniţiativei profesionale, acele manuale şcolare din

lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.

(4) Elevii şi profesorii din învăţământul de stat şi din

învăţământul

obligatoriu

particular

acreditat/autorizat

beneficiază

manuale

şcolare

gratuite,

atât

pentru

învăţământul în limba română, cât şi pentru cel în limbile

minorităţilor naţionale, în condiţiile legii.

(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri

metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu

prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot

selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale,

în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional.

Art. 70. Ż (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare

şi informare se organizează şi funcţionează pe baza unui

regulament elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma

şcolară de e-learning, care includ programe şcolare, exemple

de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri

metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse

digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de

autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările

ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

obţinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât

aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev

sau profesor.

(3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de

învăţare pentru a acorda asistenţă elevilor în timpul sau în afara

programului şcolar ori pentru cei care, din motive de sănătate,

temporar nu pot frecventa şcoala.

(4) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a

Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a Platformei şcolare de e-learning

intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

CAPITOLUL V

Evaluarea rezultatelor învăţării

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale privind evaluarea

Art. 71. Ż (1) Scopul evaluării este acela de a orienta şi de

a optimiza învăţarea.

(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor

naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de

studiu, respectiv modul de pregătire.

(3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin

calificative, în învăţământul primar, respectiv prin note de la 1 la

10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar

nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor

internaţionale.

(4) Controlul utilizării şi al respectării standardelor naţionale

de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin

inspecţia şcolară.

(5) Notarea elevilor fără utilizarea şi respectarea standardelor

naţionale şi a metodologiilor de evaluare constituie abatere

disciplinară şi se sancţionează conform prevederilor prezentei

legi.

Art. 72. Ż (1) Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă

feed-back real elevilor şi stă la baza planurilor individuale de

învăţare. În acest scop se va crea o bancă de instrumente de

evaluare unică, având funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe

profesori în notarea la clasă.

(2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod

obligatoriu, de educaţie remedială.

Art. 73. Ż (1) Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea

diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma

evaluării competenţelor dobândite sau a participării la activităţi

de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate

ale acestor activităţi, în contexte de învăţare formale,

nonformale şi informale.

(2) Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării

învăţării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare

şi reprezintă cartea de identitate educaţională a elevului.

SECŢIUNEA a 2-a

Structura şi caracteristicile evaluărilor

Art. 74. Ż (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic

responsabil întocmeşte, în baza unei metodologii elaborate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, un raport

de evaluare a dezvoltării fizice, socioemoţionale, cognitive, a

limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor

şi atitudinilor de învăţare.

(2) La finalul clasei a II-a, fiecare şcoală, în baza unei

metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea

competenţelor

fundamentale:

scrisŻcitit

şi

matematică.

Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor

individualizate de învăţare ale elevilor. Rezultatele evaluării şi

planurile individualizate se comunică părinţilor elevilor şi

constituie documente din portofoliul educaţional al elevului.

(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului realizează, prin eşantionare, o evaluare

la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite în

ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru

diagnoza sistemului de învăţământ la nivel primar.

(4) La finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei

metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea

elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare,

matematică şi ştiinţe. Proba de limbă şi comunicare va cuprinde

limba română şi limba modernă I, iar pentru elevii din clasele cu

predare în limbile minorităţilor naţionale, şi limba maternă.

Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor

individualizate de învăţare ale elevilor şi pentru preorientarea

şcolară către un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării şi

planurile individualizate de învăţare se comunică părinţilor

elevilor şi sunt trecute în portofoliul educaţional al elevului.

(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate

de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se

realizează o evaluare naţională obligatorie a tuturor elevilor.

Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar

testelor internaţionale. Evaluarea se realizează prin următoarele

probe:

a) o probă scrisă la limba şi literatura română;

b) o probă scrisă la limba maternă;

c) o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe;

d) o probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională;

e) o probă practică de utilizare a calculatorului, susţinută în

timpul anului;

probă

orală

transdisciplinară

evaluare

competenţelor civice şi sociale, susţinută în timpul anului.

(6) Rezultatele evaluării naţionale se înscriu în portofoliul

educaţional al elevului.

Art. 75. Ż (1) Absolvenţii învăţământului gimnazial

dobândesc

diploma

absolvire,

parte

portofoliului

educaţional, şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional.

(2) Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în

învăţământul liceal este asigurată pe baza unui proces de

consiliere şi de orientare şcolară şi profesională. Numărul de

locuri alocate clasei a X-a este cel puţin egal cu cel al

absolvenţilor clasei a IX-a.

Art. 76. Ż (1) După absolvirea gimnaziului, elevii urmează

liceul sau şcoala profesională.

(2) Admiterea la liceu sau la şcoală profesională se

realizează după următoarea procedură:

a) în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte

numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se

va realiza pe baza portofoliului educaţional al elevului;

b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât

numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se

face luând în calcul în proporţie de 70% portofoliul educaţional

al elevului, media de absolvire a învăţământului obligatoriu,

precum şi media la probele de la evaluarea naţională de la

sfârşitul clasei a IX-a şi în proporţie de 30% nota obţinută la

proba de admitere stabilită de unitatea de învăţământ.

(3) În cazul mediilor egale, diferenţierea se face pe baza

portofoliului educaţional al elevului.

(4) Metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a

admiterii în clasa a X-a este elaborată de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este dată publicităţii, pentru

fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a.

Unităţile de învăţământ au obligaţia de a anunţa public disciplina

sau disciplinele la care se susţine proba de admitere,

programele, procedurile de organizare a acesteia, precum şi

modul de utilizare a portofoliului educaţional, până, cel mai

târziu, la începutul clasei a VIII-a. Proba suplimentară de

admitere se va susţine la cel mult două discipline.

Art. 77. Ż (1) Absolvenţii învăţământului liceal primesc

diploma de absolvire şi foaia matricolă, parte a portofoliului

educaţional, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care

conferă dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul

postliceal, precum şi dreptul de susţinere a examenului de

bacalaureat.

(2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susţine

examenul naţional de bacalaureat.

(3)

Absolvenţii

învăţământului

liceal

care

susţin

şi

promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi

diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în

învăţământul superior, în condiţiile legii.

(4)

Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea

următoarelor probe:

Ż proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de

comunicare orală în limba română;

Ż proba B de evaluare a competenţelor lingvistice de

comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat

studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;

Ż proba C de evaluare a competenţei lingvistice la două

limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul

învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul

de competenţă corespunzător Cadrului european comun de

referinţă pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul

învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere

internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în

limbi străine au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea

rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform

unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului;

Ż proba D de evaluare a competenţelor digitale. Rezultatul

evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă, în raport cu

standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care

promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar,

examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea

competenţelor digitale au dreptul la recunoaşterea şi la

echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi

conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

Ż proba E scrisă de evaluare a competenţelor formate pe

durata învăţământului liceal, după cum urmează:

a) probă scrisă la Limba şi literatura română Ż probă

comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi

specializările;

b) probă scrisă la Limba şi literatura maternă Ż probă

comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi

specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a

minorităţilor naţionale;

c) două probe scrise, diferenţiate după cum urmează:

1. pentru profilul real din filiera teoretică:

(i) matematică;

(ii) probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie,

biologie;

2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:

(i) o limbă de circulaţie internaţională;

(ii) probă transdisciplinară din geografie, istorie, ştiinţe

socioumane;

3. pentru filiera tehnologică:

(i) probă scrisă disciplinară specifică profilului;

(ii) probă

transdisciplinară

specifică

domeniului

pregătire;

4. pentru filiera vocaţională:

(i) probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului

ori specializării;

(ii) probă

transdisciplinară

specifică

profilului

specializării.

(5) Conţinuturile programelor de examen sunt stabilite de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau

publicităţii elevilor la începutul primei clase de liceu, în condiţiile

legii. Calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare

şi desfăşurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau

publicităţii, pentru fiecare generaţie, la începutul ultimei clase de

liceu.

(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări,

stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, absolvenţii învăţământului liceal pot susţine un

examen de certificare a calificării, separat de examenul de

bacalaureat. Conţinutul, calendarul şi modul de organizare ale

examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii,

pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul ultimei clase

de liceu.

(7)

Absolvenţii

învăţământului

liceal

care

susţin

şi

promovează examenul de certificare a calificării primesc

certificat de calificare corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul

naţional al calificărilor şi suplimentul descriptiv al certificatului în

format Europass.

(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiţionată

de promovarea examenului de bacalaureat.

Art. 78. Ż (1) Examenul naţional de bacalaureat se

consideră promovat de către absolvenţii învăţământului

secundar

superior,

liceal,

care

îndeplinesc

cumulativ

următoarele condiţii:

a) au susţinut probele A, B, C şi D prevăzute la art. 77

alin. (4);

b) au susţinut probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4)

şi au obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre acestea;

c) au obţinut media aritmetică, calculată cu două zecimale

exacte, a notelor obţinute la probele scrise E prevăzute la art. 77

alin. (4) cel puţin egală cu 6.

(2) În urma promovării examenului naţional de bacalaureat,

absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat.

(3) Absolvenţilor de liceu care au susţinut evaluările A, B, C

şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) li se eliberează certificate care

atestă nivelul de competenţă lingvistică, respectiv nivelul de

competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este

condiţionată de promovarea probelor scrise E prevăzute la

art. 77 alin. (4).

(4)

În

cazul

nepromovării

examenului

naţional

bacalaureat, pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere,

rezultatele la evaluările A, B, C şi D susţinute conform

prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele

scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu

cel puţin nota 5.

(5) În decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni

ale examenului naţional de bacalaureat.

(6) Candidaţii proveniţi din învăţământul preuniversitar pot

susţine examenul naţional de bacalaureat şi examenul de

certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori.

Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de

achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(7) Evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) se

organizează şi se desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ, în

timpul anului şcolar, pe parcursul semestrului al II-lea, în faţa

unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi

numite prin decizie a inspectorului şcolar general, în condiţiile

stabilite prin metodologie specifică.

(8) Probele scrise E la examenul naţional de bacalaureat,

prevăzute la art. 77 alin. (4), se susţin după încheierea cursurilor,

în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar.

(9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un

preşedinte, numit prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de

predare, având titlul ştiinţific de doctor, sau de un cadru didactic

din învăţământul liceal, având gradul didactic I şi performanţe

profesionale deosebite, dintr-o unitate de învăţământ situată în

alt judeţ decât cel în care se află unitatea de învăţământ din care

provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional

de bacalaureat.

(10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din

profesori de la alte unităţi de învăţământ decât cele din care

provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional

de bacalaureat.

(11) Rezultatele examenului naţional de bacalaureat se fac

publice prin afişare.

CAPITOLUL VI

Resursa umană

SECŢIUNEA 1

Beneficiarii educaţiei

Art. 79. Ż (1) Beneficiarii primari ai învăţământului

preuniversitar sunt antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii.

(2) Beneficiarii secundari ai învăţământului preuniversitar

sunt familiile antepreşcolarilor, ale preşcolarilor şi ale elevilor.

(3) Comunitatea locală şi societatea, în general, sunt

beneficiari terţiari ai învăţământului preuniversitar.

Art. 80. Ż (1) Învăţământul preuniversitar este centrat pe

beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea

reprezentanţilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului

Naţional al Elevilor sau a altor asociaţii reprezentative ale

elevilor, şi prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor

beneficiarilor secundari şi terţiari, respectiv a structurilor

asociative reprezentative ale părinţilor, a reprezentanţilor

mediului de afaceri, a autorităţilor administraţiei publice locale

şi a societăţii civile.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

împreună cu Consiliul Naţional al Elevilor şi organizaţiile

guvernamentale

şi

nonguvernamentale

reprezentative,

elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile şi

îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În baza acestui

statut, fiecare unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul

şcolar propriu.

Art. 81. Ż (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din

învăţământul preuniversitar au drepturi egale la educaţie, prin

activităţi extraşcolare organizate de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Activităţile extraşcolare sunt realizate în cadrul unităţilor

de învăţământ preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în

tabere şcolare, în baze sportive, turistice şi de agrement sau în

alte unităţi acreditate în acest sens.

(3) Organizarea, acreditarea, controlul şi competenţele

unităţilor care oferă educaţie extraşcolară se stabilesc prin

regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului.

Art. 82. Ż (1) Elevii de la cursurile cu frecvenţă din

învăţământul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de

performanţă, de burse de merit, de burse de studiu şi de burse

de ajutor social.

(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din

unele venituri ale bugetului de stat şi numărul acestora se

stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, respectiv a

consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului

Bucureşti.

(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Criteriile

specifice de acordare a burselor de performanţă, de merit, a

burselor de studiu şi a celor de ajutor social se stabilesc anual

în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, în

limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea

efectuării de către elevi a activităţilor şcolare.

(4) Elevii pot beneficia şi de burse pe bază de contract

încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau

fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bănci, în

condiţiile legii.

(5) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar

pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.

(6) Elevii etnici români cu domiciliul stabil în străinătate

beneficiază de burse, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 83. Ż (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din unităţile

şcolare de stat şi particulare autorizate/acreditate beneficiază

de asistenţă medicală, psihologică şi logopedică gratuită, în

cabinete medicale, psihologice şi logopedice şcolare ori în

unităţi medicale de stat.

(2) La începutul fiecărui an şcolar se realizează examinarea

stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune

elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului şi de Ministerul Sănătăţii.

(3) Autorizarea sanitară necesară funcţionării unităţilor de

învăţământ de stat se obţine fără taxe.

Art. 84. Ż (1) Elevii din învăţământul obligatoriu şi liceal

acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru

transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran,

precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot

parcursul anului calendaristic.

(2) Ca măsură de protecţie specială, elevii orfani, elevii cu

cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei instituţionalizaţi pot

beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport

menţionate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic.

(3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu

li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de

învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în

limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă

contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă

locuiesc la internat sau în gazdă.

(4) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul

la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film

şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii

publice.

(5) Elevii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai

statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările

prevăzute la alin. (4).

Art. 85. Ż (1) În situaţii justificate, elevilor din învăţământul

obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate decât aceea de

domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de transport, de masă

şi de internat, de către autorităţile administraţiei publice locale

din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al

colectivităţilor locale, al societăţilor de binefacere, precum şi al

altor persoane juridice sau fizice.

(2) Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării

liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri

socioeconomice dezavantajate, precum şi pentru cei care

frecventează şcolile profesionale. Modalitatea de subvenţionare

se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 86. Ż (1) Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, în

momentul înscrierii antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor

sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educaţional,

în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor.

Contractul educaţional-tip este aprobat prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi este particularizat,

la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului

de administraţie.

(2) Nerespectarea prevederilor contractului educaţional-tip

de către unitatea de învăţământ este sancţionată de

inspectoratul şcolar, în conformitate cu prevederile metodologiei

aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului

şi sportului.

(3) Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri

pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului

obligatoriu.

(4) Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile

materiale din patrimoniul şcolii, cauzate de elev.

Art. 87. Ż Unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară

şi din străinătate, potrivit reglementarilor legale, dacă servesc

politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi dacă

nu sunt contrare intereselor statului român şi legislaţiei în

vigoare.

SECŢIUNEA a 2-a

Personalul din învăţământul preuniversitar

Art. 88. Ż (1) Personalul din învăţământul preuniversitar este

format din personal didactic, personal didactic auxiliar şi

personal administrativ sau nedidactic.

(2) În învăţământul preuniversitar poate funcţiona personal

didactic asociat.

(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform

prevederilor prezentei legi.

(4) Personalul administrativ îşi desfăşoară activitatea în baza

Legii nr. 53/2003 Ż Codul muncii, cu modificările şi completările

ulterioare.

Art. 89. Ż În învăţământul preuniversitar de stat şi particular,

posturile didactice vacante şi rezervate se ocupă prin concurs

organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate

juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 90. Ż (1) Concursurile pentru ocuparea posturilor

didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta

orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de

legislaţia în vigoare.

(2) Angajarea personalului didactic în unităţile de învăţământ

cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului

individual de muncă de către directorul unităţii, cu aprobarea

consiliului de administraţie.

Art. 91. Ż (1) Organizarea şi desfăşurarea concursului de

ocupare a posturilor didactice auxiliare şi administrative dintr-o

unitate de învăţământ sunt coordonate de director. Consiliul de

administraţie al unităţii de învăţământ aprobă comisiile de

concurs şi validează rezultatele concursului.

(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de

muncă a personalului didactic auxiliar şi administrativ în unităţile

de învăţământ cu personalitate juridică se face de către

directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie.

Art. 92. Ż (1) La nivelul fiecărei unităţi şi instituţii de

învăţământ preuniversitar se realizează anual evaluarea

activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar. Metodologia

de evaluare se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de

administraţie privind acordarea calificativului anual şi a gradaţiei

de merit.

(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

dezvoltă programul naţional de stimulare a excelenţei didactice,

finanţat din propriul buget, din care se premiază excelenţa

didactică.

(4) Metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a

implementării programului naţional de stimulare a excelenţei

didactice se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(5) Salarizarea personalului didactic şi a celui didactic auxiliar

din unităţile de învăţământ de stat se face şi în funcţie de

performanţele profesionale, conform legii.

(6) Veniturile salariale şi extrasalariale ale directorilor şi

directorilor adjuncţi, precum şi salarizarea personalului didactic

din unităţile de învăţământ particular se stabilesc prin negociere

între conducerea persoanei juridice finanţatoare şi persoana în

cauză, cu avizul consiliului de administraţie al unităţii şcolare.

(7) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al

Municipiului Bucureşti realizează auditarea periodică a resursei

umane din învăţământul preuniversitar. Rezultatele auditului se

aduc la cunoştinţa celor în cauză, consiliului de administraţie al

unităţii de învăţământ şi Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

Art. 93. Ż Hotărârile privind angajarea, motivarea,

evaluarea,

recompensarea,

răspunderea

disciplinară

şi

disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de

învăţământ de către consiliul de administraţie, cu votul a 2/3 din

totalul membrilor. Directorul unităţii de învăţământ emite deciziile

conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angajatorul este

unitatea de învăţământ.

CAPITOLUL VII

Conducerea sistemului şi a unităţilor de învăţământ

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 94. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, ca organ de specialitate al administraţiei publice

centrale, elaborează şi implementează politica naţională în

domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă şi de

execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane

din sfera educaţiei.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

exercită, în domeniul învăţământului preuniversitar, următoarele

atribuţii:

a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile

educaţionale naţionale;

b) monitorizează activitatea de evaluare externă;

c) coordonează şi controlează sistemul naţional de

învăţământ;

d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi

înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe

baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor

administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în

vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate,

avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene,

respectiv al municipiului Bucureşti;

e) coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi

sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează

respectarea acestora;

f) evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi

asigură finanţarea conform legii;

g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de

funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe;

h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul

învăţământului;

i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;

j) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi

pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;

asigură

şcolarizarea

specializată

şi

asistenţa

psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau

cu cerinţe educaţionale speciale;

l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în

învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei

publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;

coordonează,

monitorizează

şi

controlează

perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului

didactic pentru politicile de interes naţional;

n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor

umane;

o) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ

pe baza standardelor naţionale;

p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate,

strategia

colaborării

alte

state

şi

organismele

internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării

profesionale şi al cercetării ştiinţifice;

q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a

studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice

eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează

taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate

de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii;

r) stabileşte structura anului şcolar;

s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea

cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale;

t) construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei

şcolare de e-learning, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;

u) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi

pentru dotarea acestora;

v) dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul

privind starea învăţământului preuniversitar în România;

w) coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea

datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind

educaţia.

(3) În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează, organizează şi

finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi

funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. De asemenea,

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului propune

Guvernului înfiinţarea de agenţii.

Art. 95. Ż (1) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul

Şcolar

Municipiului

Bucureşti

sunt

servicii

publice

deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului, cu personalitate juridică, având în principal

următoarele atribuţii:

a) aplică politicile şi strategiile Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului la nivel judeţean, respectiv al

municipiului Bucureşti;

b) controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea

activităţilor de predare-învăţare şi respectarea standardelor

naţionale/indicatorilor de performanţă, prin inspecţia şcolară;

c) controlează, monitorizează şi evaluează calitatea

managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ;

d) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice

locale, şcolarizarea elevilor şi monitorizează participarea la

cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu;

e) coordonează admiterea în licee, evaluările naţionale şi

concursurile şcolare la nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ

şi, respectiv, din municipiul Bucureşti;

f) monitorizează implementarea programelor naţionale

iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

pe aria judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a

proiectelor derulate de unităţile şcolare şi cele conexe în cadrul

programelor Uniunii Europene în domeniul educaţiei şi

tineretului;

g) mediază conflictele şi litigiile survenite între autoritatea

administraţiei publice locale şi unităţile de învăţământ;

h) coordonează şi controlează activităţile unităţilor conexe

ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din

aria judeţului/municipiului Bucureşti;

i) prezintă un raport anual privind starea învăţământului pe

teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Acest

raport se face public;

j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor

judeţene, înfiinţarea unităţilor pentru educaţie timpurie,

învăţământ primar şi gimnazial;

k) aplică politicile educaţionale naţionale la nivel judeţean,

respectiv al municipiului Bucureşti;

l) acordă consiliere şi asistenţă unităţilor şi instituţiilor de

învăţământ în gestionarea resurselor umane şi a posturilor

didactice la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;

m) monitorizează activităţile de constituire, de vacantare şi

de ocupare a posturilor didactice din unităţile de învăţământ;

n) gestionează baza de date privind cadrele didactice

calificate angajate în unităţile de învăţământ, precum şi întreaga

bază de date a educaţiei;

o) înaintează spre avizare Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului reţeaua şcolară din raza lor teritorială

propusă de autorităţile administraţiei publice locale, în

conformitate cu politica educaţională, a documentelor strategice

privind dezvoltarea economică şi socială la nivel regional,

judeţean şi local, după consultarea unităţilor de învăţământ, a

operatorilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi;

p) realizează auditarea periodică a resursei umane din

învăţământul preuniversitar;

q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul

naţional de indicatori privind educaţia.

(2) Structura inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a

Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti se stabileşte prin

ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un

consiliu consultativ. Funcţionarea acestora se realizează în baza

unui regulament propriu, elaborat şi aprobat de consiliul de

administraţie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin

al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(4) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu

învăţământ şi în limbile minorităţilor naţionale sunt cuprinşi şi

inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ. Aceşti

inspectori şcolari sunt numiţi respectând procedurile prezentei

legi, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor

naţionale.

(5) În structura inspectoratelor şcolare sunt cuprinşi şi

inspectori şcolari pentru problemele copiilor şi tinerilor proveniţi

din medii socioeconomice dezavantajate.

SECŢIUNEA a 2-a

Conducerea unităţilor de învăţământ

Art. 96. Ż (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar cu

personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administraţie,

de directori şi de directori adjuncţi, după caz. În exercitarea

atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii

conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinţi şi cu

autorităţile administraţiei publice locale.

(2) În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie

este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau

13 membri, astfel:

a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un

singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din

7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice,

inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant

al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile

prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru

învăţământul preşcolar şi primar;

b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din

9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant

al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi

ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept

ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice

din unitatea de învăţământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din

13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un

reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi

3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt

membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă

cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă.

(3) Consiliul de administraţie este organul de conducere al

unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie

participă, de regulă, şi un reprezentant al elevilor, cu statut de

observator.

(4) După constituirea consiliului de administraţie, membrii

acestuia aleg un preşedinte de şedinţă din rândul cadrelor

didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al majorităţii.

Preşedintele de şedinţă este ales pentru o perioadă de cel mult

un an, conduce şedinţele consiliului de administraţie şi

semnează hotărârile adoptate în această perioadă.

(5) În învăţământul particular şi confesional, în componenţa

consiliului de administraţie sunt incluşi reprezentanţi ai

fondatorilor. Conducerea consiliului de administraţie este

asigurată de persoana desemnată de fondatori. În unităţile

pentru

învăţământul

general

obligatoriu,

consiliul

administraţie cuprinde şi un reprezentant al consiliului local.

(6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de

câte ori este necesar, la solicitarea directorului sau a două treimi

dintre membri. Metodologia-cadru de organizare şi de

funcţionare a consiliului de administraţie este stabilită prin ordin

al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(7) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii

principale:

a) adoptă proiectul de buget şi avizează execuţia bugetară la

nivelul unităţii de învăţământ;

b) aprobă planul de dezvoltare instituţională elaborat de

directorul unităţii de învăţământ;

c) aprobă curriculumul la decizia şcolii, la propunerea

consiliului profesoral;

d) stabileşte poziţia şcolii în relaţiile cu terţi;

e) organizează concursul de ocupare a funcţiilor de director

şi de director adjunct;

f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic şi didactic

auxiliar, precum şi schema de personal nedidactic;

g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor

didactice, la propunerea consiliului profesoral;

h) sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale

ale cadrelor didactice, conform legii;

i) aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul

concursurilor;

j) aprobă orarul unităţii de învăţământ;

k) îşi asumă răspunderea publică pentru performanţele

unităţii de învăţământ, alături de director;

l) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin ordine şi

metodologii ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului, respectiv ale Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(8) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu

majoritatea voturilor celor prezenţi, mai puţin cele prevăzute la

art. 93. Hotărârile consiliului de administraţie care vizează

personalul din unitate, cum ar fi procedurile pentru ocuparea

posturilor, a funcţiilor de conducere, acordarea gradaţiei de

merit, restrângerea de activitate, acordarea calificativelor,

aplicarea de sancţiuni şi altele asemenea, se iau prin vot secret.

Membrii consiliului de administraţie care se află în conflict de

interese nu participă la vot.

(9) Deciziile privind bugetul şi patrimoniul unităţii de

învăţământ se iau cu majoritatea din totalul membrilor consiliului

de administraţie.

Art. 97. Ż (1) Directorul exercită conducerea executivă a

unităţii de învăţământ. În cazul unităţilor de învăţământ cu

predare integrală în limbile minorităţilor naţionale, directorul are

obligaţia cunoaşterii limbii respective. În cazul unităţilor de

învăţământ cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale,

unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii limbii respective. În

aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea

organizaţiei

care

reprezintă

minoritatea

respectivă

în

Parlamentul

României

sau,

dacă

minoritatea

are

reprezentare

parlamentară,

consultarea

Grupului

parlamentar al minorităţilor naţionale.

(2) Directorul unităţii de învăţământ de stat are următoarele

atribuţii:

a) este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi

realizează conducerea executivă a acesteia;

b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ;

c) îşi asumă, alături de consiliul de administraţie,

răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ

pe care o conduce;

d) propune spre aprobare consiliului de administraţie

regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de

învăţământ;

e) propune spre aprobare consiliului de administraţie

proiectul de buget şi raportul de execuţie bugetară;

f) răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică,

formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale

personalului din unitatea de învăţământ;

g) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de

administraţie, conform legii;

h) prezintă anual un raport asupra calităţii educaţiei în

unitatea sau în instituţia pe care o conduce. Raportul este

prezentat în faţa comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa

autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului

şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

i) coordonează colectarea şi transmite inspectoratului şcolar

datele statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind

educaţia.

(3) Structurile şi funcţiile de conducere ale unităţilor de

învăţământ particular şi confesional, atribuţiile, modul de

constituire, precum şi durata mandatelor sunt stabilite prin

regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în

concordanţă cu prevederile legale.

(4) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional

exercită conducerea executivă, în strictă conformitate cu

responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile

consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu

respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi

funcţionare a acesteia.

Art. 98. Ż (1) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ

este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea şcolară

cu personalitate juridică, este prezidat de către director şi se

întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea

directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii

personalului didactic.

(2) Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele:

a) gestionează şi asigură calitatea actului didactic;

b) stabileşte Codul de etică profesională şi monitorizează

aplicarea acestuia;

c) validează fişele de autoevaluare ale personalului angajat

al unităţii de învăţământ, în baza cărora se stabileşte calificativul

anual;

d) propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare

a procesului didactic;

e) propune consiliului de administraţie curriculumul la

dispoziţia şcolii;

f) propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea

titlului de ,,profesorul anului" personalului cu rezultate deosebite

la catedră;

g) aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;

h) propune consiliului de administraţie iniţierea procedurii

legale în cazul cadrelor didactice cu performanţe slabe sau

pentru încălcări ale eticii profesionale;

i) propune consiliului de administraţie programele de formare

şi dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice;

j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de

administraţie;

k) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de

administraţie.

SECŢIUNEA a 3-a

Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar

Art. 99. Ż (1) Unităţile conexe ale Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului sunt: Institutul de Ştiinţe ale

Educaţiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare

continuă în limbile minorităţilor naţionale, Centrul Naţional de

Instruire Diferenţiată, Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului

Preuniversitar, palatele şi cluburile copiilor.

(2) Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt:

centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul

Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

(3) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează

casa corpului didactic, denumită în continuare CCD, cu

personalitate juridică, coordonată metodologic de inspectoratul

şcolar. Structura şi atribuţiile CCD se stabilesc prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(4)

Centrele

judeţene

resurse

şi

asistenţă

educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi

Asistenţă

Educaţională

sunt

unităţi

specializate

ale

învăţământului

preuniversitar,

personalitate

juridică,

coordonate metodologic de inspectoratul şcolar.

(5) Finanţarea centrului judeţean de resurse şi asistenţă

educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi

Asistenţă Educaţională se asigură de la bugetul consiliului

judeţean.

(6)

Centrul

judeţean

resurse

şi

asistenţă

educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi

Asistenţă Educaţională organizează, coordonează metodologic,

monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/al

municipiului

Bucureşti,

următoarele

activităţi

şi

servicii

educaţionale:

servicii

asistenţă

psihopedagogică/psihologică,

furnizate prin centrele judeţene şi prin cabinetele de asistenţă

psihopedagogică/psihologică;

b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin

cabinetele logopedice interşcolare;

c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională;

d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari;

e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate

de centrele şcolare de educaţie incluzivă.

(7) Structura, organizarea şi funcţionarea centrului judeţean

de resurse şi de asistenţă educaţională se stabilesc prin

regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului.

(8) Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată se organizează

şi funcţionează conform metodologiei elaborate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în 12 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei legi.

(9) Unitatea pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar

se organizează în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului. Atribuţiile, structura, organizarea şi

funcţionarea

Unităţii

pentru

Finanţarea

Învăţământului

Preuniversitar se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 100. Ż (1) Palatele şi cluburile copiilor sunt unităţi de

învăţământ pentru activităţi extraşcolare. Palatele copiilor au şi

rol metodologic.

(2) Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti este subordonat

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Palatele şi cluburile copiilor sunt în subordinea

inspectoratelor şcolare.

(4) Organizarea şi competenţele palatelor şi cluburilor copiilor

se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

CAPITOLUL VIII

Finanţarea şi baza materială a învăţământului

preuniversitar

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 101. Ż (1) Finanţarea unităţilor de învăţământ

preuniversitar

cuprinde

finanţarea

bază,

finanţarea

complementară şi finanţarea suplimentară.

(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi

pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional

şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi

pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat.

Finanţarea de bază se face în limitele costului standard

per elev/preşcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) În învăţământul preuniversitar particular, taxele de

şcolarizare se stabilesc de consiliul de administraţie al fiecărei

instituţii sau unităţi de învăţământ, în condiţiile legii.

Art. 102. Ż (1) Finanţarea învăţământului preuniversitar de

stat, particular şi confesional se asigură din fonduri publice sau

din alte surse, potrivit legii.

(2) Finanţarea învăţământului preuniversitar particular şi

confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, în

cazul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial obligatoriu,

precum şi din alte surse, potrivit legii.

Art. 103. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului are drept de iniţiativă în domeniile politicii financiare şi

resurselor umane din domeniul educaţiei şi colaborează cu alte

ministere, cu autorităţi locale, structuri asociative reprezentative

ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu asociaţii

reprezentative ale părinţilor, asociaţii reprezentative profesionale

ale cadrelor didactice, precum şi cu sindicatele reprezentative.

(2) Consiliile locale şi consiliul judeţean, respectiv consiliile

locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot contribui din

bugetele proprii la finanţarea de bază şi complementară a

unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.

Art. 104. Ż (1) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în

condiţii

normale

procesului

învăţământ

nivel

preuniversitar, conform standardelor naţionale.

(2) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, din

sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri

ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele

categorii de cheltuieli:

a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte

drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi

contribuţiile aferente acestora;

b) cheltuielile cu formarea continuă şi evaluarea personalului;

c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;

d) cheltuielile materiale şi pentru servicii;

e) cheltuielile cu întreţinerea curentă.

(3) Finanţarea de bază a unei unităţi şcolare rezultă prin

multiplicarea costului standard per elev/preşcolar cu coeficienţi

specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi şi se aprobă anual

prin hotărâre a Guvernului.

(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităţilor de

învăţământ prin şi din bugetele locale, pentru finanţarea de

bază, o constituie costul standard per elev/preşcolar. Costul

standard per elev/preşcolar se determină pentru fiecare nivel de

învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea

costului standard per elev/preşcolar se face de către Consiliul

Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, în

condiţiile prezentei legi şi conform normelor metodologice

elaborate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Consiliul

Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar

cuprinde reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, ai partenerilor sociali şi ai structurilor

asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Alocarea

fondurilor pentru finanţarea de bază a unităţii de învăţământ se

face pe baza unei formule de finanţare aprobate prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului care ia în

considerare costul standard per elev/preşcolar, numărul de

elevi/preşcolari din unitatea de învăţământ, precum şi factorii de

corecţie dependenţi de densitatea de elevi în zonă, severitatea

dezavantajelor, de limba de predare şi alţi factori.

(5) Finanţarea de bază aprobată anual prin legea bugetului

de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare

ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale ale

finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,

cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare

judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului

Bucureşti.

(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,

alocate pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat ca

finanţare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea

creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităţilor

administraţiei publice locale.

Art. 105. Ż (1) Finanţarea complementară asigură cheltuieli

de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului

de învăţământ preuniversitar de stat.

(2) Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale

ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de

învăţământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe

valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) investiţii, reparaţii capitale, consolidări;

b) subvenţii pentru internate şi cantine;

c) cheltuieli pentru evaluarea periodică naţională a elevilor;

d) cheltuieli cu bursele elevilor;

e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor

art. 84 alin. (1);

f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;

g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie

periodică a salariaţilor din învăţământul preuniversitar, cu

excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;

h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative

extraşcolare organizate în cadrul sistemului de învăţământ;

i) cheltuieli pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă,

pentru personalul angajat, preşcolari şi elevi;

j) gestionarea situaţiilor de urgenţă;

k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de

cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale.

(3) Finanţarea complementară aprobată anual prin legea

bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii

şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale

ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti

şi cu asistenţa tehnică a inspectoratelor şcolare judeţene,

respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. 106. Ż Finanţarea de bază şi finanţarea complementară

se realizează pe baza contractului de management încheiat

între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul

localităţii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află

unitatea de învăţământ, respectiv cu preşedintele consiliului

judeţean/primarul de sector, în cazul şcolilor speciale.

Art. 107. Ż (1) Finanţarea suplimentară se acordă ca sumă

globală fixă din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului pentru premierea unităţilor de învăţământ

preuniversitar de stat cu rezultate deosebite în domeniul

incluziunii sau în domeniul performanţelor şcolare.

(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor

municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene, respectiv Consiliul

General al Municipiului Bucureşti, contribuie la finanţarea

suplimentară, acordând granturi unităţilor de învăţământ, în

baza unei metodologii proprii.

(3) Finanţarea suplimentară se realizează pe bază de

contract încheiat între unitatea şcolară şi finanţator.

Art. 108. Ż (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat

pot obţine venituri proprii din activităţi specifice, conform legii,

din donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal constituite.

(2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază,

complementară sau suplimentară şi sunt utilizate conform

deciziilor consiliului de administraţie. La sfârşitul anului bugetar,

sumele necheltuite rămân în contul unităţii de învăţământ care

le-a realizat şi se reportează pentru bugetul anual următor.

(3) Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de

învăţământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în

bugetul aprobat, în condiţiile legii.

Art. 109. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului finanţează anual, în cadrul programelor naţionale

aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele competiţii:

a) competiţii între şcoli care se bazează pe evaluarea

instituţională a fiecărei unităţi de învăţământ după două axe

majore: incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor după

fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor

pe 5 niveluri: ,,Excelent", ,,Foarte bun",, Bun", ,,Satisfăcător" şi

,,Nesatisfăcător". Sunt premiate atât şcolile cu excelenţă în

incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă, de stat,

particulare sau confesionale. Şcolile care obţin calificativul

,,Satisfăcător" sau ,,Nesatisfăcător" se supun monitorizării în

vederea creşterii performanţelor;

b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, şcolile vor desemna

,,Profesorul anului", ca semn al excelenţei în predare. La nivel

judeţean şi naţional va fi desemnat ,,Profesorul anului" pentru

fiecare disciplină din planul de învăţământ. Excelenţa în predare

va fi recompensată financiar, prin programul naţional de

stimulare a excelenţei didactice;

c) performanţa elevilor la olimpiadele pe discipline, la

olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi la

olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) În lansarea competiţiilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului se consultă cu asociaţiile reprezentative

ale părinţilor, asociaţiile reprezentative profesionale ale cadrelor

didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi cu sindicatele

reprezentative.

Art. 110. Ż (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte

anual, de către fiecare unitate de învăţământ preuniversitar,

conform normelor metodologice de finanţare a învăţământului

preuniversitar elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, se aprobă şi se execută conform legii.

(2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de

venituri şi cheltuieli ale activităţilor finanţate integral din venituri

proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu aceeaşi

destinaţie sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se

utilizează pentru finanţarea altor cheltuieli ale unităţii de

învăţământ.

(3) Finanţarea unităţilor de învăţământ special, a claselor de

învăţământ special, a elevilor din învăţământul special, a liceelor

speciale şi a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate

din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale

consiliilor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti,

indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract

managerial.

Art. 111. Ż (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se asigură

următoarele cheltuieli aferente unităţilor de învăţământ

preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special:

finanţarea

programelor

naţionale

ale

Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aprobate prin

hotărâre a Guvernului;

b) componenţa locală aferentă proiectelor aflate în derulare,

cofinanţate de Guvernul României şi de organismele financiare

internaţionale, precum şi rambursările de credite externe

aferente proiectelor respective;

c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii

din Republica Moldova, etnicii români din afara graniţelor ţării,

precum şi bursele pentru elevii străini;

d) organizarea evaluărilor, a simulărilor şi a examenelor

naţionale;

e) perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice

şi didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor şi

strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului;

f) finanţarea, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a unor programe

anuale sau multianuale de investiţii, de modernizare şi de

dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor de învăţământ

preuniversitar de stat, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi

dotări;

g) finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială,

stabilite prin reglementări specifice;

h) finanţarea privind organizarea de concursuri pentru elevi,

pe obiecte de învăţământ şi pe meserii, tehnico-aplicative,

ştiinţifice, de creaţie, concursuri şi festivaluri cultural-artistice,

campionate şi concursuri sportive şcolare, cu participare

naţională şi internaţională, precum şi olimpiade internaţionale

pe obiecte de învăţământ.

(2) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare,

casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor,

cluburile sportive şcolare, se asigură din bugetul de stat, prin

bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Cluburile sportive şcolare, precum şi palatele şi cluburile

copiilor pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice

locale.

(4) Consiliul judeţean/consiliile locale ale sectoarelor şi

Consiliul General al Municipiului Bucureşti alocă, prin hotărâri

proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la

dispoziţia acestora, în vederea finanţării unităţilor de învăţământ

preuniversitar de stat, prin finanţarea complementară.

(5) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului

Bucureşti asigură fonduri pentru organizarea şi desfăşurarea

olimpiadelor şi a concursurilor şcolare judeţene/ale municipiului

Bucureşti.

(6) Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor privind

transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează prin

bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

şi din alte surse, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 2-a

Baza materială a învăţământului preuniversitar de stat

Art. 112. Ż (1) Unităţile de învăţământ de stat pot deţine în

administrare bunuri proprietate publică, cele de învăţământ

particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de

învăţământ confesional aparţin, în funcţie de entitatea care le-a

înfiinţat, uneia dintre cele două forme de proprietate.

(2) Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de

învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale,

inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora,

înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt

administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale

bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt

administrate de către consiliile de administraţie, conform

legislaţiei în vigoare.

(3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea

unităţile de învăţământ special de stat şi centrele judeţene de

resurse şi asistenţă educaţională fac parte din domeniul public

judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi sunt în

administrarea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale

ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială

îşi desfăşoară activitatea, prin consiliile de administraţie ale

unităţilor de învăţământ respective. Celelalte componente ale

bazei materiale a unităţilor de învăţământ special de stat, ale

cluburilor sportive şcolare, ale palatelor şi cluburilor copiilor şi

elevilor, precum şi ale centrelor judeţene de resurse şi asistenţă

educaţională sunt de drept proprietatea acestora şi sunt

administrate de către consiliile de administraţie ale acestora.

(4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea

inspectoratele şcolare judeţene, casele corpului didactic, centrul

naţional de excelenţă, centrele recreative şi de divertisment,

Palatul Naţional al Copiilor, palatele şi cluburile elevilor, cluburile

sportive şcolare, precum şi alte unităţi din subordinea

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ale

căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul

de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt

administrate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin consiliile

de administraţie ale acestor unităţi. Celelalte componente ale

bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor

respective şi sunt administrate de acestea.

(5) Nu fac parte din domeniul public local, judeţean, respectiv

al statului terenurile şi clădirile prevăzute la alin. (2)Ż(4),

deţinute în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau

comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau

juridice.

(6) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi

unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se poate face de

către autorităţile administraţiei publice locale, numai cu avizul

conform al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

În caz contrar, actele de schimbare a destinaţiei bazei materiale

sunt nule de drept, iar fapta constituie infracţiune şi se

pedepseşte conform legii penale.

Art. 113. Ż Înscrierea dreptului de proprietate asupra

bunurilor imobile aparţinând Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului sau instituţiilor şi unităţilor de învăţământ

şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat,

precum şi asupra bunurilor aparţinând consiliilor locale, judeţene

şi, respectiv, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în

care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ

preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de

inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de

publicitate funciară, cu scutire de plata taxelor prevăzute de

lege.

TITLUL III

Învăţământul superior

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 114. Ż (1) Prezentul titlu reglementează structura,

funcţiile, organizarea şi funcţionarea învăţământului superior din

România.

(2) Învăţământul superior este organizat în universităţi,

academii de studii, institute, şcoli de studii superioare şi altele

asemenea, numite în continuare instituţii de învăţământ superior

sau universităţi.

(3) Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare

sau confesionale. Aceste instituţii au personalitate juridică, au

caracter nonprofit, sunt de interes public şi sunt apolitice.

Art. 115. Ż (1) Învăţământul superior se poate organiza doar

în instituţii de învăţământ superior care au obţinut autorizarea

de funcţionare provizorie sau acreditarea, potrivit legii.

(2) Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt

recunoscute de către stat numai în cazul în care sunt eliberate

în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituţii

de învăţământ superior acreditate.

Art. 116. Ż (1) Sistemul naţional de învăţământ superior

include toate instituţiile de învăţământ superior acreditate.

O instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze

provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte

a sistemului naţional de învăţământ superior numai după

acreditare.

(2) Instituţiile de învăţământ superior din străinătate,

recunoscute legal, ca atare, în statul de origine, pot organiza

filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu

instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai

cu respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la autorizarea,

acreditarea şi asigurarea calităţii programelor de studii.

(3) Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza,

în România sau în alte state, programe de studii comune cu

instituţii de învăţământ superior din străinătate, recunoscute ca

atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se

organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările

legale în vigoare atât în România, cât şi în statele respective.

Art. 117. Ż Misiunea învăţământului superior este de a

genera şi de a transfera cunoaştere către societate prin:

a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul

dezvoltării personale, al inserţiei profesionale a individului şi a

satisfacerii nevoii de competenţă a mediului socioeconomic;

b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer

tehnologic, prin creaţie individuală şi colectivă, în domeniul

ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, al literelor, prin

asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum

şi valorificarea şi diseminarea rezultatelor acestora.

Art. 118. Ż (1) Sistemul naţional de învăţământ superior se

bazează pe următoarele principii:

a) principiul autonomiei universitare;

b) principiul libertăţii academice;

c) principiul răspunderii publice;

d) principiul asigurării calităţii;

e) principiul echităţii;

f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;

g) principiul transparenţei;

h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi

ale personalului academic;

i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine

politice;

j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională

a studenţilor, a cadrelor didactice şi a cercetătorilor;

k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;

l) principiul centrării educaţiei pe student.

(2) În învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe

criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică

sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare,

cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege.

(3) Studenţii cu dizabilităţi fizice au dreptul să aibă căi de

acces adaptate acestora în totalitatea spaţiilor universitare,

precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor

academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de

învăţământ superior.

(4) În învăţământul superior există şi pot fi organizate facultăţi

de teologie, în conformitate cu prevederile art. 15, şi institute de

cercetare teologică în consens cu perspectivele ecumenice şi

irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederile legale.

Art. 119. Ż (1) În instituţiile de învăţământ superior de stat,

învăţământul este gratuit pentru cifra de şcolarizare aprobată

anual de Guvern şi cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de

către senatul universitar, conform legii.

(2)

În

instituţiile

învăţământ

superior

particular,

învăţământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către

consiliul de administraţie, conform legii.

(3) Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în

stabilirea cuantumului taxelor şi au obligaţia să le comunice

tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-ul universităţii.

Art. 120. Ż (1) Calificările dobândite de absolvenţii

programelor de studii din învăţământul superior sunt atestate

prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate

numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.

(2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii

universitare sunt înscrisuri oficiale şi nu pot fi emise decât de

instituţiile acreditate, pentru programele şi formele de studii

acreditate sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz, în

cadrul instituţiei care emite diploma trebuie să existe o altă

specializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea

autorizată. Nerespectarea acestor prevederi se pedepseşte

conform legii penale.

Art. 121. Ż Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească,

să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în

domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul,

sancţiuni. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile

îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală

şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică.

Art. 122. Ż (1) Instituţiile de învăţământ superior au

patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.

(2) Instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare se

înfiinţează prin lege, cu respectarea dispoziţiilor legale privind

acreditarea, stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările

ulterioare.

(3) Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior de stat

aparţine Guvernului. Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ

superior particular şi confesional aparţine unei fundaţii, unei

asociaţii sau unui cult religios ori altui furnizor de educaţie,

recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit

fondator.

Art. 123. Ż (1) Autonomia universitară este garantată prin

Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege.

Instituţiile

învăţământ

superior

organizează

şi

funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice

sau religioase.

(2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare

să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională,

structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie,

gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea

strictă a legislaţiei în vigoare.

(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se

exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în

concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare.

(4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia

asumării răspunderii publice.

(5) În instituţiile de învăţământ superior este asigurată

libertatea cercetării în ceea ce priveşte stabilirea temelor,

alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor,

conform legii.

(6) În instituţiile de învăţământ superior este interzisă

periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a

opiniilor ştiinţifice şi artistice.

(7) Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a

cursurilor şi specializărilor, în conformitate cu normele legale în

vigoare şi cu planurile de învăţământ.

(8) Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor

particulare şi confesionale, atribuţiile, modul de constituire,

precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt

stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul

consultativ al fondatorilor şi cu aprobarea senatului universitar.

Art. 124. Ż (1) Răspunderea publică obligă orice instituţie

de învăţământ superior, de stat sau particulară:

a) să respecte legislaţia în vigoare, carta proprie şi politicile

naţionale şi europene în domeniul învăţământului superior;

b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare

referitoare la asigurarea şi evaluarea calităţii în învăţământul

superior;

c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară,

cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat

de senatul universitar;

d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării

resurselor, în cazul universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor

din surse publice, conform contractului instituţional;

e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor

sale, conform legislaţiei în vigoare;

f) să respecte libertatea academică a personalului didactic,

didactic auxiliar şi de cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile

studenţilor.

(2) În cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică

se extinde la respectarea statutului şi a prevederilor dogmatice

şi canonice specifice cultului respectiv.

Art. 125. Ż (1) În cazul în care se constată nerespectarea

obligaţiilor prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului sesizează senatul universitar în termen

de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de

la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligaţiile

prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului aplică, în termen de maximum 6 luni de la data

sesizării iniţiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre

următoarele măsuri:

a) revocarea din funcţie a rectorului, în baza propunerii

Consiliului de etică şi management universitar, cu consultarea

senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de

la data revocării din funcţie a rectorului, senatul universitar are

obligaţia

să

desemneze

prorector

care

reprezintă

universitatea şi care devine ordonator de credite până la

confirmarea unui nou rector de către ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului. În termen de 3 luni de la

revocarea din funcţie a rectorului, senatul universitar finalizează

procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea

prevederilor legale în vigoare, şi trimite spre confirmare

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului numele

noului rector;

b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la

finanţările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică

şi management universitar;

c) propune Guvernului iniţierea unui proiect de lege de

reorganizare sau desfiinţare a instituţiei de învăţământ superior

în cauză.

(2) Constatarea încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 124 se

face de către Consiliul de etică şi management universitar,

format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanţi

numiţi de către Consiliul Naţional al Rectorilor, 3 reprezentanţi ai

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, numiţi

de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, câte un

reprezentant numit de către Agenţia Română de Asigurare a

Calităţii în Învăţământul Superior, denumită în continuare

ARACIS, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului

Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Naţional al

Cercetării Ştiinţifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul

Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor

Universitare,

denumit

în

continuare

CNATDCU,

şi

reprezentant al federaţiilor naţionale ale studenţilor.

(3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul

de etică şi management universitar în legătură cu nerespectarea

obligaţiilor prevăzute la art. 124. În urma primirii unei astfel de

sesizări, Consiliul de etică şi management universitar are

obligaţia de a investiga aspectele sesizate şi de a răspunde

sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări

constituie documente publice şi se publică pe site-ul web al

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Respectarea de către instituţiile de învăţământ superior a

obligaţiilor prevăzute la art. 124 şi a altor obligaţii legale aferente

răspunderii publice, precum şi respectarea de către Consiliul de

etică şi management universitar a obligaţiilor prevăzute la

alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană

fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligaţii poate

fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană

fizică sau juridică română, potrivit legii.

Art. 126. Ż (1) Spaţiul universitar este constituit din

totalitatea

edificiilor,

terenurilor,

staţiunilor

didactice

experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor

botanice, caselor universitare, campusurilor universitare,

spitalelor şi clinicilor universitare, precum şi dotările aferente,

folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul

juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările

aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii, ministerelor şi

instituţiilor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară

învăţământul medical superior, spaţiile care aparţin cultelor în

care se desfăşoară învăţământul confesional, precum şi spaţiile

care aparţin Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului

Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, în

care se desfăşoară învăţământ de specialitate.

(3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul

universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege şi

prin Carta universitară.

Art. 127. Ż (1) Comunitatea universitară este constituită din

studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic

şi de cercetare auxiliar.

(2) Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora

li s-a conferit calitatea de membru al comunităţii universitare,

prin hotărâre a senatului universitar.

(3) Membrii comunităţii universitare au drepturile şi

îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare şi prin

Carta universitară.

Art. 128. Ż (1) Carta universitară prezintă opţiunile majore

ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.

(2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puţin

la:

a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a

persoanelor care ocupă funcţii de conducere sau care fac parte

din structurile şi organismele de conducere ale universităţii, în

conformitate cu legislaţia în vigoare;

b) Codul de etică şi deontologie profesională universitară;

c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia

resurselor universităţii;

d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea

destinaţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate;

e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile

publice şi cu alţi operatori economici în vederea unor programe

de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii nivelului

de calificare a specialiştilor cu studii universitare;

f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte

instituţii de învăţământ superior sau cu alte organizaţii pentru

îndeplinirea misiunii sale;

g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi

elementele aferente bazei materiale a universităţii, necesare

educaţiei şi cercetării ştiinţifice;

h) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare

internaţională ale instituţiei de învăţământ superior, încheierea

de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi

internaţionale;

i) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere

ale universităţilor şi sindicatele personalului didactic, de

cercetare, tehnic şi administrativ şi organizaţiile studenţeşti legal

constituite;

j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul

universitar şi care corespund legislaţiei în vigoare.

(3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către

senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea

universitară.

(4) Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare

legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei

universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.

(5) Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia

pozitivă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare.

Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în termen de

maximum 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învăţământ

superior.

(6) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este

respectat, Carta universitară se consideră avizată potrivit

procedurii aprobării tacite.

Art. 129. Ż (1) Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa,

singure sau prin asociere, societăţi comerciale, fundaţii sau

asociaţii, cu aprobarea senatului universitar. Condiţia ca acestea

să se înfiinţeze este aceea ca ele să contribuie la creşterea

performanţelor instituţiei şi să nu influenţeze negativ în niciun

fel activităţile de învăţământ, cercetare şi consultanţă.

(2) Instituţiile de învăţământ superior pot constitui consorţii,

inclusiv cu unităţile de cercetare-dezvoltare, în baza unui

contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.

(3) La constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a

asociaţiilor, instituţia de învăţământ superior de stat poate

contribui exclusiv cu bani, brevete de invenţie şi alte drepturi de

proprietate industrială. Universitatea poate acorda prin contract

dreptul de administrare şi folosinţă asupra bunurilor patrimoniale

societăţilor comerciale sau asociaţiilor în care are calitatea de

asociat sau acţionar ori fundaţiilor în care are calitatea de

fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosinţă

şi administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate

constitui aport al universităţii la capitalul social al unei societăţi

comerciale, fundaţii sau asociaţii.

Art. 130. Ż (1) Instituţiile de învăţământ superior adoptă un

cod de etică şi deontologie profesională universitară. Acesta

face parte din Carta universitară şi include obligatoriu:

stabilirea

situaţiilor

conflicte

interese

şi

incompatibilităţi;

b) prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi,

afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa

concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de

celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control,

autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi

universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de

evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii,

rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv;

c) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se

iau pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master,

doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări,

precum şi sancţiunile aferente.

(2) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte anual, cel

târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un

raport privind starea universităţii. Raportul este făcut public pe

site-ul universităţii şi este transmis tuturor părţilor interesate.

Acest raport include cel puţin:

a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi

tipuri de cheltuieli;

b) situaţia fiecărui program de studii;

c) situaţia personalului instituţiei;

d) rezultatele activităţilor de cercetare;

e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii;

f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de

cercetare;

g) situaţia posturilor vacante;

situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din

promoţiile precedente.

(3) Raportul anual al rectorului este o componentă a

răspunderii publice şi constituie o condiţie fundamentală pentru

accesul la finanţările din bugetul public.

CAPITOLUL II

Structura organizatorică a instituţiilor

de învăţământ superior

Art. 131. Ż (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din

misiunea asumată, orice instituţie de învăţământ superior poate

cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăţi,

departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi de

proiectare, centre de consultanţă, clinici universitare, studiouri şi

ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continuă

a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii,

staţiuni experimentale sau alte entităţi pentru activităţi de

producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. În structura

instituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico-

administrative.

(2) Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe

perioadă determinată şi pe proiecte, unităţi de cercetare

distincte sub raportul bugetului de venituri şi cheltuieli, care au

autonomie şi statute proprii, aprobate de senatul universitar.

(3) Componentele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt organizate

de fiecare instituţie de învăţământ superior, astfel încât instituţia

să îşi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de

calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ,

cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să

asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii

universitare.

Art. 132. Ż (1) Facultatea este unitatea funcţională care

elaborează şi gestionează programele de studii. Facultatea

corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor

sau sportului.

(2) Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se

desfiinţează la propunerea şi cu aprobarea senatului universitar,

prin hotărâre a Guvernului privind structura instituţiilor de

învăţământ superior, iniţiată anual de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Într-o instituţie de învăţământ superior de stat, Guvernul,

cu consultarea senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să

finanţeze un program de studii sau o facultate cu acele

programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de

instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional.

Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor

legale

în

vigoare

referitoare

asigurarea

calităţii

în

învăţământul superior.

(4) O facultate poate include unul sau mai multe

departamente, şcoli doctorale, şcoli postuniversitare şi extensii

universitare care sunt responsabile de organizarea programelor

de studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţii temeinic

justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, poate înfiinţa facultăţi, în

cadrul universităţilor de stat, cu consultarea senatului universitar.

Art. 133. Ż (1) Departamentul este unitatea academică

funcţională

care

asigură

producerea,

transmiterea

şi

valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de

specialitate.

(2) Un departament poate avea în componenţă centre sau

laboratoare de cercetare, ateliere artistice, şcoli postuniversitare

şi extensii universitare.

(3) Departamentul se înfiinţează, se organizează, se

divizează, se comasează sau se desfiinţează prin hotărâre a

senatului

universitar,

propunerea

consiliului

facultăţii/facultăţilor în care funcţionează.

(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de

cercetare care funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în

cadrul universităţii.

Art. 134. Ż Înfiinţarea institutelor, staţiunilor experimentale,

centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este

aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislaţiei

în vigoare.

Art. 135. Ż (1) Învăţământul superior pentru minorităţile

naţionale se realizează:

a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora

funcţionează facultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba

maternă;

b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi

multilingve; în acest caz, se constituie secţii/linii cu predare în

limbile minorităţilor naţionale;

c) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior pot fi

organizate grupe, secţii sau linii de predare în limbile

minorităţilor naţionale, în condiţiile legii.

(2) Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi

multiculturale se organizează în departamente. Cadrele

universitare aparţinând liniei de studiu adoptă şi elaborează un

regulament de funcţionare propriu, care stabileşte procedurile

de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice

ale liniei de studiu respective în concordanţă cu Carta

universitară, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

(3) Secţia de studiu este o formă de organizare a

învăţământului universitar într-o limbă a minorităţilor naţionale,

care poate fi instituţionalizată, atât la nivelul universităţii, cât şi

în cadrul unei facultăţi, prin departamentul secţiei, care are în

componenţă programele de studiu şi structurile organizatorice

aferente. Secţiile beneficiază de autonomie universitară în

organizarea activităţilor didactice.

(4) În învăţământul universitar pentru minorităţile naţionale,

se asigură pregătirea în ciclul I de studii universitare Ż licenţă,

în ciclul II de studii universitare Ż master şi în ciclul III de studii

universitare

doctorat,

precum

şi

în

învăţământul

postuniversitar, în limba maternă.

(5) Finanţarea de bază se calculează după un coeficient

mărit pentru studenţii care urmează cursurile în limba unei

minorităţi naţionale.

CAPITOLUL III

Organizarea studiilor universitare

SECŢIUNEA 1

Structura anului universitar

Art. 136. Ż (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi

lucrătoare a lunii octombrie şi include două semestre. Un

semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activităţi

didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de

examene. Structura anului universitar se aprobă de către

senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile

dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum

17 săptămâni.

(2) Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ

superior aprobă anual, cu cel puţin 3 luni înainte de începerea

anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională

a studenţilor, precum şi calendarul activităţilor educaţionale

specifice semestrelor academice de studiu.

SECŢIUNEA a 2-a

Programe de studii universitare

Art. 137. Ż (1) Programul de studii universitare reprezintă

un grup de unităţi curriculare de predare, învăţare, cercetare,

aplicaţii practice şi evaluare, planificate astfel încât să ducă la o

calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un

supliment de diplomă.

(2) Curriculumul programului de studii universitare este

concordant cu profilul calificării definit în Cadrul naţional al

calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se

stabileşte astfel încât să maximizeze şansele obţinerii calificării

dorite şi se aprobă de către senatul universitar.

(3) Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de

programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de

evaluare a asigurării calităţii.

(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii

de studii şi organizate pe 3 cicluri de studiu: licenţă, master,

doctorat.

(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi

funcţii specifice fiecărui ciclu de studii universitare absolvit.

Art. 138. Ż (1) Organizarea programelor de studii este de

competenţa instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea

legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat,

senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare

şi funcţionare, în acord cu standardele naţionale şi internaţionale

generale şi specifice de calitate.

(2) Un program de studii universitare funcţionează legal dacă

este autorizat provizoriu sau acreditat şi funcţionează în

condiţiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare.

Organizarea şi desfăşurarea de programe de studii universitare

care nu funcţionează legal se sancţionează cu nerecunoaşterea

studiilor pentru beneficiari, precum şi cu amendă pentru

organizatori, potrivit legii penale, şi cu retragerea imediată, de

către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a

autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării

pentru instituţia în cauză.

(3) Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii

universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de

învăţământ, fiecare limbă de predare şi pentru fiecare locaţie

geografică în care se desfăşoară.

(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii

Europene, reglementarea naţională nu poate contraveni celei

europene.

(5) Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii

universitare, domeniile şi programele de studii universitare

acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, locaţiile

geografice de desfăşurare, numărul de credite de studii

transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă

de învăţământ sau limbă de predare, precum şi numărul maxim

de studenţi care pot fi şcolarizaţi, propus de către agenţiile de

evaluare a calităţii care au evaluat fiecare program, se stabilesc

anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de

31 martie a anului respectiv.

SECŢIUNEA a 3-a

Forme de organizare

Art. 139. Ż Formele de organizare a programelor de studii

sunt:

a) cu frecvenţă, caracterizată prin activităţi de învăţământ

şi/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice

fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform

distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi

presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a

studenţilor cu cadrele didactice şi de cercetare;

b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate

mai ales unor cursuri de sinteză şi pregătirii aplicative,

programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea

nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele

didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire

specifice învăţământului la distanţă;

c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse

electronice, informatice şi de comunicaţii specifice, activităţi de

autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi specifice

de tutorat.

Art. 140. Ż (1) Programele de studii universitare de licenţă

se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu

frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.

(2) Programele de studii universitare de master se pot

organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă şi cu

frecvenţă redusă.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) programele

de studii de licenţă şi master din domeniile reglementate la

nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de

învăţământ cu frecvenţă.

(4) Programele de studii universitare de doctorat se pot

organiza numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Pentru

programele de studii universitare de doctorat, obligaţiile

referitoare la frecvenţă sunt stabilite de către conducerea şcolii

doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei

metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului. Obligaţiile referitoare la frecvenţă

constituie un criteriu de evaluare a calităţii şcolii doctorale,

inclusiv în vederea finanţării.

(5) Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate

de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru

aceleaşi programe de studii, indiferent de forma de învăţământ

absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a

examenelor,

competenţele

şi

cunoştinţele

verificate,

corespondenţa dintre rezultatele învăţării şi notele, diplomele

sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru

orice formă de învăţământ corespunzătoare unui anumit

program de studii din cadrul unei instituţii de învăţământ

superior.

(6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de

învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de

învăţământ superior care au acreditat programul de învăţământ

respectiv la forma de învăţământ cu frecvenţă.

SECŢIUNEA a 4-a

Contracte de studii

Art. 141. Ż Instituţia de învăţământ superior semnează cu

fiecare

student/student-doctorand/cursant/cercetător

post-

doctoral înmatriculat la un program de studii un contract de studii

universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor de

organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu

respectarea legislaţiei în vigoare. Contractele de studii nu se

modifică în timpul anului universitar.

SECŢIUNEA a 5-a

Admiterea în programe de studii

Art. 142. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind

organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior de stat

şi particulare din România.

(2) Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi

aplică propriul regulament de organizare a admiterii în

programele de studii oferite. Acest regulament se elaborează

conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).

(3) Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare

trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel

puţin 6 luni înainte de susţinerea concursului de admitere.

(4) La admiterea în învăţământul superior de stat şi particular,

pentru fiecare ciclu şi program de studii universitare, cetăţenii

statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând

Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene pot

candida în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii

români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare.

(5) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la

candidaţi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe

de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în

cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele

universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de

admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor.

(6) O persoană poate beneficia de finanţare de la buget

pentru un singur program de licenţă, pentru un singur program

de master şi pentru un singur program de doctorat.

(7) Persoana admisă la un program de studii universitare de

licenţă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv

student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei sale în

cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la

susţinerea

examenului

finalizare

studiilor

exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor.

(8) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie,

în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii şi

necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaţilor

declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin

admitere, după afişarea rezultatelor finale.

SECŢIUNEA a 6-a

Examene de finalizare a studiilor

Art. 143. Ż (1) Examenele de finalizare a studiilor în

învăţământul superior sunt:

a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de

licenţă sau examen de diplomă pentru învăţământul din

domeniul ştiinţelor inginereşti;

b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de

master;

c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat;

d) examen de certificare, pentru programele de studii

postuniversitare de tip specializare;

e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în

cazul studenţilor/absolvenţilor care provin de la instituţii de

învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în

lichidare.

(2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează şi se

desfăşoară numai de către instituţiile de învăţământ superior

acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul

universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin

ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de

învăţământ superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin

examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ superior care

au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate

de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie

şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de

asigurarea originalităţii conţinutului acestora.

(5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în

vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de

autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de

doctorat.

SECŢIUNEA a 7-a

Examenele de evaluare pe parcurs a studenţilor

Art. 144. Ż (1) Succesul academic al unui student pe

parcursul unui program de studii este determinat prin evaluări

sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă.

(2) Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii

de examinare aprobate de senatul universitar, care au în vedere

asigurarea calităţii şi respectarea prevederilor Codului de etică

şi deontologie universitară.

(3) Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene:

a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea

competenţelor minimale aferente unei discipline şi promovarea

unui examen;

b) cu calificative, după caz.

(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi

anulate de către decanul facultăţii în temeiul prevederilor din

Carta universitară, atunci când se dovedeşte că acestea au fost

obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilor

Codului de etică şi deontologie universitară. Decanul poate

dispune reorganizarea examenului.

Art. 145. Ż Analiza contestaţiilor depuse de candidaţii la

admitere, de studenţii examinaţi, de absolvenţi în cursul

examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de

competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform

propriilor regulamente instituţionale şi prevederilor Cartei

universitare.

SECŢIUNEA a 8-a

Diplome

Art. 146. Ż Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului

universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se

dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin

încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie

universitară.

Art. 147. Ż (1) Recunoaşterea şi echivalarea studiilor sau a

perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate se

realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi a unor

metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei

instituţii de învăţământ superior, pe baza normelor europene,

ale sistemului european de acumulare şi transfer al creditelor

de studii, cu respectarea metodologiei-cadru.

(2) Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt

ca urmare a exmatriculării datorate încălcării prevederilor

Codului de etică şi deontologie universitară nu pot fi recunoscute

în cazul unei noi înmatriculări.

(3) În cazul unor programe de studii organizate în comun de

două sau mai multe universităţi, actele de studii se eliberează în

concordanţă cu reglementările naţionale şi cu prevederile

acordurilor interinstituţionale.

SECŢIUNEA a 9-a

Credite de studii

Art. 148. Ż (1) Programele de studii universitare planifică şi

organizează volumul de muncă specific activităţilor de predare,

învăţare, aplicare practică şi examinare în concordanţă cu

ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii

transferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea

de muncă intelectuală dirijată şi independentă necesară pentru

finalizarea individuală de către student a unei unităţi

componente a unui curs din cadrul unui program de studii

universitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării.

(2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate

fi mai mică decât cea corespunzătoare unui număr anual de

60 de credite de studiu transferabile.

(3) Numărul minim de credite necesar promovării anului

universitar se stabileşte de către senatul universitar.

(4) Durata programelor de studii universitare de licenţă şi

master, pe domenii de specializare, se stabileşte la propunerea

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se

aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare

de licenţă şi de master corespunde obţinerii a cel puţin

300 de credite de studii transferabile.

(6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului

de studii universitare de doctorat se stabileşte de fiecare

universitate în funcţie de domeniul ştiinţific sau artistic.

Art. 149. Ż (1) Numărul creditelor de studii transferabile

constituie elementul de referinţă pe care universităţile îl pot

utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studii

universitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu

fundamental în scopul echivalării şi transferării creditelor de

studiu transferabile şi a eventualei continuări a studiilor dintr-un

program de studii.

(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi

recunoaşterea în străinătate a unor diplome eliberate anterior

introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza

informaţiilor existente în registrul matricol propriu, instituţiile de

învăţământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente

în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu

transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru

această operaţiune, instituţiile de învăţământ superior pot

percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar.

(3) Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar,

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate

echivala printr-o metodologie specifică, pe baza ECTS/SECT,

învăţământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul

cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani,

cu ciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 10-a

Ciclul I Ż Studii universitare de licenţă

A. Organizarea

Art. 150. Ż (1) Acreditarea unui program de studii

universitare de licenţă şi stabilirea numărului maxim de studenţi

care pot fi şcolarizaţi în cadrul programului şi cărora li se poate

acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a

Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS

sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau

din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru

Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR). Studiile

universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între

minimum 180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile,

conform ECTS/SECT, şi se finalizează prin nivelul 6 din

EQF/CEC.

(2) La învăţământul cu frecvenţă, durata specifică a studiilor

universitare de licenţă este, după caz, de 3Ż4 ani şi corespunde

unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile

pentru un an de studii. Durata studiilor de licenţă pentru

învăţământul universitar din domeniile ştiinţe inginereşti, ştiinţe

juridice şi teologie pastorală este de 4 ani.

(3) Un procent de maximum 5% din numărul studenţilor cu

frecvenţă dintr-un program de studii universitare de licenţă pot

parcurge, cu aprobarea consiliului facultăţii, 2 ani de studii

într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior

medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute de

regulamentele de organizare şi desfăşurare a programelor de

studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.

(4) În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie

efectuarea unor stagii de practică. Universităţile au obligaţia de

a asigura un minim de 30% din locurile de practică necesare,

dintre care cel puţin 50% în afara universităţilor.

(5) Studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu

frecvenţă se pot organiza în regim de finanţare de la bugetul de

stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de

licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi

de studii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat.

(6) Senatul universitar poate înfiinţa duble specializări.

Procedura de autorizare şi acreditare a acestor specializări este

cea prevăzută de lege.

B. Admiterea

Art. 151. Ż (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii

universitare absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau

diplomă echivalentă.

(2) În cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ

superior pot stabili facilităţi sau condiţii speciale referitoare la

admiterea candidaţilor la programe de studii universitare de

licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la

olimpiadele şcolare şi/sau la alte concursuri naţionale sau

internaţionale.

C. Diploma

Art. 152. Ż (1) Diploma conferită după promovarea unui

program de studii universitare de licenţă se numeşte diplomă de

licenţă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă de urbanist.

(2) Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după

caz, pe diploma de urbanist se menţionează toate informaţiile

necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv

forma de învăţământ urmată şi titlul obţinut. Diploma de licenţă,

diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt însoţite

de suplimentul la diplomă şi se eliberează, gratuit, în limba

română şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

SECŢIUNEA a 11-a

Ciclul II Ż Studii universitare de master

A. Organizarea

Art. 153. Ż (1) Programele de studii universitare de master

reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare şi se finalizează

prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor.

Acestea au o durată normală de 1Ż2 ani şi corespund unui

număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60

şi 120. Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări

sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii

universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de

studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la

învăţământul cu frecvenţă, în condiţiile prezentei legi, diplomele

obţinute fiind echivalente diplomei de master.

(2) Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor

învăţământului superior de lungă durată din perioada anterioară

aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalentă cu diploma

de studii universitare de master în specialitate.

Art. 154. Ż (1) Programele de studii universitare de master

pot fi:

a) master profesional, orientat preponderent spre formarea

competenţelor profesionale;

b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea

competenţelor de cercetare ştiinţifică. Învăţarea realizată în

cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an

de studiu din cadrul programelor de studii universitare de

doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de

învăţământ cu frecvenţă şi poate fi organizat în cadrul şcolilor

doctorale;

c) master didactic, organizat exclusiv la forma de învăţământ

cu frecvenţă.

(2) Pot organiza programe de studii universitare de master

într-un domeniu acele instituţii de învăţământ superior care sunt

acreditate sau autorizate provizoriu în acest scop.

Art. 155. Ż (1) Acreditarea pentru o universitate a unui

domeniu de studii universitare de master, împreună cu stabilirea

numărului maxim al studenţilor care pot fi şcolarizaţi şi cărora li

se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin

hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de

către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii,

din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul European

pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, denumit în

continuare EQAR.

(2) În cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu

pentru studii universitare de master, programele de studii

promovate sunt stabilite anual de către senatul universitar şi

comunicate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului până la data de 1 februarie a fiecărui an, pentru a fi

publicate centralizat.

(3) Instituţiile de învăţământ superior pot stabili parteneriate

cu operatori economici, asociaţii profesionale şi/sau instituţii

publice pentru dezvoltarea unor programe de studii universitare

de master care să răspundă cerinţelor pieţei muncii.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

alocă pentru studiile universitare de master la forma de

învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţate

de la buget, pentru universităţile de stat.

B. Admiterea

Art. 156. Ż Pot candida la programe de studii universitare

de master absolvenţii cu diplomă de licenţă sau echivalentă.

C. Diploma

Art. 157. Ż Diploma conferită după promovarea unui

program de studii universitare de master şi susţinerea cu succes

a lucrării de disertaţie se numeşte diplomă de master şi cuprinde

toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii

absolvit, inclusiv forma de învăţământ. Aceasta este însoţită de

suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în limba

română şi o limbă de circulaţie internaţională.

SECŢIUNEA a 12-a

Ciclul III Ż Studii universitare de doctorat

A. Organizarea

Art. 158. Ż (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă

al III-lea ciclu de studii universitare şi permit dobândirea unei

calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al

Calificărilor. Acestea se desfăşoară pe baza unui cod al studiilor

universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2) Programele de studii universitare de doctorat se

organizează în şcoli doctorale acreditate sau autorizate

provizoriu. Şcolile doctorale se pot organiza de către o

universitate sau un consorţiu universitar ori de către consorţii

sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau

un consorţiu universitar şi unităţi de cercetare-dezvoltare.

Universităţile,

respectiv

parteneriatele

consorţiile

organizatoare de una sau mai multe şcoli doctorale acreditate

sau autorizate provizoriu constituie o instituţie organizatoare de

studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD,

recunoscută ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, pe baza autorizării provizorii, a

acreditării, respectiv a evaluării periodice.

(3) Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Studii

Doctorale a Academiei Române, cu respectarea prevederilor

prezentei legi în privinţa autorizării, acreditării şi funcţionării ca

instituţie de învăţământ superior. Şcoala de Studii Doctorale a

Academiei Române poate fi IOSUD şi poate organiza programe

universitare de doctorat.

(4) Fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru

fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea şcolii

doctorale se face pe baza performanţei şcolii doctorale şi a

capacităţii instituţionale a IOSUD din care face parte şcoala

doctorală. Evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS

sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau

străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea

cercetării şi a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea

resurselor umane. Sistemul de criterii şi metodologia de

evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor comune

ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU. Fiecare şcoală doctorală este

evaluată periodic, din 5 în 5 ani.

(5) Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS

sau agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz,

retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare

de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii

universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de

două tipuri:

a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de

cunoaştere ştiinţifică originală, relevantă internaţional, pe baza

unor metode ştiinţifice, organizat numai la forma de învăţământ

cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentru cariera

profesională în învăţământul superior şi cercetare;

b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului,

care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală pe

baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice, asupra

unor creaţii artistice sau asupra unor performanţe sportive de

înalt nivel naţional şi internaţional şi care poate constitui o bază

pentru cariera profesională în învăţământul superior şi în

cercetare în domeniile artelor şi sportului.

(7) Şcolile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe

discipline sau tematici disciplinare şi interdisciplinare.

(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul

instituţional al IOSUD, de sisteme proprii şi specifice de

conducere şi administrare a programelor de studii şi cercetare,

inclusiv la nivelul şcolilor doctorale. La nivelul IOSUD

funcţionează consiliul pentru studiile universitare de doctorat.

La nivelul fiecărei şcoli doctorale funcţionează consiliul şcolii

doctorale. Aceste structuri funcţionează conform prevederilor

prezentei legi şi ale codului studiilor universitare de doctorat

prevăzut la alin. (1).

Art. 159. Ż (1) Programul de studii universitare de doctorat

se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale sub coordonarea

unui conducător de doctorat şi cuprinde:

a) un program de pregătire bazat pe studii universitare

avansate, în cadrul şcolii doctorale;

b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie

artistică.

(2) În domeniile de studii reglementate la nivel european,

durata studiilor universitare de doctorat respectă reglementările

în cauză.

(3) Durata programului de studii universitare de doctorat

este, de regulă, de 3 ani. În situaţii speciale, durata programului

de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1Ż2 ani,

cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului

de doctorat şi în limita fondurilor disponibile.

(4)

şcoală

doctorală

poate

recunoaşte,

conform

regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor

universitare de doctorat şi în condiţiile prezentei legi,

parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor

stagii de cercetare ştiinţifică, desfăşurate în ţară sau în

străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de

prestigiu, precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse în

cadrul programelor de studii universitare de master de

cercetare.

(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din

motive temeinice, în condiţiile stabilite prin regulamentul

instituţional propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor

universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungeşte, în

consecinţă, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate.

(6) Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt

stabilite de conducătorul de doctorat şi de şcoala doctorală.

Art. 160. Ż (1) Studiile universitare de doctorat se

organizează cu finanţare de la bugetul de stat, în regim cu taxă

sau din alte surse legal constituite.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

alocă anual, prin hotărâre a Guvernului, pentru studiile

universitare de doctorat ştiinţific şi pentru doctoratul profesional

din domeniul artelor şi al sportului, un număr de granturi

doctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul

doctoral include cuantumul bursei individuale şi costurile pentru

programul de studii avansate şi pentru programul de cercetare.

Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţi corespunzători pe

domenii disciplinare şi profesionale ale doctoratului.

(3) Granturile doctorale se acordă pe bază de competiţie

naţională de proiecte ştiinţifice între şcolile doctorale sau

competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între conducătorii de

doctorat, membri ai unei şcoli doctorale. Competiţiile sunt

organizate în coordonarea CNCS.

(4) Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două

tipuri de competiţii prevăzute la alin. (3), precum şi metodologia

de desfăşurare a competiţiilor se stabilesc prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 161. Ż Doctoratul se poate desfăşura în limba română,

în limba minorităţilor naţionale sau într-o limbă de circulaţie

internaţională, conform contractului de studii doctorale încheiat

între IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand.

Art. 162. Ż (1) Studiile universitare de doctorat se pot

organiza şi în cotutelă, caz în care studentul-doctorand îşi

desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui

conducător de doctorat din România şi a unui conducător de

doctorat dintr-o altă ţară sau sub îndrumarea concomitentă a

doi conducători de doctorat din instituţii diferite din România, pe

baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate.

Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care

conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au

specializări/domenii

diferite

studiu

unul

dintre

conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conform

prevederilor din Carta universitară.

(2) În contextul politicilor de asigurare a mobilităţii

universitare, IOSUD poate angaja, pe bază de contract,

specialişti din străinătate care deţin dreptul legal de a conduce

doctorat, conform art. 166 alin. (4).

B. Admiterea

Art. 163. Ż Au dreptul să participe la concursul de admitere

la studii universitare de doctorat numai absolvenţii cu diplomă de

master sau echivalentă acesteia.

C. Studentul-doctorand

Art. 164. Ż (1) Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare

de doctorat, persoana înscrisă în programul de studii are

calitatea de student-doctorand. Studenţii-doctoranzi sunt

încadraţi de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca

asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari, pe perioadă

determinată.

(2)

toată

durata

activităţii,

studentul-doctorand

beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi specialitate

şi de asistenţă medicală gratuită, fără plata contribuţiilor la

asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la

asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi

boli profesionale.

(3) Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice,

potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4Ż6 ore

convenţionale didactice pe săptămână. Activităţile didactice care

depăşesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu

legislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa Codului muncii, cu

respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu

plata contribuţiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de

stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de

sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Art. 165. Ż (1) Perioada desfăşurării studiilor universitare de

doctorat este asimilată, conform legislaţiei în domeniul pensiilor,

pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia cazului în care

studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteşte, în

această perioadă, contribuţii la asigurările sociale.

(2) După susţinerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o

adeverinţă care atestă perioada în care studentul-doctorand a

urmat studiile universitare de doctorat.

D. Conducătorul de doctorat

Art. 166. Ż (1) Pot fi conducători de doctorat persoanele

care au obţinut dreptul de conducere de doctorat înaintea intrării

în vigoare a prezentei legi, precum şi persoanele care au obţinut

atestatul de abilitare, având cel puţin funcţia de lector/şef de

lucrări, respectiv de cercetător ştiinţific gradul III.

(2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin

ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare,

în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste

standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare

relevante la nivel internaţional, propuse de CNATDCU şi

aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului

şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către

CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare

nu depind de funcţia didactică sau de gradul profesional şi sunt

identice cu standardele de acordare a titlului de profesor

universitar.

(3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de

cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un

contract de muncă cu un IOSUD sau o instituţie membră a unui

IOSUD şi să fie membre ale unei şcoli doctorale. Cadrele

didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi

devin conducători de doctorat în urma abilitării.

(4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce

doctorate în instituţii de învăţământ superior sau de cercetare-

dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de

doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:

a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în

una din ţările Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic

European şi Confederaţia Elveţiană dobândesc automat

calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei

metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului;

b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

stabileşte o listă a instituţiilor de învăţământ superior, din afara

ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase

universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător

de doctorat în una din instituţiile aflate pe această listă

dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în

România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor

instituţii din străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau

b), pot obţine calitatea de conducător de doctorat în România,

fie printr-o convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă,

fie conform prevederilor alin. (2).

(5) Un conducător de doctorat poate îndruma studenţi-

doctoranzi numai în domeniul pentru care a obţinut acest drept.

Art. 167. Ż (1) Un conducător de doctorat nu poate îndruma

simultan studenţi-doctoranzi decât într-un singur IOSUD,

excepţie făcând doctoratele conduse în cotutelă.

(2) Un conducător de doctorat poate îndruma simultan

maximum 8 studenţi-doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale

studiilor de doctorat.

(3) Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această

calitate, conducătorii de doctorat sunt remuneraţi în conformitate

cu legislaţia în vigoare.

Art. 168. Ż (1) Teza de doctorat se elaborează conform

cerinţelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare şi

desfăşurare a programelor de studii universitare de doctorat şi

în concordanţă cu reglementările prevăzute în codul studiilor

universitare de doctorat.

(2) Comisia de susţinere publică a tezei de doctorat,

denumită în continuare comisie de doctorat, este propusă de

conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea IOSUD.

Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri:

preşedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de

doctorat şi cel puţin 3 referenţi oficiali din ţară sau din străinătate,

specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat

şi din care cel puţin doi îşi desfăşoară activitatea în afara IOSUD

respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor şi au

cel puţin funcţia didactică de conferenţiar universitar sau de

cercetător ştiinţific gradul II ori au calitatea de conducător de

doctorat, în ţară sau în străinătate.

(3) Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa

comisiei de doctorat, după evaluarea de către toţi referenţii.

Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel

puţin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea

obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de

doctorat. Susţinerea publică include obligatoriu o sesiune de

întrebări din partea membrilor comisiei de doctorat şi a

publicului.

(4) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a

rapoartelor referenţilor oficiali, comisia de doctorat evaluează şi

deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie

tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt:

,,Excelent",

,,Foarte

bine",

,,Bine",

,,Satisfăcător"

şi

,,Nesatisfăcător". De regulă, calificativul ,,Excelent" se acordă

pentru maximum 15% dintre candidaţii care obţin titlul de doctor

într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar.

(5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele

prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile

asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului

,,Excelent", ,,Foarte bine", ,,Bine" sau ,,Satisfăcător" comisia de

doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se

înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma

evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de

doctor.

(6) În cazul atribuirii calificativului ,,Nesatisfăcător", comisia

de doctorat va preciza elementele de conţinut care urmează să

fie refăcute sau completate în teza de doctorat şi va solicita o

nouă susţinere publică a tezei. A doua susţinere publică a tezei

are loc în faţa aceleiaşi comisii de doctorat, ca şi în cazul primei

susţineri. În cazul în care şi la a doua susţinere publică se obţine

calificativul ,,Nesatisfăcător", titlul de doctor nu va fi acordat, iar

studentul-doctorand va fi exmatriculat.

(7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, după validarea tezei

de doctorat de către CNATDCU.

(8) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza

de doctorat, IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului o motivaţie scrisă de

invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea

de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an

de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se

invalidează şi a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar

studentul-doctorand va fi exmatriculat.

(9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se

redactează şi în format digital. În domeniul artelor, teza de

doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a

creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale se

publică pe un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în

domeniul drepturilor de autor.

Art. 169. Ż (1) Diploma conferită după promovarea unui

program de studii universitare de doctorat se numeşte diplomă

de doctor. În diploma care certifică obţinerea şi deţinerea titlului

de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinar

sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în

cea care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor într-un

domeniu profesional se menţionează, în mod expres, domeniul

profesional al doctoratului.

(2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat

ştiinţific, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor în

ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr.

(3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat

profesional, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de

doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i acronimul

Dr. P.

Art. 170. Ż (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate

sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de

evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de

Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul

Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice

şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:

a) retragerea calităţii de conducător de doctorat;

b) retragerea titlului de doctor;

c) retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică

retragerea dreptului şcolii doctorale de a organiza concurs de

admitere pentru selectarea de noi studenţi-doctoranzi.

(2) Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel

puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, numai în urma reluării

procesului de acreditare, conform art. 158.

(3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate

obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, la

propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale

cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată

de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt

condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Conducătorii de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani.

Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU.

CAPITOLUL IV

Organizarea învăţământului postuniversitar

Art. 171. Ż Programele postuniversitare sunt:

a) programe postdoctorale de cercetare avansată;

b) programe postuniversitare de formare şi dezvoltare

profesională continuă.

SECŢIUNEA 1

Programele postdoctorale

Art. 172. Ż (1) Programele postdoctorale de cercetare

avansată:

a) sunt programe destinate persoanelor care au obţinut

o diplomă de doctor în ştiinţe cu cel mult 5 ani înainte de

admiterea în programul postdoctoral şi care doresc să se

perfecţioneze în cadrul unei alte instituţii decât cea în care au

obţinut titlul de doctor;

b) asigură cadrul instituţional pentru dezvoltarea cercetărilor

după finalizarea studiilor universitare de doctorat;

c) au o durată de minimum un an;

d) se pot finanţa de către instituţii publice sau de către

operatori economici;

e) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior se desfăşoară

în cadrul unei şcoli doctorale pe baza planului de cercetare

propus de cercetătorul postdoctoral şi aprobat de şcoala

doctorală.

(2) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior, programele

postdoctorale pot fi organizate doar în cadrul şcolilor doctorale

acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare

de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate şi în

cadrul unităţilor de cercetare-dezvoltare.

(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza

metodologiei elaborate de instituţia gazdă, în conformitate cu

legislaţia în vigoare.

(4) Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi de către

universităţi cu contract de muncă pe perioadă determinată.

Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi, de regulă, pe funcţia de

cercetător ştiinţific sau cercetător ştiinţific gradul III, dar pot fi

încadraţi şi pe funcţii de cercetare superioare acestora, în funcţie

de îndeplinirea condiţiilor necesare.

(5) La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau

instituţia gazdă acordă un atestat de studii postdoctorale.

SECŢIUNEA a 2-a

Programele postuniversitare de formare

şi dezvoltare profesională continuă

Art. 173. Ż (1) Pot organiza programe postuniversitare de

formare şi dezvoltare profesională continuă toate acele instituţii

de învăţământ superior care au acreditate cel puţin programe

de studii universitare de licenţă în domeniul ştiinţific respectiv.

(2) Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare

profesională ale instituţiilor acreditate se desfăşoară pe baza

unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat

de senatul universitar şi cu respectarea reglementărilor în

vigoare.

(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT şi se

finalizează cu un examen de certificare a competenţelor

profesionale asimilate de cursanţi pe parcursul programului.

(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu

taxă sau cu finanţare din alte surse.

(5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare

absolvenţii care au cel puţin studii universitare cu diplomă de

licenţă sau echivalentă.

(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi

dezvoltare profesională, instituţia organizatoare eliberează un

certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice

programului.

CAPITOLUL V

Învăţământul superior medical

SECŢIUNEA 1

Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior medical.

Învăţământul superior din domeniile sănătate

şi medicină veterinară

Art. 174. Ż (1) Învăţământul superior din domeniile sănătate

şi

medicină

veterinară

desfăşoară

respectarea

reglementărilor generale şi sectoriale din Uniunea Europeană şi

anume:

a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de

activitate teoretică şi practică medicală pentru domeniul

medicină, la programele de studii Medicină, Medicină Dentară şi

Medicină Veterinară; 5 ani pentru programul de studii Farmacie;

4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru

programele de studii Asistenţă Medicală Generală şi Moaşe şi

de 3 ani pentru alte programe de studii de licenţă din domeniul

sănătate;

b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii

transferabile în ECTS/SECT, fiind totalizate 180 de credite

de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor

de licenţă de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile

pentru programele cu o durată a studiilor de licenţă de 4 ani,

300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie

cu o durată a studiilor de licenţă de 5 ani şi 360 de credite de

studii transferabile pentru programele Medicină, Medicină

Dentară şi Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licenţă

de 6 ani;

c) studiile universitare de master au între 60 şi 120 de credite

de studii transferabile ECTS/SECT;

d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite

de studii transferabile, iar studiile avansate din cadrul şcolii

doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de

doctorat se pot organiza în UOD şi în IOSUD realizate prin

consorţii între universităţi şi spitale sau clinici.

(2) Instituţiile de învăţământ superior din domeniile sănătate

şi medicină veterinară acreditate, pe baza criteriilor de calitate,

pot organiza, pe lângă formele de învăţământ prevăzute la

alin. (1), şi programe postdoctorale şi de formare şi dezvoltare

profesională: de rezidenţiat, de perfecţionare, de specializare,

de studii complementare în vederea obţinerii de atestate şi de

educaţie medicală şi farmaceutică continuă.

(3) Durata doctoratului pentru absolvenţii învăţământului

superior medical uman, medical veterinar şi farmaceutic este de

4 ani.

(4) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii

din domeniile sănătate şi medicină veterinară şi instituţiile

sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes reciproc,

pentru asigurarea unor condiţii optime de activitate, privind

infrastructura, echipamentele medicale şi accesul la informaţie

medicală.

(5) La selecţia şi promovarea personalului didactic universitar

din instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din

domeniul sănătate se iau în considerare criteriile privind

experienţa profesională medicală dovedită. În învăţământul

superior din domeniul sănătate, pentru posturile didactice la

disciplinele cu corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii pot

accede doar persoane care au obţinut, prin concurs, în funcţie

de gradul universitar, titlurile de medic/medic dentist rezident

sau medic/medic dentist specialist sau farmacist/farmacist

rezident/farmacist specialist în specialitatea postului.

(6) În învăţământul superior din domeniul sănătate nu se pot

transforma în credite echivalate şi transfera studiile obţinute în

învăţământul postliceal.

(7) Învăţământul superior şi postuniversitar din domeniul

sănătate se desfăşoară în unităţi sanitare publice, în institute,

în centre de diagnostic şi tratament, în secţii cu paturi, în

laboratoare şi în cabinete. Conform legii speciale, se pot

constitui clinici universitare, din una sau mai multe secţii clinice,

în specialităţi înrudite, din spitale publice sau private, în care

sunt organizate activităţi de învăţământ şi cercetare ale

departamentelor universitare.

(8) Rezidenţialul reprezintă forma specifică de învăţământ

postuniversitar pentru absolvenţii licenţiaţi ai programelor de

studii medicină, medicină dentară şi farmacie care asigură

pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile cuprinse

în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi

farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. Organizarea

şi finanţarea rezidenţiatului se reglementează prin acte

normative specifice.

(9) Admiterea la rezidenţiat a cadrelor didactice din

învăţământul superior din domeniul sănătate se face în aceleaşi

condiţii ca pentru orice absolvent al învăţământului superior din

domeniul sănătate.

(10) Medicii rezidenţi care ocupă prin concurs posturi

didactice de asistent universitar în instituţii de învăţământ

superior din domeniul sănătate continuă formarea în rezidenţiat

şi sunt retribuiţi pentru ambele activităţi.

(11) În cadrul instituţiilor de învăţământ superior care

organizează programe de pregătire în rezidenţiat se constituie

un departament de pregătire în rezidenţiat. În instituţiile de

învăţământ superior care organizează programe de pregătire de

medicină şi farmacie, departamentul este subordonat conducerii

universităţii.

SECŢIUNEA a 2-a

Reglementarea altor aspecte specifice

Art. 175. Ż Reglementarea altor aspecte specifice

desfăşurării activităţilor din acest domeniu se realizează prin

hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului şi, după caz, ordin comun al ministrului

sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare

Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

CAPITOLUL VI

Învăţământul superior militar şi învăţământul

de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională

SECŢIUNEA 1

Organizare şi funcţionare

Art. 176. Ż (1) Învăţământul superior militar, de informaţii,

de ordine publică şi de securitate naţională este învăţământ de

stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi

cuprinde: învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor,

ofiţerilor de poliţie şi a altor specialişti, precum şi învăţământ

postuniversitar.

(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de

ordine publică şi de securitate naţională din cadrul sistemului

naţional de învăţământ, precum şi specializările/programele de

studii din cadrul acestora se supun reglementărilor referitoare

la asigurarea calităţii, inclusiv celor legate de autorizare şi

acreditare, în aceleaşi condiţii cu instituţiile de învăţământ

superior civil.

(3) Structura organizatorică, oferta de şcolarizare care

conţine profilurile, programele de studii, cifrele anuale de

şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru

învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi

de securitate naţională se stabilesc, după caz, de Ministerul

Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor,

Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii

cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi

securităţii

naţionale,

potrivit

specificului

fiecărei

arme,

specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, în

condiţiile legii.

(4) Formele de organizare a învăţământului, admiterea la

studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor,

autorizarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ, în

învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi

de securitate naţională, se supun procedurilor şi condiţiilor

aplicabile instituţiilor de învăţământ superior civil.

(5) Pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de

ordine publică şi de securitate naţională, după caz, Ministerul

Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor,

Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii

cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi

securităţii naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni

proprii, în condiţiile legii.

(6) Ofiţerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori

ai diplomei de absolvire a şcolii militare de ofiţeri cu durata de

3 sau 4 ani, pot să îşi completeze studiile în învăţământul

superior, pentru obţinerea diplomei de licenţă în profiluri şi

specializări similare sau apropiate armei/specialităţii militare.

(7) Diplomele de licenţă, de master, de doctorat eliberate de

instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine

publică şi de securitate naţională, precum şi titlurile ştiinţifice

obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în

rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele

ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil

apropiat şi de acelaşi nivel.

(8) Planurile de învăţământ pentru învăţământul superior

militar, de informaţii şi de ordine publică şi de securitate

naţională se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale,

Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de

Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării,

informaţiilor,

ordinii

publice

şi

securităţii

naţionale,

în

conformitate cu standardele naţionale stabilite de instituţiile

responsabile cu asigurarea calităţii.

SECŢIUNEA a 2-a

Managementul şi finanţarea instituţiilor

Art. 177. Ż (1) Managementul instituţiilor de învăţământ

superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate

naţională se realizează în aceleaşi condiţii ca în instituţiile civile

de învăţământ superior. Finanţarea instituţiilor din învăţământul

superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate

naţională se face în condiţiile legii.

(2) Structurile şi funcţiile de conducere din instituţiile de

învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de

securitate naţională sunt aceleaşi ca şi cele din instituţiile civile

de învăţământ superior şi se ocupă în aceleaşi condiţii ca şi

acestea, precum şi cu respectarea procedurilor specificate în

actele normative specifice în domeniu.

(3) Conducerea instituţiilor de învăţământ militar, de

informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se

realizează de către rectori care sunt şi comandanţii instituţiilor

respective. Funcţia de comandant se ocupă în conformitate cu

reglementările Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului

Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale

altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi

siguranţei naţionale.

(4) În învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine

publică şi de securitate naţională se înfiinţează corpul

instructorilor militari, de ordine şi de securitate publică, prin

ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Apărării Naţionale,

Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei,

Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în

domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

SECŢIUNEA a 3-a

Resurse umane

Art. 178. Ż (1) Funcţiile didactice şi de cercetare din

învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi

de securitate naţională se ocupă şi se eliberează în aceleaşi

condiţii ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior.

Cadrele didactice şi de cercetare din învăţământul superior

militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională

au acelaşi statut ca cele din instituţiile civile de învăţământ

superior.

(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de

ordine publică şi de securitate naţională se bucură de principiul

autonomiei universitare.

(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită

de vârstă şi vechime integrală ca militari, pot să îşi continue

activitatea didactică, în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ

superior, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 4-a

Viaţa universitară

Art. 179. Ż Viaţa universitară din instituţiile de învăţământ

superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate

naţională se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale

pentru instituţiile civile de învăţământ superior, adaptate mediului

militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională.

CAPITOLUL VII

Învăţământul superior artistic şi sportiv

Art. 180. Ż În învăţământul superior artistic şi sportiv,

procesul educaţional se desfăşoară prin activităţi didactice şi

prin activităţi practice de creaţie şi performanţă.

Art. 181. Ż Instituţiile de învăţământ superior artistic şi

sportiv, autorizate provizoriu sau acreditate, conform legii, pot

organiza forme de învăţământ prin cele 3 cicluri de studii

universitare: ciclul I Ż studii universitare de licenţă, ciclul II Ż

studii universitare de master şi ciclul III Ż studii universitare de

doctorat, incluzând doctoratul ştiinţific şi doctoratul profesional,

precum şi programe de formare şi dezvoltare profesională

continuă.

Art. 182. Ż În învăţământul superior artistic şi sportiv,

structura anului universitar poate fi adaptată în funcţie de

programul activităţilor practice specifice.

Art. 183. Ż În învăţământul superior artistic şi sportiv,

practica studenţilor se desfăşoară în universităţi: în centre de

proiectare, ateliere artistice, studiouri muzicale, unităţi de

producţie

teatrale

şi

cinematografice,

spaţii

destinate

performanţei sportive, precum şi în instituţii din profilul artistic

sau sportiv respectiv, pe bază de parteneriat instituţional.

Art. 184. Ż În învăţământul superior artistic şi sportiv,

doctoratul ştiinţific sau profesional este o condiţie pentru cariera

didactică.

Art. 185. Ż Cercetarea prin creaţie artistică, proiectare şi

performanţă sportivă se desfăşoară individual sau colectiv, în

centre de proiectare, laboratoare şi ateliere artistice, studiouri

muzicale, unităţi de producţie teatrală şi cinematografică, spaţii

destinate performanţei sportive.

Art. 186. Ż Evaluarea calităţii şi clasificarea universităţilor

artistice şi sportive iau în considerare criteriile specifice creaţiei

artistice şi performanţei sportive.

Art. 187. Ż În învăţământul superior artistic şi sportiv,

alocarea pe baze competiţionale a fondurilor se face inclusiv în

baza criteriilor specifice creaţiei artistice şi performanţei sportive.

Art. 188. Ż Reglementarea altor aspecte specifice

desfăşurării activităţii din aceste domenii va fi realizată prin

hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului, în concordanţă cu prevederile

legii şi cu reglementările generale şi sectoriale ale Uniunii

Europene.

CAPITOLUL VIII

Activitatea de cercetare şi creaţie universitară

Art. 189. Ż (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare

şi creaţie artistică din universităţi se organizează şi funcţionează

pe baza legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene în domeniu.

(2) Instituţiile de învăţământ superior care şi-au asumat ca

misiune şi cercetarea ştiinţifică au obligaţia să creeze structuri

tehnico-administrative

care

să

faciliteze

managementul

activităţilor de cercetare şi a proiectelor de cercetare-dezvoltare

derulate de personalul instituţiei. Aceste structuri deservesc şi

răspund optim cerinţelor personalului implicat în cercetare.

(3) Personalul implicat în activităţi de cercetare în institute,

laboratoare sau centre de cercetare ale universităţii dispune, în

limita proiectelor de cercetare pe care le coordonează, de

autonomie şi de responsabilitate personală, delegată de

ordonatorul de credite, în realizarea achiziţiilor publice şi a

gestionării resurselor umane necesare derulării proiectelor.

Aceste activităţi se desfăşoară conform reglementărilor legale

în vigoare şi fac obiectul controlului financiar intern.

Art. 190. Ż (1) La sfârşitul fiecărui an bugetar, conducerea

universităţii prezintă senatului universitar un raport referitor la

cuantumul regiei pentru granturile de cercetare şi la modul în

care regia a fost cheltuită.

(2) Cuantumul maximal al regiei pentru granturile şi

contractele de cercetare este stabilit de finanţator sau de

autoritatea contractantă şi nu poate fi modificat pe perioada

derulării acestora.

Art. 191. Ż (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea

Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură un avans de până la

90% din valoarea grantului din momentul semnării contractului

de finanţare. Pentru diferenţă, universităţile pot avansa fonduri

din venituri proprii.

(2) Mobilitatea interinstituţională a personalului de cercetare

după principiul ,,grantul urmează cercetătorul" este garantată

prin prezenta lege şi se realizează prin metodologii elaborate de

autorităţile contractante. Titularul grantului răspunde public,

conform contractului cu autoritatea contractantă, de modul de

gestionare a grantului.

CAPITOLUL IX

Promovarea calităţii în învăţământul superior

şi în cercetarea ştiinţifică

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 192. Ż (1) Asigurarea calităţii învăţământului superior şi

a cercetării ştiinţifice universitare este o obligaţie a instituţiei de

învăţământ superior şi o atribuţie fundamentală a Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. În realizarea

acestei atribuţii, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului colaborează cu ARACIS, cu alte agenţii înscrise în

EQAR, precum şi cu CNCS, CNATDCU, Consiliul de etică şi

management universitar (CEMU) şi alte organisme cu

competenţe în domeniu conform legislaţiei în vigoare.

(2) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia de a furniza

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului datele

solicitate de acesta, cu respectarea prevederilor legale. Refuzul

sau raportarea falsă încalcă principiul răspunderii publice şi

duce la sancţiunile prevăzute de lege.

(3) Instituţiile de învăţământ superior care refuză să facă

publice datele de interes public solicitate de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului sau oricare altă persoană

fizică sau juridică încalcă principiul răspunderii publice şi sunt

sancţionate conform legii.

(4) Studenţii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de

asigurare a calităţii.

Art. 193. Ż (1) Evaluarea universităţilor se realizează în

scopul:

a) autorizării provizorii şi acreditării;

ierarhizării

programelor

studii

şi

clasificării

universităţilor.

(2) Evaluarea în scopul autorizării provizorii şi acreditării se

realizează de către ARACIS sau de altă agenţie înscrisă în

EQAR şi are loc potrivit legii şi standardelor internaţionale în

domeniu.

(3) Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii şi a

clasificării universităţilor se realizează pe baza unei metodologii

de evaluare propuse de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, în

maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Evaluarea este

realizată periodic.

(4) Universităţile se clasifică, pe baza evaluării prevăzute la

alin. (3), în 3 categorii:

a) universităţi centrate pe educaţie;

b) universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică sau

universităţi de educaţie şi creaţie artistică;

c) universităţi de cercetare avansată şi educaţie.

(5) Evaluarea prevăzută la alin. (3) se face de către un

consorţiu format din: ARACIS, incluzând reprezentanţi ai

studenţilor, CNCS, CNATDCU şi un organism internaţional cu

competenţe în domeniul ierarhizării şi clasificării instituţiilor de

învăţământ selectat pe bază de concurs.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), prima evaluare de

după intrarea în vigoare a prezentei legi, făcută conform

prevederilor alin. (3), se face numai de către un organism

internaţional cu competenţă în domeniul ierarhizării şi clasificării

instituţiilor de învăţământ superior sau de către o agenţie de

asigurare a calităţii înregistrată în EQAR, din străinătate.

(7) Pentru programele de licenţă şi master, finanţarea

instituţiilor de învăţământ superior de stat, din surse publice, se

face diferenţiat pe categorii de universităţi şi în funcţie de poziţia

în ierarhie a programelor de studii, conform ierarhizării

prevăzute la alin. (3), pe baza unei metodologii elaborate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi

aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului

şi sportului. Finanţarea programelor de doctorat se face conform

prevederilor art. 160.

(8) Statul poate finanţa programele de excelenţă în cercetare

şi educaţie din orice categorie de universităţi.

(9) Programele de excelenţă prevăzute la alin. (8) se

stabilesc pe baza evaluării prevăzute la alin. (3), pentru

programele de licenţă şi master, şi pe baza competiţiilor

prevăzute la art. 160 alin. (3), pentru programele de doctorat.

(10) Sunt finanţate din fonduri publice: programe de licenţă

în universităţile de stat menţionate la alin. (4) lit. a), programe de

licenţă şi master în universităţile prevăzute la alin. (4) lit. b) şi

programe de doctorat, master şi licenţă în universităţile

prevăzute la alin. (4) lit. c).

Art. 194. Ż (1) Pentru promovarea calităţii şi creşterea

eficienţei sistemului de învăţământ superior, pentru creşterea

vizibilităţii internaţionale şi pentru concentrarea resurselor,

universităţile de stat şi particulare pot:

a) să se constituie în consorţii universitare, potrivit legii;

b) să fuzioneze într-o singură instituţie de învăţământ

superior cu personalitate juridică.

(2) Universităţile acreditate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pot demara proceduri pentru constituirea de

consorţii sau pentru fuzionare prin comasare sau absorbţie.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă

preferenţial resurse financiare consorţiilor sau universităţilor

fuzionate, conform unei metodologii adoptate în acest sens prin

ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

la propunerea CNFIS.

(3) Fuziunea prin comasare sau absorbţie a instituţiilor de

învăţământ superior de stat se face, de regulă, în jurul instituţiilor

din categoria universităţilor de cercetare avansată şi educaţie şi

ţinând cont de proximitatea geografică.

(4) Evaluarea programelor de studii şi a instituţiilor de

învăţământ superior se face periodic, la iniţiativa Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau a universităţilor.

Rezultatele

evaluării

sunt

publice,

pentru

informarea

beneficiarilor de educaţie şi pentru transparenţa instituţională.

Art. 195. Ż (1) Fiecare universitate are obligaţia să realizeze,

la intervale de maximum 5 ani, evaluarea internă şi clasificarea

departamentelor pe 5 niveluri de performanţă în cercetare,

conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCS şi aprobate

prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului. Rezultatele evaluării şi clasificării sunt publice.

(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza

evaluării interne, poate dispune reorganizarea sau desfiinţarea

departamentelor ori institutelor neperformante, fără a prejudicia

studenţii.

Art. 196. Ż Guvernul României înfiinţează Institutul de Studii

şi Cercetări Avansate din România, având ca obiectiv principal

susţinerea elitelor ştiinţifice româneşti din ţară şi din diaspora.

Metodologia de înfiinţare a acestuia se elaborează de către

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se

adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 12 luni de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 197. Ż Statul încurajează excelenţa în instituţiile de

învăţământ superior prin pârghii financiare specifice, existente în

prezenta lege:

a) universităţilor li se alocă o finanţare suplimentară, în sumă,

la nivel naţional, de minimum 30% din suma alocată la nivel

naţional universităţilor de stat ca finanţare de bază, pe baza

criteriilor şi a standardelor de calitate stabilite de Consiliul

Naţional al Finanţării Învăţământului Superior şi aprobate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

b) universităţilor de stat li se alocă un fond distinct pentru

dezvoltarea instituţională, din bugetul alocat Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Fondul de

dezvoltare instituţională se adresează celor mai performante

instituţii de învăţământ superior din fiecare categorie şi se alocă

după criterii competitive bazate pe standarde internaţionale.

Metodologia de alocare şi utilizare a fondului pentru dezvoltare

instituţională se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la

propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

SECŢIUNEA a 2-a

Sprijinirea excelenţei individuale

Art. 198. Ż Formele de sprijin pentru cadrele didactice,

studenţii şi cercetătorii cu performanţe excepţionale includ:

a) granturi de studii sau de cercetare la universităţi din ţară

ori din străinătate, acordate pe bază de competiţie;

b) granturi pentru efectuarea şi finalizarea unor cercetări,

inclusiv teze de doctorat;

c) aprobarea unor rute educaţionale flexibile, care permit

accelerarea parcursului de studii universitare;

d) crearea de instrumente şi mecanisme de susţinere a

inserţiei lor profesionale în ţară, astfel încât să valorifice la nivel

superior atât talentul, cât şi achiziţiile realizate prin formare.

CAPITOLUL X

Promovarea universităţii centrate pe student

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 199. Ż (1) Studenţii sunt consideraţi parteneri ai

instituţiilor de învăţământ superior şi membri egali ai comunităţii

academice. În învăţământul confesional studenţii sunt membri ai

comunităţii academice în calitate de discipoli.

(2) O persoană dobândeşte statutul de student şi de membru

al unei comunităţi universitare numai în urma admiterii şi a

înmatriculării sale într-o instituţie de învăţământ superior

acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.

(3) O persoană poate fi admisă şi înmatriculată ca student

concomitent la cel mult două programe de studii, indiferent de

instituţiile de învăţământ care le oferă. Orice subvenţie

financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform

normelor legale în vigoare, numai într-o singură instituţie de

învăţământ superior, pentru un singur program de studii. În cazul

studenţilor care se transferă între universităţi sau programe de

studii, subvenţiile urmează studentul.

(4) În vederea testării cunoştinţelor şi a capacităţilor

cognitive, respectiv artistice sau sportive, şi a admiterii într-un

program de studii pentru licenţă, master ori doctorat, instituţiile

de învăţământ superior organizează examene de admitere

pentru fiecare program şi ciclu de studiu.

SECŢIUNEA a 2-a

Înmatricularea studenţilor.

Registrul matricol unic al universităţilor din România

Art. 200. Ż (1) O instituţie de învăţământ superior poate

admite şi înmatricula într-un program de studii numai acel număr

de studenţi pentru care sunt asigurate condiţii optime de calitate

academică, de viaţă şi de servicii sociale în spaţiul universitar.

(2) Oferta anuală de şcolarizare este făcută publică de către

rectorul instituţiei de învăţământ superior prin declaraţie pe

propria răspundere, cu respectarea capacităţii de şcolarizare

stabilite conform art. 138 alin. (5).

(3) În urma admiterii într-un program de studii, între student

şi universitate se încheie un contract în care se specifică

drepturile şi obligaţiile părţilor.

(4) Universităţile care admit în programele lor de studii mai

mulţi studenţi decât capacitatea de şcolarizare, aprobată

conform prezentei legi, încalcă răspunderea lor publică şi sunt

sancţionate în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 201. Ż (1) Se constituie Registrul matricol unic al

universităţilor din România, denumit în continuare RMUR.

RMUR este o bază de date electronică în care sunt înregistraţi

toţi studenţii din România din universităţile de stat sau

particulare acreditate ori autorizate să funcţioneze provizoriu.

Registrele matricole ale universităţilor devin parte a RMUR,

asigurându-se un control riguros al diplomelor.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la

propunerea CNFIS, elaborează un regulament de alocare a

codului matricol individual, precum şi conţinutul informaţiilor care

vor fi scrise în RMUR.

(3) RMUR este un înscris oficial protejat legal. Falsificarea

înscrisurilor din registrul matricol se sancţionează potrivit legii.

(4) RMUR, registrele matricole ale universităţilor şi sistemele

informatice aferente se elaborează în termen de cel mult 2 ani

de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează

şi păstrează evidenţa diplomelor universitare emise în România,

pe baza registrelor existente în universităţile acreditate.

Art. 202. Ż (1) Principiile care reglementează activitatea

studenţilor în cadrul comunităţii universitare sunt:

a) principiul nediscriminării Ż în baza căruia toţi studenţii

beneficiază de egalitate de tratament din partea instituţiei de

învăţământ superior; orice discriminare directă sau indirectă faţă

de student este interzisă;

b) principiul dreptului la asistenţă şi la servicii complementare

gratuite în învăţământul superior de stat Ż exprimat prin:

consilierea şi informarea studentului de către cadrele didactice,

în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea în

scopul orientării profesionale; consilierea psihologică; acces la

principalele cărţi de specialitate şi publicaţii ştiinţifice; acces la

datele referitoare la situaţia şcolară personală;

c) principiul participării la decizie Ż în baza căruia deciziile

în cadrul instituţiilor de învăţământ superior sunt luate cu

participarea reprezentanţilor studenţilor;

d) principiul libertăţii de exprimare Ż în baza căruia studenţii

au dreptul să îşi exprime liber opiniile academice, în cadrul

instituţiei de învăţământ în care studiază;

e) principiul transparenţei şi al accesului la informaţii Ż în

baza căruia studenţii au dreptul de acces liber şi gratuit la

informaţii care privesc propriul parcurs educaţional şi viaţa

comunităţii academice din care fac parte, în conformitate cu

prevederile legii.

(2) În universităţile confesionale, drepturile, libertăţile şi

obligaţiile studenţilor sunt stabilite şi în funcţie de specificul

dogmatic şi canonic al fiecărui cult.

(3) Drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt cuprinse

în Codul drepturilor şi obligaţiilor studentului, propus de

asociaţiile studenţeşti în termen de 6 luni de la intrarea în

vigoare a prezentei legi şi adoptat de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului prin ordin al ministrului

acestuia.

(4) În universităţile confesionale, studenţii se organizează cu

respectarea statutului şi a normelor dogmatice şi canonice ale

cultului respectiv.

(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare şi

monitorizare a respectării prevederilor Codului drepturilor şi

obligaţiilor studentului. Asociaţiile studenţilor prezintă un raport

anual privind respectarea codului, care este public.

Art. 203. Ż (1) Studenţii au dreptul să înfiinţeze, în instituţiile

de învăţământ superior, de stat sau particulare, ateliere, cluburi,

cercuri, cenacluri, formaţii artistice şi sportive, organizaţii,

precum şi publicaţii, conform legii.

(2) Studenţii sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal,

direct şi secret, la nivelul diverselor formaţii, programe sau cicluri

de studiu, atât în cadrul facultăţilor, cât şi al universităţii. Ei sunt,

de drept, reprezentanţi legitimi ai intereselor studenţilor, la

nivelul fiecărei comunităţi academice. Conducerea instituţiei de

învăţământ superior nu se implică în organizarea procesului de

alegere a reprezentanţilor studenţilor.

(3) În universităţile confesionale, reprezentarea studenţilor la

nivelul comunităţii universitare se va face cu respectarea

statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului respectiv.

(4) Statutul de student reprezentant nu poate fi condiţionat de

către conducerea universităţii.

(5) Studenţii pot fi reprezentaţi în toate structurile decizionale

şi consultative din universitate.

(6) Federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, sunt

organismele care exprimă interesele studenţilor din universităţi,

în raport cu instituţiile statului.

(7) Organizaţiile studenţeşti care reprezintă interesele

studenţilor la nivelul fiecărei comunităţi universitare pot avea

reprezentanţi de drept în structurile decizionale şi executive ale

universităţii.

(8) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

colaborează, în dezvoltarea învăţământului superior, cu

federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, şi se va

consulta cu acestea ori de câte ori este nevoie.

(9) Studenţii pot participa la acţiuni de voluntariat, pentru care

pot primi un număr de credite de studii transferabile, în condiţiile

stabilite de Carta universitară.

Art. 204. Ż (1) Studenţii care provin din familii cu venituri

reduse beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru

efectuarea studiilor, garantate de stat, în condiţiile legislaţiei în

vigoare, prin Agenţia de credite şi burse de studii. Împrumuturile

pot acoperi taxele de studii şi costul vieţii pe perioada studiilor.

(2) Absolvenţii care vor practica profesia minimum 5 ani în

mediul rural vor fi scutiţi de plata a 75% din împrumut, această

parte fiind preluată de către stat, în cuantum de maximum

5.000 lei.

(3) Agenţia de credite şi burse de studii propune reglementări

corespunzătoare în vederea acordării creditelor.

Art. 205. Ż (1) Studenţii beneficiază de asistenţă medicală

şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice

universitare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat, conform

legii.

(2) În timpul anului şcolar, studenţii beneficiază de tarif redus

cu minimum 50% pe mijloacele de transport local în comun,

transportul intern auto, feroviar şi naval. Studenţii orfani sau

proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru

categoriile de transport stabilite prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Studenţii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru

accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film,

la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii

publice, în limita bugetelor aprobate.

(4) Studenţii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai

statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările

prevăzute la alin. (3), care se desfăşoară pe teritoriul României.

(5) Instituţiile de învăţământ superior pot acorda, în afara

cifrei de şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii

gratuite absolvenţilor cu diplomă de bacalaureat proveniţi din

centrele de plasament, în condiţiile stabilite de senatul

universitar.

(6) Candidaţii proveniţi din medii cu risc socioeconomic

ridicat sau marginalizate din punct de vedere social Ż romi,

absolvenţi ai liceelor din mediul rural sau din oraşe cu mai puţin

de 10.000 de locuitori Ż pot beneficia de un număr de locuri

bugetate garantate, în condiţiile legii.

(7) Activităţile extracurriculare Ż ştiinţifice, tehnice, cultural-

artistice şi sportive, precum şi cele pentru studenţii capabili de

performanţe sunt finanţate de la bugetul statului, conform

normelor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului. În acest scop se pot folosi şi alte surse de finanţare.

(8) Prevederile alin. (6) se aplică şi în cazul taberelor de

creaţie, sportive şi de odihnă ale studenţilor.

(9) Statutul de student cu taxă se modifică în condiţiile

stabilite de senatul universitar.

(10) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

poate acorda anual burse pentru stagii de studii universitare şi

postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest

scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel

naţional.

(11) La concursurile pentru obţinerea burselor prevăzute la

alin. (10) pot participa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de

învăţământ superior de stat şi cei ai instituţiilor de învăţământ

superior particular acreditate.

(12) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, a căminelor şi a

cantinelor universităţilor se acoperă din veniturile proprii ale

instituţiilor de învăţământ respective şi din subvenţii de la buget

cu această destinaţie.

(13) Tarifele practicate de universităţi pentru studenţi la

cămine şi cantine sunt cel mult egale cu diferenţa dintre costurile

de funcţionare, cuprinzând cheltuielile de personal, cheltuielile

cu utilităţile, cheltuielile cu materiile prime şi consumabile şi

cheltuielile de întreţinere curentă şi, respectiv, subvenţiile de la

bugetul de stat.

(14) În vederea asigurării transparenţei, universitatea de stat

publică periodic balanţa de venituri şi cheltuieli pentru fiecare

cămin studenţesc.

(15) Pot fi acordate subvenţii pentru cazare şi studenţilor care

aleg altă formă de cazare decât căminele instituţiilor de

învăţământ superior.

(16) Instituţiile de învăţământ superior de stat asigură, în

limita resurselor financiare alocate pentru efectuarea practicii

comasate a studenţilor, pe perioada prevăzută în planurile de

învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, în situaţiile

în care practica se desfăşoară în afara centrului universitar

respectiv.

(17) Toate actele de studii eliberate de universitate, precum

şi cele care atestă statutul de student (adeverinţe, carnete,

legitimaţii) se eliberează în mod gratuit.

Art. 206. Ż (1) Statul român acordă anual, prin hotărâre a

Guvernului, un număr de burse pentru şcolarizarea studenţilor

străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universităţi şi

programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde

de calitate, indiferent dacă sunt de stat sau particulare.

(2) Universităţile, în baza autonomiei universitare, pot

dispune integral de veniturile obţinute din şcolarizarea

studenţilor străini.

CAPITOLUL XI

Conducerea universităţilor

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 207. Ż (1) Structurile de conducere în instituţiile de

învăţământ superior de stat sau particulare sunt:

a) senatul universitar şi consiliul de administraţie, la nivelul

universităţii;

b) consiliul facultăţii;

c) consiliul departamentului.

(2) Funcţiile de conducere sunt următoarele:

a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la

nivelul universităţii;

b) decanul, prodecanii, la nivelul facultăţii;

c) directorul de departament, la nivelul departamentului.

(3) IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile

universitare de doctorat, respectiv de directorul acestui consiliu.

Funcţia de director al Consiliului pentru studiile universitare de

doctorat este asimilată funcţiei de prorector. Procedura de

numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de

doctorat este stabilită de Codul studiilor universitare de doctorat.

(4) La nivelul departamentului, directorul de departament şi

membrii consiliului departamentului sunt aleşi prin votul

universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de

cercetare titulare.

(5) La nivelul facultăţii, stabilirea structurilor şi a funcţiilor de

conducere se face după următoarea procedură:

a) componenţa membrilor consiliului facultăţii este de

maximum 75% cadre didactice şi de cercetare, respectiv

minimum 25% studenţi. Reprezentanţii cadrelor didactice şi de

cercetare în consiliul facultăţii sunt aleşi prin votul universal,

direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare

titulare din facultate, iar reprezentanţii studenţilor sunt aleşi prin

vot universal, direct şi secret de către studenţii facultăţii;

b) decanii sunt selectaţi prin concurs public, organizat de

către rectorul universităţii la nivelul facultăţii. La concurs pot

participa persoane din cadrul universităţii sau din orice facultate

de profil din ţară ori din străinătate care, pe baza audierii în

plenul consiliului facultăţii, au primit avizul acestuia de

participare la concurs. Consiliul facultăţii are obligaţia de a aviza

minimum 2 candidaţi;

c) decanul îşi desemnează prodecanii după numirea de către

rector;

d) în universităţile multilingve şi multiculturale, cel puţin unul

dintre prodecani se numeşte la propunerea cadrelor didactice

aparţinând minorităţii naţionale din departamentul secţiei sau

liniei de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, potrivit

regulamentului liniei de studiu conform art. 135 alin. (2), cu

excepţia cazului în care decanul provine de la secţia sau linia de

studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective.

Cadrele didactice aparţinând secţiei sau liniei de predare trebuie

să propună cel puţin 3 candidaţi.

(6) Consiliul şcolii doctorale se stabileşte prin votul universal,

direct şi secret al conducătorilor de doctorat din şcoala doctorală

respectivă.

(7) Procesul de stabilire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor

conducere

nivelul

universităţii,

facultăţilor

şi

departamentelor trebuie să respecte principiul reprezentativităţii

pe facultăţi, departamente, secţii/linii de predare, programe de

studii, după caz, şi se stabileşte prin Carta universitară.

(8) În cazul universităţilor confesionale, alegerea persoanelor

în funcţiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.

Art. 208. Ż (1) Senatul universitar este compus din 75%

personal didactic şi de cercetare şi din 25% reprezentanţi ai

studenţilor. Toţi membrii senatului universitar, fără excepţie, vor

fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor

didactice şi cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor.

Fiecare facultate va avea reprezentanţi în senatul universitar,

pe cote-părţi de reprezentare stipulate în Carta universitară. În

cazul

universităţilor

confesionale,

organizarea

senatului

universitar se va face cu respectarea statutului şi specificului

dogmatic şi canonic al cultului fondator.

(2) Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte

care conduce şedinţele senatului universitar şi reprezintă

senatul universitar în raporturile cu rectorul.

(3) Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin

care controlează activitatea conducerii executive a instituţiei de

învăţământ superior şi a consiliului de administraţie. Rapoartele

de monitorizare şi de control sunt prezentate periodic şi

discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor

senatului universitar.

Art. 209. Ż (1) Rectorul universităţilor de stat şi particulare

se desemnează prin una dintre următoarele modalităţi:

a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii

aprobate de senatul universitar nou-ales, conformă cu prezenta

lege; sau

b) prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor

didactice şi de cercetare titulare din cadrul universităţii şi al

reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi din consiliile

facultăţilor.

(2) Modalitatea de desemnare a rectorului, dintre cele

prevăzute la alin. (1), se stabileşte cu minimum 6 luni înainte de

fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct şi

secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din

cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul

universitar şi din consiliile facultăţilor.

Art. 210. Ż (1) În cazul în care modalitatea aleasă pentru

desemnarea rectorului este cea pe baza unui concurs public,

procedura de desemnare este cea prevăzută de prezentul

articol.

(2) Senatul universitar nou-ales stabileşte o comisie de

selecţie şi de recrutare a rectorului formată, în proporţie de 50%,

din membri ai universităţii şi, în proporţie de 50%, din

personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din

ţară şi din străinătate. Această comisie conţine minimum

12 membri, dintre care cel puţin un reprezentant al studenţilor

sau un absolvent al universităţii desemnat de către studenţii din

senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea,

senatul universitar nou-ales elaborează şi aprobă metodologia

de avizare, de selecţie şi de recrutare a rectorului, conform legii.

(3) Concursul public pentru desemnarea rectorului se

desfăşoară în baza metodologiei prevăzute la alin. (2). Comisia

de concurs este comisia de selecţie şi recrutare prevăzută la

alin. (2).

(4) La concursul de ocupare a funcţiei de rector pot participa

personalităţi ştiinţifice sau academice din ţară şi din străinătate

care, pe baza audierii în plenul senatului universitar nou-ales,

au obţinut avizul de participare la concurs din partea acestuia.

Avizul se acordă numai pe baza votului majorităţii simple a

membrilor senatului universitar nou-ales. Senatul universitar

nou-ales are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi.

Candidaţii avizaţi de senatul universitar nou-ales participă apoi

la concursul organizat conform alin. (3).

Art. 211. Ż (1) Rectorul, desemnat conform art. 209, este

confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului

şi sportului, în termen de 30 de zile de la data selecţiei. După

emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte

oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome şi

certificate.

(2) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului, pe baza consultării senatului universitar,

îşi

numeşte

prorectorii.

În

universităţile

multilingve

şi

multiculturale cel puţin unul dintre prorectori este numit de către

rector la propunerea cadrelor didactice aparţinând minorităţilor

naţionale din departamentul secţiei sau liniei de predare într-o

limbă a minorităţilor naţionale, cu excepţia cazului în care

rectorul provine de la secţia sau linia de studiu cu predare în

limba minorităţii naţionale respective. Cadrele didactice

aparţinând secţiei sau liniei de predare trebuie să propună cel

puţin 3 candidaţi.

(3) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului încheie cu senatul universitar un contract

management,

cuprinzând

criteriile

şi

indicatorii

performanţă managerială, drepturile şi obligaţiile părţilor

contractuale.

(4) Decanii sunt selectaţi prin concurs public organizat de

noul rector şi validat de senatul universitar. La concurs pot

participa candidaţii avizaţi de consiliul facultăţii cu votul

majorităţii simple a membrilor acestuia şi pe baza unei

metodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul

facultăţii validează cel puţin 2 candidaţi.

(5) Menţinerea în funcţie a directorului general administrativ

se face pe baza acordului scris al acestuia de susţinere

executivă a planului managerial al noului rector.

(6) Consiliul de administraţie al universităţilor de stat este

format din rector, prorectorii, decanii, directorul general

administrativ şi un reprezentant al studenţilor.

(7) Consiliul de administraţie al universităţilor particulare este

numit de către fondatori.

Art. 212. Ż (1) Rectorul confirmat al universităţii de stat

încheie un contract instituţional cu ministrul educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului.

(2) Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în

condiţiile specificate prin contractul de management şi Carta

universitară.

(3) Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului poate

revoca din funcţie rectorul în condiţiile art. 125.

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului

de administraţie, ale decanului şi ale şefului de departament

Art. 213. Ż (1) Senatul universitar reprezintă comunitatea

universitară şi este cel mai înalt for de decizie şi deliberare la

nivelul universităţii.

(2) Atribuţiile senatului universitar sunt următoarele:

garantează

libertatea

academică

şi

autonomia

universitară;

b) elaborează şi adoptă, în urma dezbaterii cu comunitatea

universitară, Carta universitară;

c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituţională şi

planurile operaţionale, la propunerea rectorului;

d) aprobă, la propunerea rectorului şi cu respectarea

legislaţiei în vigoare, structura, organizarea şi funcţionarea

universităţii;

e) aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară;

f) elaborează şi aprobă Codul de asigurare a calităţii şi Codul

de etică şi deontologie profesională universitară;

g) adoptă Codul universitar al drepturilor şi obligaţiilor

studentului, cu respectarea prevederilor Codului drepturilor şi

obligaţiilor studentului;

h) aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea

şi funcţionarea universităţii;

i) încheie contractul de management cu rectorul;

j) controlează activitatea rectorului şi a consiliului de

administraţie prin comisii specializate;

k) validează concursurile publice pentru funcţiile din consiliul

de administraţie;

l) aprobă metodologia de concurs şi rezultatele concursurilor

pentru angajarea personalului didactic şi de cercetare şi

evaluează periodic resursa umană;

aprobă,

propunerea

rectorului,

sancţionarea

personalului cu performanţe profesionale slabe, în baza unei

metodologii proprii şi a legislaţiei în vigoare;

n) îndeplineşte alte atribuţii, conform Cartei universitare.

(3) Componenţa şi mărimea senatului universitar sunt

stabilite prin Carta universitară, astfel încât să se asigure

eficienţa

decizională

şi

reprezentativitatea

comunităţii

academice.

(4) Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata

mandatului unui membru al senatului universitar este de 4 ani,

cu posibilitatea înnoirii succesive de maximum două ori. Pentru

studenţi, durata mandatului se reglementează prin Carta

universitară.

(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la

cererea a cel puţin o treime dintre membrii senatului universitar.

(6) Rectorul reprezintă legal universitatea în relaţiile cu terţii

şi realizează conducerea executivă a universităţii. Rectorul este

ordonatorul de credite al universităţii. Rectorul are următoarele

atribuţii:

a) realizează managementul şi conducerea operativă a

universităţii, pe baza contractului de management;

b) negociază şi semnează contractul instituţional cu

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

c) încheie contractul de management cu senatul universitar;

d) propune spre aprobare senatului universitar structura şi

reglementările de funcţionare ale universităţii;

e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de

buget şi raportul privind execuţia bugetară;

f) prezintă senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an,

raportul prevăzut la art. 130 alin. (2). Senatul universitar

validează raportul menţionat, în baza referatelor realizate de

comisiile sale de specialitate. Aceste documente sunt publice;

g) conduce consiliul de administraţie;

h) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de senatul universitar, în

conformitate cu contractul de management, Carta universitară şi

legislaţia în vigoare.

(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul

poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs,

conform prevederilor Cartei universitare. O persoană nu poate

fi rector al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior pentru mai

mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat

mandatele şi de întreruperile acestora.

(8) Atribuţiile prorectorilor, numărul şi durata mandatelor

acestora se stabilesc prin Carta universitară.

(9)

Decanul

reprezintă

facultatea

şi

răspunde

managementul şi conducerea facultăţii. Decanul prezintă anual

un raport consiliului facultăţii privind starea facultăţii. Decanul

conduce şedinţele consiliului facultăţii şi aplică hotărârile

rectorului, consiliului de administraţie şi senatului universitar.

Atribuţiile decanului sunt stabilite în conformitate cu prevederile

Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.

(10) Consiliul facultăţii reprezintă organismul decizional şi

deliberativ al facultăţii. Consiliul facultăţii are următoarele

atribuţii:

a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea

şi funcţionarea facultăţii;

b) aprobă programele de studii gestionate de facultate;

c) controlează activitatea decanului şi aprobă rapoartele

anuale ale acestuia privind starea generală a facultăţii,

asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare la nivelul

facultăţii;

d) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Carta universitară

sau aprobate de senatul universitar şi în conformitate cu

legislaţia în vigoare.

(11) Directorul de departament realizează managementul şi

conducerea operativă a departamentului. În exercitarea acestei

funcţii, el este ajutat de consiliul departamentului, conform Cartei

universitare. Directorul de departament răspunde de planurile

de învăţământ, de statele de funcţii, de managementul cercetării

şi al calităţii şi de managementul financiar al departamentului.

(12) Selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea,

motivarea şi încetarea relaţiilor contractuale de muncă ale

personalului sunt de răspunderea directorului de departament,

a conducătorului şcolii doctorale sau a decanului, conform

prevederilor Cartei universitare.

(13) Consiliul de administraţie al universităţii asigură, sub

conducerea rectorului sau a unei alte persoane desemnate prin

Carta universitară, în cazul universităţilor particulare şi

confesionale particulare, conducerea operativă a universităţii şi

aplică deciziile strategice ale senatului universitar. De

asemenea, consiliul de administraţie:

a) stabileşte în termeni operaţionali bugetul instituţional;

b) aprobă execuţia bugetară şi bilanţul anual;

c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor

didactice şi de cercetare;

d) avizează propunerile de programe noi de studii şi

formulează propuneri către senatul universitar de terminare a

acelor programe de studii care nu se mai încadrează în

misiunea universităţii sau care sunt ineficiente academic şi

financiar;

e) aprobă operaţiunile financiare care depăşesc plafoanele

stabilite de senatul universitar, în universităţile de stat, respectiv

de fondatori, în universităţile particulare;

f) propune senatului universitar strategii ale universităţii pe

termen lung şi mediu şi politici pe domenii de interes ale

universităţii.

(14) Studenţii au cel puţin un reprezentant în comisiile de

etică, de cazări, de asigurare a calităţii, precum şi în alte comisii

cu caracter social.

Art. 214. Ż (1) Funcţiile de conducere de rector, de prorector,

de decan, de prodecan, de director de departament sau de

unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie nu

se cumulează.

(2) În cazul vacantării unui loc în funcţiile de conducere, se

procedează la alegeri parţiale, în cazul directorului de

departament, sau se organizează concurs public, potrivit Cartei

universitare, în termen de maximum 3 luni de la data vacantării.

(3) Numărul de prorectori şi de prodecani din instituţiile de

învăţământ superior se stabileşte prin Carta universitară.

(4) Atribuţiile şi competenţele structurilor şi ale funcţiilor de

conducere din învăţământul superior sunt stabilite prin Carta

universitară a instituţiei, potrivit legii. Hotărârile senatelor

universitare, ale consiliilor facultăţilor şi ale departamentelor se

iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi, dacă numărul celor

prezenţi reprezintă cel puţin două treimi din numărul total al

membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de

vot deliberativ egal.

(5) Structura administrativă a universităţii este condusă de

către un director administrativ şi este organizată pe direcţii.

Postul de director general administrativ se ocupă prin concurs

organizat de consiliul de administraţie al instituţiei de învăţământ

superior. Preşedintele comisiei de concurs este rectorul

instituţiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un

reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului. Validarea concursului se face de către senatul

universitar, iar numirea pe post, de către rector.

(6) Unităţile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de

directori ai unităţilor respective, potrivit Cartei universitare.

(7) Prin Carta universitară, universitatea îşi poate dezvolta

structuri consultative formate din reprezentanţi ai mediului

economic şi personalităţi din mediul academic, cultural şi

profesional extern.

Art. 215. Ż (1) După împlinirea vârstei de pensionare,

ocuparea oricărei funcţii de conducere în universităţile de stat,

particulare

şi

confesionale

este

interzisă,

excepţia

mandatelor în exerciţiu la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Persoanele care exercită o funcţie de conducere sau de

demnitate publică au dreptul de a li se rezerva postul din

sistemul educaţional.

(3) Persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de

demnitate publică nu pot exercita funcţia de rector pe perioada

îndeplinirii mandatului.

(4) Funcţia de rector este incompatibilă cu deţinerea de

funcţii de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada

exercitării mandatului.

(5) Funcţiile de conducere sau de demnitate publică se pot

cumula cu funcţiile didactice şi/sau de cercetare.

SECŢIUNEA a 3-a

Rolul statului în învăţământul superior

Art. 216. Ż (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul

învăţământului

superior

prin

intermediul

Parlamentului,

Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are

următoarele atribuţii principale:

propune

politicile

şi

strategiile

naţionale

pentru

învăţământul

superior,

parte

Ariei

europene

învăţământului superior;

b) elaborează reglementările de organizare şi funcţionare a

sistemului de învăţământ superior;

c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele

abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind

organizarea şi funcţionarea învăţământului superior, cercetarea

universitară, managementul financiar, etica universitară şi

asigurarea calităţii în învăţământul superior;

d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare

a universităţilor şi de ierarhizare a programelor de studii ale

acestora;

e) controlează gestionarea RMUR;

f) organizează recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi

certificatelor conform normelor interne şi în conformitate cu

normele europene; elaborează metodologia prin care se pot

recunoaşte automat diplomele şi certificatele obţinute în

universităţi din statele membre ale Uniunii Europene, ale

Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană,

precum şi în universităţi de prestigiu din alte state, pe baza unei

liste aprobate şi reactualizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului; organizează recunoaşterea automată a

funcţiilor didactice universitare şi a calităţii de conducător de

doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în

lei sau în valută, pentru recunoaşterea şi echivalarea diplomelor

şi certificatelor şi pentru vizarea actelor de studii;

g) elaborează şi propune proiectul de buget pentru

învăţământul superior, ca parte a bugetului educaţiei şi bugetului

cercetării;

h) verifică şi gestionează sistemul de indicatori statistici de

referinţă pentru învăţământul superior şi bazele de date

corespunzătoare pentru monitorizarea şi prognozarea evoluţiei

învăţământului superior în raport cu piaţa muncii;

i) susţine realizarea de studii şi de cercetări în învăţământul

superior;

j) publică anual un raport privind starea învăţământului

superior.

Art. 217. Ż (1) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului constituie registre

de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la nivel

naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral:

Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului

Superior (CNSPIS), Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,

Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul

Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS), Colegiul consultativ

pentru cercetare-dezvoltare şi inovare (CCCDI), Consiliul

Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS),

Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare (CNBU), Consiliul

de etică şi management universitar (CEMU) şi Consiliul Naţional

de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării

(CNECSDTI). Din aceste organisme pot face parte cadre

didactice şi cercetători, având cel puţin titlul de conferenţiar sau

de cercetător ştiinţific II ori titluri echivalente obţinute în

străinătate, membri ai Academiei Române şi ai unor instituţii de

cultură, precum şi un membru student în CEMU şi CNCU şi un

student cu statut de observator în CNFIS, sau reprezentanţi ai

mediului de afaceri în CCCDI sau, ca observatori, în CNFIS.

(2) Consiliile prevăzute la alin. (1) beneficiază de un

secretariat tehnic care se constituie şi funcţionează prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Înfiinţarea, regulamentele de organizare şi funcţionare,

structura şi componenţa organismelor specializate prevăzute la

alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului, conform legii. Bugetele acestor organisme

sunt gestionate prin Unitatea executivă pentru finanţarea

învăţământului superior, a cercetării, dezvoltării şi inovării

(UEFISCDI) şi se constituie pe bază contractuală între Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi UEFISCDI sau

din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.

(4) CNCS se constituie prin reorganizarea, prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, a

Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul

Superior.

Art. 218. Ż (1) Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a

Învăţământului Superior are ca atribuţii principale elaborarea şi

actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a

învăţământului superior şi prognoza evoluţiei acestuia în raport

cu dinamica pieţei muncii. Acest consiliu publică anual datele

corespunzătoare acestor indicatori.

(2) Consiliul de Etică şi Management Universitar se pronunţă

asupra litigiilor de etică universitară şi are ca principale atribuţii:

a) monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică

universitară la nivelul sistemului de învăţământ superior;

b) auditarea comisiilor de etică din universităţi şi prezentarea

unui raport anual privind etica universitară. Acest raport se face

public;

c) constatarea încălcării de către o instituţie de învăţământ

superior a obligaţiilor prevăzute de prezenta lege;

d) elaborarea şi publicarea Codului de referinţă al eticii şi

deontologiei universitare, care este un document public. În

arbitrarea litigiilor, Consiliul de Etică şi Management Universitar

se bazează pe principiile şi procedurile elaborate în acest

document.

(3) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,

Dezvoltării Tehnologice şi Inovării este organismul prevăzut de

Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea

ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi

completările ulterioare.

Art. 219. Ż (1) CNATDCU are următoarele atribuţii:

a) propune un set de standarde minimale necesare şi

obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul

superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a

calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare.

Aceste standarde se adoptă prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de

acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea

atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau gradul

profesional al candidatului şi sunt identice cu standardele de

acordare a titlului de profesor universitar;

b) propune metodologia-cadru prevăzută la art. 295 alin. (1);

c) verifică anual, la solicitarea Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului sau din proprie iniţiativă,

modul de desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor

didactice şi de cercetare din universităţi. Raportul de verificare

instituţională este prezentat ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului, specificând concluzii bazate pe date şi

documente;

d) prezintă un raport anual Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului privind resursa umană pentru activităţile

didactice şi de cercetare din învăţământul superior, în baza unor

indicatori specifici. Acest raport este public;

e) alte atribuţii stabilite prin lege sau prin regulamentul de

organizare şi funcţionare.

(2) CNFIS are următoarele atribuţii principale:

a) propune metodologia de finanţare a universităţilor şi

stabileşte costul mediu per student echivalent pe cicluri şi

domenii de studii;

b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului sau din proprie iniţiativă,

realizarea proiectelor de dezvoltare instituţională şi eficienţa

gestionării fondurilor publice de către universităţi şi face

propuneri pentru finanţarea complementară a universităţilor pe

bază de proiecte instituţionale;

c) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului un raport privind starea finanţării învăţământului

superior şi măsurile de optimizare ce se impun. Acest raport este

public.

(3) CNCS are următoarele atribuţii principale:

a) stabileşte standardele, criteriile şi indicatorii de calitate

pentru cercetarea ştiinţifică, aprobate prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului sau din proprie iniţiativă,

cercetarea ştiinţifică universitară ori din unităţile de cercetare-

dezvoltare;

c) gestionează programe de cercetare şi procese de

evaluare a proiectelor de cercetare care sunt propuse pentru

finanţare competitivă;

prezintă

anual

Ministerului

Educaţiei,

Cercetării,

Tineretului şi Sportului un raport privind starea cercetării

ştiinţifice

în

învăţământul

superior

şi

performanţele

universităţilor. Raportul este public şi va fi afişat pe site-ul CNCS.

(4) Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare (CNBU) are

în atribuţii elaborarea strategiei de dezvoltare, evaluare

periodică

şi

coordonarea

sistemului

biblioteci

din

învăţământul superior.

Art. 220. Ż (1) Pentru monitorizarea eficienţei manageriale,

a echităţii şi a relevanţei învăţământului superior pentru piaţa

muncii, se stabileşte, în termen de maximum 12 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori

statistici de referinţă pentru învăţământul superior, corelat cu

sistemele de indicatori statistici de referinţă la nivel european

din domeniu.

(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin consultarea

Consiliului Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului

Superior (CNSPIS), a ARACIS, a CNCS, a CNFIS, a CNATDCU

şi a Autorităţii Naţionale pentru Calificări, şi se aprobă prin

hotărâre

Guvernului.

Raportul

anual

privind

starea

învăţământului superior se bazează pe indicatorii prevăzuţi la

alin. (1).

Art. 221. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului îşi realizează atribuţiile în domeniul cercetării prin

Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică, conform legii.

(2) În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu Consiliul

Naţional al Rectorilor şi, după caz, cu autorităţi şi asociaţii

profesionale

şi

ştiinţifice

naţionale

şi

internaţionale

reprezentative, federaţii sindicale la nivel de ramură şi federaţii

studenţeşti legal constituite la nivel naţional. Reprezentanţii

învăţământului particular sunt parteneri de dialog social.

CAPITOLUL XII

Finanţarea şi patrimoniul universităţilor

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 222. Ż (1) Învăţământul universitar de stat este gratuit

pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă,

în condiţiile legii.

(2) În învăţământul universitar de stat gratuit se pot percepe

taxe pentru: depăşirea duratei de şcolarizare prevăzute de lege,

admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi

a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planului

de învăţământ. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru

activităţi

neincluse

în

planul

învăţământ,

conform

metodologiei aprobate de senatul universitar.

(3) Finanţarea învăţământului superior de stat se asigură din

fonduri publice, în concordanţă cu următoarele cerinţe:

a) considerarea dezvoltării învăţământului superior ca

responsabilitate publică şi a învăţământului, în general, ca

prioritate naţională;

b) asigurarea calităţii învăţământului superior la nivelul

standardelor din Spaţiul European al Învăţământului Superior

pentru pregătirea resurselor umane şi dezvoltarea personală ca

cetăţeni ai unei societăţi democratice bazate pe cunoaştere;

c) profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu

diversificarea pieţei muncii;

d) dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării

ştiinţifice şi creaţiei artistice universitare pentru integrarea la vârf

în viaţa ştiinţifică mondială.

(4) Execuţia bugetară anuală a instituţiilor de învăţământ

superior de stat se face publică.

(5) Finanţarea învăţământului superior de stat poate fi

realizată pe bază de contract şi prin contribuţia altor ministere,

pentru acele instituţii de învăţământ superior care pregătesc

specialişti în funcţie de cerinţele ministerelor respective, precum

şi prin alte surse, inclusiv împrumuturi şi ajutoare externe.

(6) Toate resursele de finanţare ale universităţilor de stat sunt

venituri proprii.

(7) Statul poate sprijini învăţământul superior particular

acreditat.

(8) Instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare pot

primi donaţii din ţară şi din străinătate, în conformitate cu

prevederile legale în vigoare.

Art. 223. Ż (1) Instituţiile de învăţământ superior de stat

funcţionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la

bugetul de stat, venituri extrabugetare şi din alte surse, potrivit

legii.

(2) Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de

la bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, pe bază de contract, pentru finanţarea de bază,

finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară, realizarea

de obiective de investiţii, fonduri alocate pe bază competiţională

pentru dezvoltare instituţională, fonduri alocate pe bază

competiţională pentru incluziune, burse şi protecţia socială a

studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii,

sponsorizări şi taxe percepute în condiţiile legii de la persoane

fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte surse. Aceste

venituri sunt utilizate de instituţiile de învăţământ superior, în

condiţiile

autonomiei

universitare,

în

vederea

realizării

obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul

învăţământului şi cercetării ştiinţifice universitare.

(3) Finanţarea suplimentară se acordă din fonduri publice de

către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

pentru a stimula excelenţa instituţiilor şi a programelor de studii,

atât din cadrul universităţilor de stat, cât şi al celor particulare.

Finanţarea suplimentară se acordă conform prevederilor art. 197

lit. a).

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

asigură finanţarea de bază pentru universităţile de stat, prin

granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student

echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu şi per limbă de

predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele

domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă şi competitivă a

societăţii, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine

plasate programe în ierarhia calităţii acestora, numărul de

granturi de studii alocate unui program variind în funcţie de

poziţia programului în această ierarhie.

(5) Finanţarea de bază este multianuală, asigurându-se pe

toată durata unui ciclu de studii.

(6) Finanţarea complementară se realizează de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin:

a) subvenţii pentru cazare şi masă;

b) fonduri alocate pe bază de priorităţi şi norme specifice

pentru dotări şi alte cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale;

c) fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea

ştiinţifică universitară.

(7) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat se

face pe bază de contract încheiat între Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului şi instituţia de învăţământ

superior respectivă, după cum urmează:

a) contract instituţional pentru finanţarea de bază, pentru

fondul de burse şi protecţie socială a studenţilor, pentru fondul

de dezvoltare instituţională, precum şi pentru finanţarea de

obiective de investiţii;

b) contract complementar pentru finanţarea reparaţiilor

capitale, a dotărilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi

subvenţii pentru cazare şi masă;

c) contractele instituţionale şi complementare sunt supuse

controlului periodic efectuat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului şi CNFIS.

(8) Finanţarea cercetării ştiinţifice universitare se face

conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind

cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările

şi completările ulterioare, şi legislaţiei specifice domeniului

cercetării-dezvoltării.

(9) Fondurile pentru burse şi protecţie socială a studenţilor se

alocă în funcţie de numărul de studenţi de la învăţământul cu

frecvenţă, fără taxă de studii.

(10) Studenţii beneficiază de burse de performanţă sau de

merit, pentru stimularea excelenţei, precum şi de burse sociale,

pentru susţinerea financiară a studenţilor cu venituri reduse.

Cuantumul minim al burselor sociale se propune anual de către

CNFIS, ţinând cont de faptul că acestea trebuie să acopere

cheltuielile minime de masă şi cazare.

(11) Universităţile pot suplimenta fondul de burse prin venituri

proprii extrabugetare.

(12) Categoriile de cheltuieli eligibile şi metodologia de

distribuire a acestora din finanţarea complementară şi

suplimentară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la iniţiativa

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în

termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei

legi.

(13) Rectorii universităţilor de stat, prin contractul instituţional

încheiat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, sunt direct responsabili de alocarea resurselor

instituţiei, prioritar spre departamentele şi structurile cele mai

performante.

Art. 224. Ż Statul român poate acorda anual burse pentru

sprijinirea etnicilor români din ţări învecinate şi a etnicilor români

cu domiciliul stabil în străinătate, care doresc să studieze în

cadrul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat din România.

Art. 225. Ż (1) Programele de studii de master şi doctorat în

ştiinţe şi tehnologii avansate, cele care se desfăşoară în limbi de

circulaţie internaţională, precum şi doctoratele în cotutelă cu

universităţi de prestigiu din străinătate beneficiază de finanţare

preferenţială, acordată conform propunerilor CNFIS.

(2) Fondurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului

prevăzut în contractul instituţional şi complementar, precum şi

fondurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi veniturile

extrabugetare rămân la dispoziţia universităţilor şi se cuprind în

bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei, fără vărsăminte la

bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat

pentru anul următor.

Art. 226. Ż (1) Universităţile de stat sau particulare au

patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.

(2) Drepturile pe care le au universităţile asupra bunurilor din

patrimoniul propriu pot fi drepturi reale, după caz, drept de

proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia, uz, uzufruct,

servitute şi superficie, potrivit dispoziţiilor Codului civil, drept de

folosinţă dobândit prin închiriere, concesiune, comodat şi altele

asemenea ori drept de administrare, în condiţiile legii.

(3) În patrimoniul universităţilor pot exista şi drepturi de

creanţă

izvorâte

din

contracte,

convenţii

hotărâri

judecătoreşti.

(4) Universităţile de stat pot avea în patrimoniu bunuri mobile

şi imobile din domeniul public sau din domeniul privat al statului.

(5) Drepturile subiective ale universităţilor asupra bunurilor

din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de

folosinţă, de concesiune ori de închiriere, în condiţiile legii.

(6) Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public

al statului pot fi trecute în domeniul privat al statului şi transmise

în proprietate universităţilor de stat, în condiţiile legii.

(7) Universităţile de stat au drept de proprietate asupra

bunurilor existente în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a

prezentei legi. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a

dreptului de proprietate pentru universităţile de stat pe baza

documentaţiei înaintate de acestea.

(8) Dreptul de proprietate al universităţilor de stat asupra

bunurilor prevăzute la alin. (7) se exercită în condiţiile prevăzute

de Carta universitară, cu respectarea dispoziţiilor dreptului

comun.

(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum şi

alte drepturi reale ale universităţilor de stat sunt supuse

procedurii publicităţii imobiliare prevăzute de legislaţia specială

în materie.

(10) În cazul desfiinţării unei universităţi de stat, bunurile

aflate în proprietate, rămase în urma lichidării, trec în

proprietatea privată a statului.

(11) Universităţile particulare sunt titulare ale dreptului de

proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra

patrimoniului, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 2-a

Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior

particular şi confesional particular

Art. 227. Ż (1) Instituţiile de învăţământ superior particulare

şi instituţiile de învăţământ superior confesionale particulare

sunt:

a) fondate din iniţiativa şi cu resursele materiale şi financiare

ale unei fundaţii sau asociaţii, ale unui cult religios ori ale unui

alt furnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor

prezentei legi;

b) persoane juridice de drept privat.

(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare au

autonomie universitară, conform prevederilor prezentei legi, şi

autonomie economico-financiară, având drept fundament

proprietatea privată, garantată de Constituţie.

(3) Structurile universităţilor particulare şi confesionale

particulare, atribuţiile, durata mandatelor, precum şi alte

considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta

universitară, avizate de fondatori şi aprobate de senatul

universitar cu respectarea strictă a prevederilor prezentei legi.

SECŢIUNEA a 3-a

Înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior

particulare şi confesionale particulare

Art. 228. Ż (1) O instituţie de învăţământ superior particulară

şi confesională particulară trebuie să parcurgă toate procedurile

de autorizare provizorie şi acreditare stabilite de prezenta lege.

(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi

confesionale particulare sunt acreditate prin lege, iniţiată de

către Guvern la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(3) Universităţilor acreditate li se recunoaşte perioada de

funcţionare legală.

SECŢIUNEA a 4-a

Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior

particulare şi confesionale particulare

Art. 229. Ż (1) Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior

particulare şi confesionale particulare constă în patrimoniul iniţial

al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior.

(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi

confesionale particulare, pe durata existenţei lor, dispun de

patrimoniul pus la dispoziţia lor, conform legii.

(3) Toate deciziile privind patrimoniul instituţiilor de

învăţământ superior particulare şi confesionale particulare sunt

luate de către consiliul de administraţie.

SECŢIUNEA a 5-a

Desfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior

particulare şi confesionale particulare

Art. 230. Ż (1) Desfiinţarea, dizolvarea sau lichidarea

instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale

particulare se face în condiţiile legii. Iniţiativa desfiinţării

instituţiilor de învăţământ superior particulare sau confesionale

particulare poate aparţine şi fondatorilor.

(2) În caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul

instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale

particulare revine fondatorilor.

(3) Desfiinţarea universităţilor particulare se va face cu

protecţia intereselor studenţilor.

SECŢIUNEA a 6-a

Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior

particulare şi confesionale particulare

Art. 231. Ż Sursele de finanţare ale instituţiilor de învăţământ

superior particulare şi confesionale particulare sunt compuse

din:

a) sumele depuse de fondatori;

b) taxe de studiu şi alte taxe şcolare;

c) sponsorizări, donaţii, granturi şi finanţări acordate pe bază

de competiţie, exploatarea rezultatelor cercetării, dezvoltării,

inovării şi alte surse legal constituite.

TITLUL IV

Statutul personalului didactic

CAPITOLUL I

Statutul personalului didactic

din învăţământul preuniversitar

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 232. Ż Statutul reglementează:

a) funcţiile, competenţele, responsabilităţile, drepturile şi

obligaţiile specifice personalului didactic şi didactic auxiliar,

precum şi ale celui de conducere, de îndrumare şi de control;

b) formarea iniţială şi continuă a personalului didactic şi a

personalului de conducere, de îndrumare şi de control;

c) condiţiile şi modalităţile de ocupare a posturilor şi a

funcţiilor didactice, didactice auxiliare, a funcţiilor de conducere,

de îndrumare şi de control, precum şi condiţiile şi modalităţile

de eliberare din aceste posturi şi funcţii, de încetare a activităţii

şi de pensionare a personalului didactic şi didactic auxiliar;

d) criteriile de normare, de acordare a distincţiilor şi de

aplicare a sancţiunilor.

Art. 233. Ż (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din

sistemul de învăţământ responsabile cu instruirea şi educaţia.

(2) Din categoria personalului didactic pot face parte

persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute de

lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o

conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte

din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea

funcţiei.

Art. 234. Ż (1) Încadrarea şi menţinerea într-o funcţie

didactică sau didactică auxiliară, precum şi într-o funcţie de

conducere, de îndrumare şi de control sunt condiţionate de

prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular

specific elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului, împreună cu Ministerul Sănătăţii. Incompatibilităţile

de ordin medical cu funcţia didactică sunt stabilite prin protocol

încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului şi Ministerul Sănătăţii.

(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de

îndrumare şi de control care se consideră nedreptăţit poate

solicita o expertiză a capacităţii de muncă.

(3) Nu pot ocupa funcţiile prevăzute la alin. (1) persoanele

lipsite de acest drept, pe durata stabilită printr-o hotărâre

judecătorească definitivă de condamnare penală.

(4) În situaţii de inaptitudine profesională de natură

psihocomportamentală, conducerea unităţii sau a instituţiei de

învăţământ poate solicita, cu acordul consiliului de administraţie,

un nou examen medical complet. Aceeaşi prevedere se aplică,

în mod similar, funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de

control,

precum

şi

personalului

din

unităţile

conexe

învăţământului.

(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de

îndrumare şi de control în învăţământ persoanele care

desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei

didactice, cum sunt:

a) prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităţi

comerciale în incinta unităţii de învăţământ sau în zona limitrofă;

b) comerţul cu materiale obscene sau pornografice scrise,

audio ori vizuale;

c) practicarea, în public, a unor activităţi cu componenţă

lubrică sau altele care implică exhibarea, în manieră obscenă, a

corpului.

Art. 235. Ż Pentru instituţiile de învăţământ militar şi

învăţământ de informaţii, ordine publică şi securitate naţională,

se prevăd următoarele:

a) aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar/de

informaţii, ordine publică şi securitate naţională se face prin

ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii;

b) personalul didactic militar/de informaţii, ordine publică şi

securitate naţională şi civil se constituie din personalul prevăzut

în prezenta lege şi din corpul instructorilor militari/de informaţii,

ordine publică şi securitate naţională;

c) personalul didactic militar/de informaţii, ordine publică şi

securitate naţională are drepturile şi îndatoririle care decurg din

prezenta lege şi din calitatea de cadru militar în activitate,

respectiv de funcţionar public cu statut special;

d) pentru funcţiile didactice aferente corpului instructorilor

militari/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională,

condiţiile care se cer pentru ocuparea acestora, precum şi

normele didactice, competenţele şi responsabilităţile se

stabilesc prin instrucţiuni proprii;

perfecţionarea

pregătirii

personalului

didactic

realizează conform prevederilor prezentei legi şi reglementărilor

specific militare/de informaţii, ordine publică şi securitate

naţională;

f) personalul didactic, inclusiv cel din corpul instructorilor

militari/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională, poate

obţine definitivarea în învăţământ şi gradele didactice, în

condiţiile stabilite de prezenta lege.

SECŢIUNEA a 2-a

Formarea iniţială şi continuă.

Cariera didactică

Art. 236. Ż (1) Formarea iniţială pentru ocuparea funcţiilor

didactice din învăţământul preuniversitar cuprinde:

a) formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin

universităţi, în cadrul unor programe acreditate potrivit legii;

b) master didactic cu durata de 2 ani;

c) stagiul practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o

unitate de învăţământ, sub coordonarea unui profesor mentor.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), formarea

personalului din educaţia antepreşcolară se realizează prin

liceele pedagogice.

(3) Pentru a obţine altă specializare, absolvenţii studiilor de

licenţă pot urma un modul de minimum 90 de credite

transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a

unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de

specializare înscris pe diploma de licenţă. Acest modul poate fi

urmat în paralel cu masterul didactic sau după finalizarea

acestuia.

Art. 237. Ż (1) În calitatea sa de principal finanţator, pe baza

analizei nevoilor de formare din sistem, Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte reperele curriculare

şi calificările de formare iniţială teoretică în specialitate a

personalului didactic.

(2) Programele de formare iniţială teoretică în specialitate şi

psihopedagogică sunt acreditate şi evaluate periodic de către

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin

intermediul ARACIS sau al altor organisme abilitate, potrivit legii.

Art. 238. Ż (1) Studenţii şi absolvenţii de învăţământ

superior care optează pentru profesiunea didactică au obligaţia

să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.

(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt

elaborate pe baza standardelor profesionale pentru funcţiile

didactice, se aprobă de către Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului şi se acreditează conform legii.

(3) Studenţii care frecventează cursurile masterului didactic

acreditat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului într-o instituţie publică pot beneficia de burse de studiu

finanţate de la bugetul de stat.

(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este

egal cu salariul net al unui profesor debutant.

(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se

stabilesc de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(6) Absolvenţilor masterului didactic li se eliberează diplomă

de master didactic în domeniul programului de licenţă.

(7) Planurile de învăţământ ale studiilor de licenţă în

specialitatea pedagogia învăţământului primar şi preşcolar sunt

elaborate pe baza standardelor profesionale stabilite de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 239. Ż (1) Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic

prevăzut la art. 236 alin. (1) lit. c) este condiţionată de obţinerea

diplomei de licenţă şi a diplomei de master didactic.

(2) În vederea realizării pregătirii practice din cadrul

masterului didactic se constituie o reţea permanentă de unităţi

de învăţământ, în baza unor acorduri-cadru încheiate între

unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială

şi inspectoratele şcolare, în condiţii stabilite prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unităţile/instituţiile de

învăţământ care asigură formarea iniţială încheie contracte de

colaborare cu durata de 1Ż4 ani şcolari cu unităţile de

învăţământ din reţeaua prevăzută la alin. (2) pentru stabilirea

condiţiilor de organizare şi desfăşurare a stagiilor practice.

(4) Unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea

iniţială pot realiza independent parteneriate cu instituţii ofertante

de servicii în domeniu Ż centre de consiliere, cluburi şi palate

ale copiilor, centre logopedice şi organizaţii nonguvernamentale.

(5) Pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate

derula sub forma unei perioade de stagiu în străinătate în cadrul

unui program al Uniunii Europene Ż componenta dedicată

formării iniţiale a profesorilor Ż perioadă certificată prin

documentul Europass Mobilitate.

Art. 240. Ż (1) Ocuparea unei funcţii didactice pentru

perioada stagiului practic cu durata de un an şcolar se

realizează prin:

a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;

b) repartizare de către inspectoratul şcolar judeţean/al

municipiului Bucureşti pe posturile rămase neocupate în urma

concursului.

(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata

de un an şcolar li se aplică, în mod corespunzător funcţiei

didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei legi,

precum şi toate celelalte prevederi corespunzătoare din

legislaţia în vigoare.

Art. 241. Ż (1) Examenul naţional de definitivare în

învăţământ este organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, conform unei metodologii aprobate prin

ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

şi cuprinde:

a) etapa I, eliminatorie Ż realizată de către inspectoratele

şcolare în perioada stagiului practic cu durata de un an şcolar şi

constând în evaluarea activităţii profesionale la nivelul unităţii

de învăţământ, evaluarea portofoliului profesional personal şi în

susţinerea a cel puţin două inspecţii la clasă;

b) etapa a II-a, finală Ż realizată la finalizarea stagiului

practic cu durata de un an şcolar şi constând într-o examinare

scrisă, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru

fiecare specialitate în parte.

(2) Cadrele didactice care promovează examenul de

definitivat dobândesc titlul de profesor cu drept de practică în

învăţământul preuniversitar.

(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de muncă pe o

perioadă determinată, care au promovat examenul de

definitivare în învăţământ, li se poate asigura continuitatea pe

postul didactic/catedra ocupat(ă), prin hotărârea consiliului de

administraţie din unitatea de învăţământ respectivă, în condiţiile

legii.

(4) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare

în învăţământ pot participa la cel mult două alte sesiuni ale

acestui examen, în condiţiile reluării de fiecare dată, anterior

susţinerii examenului, a stagiului de practică cu durata de un an

şcolar.

(5) Stagiul de practică cu durata de un an şcolar şi examenul

de definitivare în învăţământ pot fi reluate, în condiţiile legii,

într-un interval de timp care nu depăşeşte 5 ani de la începerea

primului stagiu de practică.

(6) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare

în învăţământ, în condiţiile prezentului articol, pot fi angajate în

sistemul naţional de învăţământ preuniversitar numai pe

perioadă determinată, cu statut de profesor debutant.

Art. 242. Ż (1) Formarea continuă a cadrelor didactice

cuprinde dezvoltarea profesională şi evoluţia în carieră.

(2) Evoluţia în carieră se realizează prin gradul didactic II şi

gradul didactic I, examene de certificare a diferitelor niveluri de

competenţă.

(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum şi

procedura de organizare şi desfăşurare a examenelor pentru

obţinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie

elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(4) Gradul didactic II se obţine de către personalul didactic de

predare care are o vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la

obţinerea

definitivării

în

învăţământ,

prin

promovarea

următoarelor probe:

a) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două

inspecţii şcolare curente eşalonate pe parcursul celor 4 ani;

test

din

metodica

specialităţii,

abordări

interdisciplinare şi de creativitate, elaborat pe baza unei tematici

şi a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;

c) o probă orală de pedagogie, pe baza unei programe

aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, care cuprinde şi elemente de psihologie şi de

sociologie educaţională.

(5) Gradul didactic I se poate obţine de către personalul

didactic de predare care are o vechime la catedră de cel puţin

4 ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea

următoarelor probe:

a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici şi a unei

bibliografii aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;

b) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două

inspecţii şcolare curente, eşalonate pe parcursul celor 4 ani,

toate apreciate cu calificativul maxim;

c) elaborarea unei lucrări metodico-ştiinţifice, sub îndrumarea

unui conducător ştiinţific stabilit de instituţia cu competenţe în

domeniu;

d) susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice, în faţa comisiei

instituite,

conform

metodologiei

Ministerului

Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(6) În caz de nepromovare, examenele pentru obţinerea

gradelor didactice II, respectiv I, pot fi repetate la un interval de

cel puţin 2 ani şcolari.

(7)

Personalului

didactic

încadrat

în

învăţământul

preuniversitar, care îndeplineşte condiţiile de formare iniţială şi

care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, i se acordă gradul

didactic I, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(8) Personalul didactic care a obţinut definitivarea în

învăţământ sau gradul didactic II cu media 10 se poate prezenta,

după caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu

un an mai devreme faţă de perioada prevăzută de prezenta

lege.

(9) În cazul în care profesorii au dobândit două sau mai multe

specialităţi, definitivarea în învăţământ şi gradele didactice II şi I

obţinute la una dintre acestea sunt recunoscute pentru oricare

dintre specialităţile dobândite prin studii.

(10) Gradele didactice se acordă prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 243. Ż (1) Personalul didactic care a obţinut gradul

didactic I, cu performanţe deosebite în activitatea didactică şi

managerială, poate dobândi titlul de profesor-emerit în sistemul

de învăţământ preuniversitar, acordat în baza unei metodologii

elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(2) Persoana care dobândeşte titlul de profesor-emerit

beneficiază de:

a) prioritate la ocuparea unui post prin transfer consimţit de

unităţile de învăţământ implicate;

b) calitatea de mentor pentru formarea continuă a cadrelor

didactice;

c) prioritate la ocuparea posturilor didactice în condiţii de

medii egale;

d) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile

programelor naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului;

e) delegare de către inspectoratele şcolare pentru rezolvarea

atribuţiilor acestora în teritoriu.

Art. 244. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului stabileşte obiectivele şi coordonează formarea

continuă a personalului didactic la nivel de sistem de învăţământ

preuniversitar, în conformitate cu strategiile şi politicile naţionale.

(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, pe

baza analizei de nevoi, stabilesc obiectivele şi formarea

continuă, inclusiv prin conversie profesională, pentru angajaţii

proprii.

(3) Acreditarea şi evaluarea periodică a furnizorilor de

formare continuă şi a programelor de formare oferite de aceştia,

metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a formării

continue sunt realizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, prin direcţiile de specialitate.

(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse şi

asistenţă educaţională şi managerială pentru cadrele didactice

şi didactice auxiliare şi se pot acredita ca furnizori de formare

continuă.

(5) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, de

conducere, de îndrumare şi de control şi recalificarea

profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale

pentru profesia didactică, standarde de calitate şi competenţe

profesionale şi au următoarele finalităţi generale:

a) actualizarea şi dezvoltarea competenţelor în domeniul de

specializare corespunzător funcţiei didactice ocupate, precum

şi în domeniul psihopedagogic şi metodic;

b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera

didactică, prin sistemul de pregătire şi obţinere a gradelor

didactice;

c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere,

de îndrumare şi de control;

d) dobândirea de noi competenţe, prin programe de

conversie pentru noi specializări şi/sau ocuparea de noi funcţii

didactice, altele decât cele ocupate în baza formării iniţiale;

e) dobândirea unor competenţe complementare prin care se

extinde categoria de activităţi ce pot fi prestate în activitatea

curentă, cum ar fi predarea asistată de calculator, predarea în

limbi străine, consilierea educaţională şi orientarea în carieră,

educaţia adulţilor şi altele;

f) dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale

privind interacţiunea şi comunicarea cu mediul social şi cu

mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind

organizarea,

conducerea

şi

îmbunătăţirea

performanţei

strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul şi analiza

reflexivă a propriei activităţi şi altele.

(6) Descrierea competenţelor menţionate, precum şi a

modalităţilor de evaluare şi certificare a acestora în cadrul

sistemului de credite profesionale transferabile se realizează

prin metodologia formării continue a personalului didactic, de

conducere, de îndrumare şi de control, aprobate prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 245. Ż (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de

îndrumare şi de control, formarea continuă este un drept şi o

obligaţie.

(2) Organizarea, desfăşurarea, evaluarea şi finanţarea

activităţilor de formare continuă se stabilesc prin metodologie

aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului

şi sportului.

(3) Formarea continuă a personalului didactic, de conducere,

de îndrumare şi de control se realizează în funcţie de evoluţiile

din domeniul educaţiei şi formării profesionale, inclusiv în ceea

ce priveşte curriculumul naţional, precum şi în funcţie de

interesele şi nevoile personale de dezvoltare.

(4) Obţinerea prin studiile corespunzătoare a unei noi

specializări didactice, diferite de specializarea curentă, se

consideră formare continuă.

(5) Pe lângă una sau mai multe specializări, cadrele didactice

pot dobândi competenţe didactice, pentru disciplinele din acelaşi

domeniu fundamentat cu domeniul licenţei, prin programe de

formare stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(6) Personalul didactic, precum şi personalul de conducere,

de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar este

obligat să participe periodic la programe de formare continuă,

astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani,

considerat de la data promovării examenului de definitivare în

învăţământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile.

(7) Programele de conversie profesională intră în atribuţiile

instituţiilor de învăţământ superior şi se desfăşoară în baza unor

norme metodologice specifice.

(8) Evaluarea şi validarea achiziţiilor dobândite de personalul

didactic, de conducere, de îndrumare şi de control prin diferite

programe şi forme de organizare a formării continue se

realizează pe baza sistemului de acumulare, recunoaştere şi

echivalare a creditelor profesionale transferabile, elaborat de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobat

prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

Art. 246. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului înfiinţează corpul naţional de experţi în management

educaţional, constituit în urma selecţiei, prin concurs specific, a

cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program

acreditat de formare în domeniul managementului educaţional,

cu minimum 60 de credite transferabile.

(2) Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin

metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Pot ocupa funcţii de conducere, de îndrumare şi de

control în unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare numai

cadrele didactice membre ale corpului naţional de experţi în

management educaţional.

SECŢIUNEA a 3-a

Funcţiile didactice şi didactice auxiliare.

Condiţii de ocupare

Art. 247. Ż Funcţiile didactice sunt:

a) în educaţia antepreşcolară: educator-puericultor Ż se

normează câte un post pentru fiecare grupă de copii; în

instituţiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul

didactic se normează pe ture;

b) în învăţământul preşcolar: profesor pentru învăţământ

preşcolar Ż se normează câte un post pentru fiecare grupă de

copii; în instituţiile cu program prelungit sau săptămânal,

personalul didactic se normează pe ture;

c) în învăţământul primar: profesor pentru învăţământ

primar Ż se normează câte un post pentru fiecare clasă de

elevi;

d) în învăţământul gimnazial şi liceal: profesor;

e) în învăţământul preşcolar, respectiv primar alternativ

pentru fiecare grupă sau clasă se normează cadre didactice

conform specificului fiecărei alternative educaţionale;

f) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză

complexă:

profesor

itinerant

şi

sprijin,

profesor-

psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped,

psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză şi

kinetoterapeut Ż se normează câte un post la fiecare

grupă/clasă; profesor, profesor de educaţie specială;

g) în centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică:

profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog,

profesor-logoped, consilier şcolar;

h) în centrele logopedice interşcolare şi în cabinetele şcolare:

profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie specială,

psihologie sau pedagogie;

i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-

asociat, formator, mentor de dezvoltare profesională;

j) în cluburile sportive şcolare: profesor, antrenor, profesor-

antrenor;

k) pentru realizarea de activităţi extraşcolare: profesor;

l) în unităţile de învăţământ, pentru asigurarea formării iniţiale

şi a inserţiei profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;

m) în centrele de documentare şi informare: profesor

documentarist;

n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular

la altă şcoală, personalul didactic pensionat plătit în regim de

plată cu ora sau specialişti consacraţi în domeniul de specialitate

al curriculei şcolare. Personalul didactic asociat este luat în

considerare la îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau

acreditarea unităţii şcolare.

Art. 248. Ż (1) Pentru ocuparea funcţiilor didactice este

necesară efectuarea unui stagiu practic cu durata de un an

şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, în funcţia didactică

corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor

şi trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii minime de

studii:

a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licenţă în

profilul postului;

b) absolvirea masterului didactic cu durata de 2 ani.

(2) În vederea efectuării stagiilor de practică pentru ocuparea

unei funcţii didactice la nivelul inspectoratelor şcolare

judeţene/al

municipiului

Bucureşti

constituie

corpul

profesorilor mentori în baza unei metodologii elaborate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3)

Cadrele

didactice

care

ocupă

funcţii

educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare,

maistru-instructor, antrenor şi care au dobândit formal,

nonformal sau informal competenţe profesionale până la

intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiţia pentru

ocuparea funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul

preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, respectiv,

profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaştere şi

echivalare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(4) Absolvenţilor liceelor pedagogice, ai şcolilor postliceale

pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor

şcoli echivalente, încadraţi în învăţământul preşcolar şi primar,

care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au absolvit

ciclul de licenţă, li se consideră îndeplinită condiţia pentru

ocuparea funcţiilor didactice de profesor pentru învăţământul

preşcolar, respectiv profesor pentru învăţământul primar.

(5) Pentru ocuparea funcţiilor didactice din învăţământul

special trebuie îndeplinite în mod corespunzător condiţiile

prevăzute la alin. (1), iar pentru alte specializări decât cele

psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregătire

teoretică şi practică în educaţie specială, în condiţiile stabilite

prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

(6) Pentru ocuparea funcţiei de antrenor în cluburile sportive

şcolare, în palatele şi în cluburile copiilor, se cere absolvirea cu

diplomă a unui liceu şi a unei şcoli de antrenori ori a unei instituţii

de învăţământ postliceal sau superior de profil, cu specializarea

în ramura de sport respectivă.

Art. 249. Ż Personalul didactic auxiliar este format din:

a) bibliotecar, documentarist, redactor;

b) informatician;

c) laborant;

d) tehnician;

e) pedagog şcolar;

f) instructor de educaţie extraşcolară;

g) asistent social;

h) corepetitor;

i) mediator şcolar;

j) secretar;

k) administrator financiar (contabil);

l) instructor-animator;

m) administrator de patrimoniu.

Art. 250. Ż Pentru ocuparea funcţiilor didactice auxiliare

trebuie îndeplinite următoarele condiţii de studii:

a) pentru funcţia de bibliotecar, de documentarist şi de

redactor Ż absolvirea, cu examen de diplomă, a unei instituţii de

învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor instituţii de

învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării

disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa

funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor şi

absolvenţi ai învăţământului postliceal sau liceal cu diplomă în

domeniu/absolvirea cu examen de diplomă a unei instituţii de

învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor instituţii de

învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării

disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa

funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor şi alţi

absolvenţi ai învăţământului superior, postliceal sau liceal cu

diplomă, pe perioadă determinată, dacă au urmat un curs de

iniţiere în domeniu;

b) pentru funcţia de informatician Ż absolvirea, cu diplomă,

a unei instituţii de învăţământ superior sau a unei unităţi de

învăţământ preuniversitar de profil;

c) pentru funcţia de laborant Ż absolvirea, cu examen de

diplomă, a unei instituţii de învăţământ superior, a unei şcoli

postliceale sau a liceului, în domeniu;

d) tehnician Ż absolvirea unei şcoli postliceale sau a liceului,

în domeniu/absolvirea cu examen de diplomă, în profilul

postului, a unei şcoli postliceale sau a liceului, urmată de un curs

de iniţiere în domeniu, în condiţiile stabilite prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

e) pentru funcţia de pedagog şcolar Ż absolvirea liceului cu

examen de bacalaureat;

f) pentru funcţia de instructor de educaţie extraşcolară Ż

absolvirea cu diplomă a unei instituţii de învăţământ superior, a

unei şcoli postliceale în specialitate ori a unui liceu pedagogic

sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu şi absolvirea

cursurilor speciale pentru obţinerea certificatului de calificare

profesională pentru această funcţie;

g) pentru funcţia de asistent social Ż absolvirea unei instituţii

de învăţământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată,

cu examen de licenţă ori de absolvire, sau a unei şcoli sanitare

postliceale ori a unei şcoli postliceale de educatori-puericultori;

h) pentru funcţia de corepetitor Ż absolvirea unei instituţii de

învăţământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată, ori

a unui liceu de specialitate;

i) pentru funcţia de mediator şcolar Ż absolvirea cu diplomă

de licenţă cu specializarea asistenţă socială sau absolvirea cu

diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic, specializarea

mediator şcolar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a

oricărui alt profil liceal, urmată de un curs de formare

profesională cu specializarea mediator şcolar, recunoscut de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

j) pentru funcţia de secretar Ż absolvirea unei instituţii de

învăţământ superior, respectiv a unui liceu, cu diplomă de

bacalaureat sau absolvirea învăţământului postliceal cu

specialitatea tehnician în activităţi de secretariat;

k) pentru funcţia de administrator financiar Ż îndeplinirea

condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru funcţia de

contabil, contabil-şef;

l) pentru funcţia de administrator de patrimoniu Ż

îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru

funcţia de inginer/subinginer, economist.

Art. 251. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale, este autorizat ca, în funcţie de dinamica

învăţământului, să stabilească şi să reglementeze noi funcţii

didactice, respectiv didactice auxiliare.

(2) Norma didactică pentru noile funcţii prevăzute la alin. (1)

se reglementează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului.

Art. 252. Ż (1) Personalul didactic titular în sistemul de

învăţământ preuniversitar, la data intrării în vigoare a prezentei

legi, îşi păstrează dreptul dobândit la concursul naţional unic de

titularizare.

(2) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar care a

devenit titular al sistemului naţional de învăţământ prin repartiţie

guvernamentală sau prin orice altă formă legală beneficiază de

aceleaşi drepturi ca şi personalul didactic devenit titular prin

concursul naţional de titularizare.

(3) În condiţiile intrării în restrângere de activitate, cadrele

didactice titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar

beneficiază de soluţionarea restrângerii de activitate prin:

a) transferul consimţit între unităţile de învăţământ

preuniversitar;

b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonată de

inspectoratul şcolar judeţean/Inspectoratul Şcolar al Municipiului

Bucureşti, conform metodologiei elaborate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, până la data de

15 noiembrie a fiecărui an.

(4) Prin restrângere de activitate se înţelege:

a) situaţia în care postul/norma didactică nu se încadrează în

sistemul de normare privind efectivele de preşcolari şi elevi

prevăzute de lege;

b) situaţia în care se constată diminuarea numărului de ore

sub nivelul unei jumătăţi de normă fără posibilitate de

completare în aceeaşi unitate sau într-o unitate de învăţământ

apropiată.

Art. 253. Ż Cadrele didactice netitulare calificate care au

participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani,

anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel

puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră devin titulari ai şcolii

respective dacă:

a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;

b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord.

SECŢIUNEA a 4-a

Forme de angajare a personalului didactic

Art. 254. Ż (1) În unităţile de învăţământ sau în consorţiile

şcolare poate fi angajat personal didactic cu contract individual

de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată

de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului,

respectiv în plata cu ora, în condiţiile legii.

(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unităţii de

învăţământ sau al consorţiilor şcolare se face pe baza

normativelor în vigoare privind formaţiunile de studiu.

(3) În învăţământul preuniversitar de stat şi particular,

posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul

unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei

metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(4)

Deciziile

privind

vacantarea

posturilor

didactice,

organizarea concursurilor pe post şi angajarea personalului

didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul

de administraţie al unităţii de învăţământ, la propunerea

directorului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(5) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ

stabileşte posturile didactice/catedrele disponibile pentru

angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum şi

condiţiile şi modalităţile de ocupare a acestora.

(6) Inspectoratul şcolar analizează, corectează în colaborare

cu unităţile de învăţământ şi avizează oferta de posturi

didactice/catedre vacante/rezervate.

(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publică prin

afişare la inspectoratele şcolare şi la unităţile de învăţământ

respective şi pe site-ul acestor instituţii cu cel puţin 30 de zile

înaintea declanşării procedurilor de selecţie şi angajare pe

aceste posturi didactice/catedre.

(8) Concursul prevăzut la alin. (3) constă în:

a) probă practică sau inspecţie specială la clasă şi probă

scrisă din didactica specialităţii la angajarea personalului

didactic cu contract individual de muncă;

b) prezentarea unui curriculum vitae şi susţinerea unui

interviu la angajarea prin plata cu ora a personalului didactic

asociat şi a personalului didactic pensionat.

(9) Unităţile de învăţământ, individual, în consorţii şcolare

sau în asocieri temporare la nivel local ori judeţean, organizează

concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor, conform

statutului acestor posturi didactice şi catedre, stabilit în condiţiile

alin. (5).

(10) Comisiile de concurs se aprobă de consiliul de

administraţie al unităţii de învăţământ. Din comisia de concurs

compusă din cadre didactice face parte în mod obligatoriu şi un

reprezentant al inspectoratului şcolar judeţean. În situaţia în care

concursul se organizează în consorţii şcolare sau în asocieri

temporare la nivel local ori judeţean, comisiile sunt validate de

consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.

(11) În învăţământul preuniversitar de stat, validarea

concursurilor pentru ocuparea posturilor/catedrelor didactice se

face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ

care organizează concursul.

(12) În învăţământul particular, validarea concursurilor şi

angajarea pe post se fac de către conducerea unităţii de

învăţământ particular şi se comunică, în scris, inspectoratului

şcolar.

(13) Candidaţii care au dobândit definitivarea în învăţământ,

profesori cu drept de practică, şi au ocupat prin concurs validat,

în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţii

de învăţământ un post didactic vacant sunt titulari pe postul

ocupat. Directorul unităţii de învăţământ încheie cu aceştia

contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

(14) Pentru candidaţii care nu au dobândit definitivarea în

învăţământ, profesori debutanţi, şi au ocupat prin concurs

validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie

al unităţii de învăţământ un post didactic vacant, directorul

unităţii de învăţământ încheie contractul individual de muncă pe

o perioadă de cel mult un an şcolar. În situaţia în care aceşti

candidaţi promovează examenul pentru definitivarea în

învăţământ, consiliul de administraţie poate hotărî modificarea

duratei

contractului

individual

muncă

din

perioadă

determinată în perioadă nedeterminată.

(15) Pentru candidaţii care au ocupat prin concurs validat, în

condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţii de

învăţământ un post didactic rezervat, directorul unităţii de

învăţământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă

de cel mult un an şcolar, respectiv până la revenirea titularului

pe post. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ poate

decide prelungirea contractului individual de muncă şi în anul

şcolar următor, în situaţia în care postul rămâne rezervat.

(16) Directorii unităţilor de învăţământ comunică în scris

inspectoratului şcolar situaţia angajării pe posturi didactice a

candidaţilor validaţi după concurs, a candidaţilor participanţi la

concurs şi nerepartizaţi, precum şi situaţia posturilor didactice

şi a orelor rămase neocupate după concursul organizat la nivelul

unităţii sau al consorţiilor şcolare.

(17) Inspectoratul şcolar centralizează la nivel judeţean

posturile didactice şi orele rămase neocupate, care vor fi

repartizate în ordine:

a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învăţământ

pentru completarea normei didactice;

b) profesorilor debutanţi aflaţi în stagiu practic;

c) candidaţilor rămaşi nerepartizaţi după concursul organizat

la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare;

d) pensionarilor, cu respectarea criteriilor de competenţă

profesională.

(18) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la

nivel de ramură a învăţământului participă cu statut de

observator la toate etapele de organizare şi desfăşurare a

concursurilor organizate la nivelul unităţii sau al consorţiilor

şcolare.

(19) Posturile didactice rămase neocupate prin concurs sau

eliberate în timpul anului şcolar se ocupă prin plata cu ora până

la sfârşitul anului şcolar ori până la revenirea pe post a cadrului

didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.

(20) Eliberarea din funcţie a personalului didactic în unităţile

de învăţământ cu personalitate juridică se face de către

directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie, iar la

unităţile de învăţământ particulare de către persoana juridică

fondatoare.

Art. 255. Ż (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe

perioadă nedeterminată, alese în Parlament, numite în Guvern

sau care îndeplinesc funcţii de specialitate specifice în aparatul

Parlamentului, al Administraţiei Prezidenţiale, al Guvernului şi

în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

precum şi cele alese de Parlament în organismele centrale ale

statului au drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei

pe perioada în care îndeplinesc aceste funcţii.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cadrelor didactice titulare,

cu contract pe perioadă nedeterminată, care îndeplinesc funcţia

de prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului

judeţean, primar, viceprimar, precum şi cadrelor didactice

trecute în funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în

sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi sport. De

aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul de conducere şi de

specialitate de la casa corpului didactic, precum şi cadrele

didactice numite ca personal de conducere sau în funcţii de

specialitate specifice la comisiile şi agenţiile din subordinea

Administraţiei Prezidenţiale, a Parlamentului, a Guvernului sau

a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învăţământ au

dreptul de rezervare a postului, conform prevederilor legale în

vigoare şi contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.

(4) De prevederile alin. (1) beneficiază şi personalul didactic

titular cu contract pe perioadă nedeterminată trimis în străinătate

cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internaţionale,

precum şi însoţitorii acestora, dacă sunt cadre didactice.

(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioadă

nedeterminată solicitat în străinătate pentru predare, cercetare,

activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare

a unor acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau

interinstituţionale, i se rezervă postul didactic.

(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii

didactice, cu rezervarea postului, pentru creşterea şi îngrijirea

copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul

copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De

acest drept poate beneficia numai unul dintre părinţi sau

susţinătorii legali.

(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în condiţiile

alin. (1)Ż(6), se consideră vechime în învăţământ.

(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioadă

nedeterminată poate beneficia de concediu fără plată pe timp

de un an şcolar, o dată la 10 ani, cu aprobarea unităţii de

învăţământ sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu

rezervarea postului pe perioada respectivă.

SECŢIUNEA a 5-a

Funcţiile de conducere, de îndrumare şi de control

Art. 256. Ż (1) Funcţiile de conducere din unităţile de

învăţământ sunt: director şi director adjunct.

(2) Funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare sunt:

inspector şcolar general şi inspector şcolar general adjunct.

(3)

Funcţiile

conducere

din

unităţi

conexe

ale

învăţământului preuniversitar se stabilesc potrivit specificului

acestora, prin reglementări ale Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

(4) Funcţiile de îndrumare şi de control din învăţământul

preuniversitar sunt:

a) la inspectoratele şcolare: inspector şcolar;

b) la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului:

inspector general, inspector principal de specialitate şi alte

funcţii stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 257. Ż (1) Funcţia de director şi de director adjunct se

ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare

membre ale corpului naţional de experţi în management

educaţional.

(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de director sau de

director adjunct se organizează de unitatea de învăţământ, prin

consiliul de administraţie.

(3) În urma promovării concursului, directorul încheie

contract de management cu primarul/primarul de sector al

unităţii administrativ-teritoriale, respectiv preşedintele consiliului

judeţean pe raza căreia se află unitatea de învăţământ.

(4) Directorul şi directorul adjunct din unităţile de învăţământ

preuniversitar nu pot avea, pe perioada exercitării mandatului,

funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte în cadrul unui partid

politic, la nivel local, judeţean sau naţional.

Art. 258. Ż (1) Consiliul de administraţie stabileşte comisia

de concurs pentru ocuparea postului de director, respectiv

director adjunct al unităţii de învăţământ preuniversitar. Din

comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant

al inspectoratului şcolar, precum şi un reprezentant al consiliului

local, respectiv judeţean, în funcţie de unităţile aflate în

subordine.

(2) Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului

pentru ocuparea funcţiei de director şi de director adjunct se

stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului

şi sportului.

(3)

Consiliul

administraţie

validează

rezultatele

concursului de ocupare a funcţiilor de director, respectiv director

adjunct şi emite decizia de numire în funcţia de director,

respectiv de director adjunct.

(4) Modelul-cadru al contractului de management este stabilit

prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului. Dacă în termen de 30 de zile consiliul local/consiliul

judeţean nu se pronunţă asupra contractului de management,

acesta se consideră aprobat tacit.

(5) Directorul unităţii de învăţământ de stat poate fi eliberat

din funcţie prin hotărârea consiliului de administraţie, cu votul a

2/3 dintre membri. În această situaţie, este obligatorie realizarea

unui audit de către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului

Bucureşti.

(6) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional

poate fi eliberat din funcţie, la propunerea consiliului de

administraţie, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia

persoanei juridice fondatoare.

(7) În condiţiile vacantării funcţiei de director, până la

organizarea unui nou concurs, conducerea interimară este

preluată, prin hotărâre a consiliului de administraţie, de către

directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de

administraţie, care devine automat şi ordonator de credite.

Art. 259. Ż (1) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi

şi directorii caselor corpului didactic sunt numiţi de ministrul

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza unui concurs

public, reglementat prin metodologie elaborată de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi şi directorii

caselor corpului didactic încheie contract de management cu

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Contractul

de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma

evaluării performanţelor manageriale.

(3) Directorii unităţilor destinate activităţilor extraşcolare sunt

numiţi de către inspectorul şcolar general sau de către ministrul

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform subordonării

acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii

elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului. Directorul încheie contract de management cu

inspectorul şcolar general sau cu ministrul educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului, conform subordonării acestora. Contractul

de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma

evaluării performanţelor manageriale.

Art. 260. Ż (1) Funcţiile de conducere din inspectoratele

şcolare şi de director la casa corpului didactic se ocupă, prin

concurs, de către cadre didactice titulare, cu diplomă de licenţă,

membre ale corpului naţional de experţi în management

educaţional,

care

îndeplinesc

criteriile

competenţă

profesională, managerială şi de prestigiu moral evaluate prin:

a) curriculum vitae;

b) calităţi dovedite în activitatea didactică şi în funcţii de

conducere, de îndrumare şi de control, anterioare, în sistemul

naţional de învăţământ;

c) titlul de doctor sau gradul didactic I;

d) calificativul ,,foarte bine" obţinut în ultimii 5 ani;

e) interviu în faţa unei comisii de concurs privind

managementul educaţional şi deontologia profesională.

(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar

general, inspector şcolar general adjunct şi director la casa

corpului didactic se desfăşoară la sediul Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Comisia ministerială pentru ocuparea funcţiilor de

inspector şcolar general, de inspector şcolar general adjunct şi

de director la casa corpului didactic, numită prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, este

alcătuită din 5 membri, dintre care:

a) pentru funcţia de inspector şcolar general:

(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în

calitate de preşedinte;

(ii) 3 inspectori şcolari generali din teritoriu;

(iii) un

director

din

Ministerul

Educaţiei,

Cercetării,

Tineretului şi Sportului, cu competenţe în domeniu;

b) pentru funcţia de inspector şcolar general adjunct şi de

director la casa corpului didactic:

(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în

calitate de preşedinte;

(ii) 2 inspectori şcolari generali din teritoriu;

(iii) inspectorul şcolar general al inspectoratului şcolar

pentru care se organizează concursul;

(iv) un

director

din

Ministerul

Educaţiei,

Cercetării,

Tineretului şi Sportului, cu competenţe în domeniu.

(4) În comisiile de concurs participă, cu statut de observator,

reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de

ramură a învăţământului.

(5) Contestaţiile la hotărârile comisiei prevăzute la alin. (3)

se adresează ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea rezultatelor

concursului. Hotărârea acestuia poate fi atacată la instanţa de

judecată competentă.

Art. 261. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, respectiv inspectoratele şcolare vacantează, în

condiţiile legii, posturile corespunzătoare funcţiilor de îndrumare

şi de control cuprinse în organigramele proprii şi asigură

publicarea acestora în presa centrală/locală şi la sediul propriu,

cu cel puţin 30 de zile înainte de organizarea concursului.

(2) Funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele

şcolare se ocupă, prin concurs, de cadre didactice din cadrul

corpului naţional de experţi.

(3) Funcţiile de îndrumare şi de control din Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se ocupă prin

concurs.

(4) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de îndrumare şi de

control constă în:

a) curriculum vitae, analiza şi evaluarea acestuia;

b) inspecţie specială la clasă;

c) probă practică, constând din asistenţă la ore, analiză de

lecţii şi întocmirea procesului-verbal de inspecţie;

d) interviu în faţa unei comisii de concurs privind

managementul educaţional şi deontologia profesională;

e) probă scrisă în profilul postului pentru care candidează.

(5) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de

îndrumare şi de control din inspectoratul şcolar este formată din:

inspectorul şcolar general Ż în calitate de preşedinte; un

reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului; un profesor sau un conferenţiar universitar din profilul

postului pentru care candidează.

(6) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de

îndrumare şi de control din Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului este formată din: secretarul de stat al

departamentului în care se află postul scos la concurs Ż în

calitate de preşedinte; directorul general din departamentul

respectiv; un profesor sau un conferenţiar universitar din profilul

postului, stabilit de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

(7) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la

nivel de ramură a învăţământului au drept de acces la

documentele comisiilor de concurs.

(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în

funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare,

se face de către inspectorul şcolar general, cu avizul Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar în funcţiile de

îndrumare şi control din cadrul ministerului, prin ordin al

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(9) Inspectorii şcolari încheie contract de management cu

inspectorul şcolar general. Contractul de management poate fi

prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării performanţelor

manageriale.

SECŢIUNEA a 6-a

Norma didactică

Art. 262. Ż (1) Activitatea personalului didactic de predare

se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv

40 de ore pe săptămână, şi cuprinde:

a) activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi de

instruire practică şi examene de final de ciclu de studii, conform

planurilor-cadru de învăţământ;

b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică;

c) activităţi de educaţie, complementare procesului de

învăţământ: mentorat, şcoală după şcoală, învăţare pe tot

parcursul vieţii.

(2) Activităţile concrete prevăzute la alin. (1), care corespund

profilului, specializării şi aptitudinilor persoanei care ocupă

postul didactic respectiv, sunt prevăzute în fişa individuală a

postului. Aceasta se aprobă în consiliul de administraţie, se

revizuieşte anual şi constituie anexă la contractul individual de

muncă.

(3) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de

instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a

elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător

activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi se stabileşte după cum

urmează:

a) un post de profesor pentru învăţământul preşcolar pentru

fiecare grupă cu program normal, constituită în educaţia

timpurie;

b) un post de profesor pentru învăţământul primar pentru

fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clase simultane

din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate;

c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învăţământul

secundar şi terţiar non-universitar, pentru profesorii din unităţile

şi clasele cu program integrat şi suplimentar de artă şi sportiv,

precum şi din unităţile cu activităţi extraşcolare şi din centrele

sau cabinetele de asistenţă psihopedagogică;

d) 24 de ore pe săptămână pentru profesorii de instruire

practică;

e) pentru personalul didactic din învăţământul special, norma

didactică se stabileşte astfel: profesori la predare Ż 16 ore pe

săptămână; profesor-educator şi profesor pentru instruire

practică Ż 20 de ore pe săptămână;

f) un post pentru personalul didactic din învăţământul special

integrat, pentru cel din centrele logopedice interşcolare, pentru

personalul didactic itinerant, pentru profesori care efectuează

terapiile specifice, profesori pentru cultura fizică medicală,

kinetoterapie, educaţia psihomotrică şi altele, în funcţie de tipul

şi gradul de deficienţă, conform metodologiei elaborate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

g) un post de profesor documentarist în centrele de

documentare şi informare.

(4) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de

instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a

elevilor în clasă se reduce cu două ore pe săptămână în cazul

cadrelor didactice care au calitatea de mentor.

Art.

263.

(1)

Norma

didactică

în

învăţământul

preuniversitar cuprinde ore prevăzute în planurile-cadru de

învăţământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau

specializărilor înscrise pe diploma de licenţă ori pe certificatul

de absolvire a unui modul de minimum 90 de credite

transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a

unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de

specializare înscris pe diplomă.

(2) Prin excepţie, în norma didactică prevăzută la alin. (1),

se pot include şi ore de la disciplinele stabilite prin metodologia

aprobată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, cu menţinerea drepturilor salariale.

(3) În situaţia în care norma didactică nu se poate constitui

conform prevederilor alin. (1) şi (2), aceasta se poate completa

cu activităţile prevăzute la art. 262 alin. (1) lit. c).

(4) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi

predate, în condiţiile prezentei legi, de profesorii pentru

învăţământul primar de la grupa sau clasa respectivă, în cadrul

activităţilor postului, dacă fac dovada calificării prin diploma de

studii ori prin certificatul de competenţă. Orele de limbi străine

din învăţământul primar pot fi predate şi de profesori cu studii

superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau

prin plata cu ora, în cazul în care profesorii pentru învăţământul

primar de la grupa ori clasa respectivă nu fac dovada calificării

prin diploma de studii sau prin certificatul de competenţă.

(5) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi

predate, în condiţiile prezentei legi, de profesorii pentru

învăţământul primar de la clasa respectivă, dacă fac dovada

calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de

competenţă şi sunt remunerate prin plata cu ora. Orele de limbi

străine din învăţământul primar pot fi predate şi de profesori cu

studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora,

sau prin plata cu ora.

(6) Profesorii pentru învăţământul primar de la clasele cu

predare în limbile minorităţilor naţionale sunt remuneraţi, prin

plata cu ora, pentru orele care depăşesc numărul de ore

prevăzut în planurile de învăţământ de la clasele cu predare în

limba română.

(7) În învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute

în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii

superioare de specialitate.

(8) În palatele şi în cluburile copiilor, norma didactică

cuprinde activităţile prevăzute în planurile de educaţie

corespunzătoare profilurilor cercurilor şi atelierelor, aprobate prin

regulament de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, în limitele normelor didactice stabilite la art. 262

alin. (3).

(9) Prin excepţie, dacă norma didactică a profesorilor din

învăţământul gimnazial nu se poate constitui conform

prevederilor alin. (1) şi art. 262 alin. (3), aceasta poate fi

constituită din 2/3 din ore de la specializarea sau specializările

de bază şi completată cu 1/3 din ore de la disciplinele stabilite

la alin. (2) ori prin adăugarea de ore conform prevederilor

art. 262 alin. (1) lit. c). În învăţământul gimnazial din mediul rural

norma didactică se poate constitui din 1/2 din ore de la

specialitatea sau specialităţile de bază şi completată cu 1/2 din

ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adăugare de ore

conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c).

(10) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de

control poate fi degrevat parţial de norma didactică de predare,

pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

(11) Timpul săptămânal de activitate a personalului didactic

auxiliar este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcţii

echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.

Sarcinile acestuia sunt prevăzute în fişa individuală a postului.

SECŢIUNEA a 7-a

Distincţii

Art. 264. Ż (1) Personalul didactic din învăţământul

preuniversitar beneficiază de gradaţie de merit, acordată prin

concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile

didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă

25% din salariul de bază. Gradaţia de merit se atribuie pe o

perioadă de 5 ani.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

elaborează metodologia şi criteriile de acordare a gradaţiei de

merit, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel

de ramură de învăţământ.

Art. 265. Ż (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în

activitatea didactică, educativă şi ştiinţifică poate primi decoraţii,

ordine, medalii, titluri, potrivit legii.

(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului

didactic din învăţământul preuniversitar sunt: Ordinul Spiru

Haret clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer, Medalia Membru de

onoare al corpului didactic. Medalia se acordă cadrelor didactice

pensionabile, cu activitate deosebită în învăţământ.

(3) În afara distincţiilor prevăzute la alin. (2), ministrul

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului este autorizat să

acorde personalului didactic din învăţământul preuniversitar

următoarele distincţii:

a) adresă de mulţumire publică;

b) diplomă ,,Gheorghe Lazăr" clasele I, a II-a şi a III-a;

c) diplomă de excelenţă, care se acordă cadrelor didactice

pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în

învăţământ.

(4) Diploma ,,Gheorghe Lazăr" clasele I, a II-a şi a III-a este

însoţită de un premiu de 20%, 15% şi, respectiv, 10% din suma

salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate. Diploma

de excelenţă este însoţită de un premiu de 20% din suma

salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.

(5) Distincţiile şi premiile prevăzute la alin. (3) se acordă în

baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului, în limita unui procent de 1%

din numărul total al posturilor didactice din fiecare judeţ/sector al

municipiului Bucureşti.

(6) Fondurile pentru acordarea distincţiilor prevăzute la

alin. (3) sunt asigurate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

SECŢIUNEA a 8-a

Drepturi şi obligaţii

Art. 266. Ż Personalul din învăţământul preuniversitar are

drepturi şi obligaţii care decurg din legislaţia în vigoare, din

prezenta lege, din regulamente specifice şi din prevederile

contractului individual de muncă.

Art. 267. Ż (1) Cadrele didactice beneficiază de concediu

anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, cu o durată de

62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea

unităţii de învăţământ poate întrerupe concediul legal,

persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca

depusă.

(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru

fiecare cadru didactic se stabilesc de consiliul de administraţie,

în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză, dar cu

asigurarea personalului didactic necesar pentru desfăşurarea

examenelor naţionale.

(3) Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea

concediului restant în vacanţele anului şcolar următor.

Art. 268. Ż (1) Cadrele didactice care redactează teza de

doctorat sau lucrări în interesul învăţământului pe bază de

contract de cercetare ori de editare au dreptul la 6 luni de

concediu plătit, o singură dată, cu aprobarea consiliului de

administraţie al unităţii de învăţământ.

(2) Personalul didactic aflat în situaţia prevăzută la alin. (1)

nu poate fi încadrat în activităţi didactice retribuite în regim de

plată cu ora.

(3) În situaţia desfiinţării unei unităţi de învăţământ de stat,

salariaţii disponibilizaţi primesc salarii compensatorii, conform

legii.

Art. 269. Ż Personalul de conducere, de îndrumare şi de

control din inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic

beneficiază de concediu de odihnă, conform Codului muncii.

Art. 270. Ż Normele metodologice referitoare la efectuarea

concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului împreună cu reprezentanţii

organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a

învăţământului.

Art. 271. Ż Dreptul la iniţiativă profesională constă în:

conceperea

activităţii

profesionale

şi

realizarea

obiectivelor educaţionale ale disciplinelor de învăţământ, prin

metodologii care respectă principiile psihopedagogice;

b) utilizarea bazei materiale şi a resurselor învăţământului, în

scopul realizării obligaţiilor profesionale;

punerea

în

practică

ideilor

novatoare

pentru

modernizarea procesului de învăţământ.

SECŢIUNEA a 9-a

Dreptul la securitate al personalului didactic

Art. 272. Ż (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul

desfăşurării activităţii didactice de nicio autoritate şcolară sau

publică.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), nu se consideră

perturbare a cadrelor didactice în timpul desfăşurării activităţii

didactice intervenţia autorităţilor şcolare şi/sau publice în

situaţiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor ori a

personalului este pusă în pericol în orice mod, conform

constatării personalului de conducere, respectiv în timpul

exerciţiilor de alarmare pentru situaţii de urgenţă.

(3) Înregistrarea prin orice procedee a activităţii didactice

poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.

(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii

didactice de către elevi sau de către alte persoane este permisă

numai cu acordul cadrului didactic respectiv.

(5)

Înregistrarea

prin

orice

procedee

activităţilor

desfăşurate în spaţiile şcolare este permisă numai cu acordul

personalului de conducere, cu excepţia celor de la alin. (3).

SECŢIUNEA a 10-a

Dreptul de participare la viaţa socială

Art. 273. Ż (1) Personalul didactic are dreptul să participe la

viaţa socială şi publică, în beneficiul propriu, în interesul

învăţământului.

(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociaţii

şi organizaţii sindicale, profesionale şi culturale, naţionale şi

internaţionale, legal constituite, în conformitate cu prevederile

legii.

(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale

în spaţiul şcolar şi poate întreprinde acţiuni în nume propriu în

afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează prestigiul

învăţământului şi demnitatea profesiei de educator, respectiv

prevederile prezentei legi.

Art. 274. Ż (1) Personalul didactic beneficiază, în limita

fondurilor alocate prin buget, din fonduri extrabugetare sau

sponsorizări, de acoperirea integrală ori parţială a cheltuielilor

de deplasare şi de participare la manifestări ştiinţifice organizate

în străinătate, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii

de învăţământ.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) înaintează unităţii de

învăţământ propuneri de valorificare a rezultatelor acţiunii pentru

care a primit aprobarea de deplasare.

Art. 275. Ż (1) Cadrele didactice au obligaţia morală să îşi

acorde respect reciproc şi sprijin în îndeplinirea obligaţiilor

profesionale.

(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de

control, precum şi personalul didactic auxiliar au obligaţia de a

respecta atribuţiile prevăzute în fişa postului.

(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de

control, precum şi personalul didactic auxiliar au obligaţia de a

participa la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii.

Art. 276. Ż Personalului didactic din unităţile de învăţământ

conexe, care nu dispune de locuinţă în localitatea unde are

postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.

Art. 277. Ż Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt

scutiţi de plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere

în învăţământul superior şi beneficiază de gratuitate la cazare în

cămine şi internate.

Art. 278. Ż Personalul didactic şi didactic auxiliar din

învăţământ beneficiază de o compensaţie de la bugetul

asigurărilor sociale de stat de 50% din valoarea cazării, mesei

şi a tratamentului în bazele de odihnă şi tratament.

Art. 279. Ż Personalul didactic titular care din proprie

iniţiativă solicită să se specializeze/să continue studiile are

dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestuia nu poate

depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii

sunt

competenţa

unităţii

şcolare

prin

consiliul

administraţie, dacă se face dovada activităţii respective.

SECŢIUNEA a 11-a

Răspunderea disciplinară şi patrimonială

Art. 280. Ż (1) Personalul didactic, personalul didactic

auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control

din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru

încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit

contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea

normelor

comportare

care

dăunează

interesului

învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.

(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului

prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) observaţie scrisă;

b) avertisment;

c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul,

cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu

până la 15%, pe o perioadă de 1Ż6 luni;

d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului

de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice

superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei

funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;

e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de

control din învăţământ;

f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

(3)

Orice

persoană

poate

sesiza

unitatea

învăţământ/instituţia de învăţământ cu privire la săvârşirea unei

fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face

în scris şi se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de

învăţământ.

(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârşite de

personalul didactic, personalul de conducere al unităţilor de

învăţământ preuniversitar, personalul de îndrumare şi de control

din cadrul inspectoratelor şcolare şi de personalul de îndrumare

şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, comisiile de cercetare disciplinară se

constituie după cum urmează:

a) pentru personalul didactic, comisii formate din

3Ż5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală

din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un

reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel

puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;

b) pentru personalul de conducere al unităţilor de învăţământ

preuniversitar, comisii formate din 3Ż5 membri, dintre care un

reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel

puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea. Din comisie face

parte şi un inspector din cadrul inspectoratului şcolar judeţean/al

municipiului Bucureşti;

c) pentru personalul de îndrumare şi de control din cadrul

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisii

formate din 3Ż5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia

sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este

un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel

puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;

d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor şcolare

judeţene/al municipiului Bucureşti, comisii formate din 3Ż

5 membri, dintre care un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au

funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit

abaterea.

(5) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:

a) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ

preuniversitar, pentru personalul didactic şi personalul de

conducere al acesteia;

b) ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pentru

funcţiile de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi pentru

personalul de conducere din inspectoratele şcolare judeţene/al

municipiului Bucureşti.

(6) În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele

şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite,

existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte date

concludente. Audierea celui cercetat şi verificarea apărării

acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta

la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu minimum 48 de ore

înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se constată prin

proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării. Cadrul

didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării

şi să îşi producă probe în apărare.

(7) Cercetarea faptei şi comunicarea deciziei se fac în

termen de cel mult 30 de zile de la data constatării acesteia,

consemnată în condica de inspecţii sau la registratura generală

a unităţii de învăţământ preuniversitar/instituţiei. Persoanei

nevinovate i se comunică în scris inexistenţa faptelor pentru

care a fost cercetată.

(8) Persoanele sancţionate încadrate în unităţile de

învăţământ au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la

comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe

lângă inspectoratul şcolar. Personalul de conducere, de

îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare şi din

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a

fost sancţionat, are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile

de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul central de

disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(9)

Normele

privind

componenţa,

organizarea

şi

funcţionarea, precum şi atribuţiile colegiului de disciplină de pe

lângă inspectoratul şcolar şi ale Colegiului central de disciplină

al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se

stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului

educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(10) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor

judecătoreşti este garantat.

Art. 281. Ż (1) Pentru personalul didactic din unităţile de

învăţământ preuniversitar, propunerea de sancţionare se face

de către director sau de cel puţin 2/3 din numărul total al

membrilor consiliului de administraţie. Sancţiunile aprobate de

consiliul de administraţie sunt puse în aplicare şi comunicate

prin decizie a directorului unităţii de învăţământ preuniversitar.

(2) Pentru personalul de conducere al unităţii de învăţământ

preuniversitar, propunerea de sancţionare se face de către

consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar

şi se comunică prin decizie a inspectorului şcolar general.

(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele

şcolare şi casele corpului didactic, propunerea de sancţionare

se face de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului

şi se comunică prin ordin.

(4) Pentru personalul de îndrumare şi control din Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, propunerea de

sancţionare se face, după caz, de ministrul educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului, respectiv de secretarul de stat sau de

şeful ierarhic al persoanei în cauză şi se comunică prin ordin.

Art. 282. Ż Sancţiunea se stabileşte, pe baza raportului

comisiei de cercetare, de autoritatea care a numit această

comisie şi se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după

caz, de către directorul unităţii de învăţământ, inspectorul şcolar

general sau ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 283. Ż Răspunderea patrimonială a personalului

didactic, a personalului didactic auxiliar, precum şi a celui de

conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul

preuniversitar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Decizia de

imputare, precum şi celelalte acte pentru recuperarea pagubelor

şi a prejudiciilor se fac de conducerea unităţii sau a instituţiei al

cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin

lege, se dispune altfel.

SECŢIUNEA a 12-a

Pensionarea

Art. 284. Ż (1) Personalul didactic beneficiază de pensie în

condiţiile prevăzute de legislaţia de asigurări sociale şi pensii

care reglementează sistemul public de pensii.

(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de

control din învăţământul de stat se pensionează la data împlinirii

vârstei legale de pensionare. După data împlinirii vârstei legale

de pensionare, se interzice îndeplinirea oricărei funcţii de

conducere, de îndrumare sau de control.

(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului

didactic de conducere, de îndrumare şi de control se poate face

şi în timpul anului şcolar, cu aprobarea consiliului de

administraţie

unităţii

învăţământ,

respectiv

inspectoratului şcolar.

(4) Cadrele didactice pensionate pot desfăşura activităţi

didactice, salarizate prin plata cu ora, după împlinirea vârstei

standard de pensionare.

(5) Personalul didactic pensionat din învăţământ beneficiază

de asistenţă medicală şi de acces la casele de odihnă şi la

bazele de tratament ale cadrelor didactice.

CAPITOLUL II

Statutul personalului didactic şi de cercetare

din învăţământul superior

SECŢIUNEA 1

Norma universitară

Art. 285. Ż (1) În instituţiile de învăţământ superior funcţiile

didactice sunt:

a) asistent universitar;

b) lector universitar/şef de lucrări;

c) conferenţiar universitar;

d) profesor universitar.

(2) În instituţiile de învăţământ superior funcţiile de cercetare

sunt:

a) asistent cercetare;

b) cercetător ştiinţific;

c) cercetător ştiinţific gradul III;

d) cercetător ştiinţific gradul II;

e) cercetător ştiinţific gradul I.

(3) Echivalenţa funcţiilor din cercetare cu funcţiile didactice

este următoarea:

a) cercetător ştiinţific se echivalează cu asistent universitar,

pentru persoanele care deţin o diplomă de doctor;

b) cercetător ştiinţific gradul III se echivalează cu lector

universitar/şef de lucrări;

c) cercetător ştiinţific gradul II se echivalează cu conferenţiar

universitar;

d) cercetător ştiinţific gradul I se echivalează cu profesor

universitar.

(4) În învăţământul superior poate funcţiona personal didactic

asociat pentru următoarele funcţii: lector universitar/şef de

lucrări, conferenţiar universitar şi profesor universitar.

(5) În raport cu necesităţile academice proprii, senatul

universitar poate aproba, pe o durată determinată, invitarea în

cadrul instituţiei de învăţământ superior a unor cadre didactice

universitare şi a altor specialişti cu valoare recunoscută în

domeniu, din ţară sau din străinătate, în calitate de cadre

didactice universitare asociate invitate. În cazul specialiştilor fără

grad didactic universitar recunoscut în ţară, senatul universitar

aprobă,

prin

evaluare,

gradul

didactic

corespunzător

performanţei, în conformitate cu standardele naţionale.

(6) Acolo unde este cazul, obţinerea permisului de muncă

este sarcina instituţiei de învăţământ superior angajatoare.

(7) În departamente, în şcoli doctorale, în institute de

cercetare, în centre de cercetare şi microproducţie sau în alte

unităţi pot funcţiona pe posturi distincte şi personal de cercetare,

personal de cercetare asociat, inclusiv studenţi din toate cele 3

cicluri, precum şi alte categorii de personal, potrivit legii.

Angajarea acestora se face conform legii.

Art. 286. Ż (1) Statele de funcţii ale personalului didactic şi

de cercetare se întocmesc anual, prin stabilirea de norme

universitare, cu cel puţin 15 zile înainte de începerea fiecărui

an universitar şi nu se pot modifica în timpul anului universitar.

(2) Funcţiile didactice şi numărul posturilor se stabilesc

ţinând seama de:

a) planurile de învăţământ;

b) formaţiunile de studiu;

c) normele universitare.

(3) În statul de funcţii sunt înscrise, în ordine ierarhică,

posturile didactice şi de cercetare ocupate sau vacante,

specificându-se

funcţiile

didactice

şi

cercetare

corespunzătoare şi numărul săptămânal de ore convenţionale

repartizate pe activităţi de predare, seminare, lucrări practice

sau de laborator, îndrumare de proiecte, îndrumare a studenţilor

şi a studenţilor-doctoranzi, practică de specialitate, de cercetare

şi activităţi echivalente acestora, la disciplinele din planul de

învăţământ.

(4) Statele de funcţii se întocmesc la nivelul departamentelor

sau al şcolilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora,

ca urmare a precizării sarcinilor didactice şi de cercetare de

către consiliul facultăţii. La departamentele cu discipline la mai

multe facultăţi, statele de funcţii se completează pe baza notelor

de comandă, avizate de conducerea instituţiei de învăţământ

superior.

(5) Statul de funcţii al personalului didactic şi de cercetare

se avizează de consiliul facultăţii sau, după caz, de consiliul

şcolii doctorale şi se aprobă de senatul universitar.

(6) Numărul posturilor pentru personalul didactic şi de

cercetare auxiliar se stabileşte de senatul universitar, în funcţie

de bugetul şi specificul instituţiei, al facultăţii, al programului de

studii, al departamentului sau al şcolii doctorale.

(7) Nomenclatorul general de funcţii didactice şi de cercetare

auxiliare din învăţământul superior, precum şi nivelul studiilor

necesare pentru ocuparea acestor funcţii se elaborează de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(8) Angajarea personalului didactic şi de cercetare auxiliar şi

nedidactic se face prin concurs organizat de facultate sau de

şcoala doctorală, potrivit legii.

(9) Atribuţiile personalului didactic auxiliar şi nedidactic sunt

stabilite în fişa individuală a postului, avizată, după caz, de

decan, de directorul departamentului sau de conducătorul şcolii

doctorale şi aprobată de rector, constituind anexă la contractul

individual de muncă.

Art. 287. Ż (1) Norma universitară cuprinde:

a) norma didactică;

b) norma de cercetare.

(2) Norma didactică poate cuprinde:

a) activităţi de predare;

b) activităţi de seminar, lucrări practice şi de laborator,

îndrumare de proiecte de an;

c) îndrumarea elaborării lucrărilor de licenţă;

d) îndrumarea elaborării disertaţiilor de master;

e) îndrumarea elaborării tezelor de doctorat;

f) alte activităţi didactice, practice şi de cercetare ştiinţifică

înscrise în planurile de învăţământ;

g) conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive;

h) activităţi de evaluare;

i) tutorat, consultaţii, îndrumarea cercurilor ştiinţifice

studenţeşti, a studenţilor în cadrul sistemului de credite

transferabile;

j) participarea la consilii şi în comisii în interesul

învăţământului.

(3) Norma didactică săptămânală în învăţământul superior

se cuantifică în ore convenţionale.

(4) Norma didactică se stabileşte conform planului de

învăţământ şi se calculează ca normă medie săptămânală,

indiferent de perioada semestrului universitar în care este

efectuată. Norma medie săptămânală se stabileşte prin

împărţirea numărului de ore convenţionale din fişa individuală a

postului la numărul de săptămâni înscris în planul de învăţământ

pentru activitatea didactică de predare şi de seminar din întregul

an universitar.

(5) Ora convenţională este ora didactică de activităţi

prevăzute la alin. (2) lit. b) din învăţământul universitar de

licenţă.

(6) În învăţământul universitar de licenţă, ora de activităţi de

predare reprezintă două ore convenţionale.

(7) În învăţământul universitar de master şi în învăţământul

universitar de doctorat, ora de activităţi de predare reprezintă

2,5 ore convenţionale, iar ora de activităţi prevăzute la alin. (2)

lit. b) reprezintă 1,5 ore convenţionale.

(8) În cazul predării integrale în limbi de circulaţie

internaţională, la ciclurile de licenţă, master şi doctorat,

activităţile de predare, seminar sau alte activităţi pot fi normate

cu un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25. Fac excepţie

de la această prevedere orele de predare a limbii respective.

(9) Activităţile prevăzute la alin. (2) lit. c)Żj), cuprinse în

norma didactică, se cuantifică în ore convenţionale, printr-o

metodologie aprobată de senatul universitar, în funcţie de

programul de studii, de profil şi de specializare, astfel încât unei

ore fizice de activităţi să îi corespundă minimum 0,5 ore

convenţionale.

(10) Norma didactică săptămânală minimă pentru activităţile

prevăzute la alin. (2) lit. a)Żf) se stabileşte după cum urmează:

a) profesor universitar: 7 ore convenţionale, dintre care cel

puţin 4 ore convenţionale de activităţi de predare;

b) conferenţiar universitar: 8 ore convenţionale, dintre care

cel puţin 4 ore convenţionale de activităţi de predare;

c) lector universitar/şef de lucrări: 10 ore convenţionale,

dintre care cel puţin două ore convenţionale de activităţi de

predare;

d) asistent universitar: 11 ore convenţionale, cuprinzând

activităţi prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi f).

(11) Prin excepţie, norma personalului didactic prevăzut la

alin. (10) lit. a)Żc) care, datorită specificului disciplinelor, nu are

în structura postului ore de curs se majorează cu două ore

convenţionale.

(12) Norma didactică nu poate depăşi 16 ore convenţionale

pe săptămână.

(13) Norma didactică prevăzută la alin. (10) şi (11) reprezintă

limita minimă privind normarea activităţii didactice. Senatul

universitar, în baza autonomiei universitare, poate mări, prin

regulament,

norma

didactică

săptămânală

minimă,

respectarea standardelor de asigurare a calităţii, fără a depăşi

limita maximă prevăzută la alin. (12).

(14) Norma didactică a personalului didactic care nu

desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică sau echivalente

acestora este superioară celei minime, fără a depăşi limita

maximă prevăzută la alin. (12), conform deciziei consiliului

facultăţii, la propunerea directorului de departament, sau deciziei

consiliului şcolii doctorale.

(15) Prin excepţie, în situaţia în care norma didactică nu

poate fi alcătuită conform alin. (10) şi (11), diferenţele până la

norma didactică minimă se completează cu activităţi de

cercetare

ştiinţifică,

acordul

consiliului

facultăţii,

propunerea directorului de departament, respectiv cu acordul

consiliului şcolii doctorale. Diminuarea normei didactice este de

cel mult 1/2 din norma respectivă, iar ora de cercetare este

echivalentă cu 0,5 ore convenţionale. Cadrul didactic îşi menţine

calitatea de titular în funcţia didactică obţinută prin concurs.

(16) Cadrele didactice titulare a căror normă didactică nu

poate fi constituită conform prevederilor alin. (10)Ż(15) pot fi

trecute temporar, la cererea acestora, cu normă integrală de

cercetare ştiinţifică, menţinându-şi calitatea de titular în funcţia

didactică obţinută prin concurs. În această perioadă, cadrul

didactic

are

obligaţiile

personalului

cercetare

din

învăţământul superior.

(17) În limitele prevăzute de prezentul articol, senatul

universitar stabileşte, diferenţiat, norma universitară efectivă, în

funcţie de domeniu, de specializare, de ponderea disciplinelor în

pregătirea de specialitate a studenţilor şi de dimensiunea

formaţiunilor de studiu.

(18) În departamente, şcoli doctorale, unităţi sau centre de

cercetare şi microproducţie poate funcţiona pe posturi distincte

şi personal de cercetare cu contract de muncă pe perioadă

determinată sau nedeterminată.

(19) Personalul de cercetare din învăţământul superior

desfăşoară activităţi specifice, stabilite în fişa individuală a

postului de către conducerea departamentului sau a şcolii

doctorale.

(20)

Personalul

didactic

auxiliar

şi

nedidactic

din

învăţământul superior desfăşoară activităţi specifice stabilite în

fişa individuală a postului. În instituţiile de învăţământ superior

de stat, timpul săptămânal de lucru al acestuia este identic cu

cel stabilit pentru personalul cu funcţii echivalente din celelalte

sectoare bugetare, potrivit legii.

(21) Personalul care exercită o funcţie de conducere în

cadrul instituţiei de învăţământ superior sau de îndrumare şi

control în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de

cel mult 30%, cu aprobarea senatului universitar.

(22) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică

sau de cercetare, realizată prin cumularea ponderilor activităţilor

prevăzute la alin. (1), este de 40 ore pe săptămână.

Art. 288. Ż (1) Activităţile didactice care excedează o normă

didactică prevăzută la art. 287 sunt remunerate în regim de plată

cu ora. Pentru personalul titular, numărul maxim de ore plătite în

regim de plată cu ora, indiferent de instituţia la care se

efectuează, nu poate depăşi norma didactică minimă.

(2) Activităţile din granturi sau contractele de cercetare se

remunerează conform deciziei directorului de grant, conform

legii şi prevederilor Cartei universitare.

(3) Susţinerea de către personalul titular de activităţi de

predare şi cercetare în alte instituţii de învăţământ superior sau

de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului

universitar.

(4) Activităţile de cercetare pe bază de contract sunt

remunerate conform legii, Cartei universitare şi prevederilor

contractuale. Contractul de cercetare stabileşte atât modalitatea

de plată efectivă, cât şi cuantumurile.

(5) Profesorii şi conferenţiarii titulari sau directorii de granturi

care timp de 6 ani consecutivi au derulat granturi de cercetare

şi au funcţionat în aceeaşi universitate pot beneficia de

an sabatic. Pe perioada anului sabatic, aceştia beneficiază de

până la un salariu de bază, cu aprobarea senatului universitar,

şi îşi păstrează calitatea de titular, dar sunt scutiţi de efectuarea

activităţilor din fişa postului.

(6) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în instituţiile

publice ale statului sau desfăşoară activităţi specifice funcţiei

publice în ministere ori în alte organe de specialitate ale statului

pot desfăşura activităţi didactice aferente unei norme didactice.

Art. 289. Ż (1) Personalul didactic şi de cercetare se

pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.

(2) În învăţământul superior de stat, particular şi confesional

se interzice ocuparea oricărei funcţii de conducere sau de

administrare, la orice nivel al universităţii, după pensionare.

Mandatele celor care deţin funcţii de conducere sau de

administrare, la orice nivel al universităţii, încetează de drept în

cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac

excepţie de la aceste reglementări funcţiile de membru al

consiliului de administraţie al universităţilor particulare.

(3) Senatul universitar din universităţile de stat, particulare şi

confesionale, în baza criteriilor de performanţă profesională şi a

situaţiei financiare, poate decide continuarea activităţii unui

cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui

contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de

prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de

vârstă. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific

de profesor emerit, pentru excelenţă didactică şi de cercetare,

cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele

didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.

(4) Cadrele didactice şi de cercetare care conduc doctorate

se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani şi:

a) pot conduce doctoratele în desfăşurare la data pensionării

până la împlinirea vârstei de 70 de ani;

b) după împlinirea vârstei de 65 de ani, pot conduce noi

studenţi-doctoranzi numai în regim de cotutelă împreună cu un

cadru didactic şi de cercetare care nu împlineşte vârsta de

pensionare pe toată durata desfăşurării doctoratului respectiv.

(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se

aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3)

şi (4).

Art. 290. Ż (1) Studenţii-doctoranzi sunt încadraţi de către

IOSUD sau o instituţie membră a unei IOSUD ca asistenţi de

cercetare ori asistenţi universitari pe perioadă determinată,

norma didactică fiind redusă corespunzător limitei prevăzute la

art. 164 alin. (3), prin excepţie de la prevederile art. 287.

Atribuţiile lor sunt stabilite de senatul universitar.

(2) Studenţii-doctoranzi beneficiază de toate drepturile

asistenţilor de cercetare sau asistenţilor universitari, inclusiv de

vechimea în muncă.

Art. 291. Ż (1) Prin personal didactic şi de cercetare, în

sensul prezentei legi, se înţelege personalul care deţine, în mod

legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevăzute

de prezenta lege, care aparţine unei instituţii de învăţământ

superior şi care desfăşoară activităţi didactice şi/sau de

cercetare.

(2) În raport cu relaţiile de muncă stabilite cu instituţia de

învăţământ superior, personalul didactic poate fi: titular sau

asociat. În raport cu participarea la procesul didactic şi cu gradul

de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal

didactic sau personal didactic auxiliar.

(3) Prin personal didactic titular se înţelege personalul

didactic care ocupă o funcţie didactică într-o universitate,

obţinută prin concurs, pe o perioadă nedeterminată, în condiţiile

legii. Salariatul optează unde are funcţia de bază. Personal

didactic titular este şi personalul didactic care beneficiază de

rezervare de post, în condiţiile legii. Cadrele didactice şi de

cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru

didactic şi de cercetare asociat.

(4) Calitatea de titular există numai în raport cu o singură

instituţie de învăţământ superior sau cu o singură instituţie de

cercetare-dezvoltare; când un cadru didactic desfăşoară

activităţi didactice sau de cercetare ştiinţifică în mai multe

instituţii de învăţământ superior ori de cercetare-dezvoltare,

calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în celelalte,

calitatea este de cadru didactic sau de cercetător asociat.

Instituţia de învăţământ superior în care cadrul didactic este

titular are obligaţia de a păstra şi de a gestiona, potrivit legii,

cartea de muncă sau registrul angajaţilor, cu specificaţia calităţii

de titular.

(5) Funcţiilor de cercetare-dezvoltare din universităţi şi

personalului care le ocupă li se aplică prevederile Legii

nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-

dezvoltare.

(6) În cazul desfiinţării unei unităţi de învăţământ superior de

stat, personalul astfel disponibilizat beneficiază de salarii

compensatorii, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 292. Ż Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora

se stabilesc de către senatele universitare, cu respectarea

standardelor de calitate, în concordanţă cu programul şi ciclul

de studii, propuse de ARACIS şi aprobate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

SECŢIUNEA a 2-a

Ocuparea funcţiilor didactice şi a posturilor didactice

Art. 293. Ż Ocuparea posturilor didactice, evaluarea,

motivarea, formarea continuă şi concedierea personalului

didactic şi de cercetare sunt de competenţa universităţilor, în

baza legislaţiei în vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a Cartei

universitare.

Art. 294. Ż (1) Angajarea pe un post didactic sau de

cercetare se face, după intrarea în vigoare a prezentei legi, pe

perioadă

determinată

perioadă

nedeterminată.

Angajarea pe perioadă nedeterminată pe orice funcţie didactică

sau de cercetare este posibilă numai prin concurs public,

organizat de instituţia de învăţământ superior, după obţinerea

titlului de doctor.

(2) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot

participa cetăţeni români ori străini, fără nicio discriminare, în

condiţiile legii.

(3) Prin excepţie de la prevederile legislaţiei muncii, durata

unei perioade determinate este de maximum 3 ani.

(4) Prin excepţie, studenţii-doctoranzi pot fi angajaţi pe o

perioadă determinată de maximum 5 ani.

(5) Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat

între universitate şi membri ai personalului didactic şi de

cercetare în urma unui concurs poate fi reînnoit, în funcţie de

rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor

adoptate de senatul universitar, precum şi în funcţie de nevoile

de angajare şi de resursele financiare ale instituţiei, în

conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 295. Ż (1) Metodologia-cadru de concurs pentru

ocuparea posturilor vacante va fi stabilită prin hotărâre a

Guvernului,

iniţiată

Ministerul

Educaţiei,

Cercetării,

Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU.

(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau funcţie

didactică, cerinţele minime pentru prezentarea la concurs, cu

referire la standardele minimale stabilite conform art. 219

alin. (1) lit. a), modul de organizare şi de desfăşurare a

concursului, de soluţionare a contestaţiilor, conflictele de

interese şi incompatibilităţile, în vederea asigurării calităţii, a

respectării eticii universitare şi a legislaţiei în vigoare.

(3)

Universităţile

obligaţia

să

respecte

această

metodologie şi să publice toate posturile scoase la concurs,

însoţite de programa aferentă concursului, cu cel puţin două luni

înainte de concurs. Publicarea posturilor scoase la concurs se

face cel puţin pe site-ul web propriu şi pe un site web specializat,

administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului.

(4) După intrarea în vigoare a prezentei legi se interzice

ocuparea concomitentă de către soţi, afini şi rude până la gradul

al III-lea inclusiv a funcţiilor prin care unul sau una se află faţă

de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control,

autoritate sau evaluare instituţională directă la orice nivel în

aceeaşi universitate.

(5) Încălcarea prevederilor alin. (3) şi (4) duce la invalidarea

concursului

şi

penalizarea

celor

vinovaţi

baza

metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).

Art. 296. Ż (1) Posturile didactice rezervate, vacante ori

temporar vacante sunt acoperite cu prioritate de personalul

didactic titular al instituţiei ori de personalul didactic asociat, prin

plata cu ora, conform prezentei legi.

(2) Angajarea specialiştilor cu valoare ştiinţifică recunoscută

în domeniu, prin invenţii, inovaţii, premii, publicaţii ştiinţifice, din

ţară sau din străinătate, în calitate de profesori ori conferenţiari

asociaţi invitaţi, se avizează de consiliul departamentului şi se

aprobă de consiliul facultăţii.

(3) Funcţiile şi gradele de cercetător ştiinţific în reţeaua

învăţământului superior se obţin potrivit reglementărilor legale

în vigoare.

Art. 297. Ż (1) În baza metodologiei-cadru prevăzute la

art. 295 alin. (1) şi a legislaţiei în vigoare, universităţile îşi

stabilesc metodologia proprie de conferire a titlurilor şi de

ocupare a posturilor didactice şi de cercetare, care este

aprobată de către senatul universitar. Această metodologie nu

poate face referire la vechime şi nu poate discrimina persoanele

din afara instituţiei sau ţării faţă de persoanele din instituţie ori

din ţară.

(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de senatul

universitar, iar încadrarea pe post se face începând cu prima zi

a semestrului următor concursului.

Art. 298. Ż (1) Directorii departamentelor, decanii facultăţilor

şi rectorul răspund în faţa senatului universitar pentru buna

desfăşurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în condiţiile

respectării normelor de calitate, de etică universitară şi a

legislaţiei în vigoare.

(2) În condiţiile constatării unor nereguli, senatul universitar

poate aplica sancţiuni specificate în metodologia proprie,

mergând până la demiterea decanilor sau a rectorului.

Art. 299. Ż (1) Universităţile răspund public de modul de

ocupare a posturilor didactice şi de cercetare.

(2) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în

procedura de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare,

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate

aplica sancţiuni prevăzute de prezenta lege, pe baza unui raport

întocmit de Consiliul de Etică şi Management Universitar.

(3) În cazul în care instanţele de judecată constată

încălcarea procedurilor de desfăşurare a concursului pentru

ocuparea posturilor didactice şi de cercetare din universităţi,

concursul se anulează şi se reia.

Art. 300. Ż (1) Abilitarea constă în:

a) redactarea unei teze de abilitare;

b) susţinerea publică a tezei de abilitare în faţa unei comisii

de specialitate numite de CNATDCU şi formată din cel puţin

3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în ţară

sau în străinătate;

c) admiterea tezei de abilitare în urma susţinerii publice;

d) obţinerea atestatului de abilitare.

(2) Teza de abilitare relevă capacităţile şi performanţele

didactice şi de cercetare. Teza prezintă în mod documentat

realizările profesionale obţinute ulterior conferirii titlului de doctor

în ştiinţă, care probează originalitatea şi relevanţa contribuţiilor

academice, ştiinţifice şi profesionale şi care anticipează o

dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare şi/sau

universitare.

(3) Pot susţine examenul de abilitare numai persoanele care

au titlul de doctor în ştiinţă şi care îndeplinesc standardele

minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a).

(4) Cererea pentru susţinerea examenului de abilitare este

adresată CNATDCU.

(5) Acordarea atestatului de abilitare este propusă de

CNATDCU şi este aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 301. Ż (1) Pentru ocuparea funcţiei didactice de asistent

universitar sunt necesare obţinerea statutului de student-

doctorand sau deţinerea diplomei de doctor, precum şi

îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice,

specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără

impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(2) O persoană care nu a obţinut o diplomă de doctor nu

poate ocupa funcţia de asistent universitar într-o anumită

instituţie de învăţământ superior pentru o perioadă cumulată mai

mare de 5 ani. La împlinirea acestui termen, contractul de

muncă al persoanei în cauză încetează de drept.

(3) Condiţiile minimale pentru ocuparea funcţiei didactice de

lector universitar/şef de lucrări sunt următoarele:

a) deţinerea diplomei de doctor;

b) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor

didactice, specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără

impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(4) Condiţiile pentru ocuparea funcţiei didactice de

conferenţiar universitar sunt următoarele:

a) deţinerea diplomei de doctor;

b) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea

funcţiei de conferenţiar universitar, standarde aprobate conform

art. 219 alin. (1) lit. a);

c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice,

specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără

impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(5) Condiţiile pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor

universitar sunt următoarele:

a) deţinerea diplomei de doctor;

b) deţinerea atestatului de abilitare;

c) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea

funcţiei de profesor universitar, standarde aprobate conform

art. 219 alin. (1) lit. a);

d) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor

didactice, specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără

impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(6) În instituţiile de învăţământ superior, suplimentar faţă de

alte condiţii stabilite de lege, funcţia de asistent de cercetare

poate fi ocupată numai de persoane care sunt studenţi-

doctoranzi sau care deţin diploma de doctor.

(7) În instituţiile de învăţământ superior, suplimentar faţă de

alte condiţii stabilite de lege, funcţiile de cercetare de cercetător

ştiinţific sau superioare pot fi ocupate numai de persoane care

deţin diploma de doctor.

(8) În învăţământul superior medical, candidaţii la concursul

pentru ocuparea postului de asistent universitar trebuie să aibă

cel puţin titlul de medic rezident. Fac excepţie posturile de la

disciplinele care nu au corespondent în reţeaua Ministerului

Sănătăţii şi cele de la disciplinele preclinice.

(9) În învăţământul superior medical, candidaţii la concursul

pentru ocuparea posturilor de şef de lucrări şi de conferenţiar

trebuie să aibă şi titlul de medic specialist, iar candidaţii la

concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar

trebuie să aibă şi titlul de medic primar. Fac excepţie posturile de

la disciplinele care nu au corespondent în reţeaua Ministerului

Sănătăţii şi cele de la disciplinele preclinice.

SECŢIUNEA a 3-a

Evaluarea calităţii cadrelor didactice

Art. 302. Ż (1) Datele şi informaţiile privind situaţia

profesională a personalului didactic şi de cercetare şi a celui

tehnic-administrativ se consemnează într-o fişă personală de

serviciu. Accesul la fişa personală de serviciu este permis numai

persoanei în cauză, titularului serviciului de resurse umane şi

conducătorului instituţiei de învăţământ superior.

(2) Fişele de post individualizate se încadrează la nivel de

departament sau şcoală doctorală, în statul de funcţii. Statul de

funcţii constituie documentul legal în baza căruia se face

salarizarea lunară a fiecărui membru al personalului didactic şi

de cercetare.

Art. 303. Ż (1) Rezultatele şi performanţele activităţilor

didactice şi de cercetare ale personalului didactic şi de cercetare

dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de

maximum 5 ani. Această evaluare se face în conformitate cu o

metodologie aprobată şi aplicată de către senatul universitar.

(2) Evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice

este obligatorie. Rezultatele evaluărilor sunt informaţii publice.

(3) Salarizarea personalului didactic şi de cercetare se face

şi în funcţie de rezultatele şi performanţele acestuia, conform

legii.

(4) Contractele de muncă ale personalului didactic şi de

cercetare includ asumarea unor standarde minime ale

rezultatelor activităţilor didactice şi de cercetare şi clauze privind

încetarea contractelor în condiţiile neîndeplinirii acestor

standarde minime.

SECŢIUNEA a 4-a

Drepturi şi obligaţii ale personalului didactic

Art. 304. Ż (1) Personalul din învăţământul superior are

drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din Codul

de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum

şi din legislaţia în vigoare.

(2) Protecţia drepturilor salariaţilor, precum şi a drepturilor de

proprietate intelectuală asupra creaţiei ştiinţifice, culturale sau

artistice este garantată şi se asigură în conformitate cu

prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia specifică în

vigoare.

(3) Membrilor comunităţii universitare le este garantată

libertatea academică. În baza acesteia, ei pot exprima liber opinii

academice în spaţiul universitar şi au libertatea de predare, de

cercetare şi de creaţie, în conformitate cu criteriile de calitate

academică.

(4) Personalul didactic şi de cercetare are dreptul de a

publica studii, articole, volume sau opere de artă, de a candida

la obţinerea de granturi naţionale şi internaţionale, fără restricţii

ale libertăţii academice.

(5) Personalul didactic şi de cercetare are dreptul să facă

parte din asociaţii şi organizaţii sindicale, profesionale şi

culturale, naţionale şi internaţionale, precum şi din organizaţii

politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.

(6) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din

învăţământ, alese în Parlament, numite în Guvern sau

îndeplinind funcţii de specialitate specifice din aparatul

Parlamentului, al Consiliului Legislativ, al Curţii Constituţionale,

al Avocatului Poporului, al Administraţiei Prezidenţiale, al

Guvernului sau în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, precum şi cele alese de Parlament în organismele

centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic

pe perioada în care îndeplinesc aceste funcţii. Pe toată durata

mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot cumula aceste

funcţii cu activitatea didactică şi de cercetare.

(7) Prevederile alin. (6) se aplică şi cadrelor didactice titulare

pe un post didactic din învăţământ, care îndeplinesc funcţia de

prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului

judeţean, primar, viceprimar, precum şi cadrelor didactice

trecute în funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în

sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi de sport. De

aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul de conducere şi de

specialitate de la casa corpului didactic, precum şi cadrele

didactice titulare pe un post didactic din învăţământ numite ca

personal de conducere sau în funcţii de specialitate specifice

din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, comisiilor şi

agenţiilor

din

subordinea

Administraţiei

Prezidenţiale,

Parlamentului sau Guvernului.

(8) De prevederile alin. (6) beneficiază şi personalul didactic

trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în

organisme internaţionale, precum şi însoţitorii acestora, dacă

sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din învăţământ.

(9) Personalului didactic titular pe un post didactic din

învăţământ, solicitat în străinătate pentru predare, cercetare,

activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare

a unor acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau

interinstituţionale, ori trimis pentru specializare, i se rezervă

postul didactic pentru perioada respectivă.

(10) Personalul didactic titular pe un post didactic din

învăţământ, care din proprie iniţiativă solicită să se specializeze

sau să participe la cercetare ştiinţifică în ţară sau în străinătate,

are dreptul la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu

poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste

situaţii sunt de competenţa conducerii instituţiei de învăţământ

superior sau, după caz, a consiliului de administraţie, dacă se

face dovada activităţii respective.

(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din

învăţământ poate beneficia de concediu fără plată pe timp de

un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituţiei de

învăţământ superior, cu rezervarea catedrei pe perioada

respectivă.

(12) Perioada de rezervare a postului didactic se consideră

vechime în învăţământ.

(13) Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu

astfel:

a) concediul anual cu plată, în perioada vacanţelor

universitare, cu o durată de cel puţin 40 de zile lucrătoare; în

cazuri bine justificate, conducerea instituţiei de învăţământ poate

întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi

remunerate pentru munca depusă; normele metodologice

referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

împreună

reprezentanţii

organizaţiilor

sindicale

reprezentative la nivel de ramură a învăţământului;

b) perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru

fiecare cadru didactic se stabilesc de către senatul universitar,

în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză.

(14) Instituţiile de învăţământ superior pot asigura, integral

sau parţial, din surse proprii, transportul şi cazarea cadrelor

didactice care domiciliază în alte localităţi.

(15) Personalul din învăţământ beneficiază de asistenţă

medicală în cabinete medicale şi psihologice, în policlinici şi

unităţi spitaliceşti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul

Sănătăţii.

(16) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii

didactice, cu rezervarea postului sau a catedrei, pentru

creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani,

respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform

prevederilor legale. De acest drept poate beneficia numai unul

dintre părinţi sau susţinătorii legali.

Art. 305. Ż Cadrele didactice şi studenţii sunt protejaţi în

spaţiul universitar de autorităţile responsabile cu ordinea

publică. Protecţia se asigură împotriva persoanei sau grupului

de persoane care aduc atingere demnităţii umane şi

profesionale a cadrelor didactice ori care împiedică exercitarea

drepturilor şi a obligaţiilor lor. Protecţia este solicitată de

persoana autorizată conform Cartei universitare.

SECŢIUNEA a 5-a

Etica universitară

Art. 306. Ż (1) La nivelul fiecărei universităţi funcţionează

comisia de etică universitară.

(2) Structura şi componenţa comisiei de etică universitară

este propusă de consiliul de administraţie, avizată de senatul

universitar şi aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane

cu prestigiu profesional şi autoritate morală. Nu pot fi membri ai

comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna

dintre funcţiile: rector, prorector, decan, prodecan, director

administrativ, director de departament sau de unitate de

cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.

(3) Comisia de etică universitară are următoarele atribuţii:

a) analizează şi soluţionează abaterile de la etica

universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, conform

Codului de etică şi deontologie universitară;

b) realizează un raport anual referitor la situaţia respectării

eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare, care se

prezintă rectorului, senatului universitar şi constituie un

document public;

c) contribuie la elaborarea Codului de etică şi deontologie

universitară, care se propune senatului universitar pentru

adoptare şi includere în Carta universitară;

d) atribuţiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările

şi completările ulterioare;

e) alte atribuţii prevăzute de prezenta lege sau stabilite

conform Cartei universitare, conform legii.

Art. 307. Ż Hotărârile comisiei de etică universitară sunt

avizate de consilierul juridic al universităţii. Răspunderea juridică

pentru hotărârile şi activitatea comisiei de etică universitară

revine universităţii.

Art. 308. Ż (1) Orice persoană, din universitate sau din afara

universităţii, poate sesiza Comisiei de etică universitară abateri

săvârşite de membri ai comunităţii universitare.

(2) Comisia de etică universitară păstrează confidenţială

identitatea autorului sesizării.

Art. 309. Ż În urma unei sesizări, comisia de etică

universitară demarează procedurile stabilite de Codul de etică şi

deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu

modificările şi completările ulterioare. Comisia răspunde

autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării

şi îi comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea

acestora.

Art. 310. Ż Constituie abateri grave de la buna conduită în

cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:

a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;

b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu

date fictive;

c) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi

sau de finanţare.

SECŢIUNEA a 6-a

Distincţii

Art. 311. Ż (1) Personalul didactic din învăţământul superior

beneficiază de gradaţie de merit, acordată prin concurs. Această

gradaţie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente

la nivelul instituţiei de învăţământ superior şi reprezintă 25% din

salariul de bază. Gradaţia de merit se acordă pe o perioadă de

5 ani.

(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului

didactic sunt:

a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer;

ordinul se acordă personalului didactic, de conducere, de

îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar;

b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer;

ordinul se acordă personalului didactic, de conducere şi de

cercetare din învăţământul superior;

c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia

se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate

deosebită în educaţie şi formare profesională.

SECŢIUNEA a 7-a

Sancţiuni disciplinare

Art. 312. Ż (1) Personalul didactic şi de cercetare,

personalul didactic şi de cercetare auxiliar, precum şi cel de

conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul superior

răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin

potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru

încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului

învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei. Normele de

comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce

atingere dreptului la opinie, libertăţii exprimării şi libertăţii

academice.

(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului

didactic şi de cercetare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul,

cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a

dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii

didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de

îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de

master sau de licenţă;

d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Art. 313. Ż (1) În instituţiile de învăţământ superior,

propunerea de sancţionare disciplinară se face de către şeful

de departament sau de unitate de cercetare, proiectare,

microproducţie, de către decan ori rector sau de cel puţin 2/3

din numărul total al membrilor departamentului, consiliului

facultăţii sau senatului universitar, după caz. Aceştia acţionează

în urma unei sesizări primite sau se autosesizează în cazul unei

abateri constatate direct.

(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a)

şi b) se stabilesc de către consiliile facultăţilor. Sancţiunile

disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c)Że) se stabilesc

de către senatele universitare.

(3) Decanul sau rectorul, după caz, pune în aplicare

sancţiunile disciplinare.

(4) În învăţământul superior, sancţiunile se comunică, în

scris, personalului didactic şi de cercetare, precum şi

personalului didactic şi de cercetare auxiliar din subordine de

către serviciul de resurse umane al instituţiei.

Art. 314. Ż (1) Sancţiunea disciplinară se aplică numai după

efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui în cauză şi

verificarea susţinerilor făcute de acesta în apărare.

(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârşite

de personalul

didactic,

personalul

din

cercetare

personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate

din 3Ż5 membri, cadre didactice care au funcţia didactică cel

puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea şi un reprezentant

al organizaţiei sindicale.

(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:

a) rector, cu aprobarea senatului universitar;

b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

pentru personalul de conducere al instituţiilor de învăţământ

superior şi pentru rezolvarea contestaţiilor privind deciziile

senatelor universitare.

Art. 315. Ż Răspunderea patrimonială a personalului

didactic, de cercetare şi didactic auxiliar se stabileşte potrivit

legislaţiei muncii. Măsurile pentru recuperarea pagubelor şi a

prejudiciilor se iau potrivit legislaţiei muncii.

Art. 316. Ż În cazul în care cel sancţionat disciplinar nu a

mai săvârşit abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea

sancţiunii, îmbunătăţindu-şi activitatea şi comportamentul,

autoritatea care a aplicat sancţiunea disciplinară poate dispune

ridicarea

şi

radierea

sancţiunii,

făcându-se

menţiunea

corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.

Art.

317.

(1)

Orice

persoană

poate

sesiza

unitatea/instituţia de învăţământ cu privire la săvârşirea unei

fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face

în scris şi se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de

învăţământ.

(2) Dreptul persoanei sancţionate disciplinar de a se adresa

instanţelor judecătoreşti este garantat.

SECŢIUNEA a 8-a

Sancţiuni referitoare la încălcarea eticii universitare

şi a bunei conduite în cercetare

Art. 318. Ż Sancţiunile care se pot aplica personalului

didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi de cercetare

auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea

eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în

cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul,

cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a

dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii

didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de

îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de

master sau de licenţă;

d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Art. 319. Ż Sancţiunile care se pot aplica de către comisia

de etică universitară studenţilor şi studenţilor-doctoranzi pentru

încălcarea eticii universitare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) exmatricularea;

c) alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie

universitară.

Art. 320. Ż În cazul abaterilor de la prevederile Codului de

etică şi deontologie profesională, comisia de etică universitară

stabileşte, conform Codului de etică şi deontologie profesională,

una sau mai multe dintre sancţiunile prevăzute la art. 318 sau

319.

Art. 321. Ż În cazul abaterilor de la buna conduită în

cercetarea ştiinţifică, comisia de etică universitară stabileşte,

conform Legii nr. 206/2004, cu modificările şi completările

ulterioare, Codului de etică şi deontologie profesională al

personalului de cercetare-dezvoltare şi Codului de etică şi

deontologie profesională, una sau mai multe din sancţiunile

prevăzute la art. 318 sau 319 ori prevăzute de lege.

Art. 322. Ż Sancţiunile stabilite de comisia de etică şi

deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan

sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea

sancţiunilor.

Art. 323. Ż (1) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării

Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării analizează cazurile

referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-

dezvoltare, în urma sesizărilor sau prin autosesizare, şi emite

hotărâri prin care se stabileşte vinovăţia ori nevinovăţia

persoanei sau persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor

privind vinovăţia, hotărârile stabilesc şi sancţiunile ce urmează

a fi aplicate, conform legii.

(2) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,

Dezvoltării Tehnologice şi Inovării păstrează confidenţială

identitatea persoanei care a făcut sesizarea.

(3) Hotărârile Consiliului Naţional de Etică a Cercetării

Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării sunt avizate de

direcţia juridică din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului. Răspunderea juridică pentru hotărârile

Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării

Tehnologice şi Inovării revine Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului.

Art. 324. Ż Pentru abaterile de la buna conduită în

cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul instituţiilor de

învăţământ superior, constatate şi dovedite, Consiliul Naţional

de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării

stabileşte aplicarea uneia sau mai multora din următoarele

sancţiuni:

a) avertisment scris;

b) retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin

încălcarea regulilor de bună conduită;

c) retragerea calităţii de conducător de doctorat sau a

atestatului de abilitare;

d) retragerea titlului de doctor;

e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de

cercetare ori retrogradarea;

f) destituirea din funcţia de conducere din instituţia de

învăţământ superior;

g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;

h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la

finanţarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării.

Art. 325. Ż Se interzice ocuparea posturilor didactice şi de

cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au

realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică

şi activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează

concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar

contractul de muncă cu universitatea încetează de drept,

indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a

realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică

şi activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de

către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,

Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, conform legii.

Art. 326. Ż Sancţiunile stabilite de Consiliul Naţional de Etică

a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării sunt

puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii

hotărârii, după caz, de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, de preşedintele Autorităţii Naţionale

pentru Cercetare Ştiinţifică, de Consiliul Naţional pentru

Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, de

conducătorii autorităţilor contractante care asigură finanţarea din

fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii

instituţiilor de învăţământ superior sau ai unităţilor de cercetare-

dezvoltare.

SECŢIUNEA a 9-a

Salarizarea personalului didactic şi de cercetare

Art. 327. Ż Salarizarea personalului didactic şi de cercetare

se face conform legislaţiei în vigoare şi hotărârilor senatului

universitar.

TITLUL V

Învăţarea pe tot parcursul vieţii

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 328. Ż (1) Prezentul titlu reglementează cadrul general

şi integrator al învăţării pe tot parcursul vieţii în România.

(2) Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de

învăţare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieţii în

contexte formale, nonformale şi informale, în scopul formării sau

dezvoltării

competenţelor

dintr-o

multiplă

perspectivă:

personală, civică, socială ori ocupaţională.

(3) Învăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde educaţia

timpurie, învăţământul preuniversitar, învăţământul superior,

educaţia şi formarea profesională continuă a adulţilor.

Art. 329. Ż (1) Finalităţile principale ale învăţării pe tot

parcursul vieţii vizează dezvoltarea plenară a persoanei şi

dezvoltarea durabilă a societăţii.

(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii se centrează pe formarea

şi dezvoltarea competenţelor-cheie şi a competenţelor specifice

unui domeniu de activitate sau unei calificări.

Art. 330. Ż (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii se realizează

în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale.

(2) Învăţarea în context formal reprezintă o învăţare

organizată şi structurată, care se realizează într-un cadru

instituţionalizat şi se fundamentează pe o proiectare didactică

explicită. Acest tip de învăţare are asociate obiective, durate şi

resurse, depinde de voinţa celui care învaţă şi se finalizează cu

certificarea instituţionalizată a cunoştinţelor şi competenţelor

dobândite.

(3) Învăţarea în contexte nonformale este considerată ca fiind

învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu

obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un

curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare

depinde de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod

automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

(4) Învăţarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor

activităţi zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber şi

nu este organizată sau structurată din punct de vedere al

obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învăţare. Acest tip de

învăţare nu este dependent de intenţia celui care învaţă şi nu

conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi

competenţelor dobândite.

(5) Certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în

contexte nonformale şi informale poate fi făcută de organisme

abilitate în acest sens, în condiţiile legii.

Art. 331. Ż (1) Instituţiile sau organizaţiile în care se

realizează învăţarea în contexte formale sunt: unităţi şi instituţii

de învăţământ preuniversitar şi superior, centre de educaţie şi

formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităţilor

publice locale, furnizori publici şi privaţi de educaţie şi formare

profesională autorizaţi/acreditaţi în condiţiile legii, organizaţii

nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe

autorizate în condiţiile legii, angajatori care oferă programe de

formare profesională propriilor angajaţi.

(2) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea

în contexte nonformale sunt instituţii şi organizaţii prevăzute la

alin. (1), centre de îngrijire şi protecţie a copilului, palate şi

cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituţii culturale precum

muzee,

teatre,

centre

culturale,

biblioteci,

centre

documentare, cinematografe, case de cultură, precum şi

asociaţii

profesionale,

culturale,

sindicate,

organizaţii

nonguvernamentale.

(3) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea

în contexte informale sunt instituţiile şi organizaţiile prevăzute la

alin. (1) şi (2). Învăţarea informală este, adesea, neintenţionată

şi neconştientizată şi se poate produce atunci când copiii, tinerii

şi adulţii desfăşoară activităţi în familie, la locul de muncă, în

comunitate, în reţele sociale, când se angajează în activităţi de

voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.

Art. 332. Ż (1) Organizarea şi funcţionarea învăţământului

preuniversitar sunt reglementate la titlul II din prezenta lege.

(2) Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior sunt

reglementate la titlul III din prezenta lege.

(3) Organizarea şi funcţionarea formării profesionale a

adulţilor sunt reglementate de legislaţia referitoare la formarea

profesională continuă a adulţilor şi ucenicia la locul de muncă.

Art. 333. Ż Statul garantează şi susţine, inclusiv financiar,

accesul la educaţie şi formare profesională continuă pentru:

a) tinerii şi adulţii care nu au finalizat învăţământul

obligatoriu;

b) tinerii care au părăsit sistemul de educaţie înainte de a

obţine o calificare profesională şi nu sunt cuprinşi în nicio formă

de educaţie sau formare profesională;

c) absolvenţii de învăţământ nonprofesional sau cei care au

absolvit studiile învăţământului liceal sau ale învăţământului

superior în domenii şi calificări redundante ori nerelevante pe

piaţa forţei de muncă;

d) persoanele cu cerinţe educaţionale speciale;

e) tinerii şi adulţii care revin în ţară după o perioadă de

muncă în străinătate;

f) tinerii şi adulţii rezidenţi în comunităţi dezavantajate

economic şi social;

g) angajaţii de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educaţie,

rezidenţi în mediul urban şi în mediul rural, cu calificare redusă

sau necalificaţi;

h) elevii cu risc major de eşec şcolar;

i) toţi cetăţenii care doresc să urmeze programe de educaţie

permanentă.

Art. 334. Ż Finanţarea învăţării pe tot parcursul vieţii se

realizează prin fonduri publice şi private pe baza parteneriatului

public-privat,

prin

finanţare

şi

cofinanţare

din

partea

angajatorilor, organizaţiilor nonguvernamentale, prin fonduri

nerambursabile din programe europene, prin conturi de educaţie

permanentă şi prin contribuţia beneficiarilor.

CAPITOLUL II

Responsabilităţi referitoare la învăţarea

pe tot parcursul vieţii

Art. 335. Ż Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţării

pe tot parcursul vieţii prin intermediul Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, Parlamentului, Guvernului,

Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului

Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerului Sănătăţii, precum

şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Art. 336. Ż Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot

parcursul vieţii:

a) elaborarea strategiilor şi politicilor naţionale în domeniul

educaţiei, al formării profesionale, al cercetării, tineretului şi

sportului;

b) elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea şi

funcţionarea sistemului de educaţie din România;

c) monitorizarea, evaluarea şi controlarea, direct sau prin

organismele abilitate, a funcţionării sistemului educaţional şi a

furnizorilor de educaţie;

d) stabilirea mecanismelor şi a metodologiilor de validare şi

recunoaştere a rezultatelor învăţării;

e) elaborarea, împreună cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului

Naţional, a politicilor în domeniul educaţiei nonprofesionale a

adulţilor şi vârstnicilor;

f) alte atribuţii, aşa cum apar ele specificate în legislaţia din

domeniul educaţiei şi formării profesionale.

Art. 337. Ż Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul

vieţii:

a) elaborarea, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului, a politicilor şi a strategiilor naţionale

privind formarea profesională a adulţilor;

b) reglementarea formării profesionale la locul de muncă şi

a formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă;

c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea şi controlarea

directă sau prin organisme abilitate a furnizorilor de formare, alţii

decât cei din cadrul sistemului naţional de învăţământ;

d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia din domeniul educaţiei

şi formării profesionale.

Art. 338. Ż Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional are

ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:

a) stimularea creşterii gradului de acces şi de participare a

publicului la cultură;

b) propunerea şi promovarea parteneriatelor cu autorităţile

administraţiei publice locale şi cu structurile societăţii civile

pentru diversificarea, modernizarea şi optimizarea serviciilor

publice oferite de instituţiile şi aşezămintele de cultură, în

vederea satisfacerii necesităţilor culturale şi educative ale

publicului;

c) promovarea recunoaşterii competenţelor profesionale,

respectiv garantarea drepturilor şi a intereselor creatorilor,

artiştilor şi specialiştilor din domeniul culturii;

d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia din domeniul educaţiei

şi formării profesionale.

Art. 339. Ż (1) Ministerele şi autorităţile centrale pot avea

responsabilităţi în domeniul educaţiei şi formării pentru profesiile

reglementate prin legi speciale.

(2) Formarea continuă a personalului din instituţiile publice

de apărare, ordine publică şi securitate naţională se

reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine şi

instrucţiuni proprii emise de către conducătorii acestora.

(3) Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele

anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor

pentru învăţământul de formare continuă nonuniversitară a

personalului militar, de informaţii, ordine publică şi securitate

naţională se stabilesc de Ministerul Apărării Naţionale, de

Ministerul Administraţiei şi Internelor, de Serviciul Român de

Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării,

informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, potrivit

specificului şi nivelurilor de învăţământ.

Art. 340. Ż (1) Se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru

Calificări prin reorganizarea Consiliului Naţional al Calificărilor

şi Formării Profesionale a Adulţilor (CNCFPA) şi a Unităţii

Executive a Consiliului Naţional al Calificărilor şi Formării

Profesionale a Adulţilor.

(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări elaborează Cadrul

naţional al calificărilor pe baza Cadrului european al calificărilor,

gestionează Registrul naţional al calificărilor şi Registrul naţional

al furnizorilor de formare profesională a adulţilor. Autoritatea

Naţională pentru Calificări coordonează autorizarea furnizorilor

de formare profesională continuă la nivel naţional, coordonează

sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională

continuă şi activităţile comitetelor sectoriale. Autoritatea

Naţională pentru Calificări mai are următoarele atribuţii:

a) elaborează, implementează şi actualizează Cadrul

naţional al calificărilor, precum şi Registrul naţional al

calificărilor;

b) asigură compatibilitatea sistemului naţional al calificărilor

cu celelalte sisteme de calificări existente la nivel european şi

internaţional;

c) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului elemente de politici şi de strategii naţionale, acte

normative referitoare la sistemul naţional al calificărilor şi la

dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesională a

adulţilor;

d) coordonează şi controlează la nivel naţional elaborarea

standardelor ocupaţionale şi a standardelor de pregătire

profesională;

e) coordonează asigurarea calităţii în formarea profesională

a adulţilor;

f) coordonează şi controlează autorizarea furnizorilor de

formare profesională a adulţilor;

g) întocmeşte Registrul naţional al furnizorilor de formare

profesională a adulţilor, precum şi Registrul naţional al

evaluatorilor de competenţe profesionale;

h) coordonează autorizarea centrelor de evaluare a

competenţelor profesionale şi certificarea evaluatorilor de

competenţe profesionale;

i) participă la elaborarea unor planuri sau programe de

interes naţional în domeniul calificărilor şi al formării profesionale

a adulţilor;

j) promovează dialogul social, sprijină şi coordonează

activitatea comitetelor sectoriale.

(3) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Autorităţii

Naţionale pentru Calificări se asigură din venituri proprii şi

subvenţii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) La nivelul Autorităţii Naţionale pentru Calificări se

constituie un consiliu cu rol consultativ, format din reprezentaţi

ai instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar, ai

studenţilor, ai asociaţiilor profesionale, ai administraţiei publice

centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor şi ai comitetelor

sectoriale. Consiliul asistă Autoritatea Naţională pentru Calificări

în stabilirea strategiilor naţionale şi a planurilor de acţiuni pentru

dezvoltarea Cadrului naţional al calificărilor şi a formării

profesionale a adulţilor.

(5) Autoritatea Naţională pentru Calificări este coordonată de

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Structura, organizarea şi funcţionarea acesteia se stabilesc prin

hotărâre a Guvernului, în termen de 3 luni de la intrarea în

vigoare a prezentei legi.

Art. 341. Ż (1) Cadrul naţional al calificărilor este un

instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un

set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învăţare

atinse,

cărui

scop

este

integrarea

şi

coordonarea

subsistemelor

naţionale

calificări

şi

îmbunătăţirea

transparenţei, accesului, progresului şi calităţii calificărilor în

raport cu piaţa muncii şi societatea civilă.

(2) Implementarea Cadrului naţional al calificărilor vizează

sistemul naţional de calificări obţinute în învăţământul secundar

general, în învăţământul profesional şi tehnic, în formarea

profesională continuă, în ucenicie, în învăţământul superior, atât

în contexte formale, cât şi în contexte informale şi nonformale,

din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.

(3) Cadrul naţional al calificărilor permite recunoaşterea,

măsurarea şi relaţionarea tuturor rezultatelor învăţării dobândite

în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale şi

asigură coerenţa calificărilor şi a titlurilor certificate. Existenţa

unui cadru naţional al calificărilor contribuie la evitarea duplicării

şi suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învaţă să ia decizii

în cunoştinţă de cauză privind planificarea carierei şi facilitează

evoluţia profesională, în perspectiva învăţării pe tot parcursul

vieţii.

(4) Cadrul naţional al calificărilor contribuie la asigurarea

calităţii sistemului de formare profesională.

Art. 342. Ż (1) Autoritatea Naţională pentru Calificări

evaluează şi certifică evaluatorii de competenţe profesionale,

evaluatorii de evaluatori şi evaluatorii externi.

(2) Criteriile şi procedurile de evaluare şi certificare a

evaluatorilor de competenţe profesionale, a evaluatorilor de

evaluatori şi a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele

metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate

prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

(3) Autoritatea Naţională pentru Calificări întocmeşte

Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale,

evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi certificaţi.

(4) Autoritatea Naţională pentru Calificări acreditează

centrele de evaluare şi organismele de evaluare, pe baza

rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.

Art. 343. Ż (1) Centrele comunitare de învăţare permanentă

se înfiinţează de către autorităţile administraţiei publice locale

în parteneriat cu furnizorii de educaţie şi formare. Acestea au

rolul de a implementa politicile şi strategiile în domeniul învăţării

pe tot parcursul vieţii la nivelul comunităţii. Funcţionarea

centrelor comunitare de învăţare permanentă se reglementează

prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ de sine stătător sau

în parteneriat cu autorităţile locale şi alte instituţii şi organisme

publice şi private: case de cultură, furnizori de formare continuă,

parteneri sociali, organizaţii nonguvernamentale şi altele

asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de

învăţare permanentă, pe baza unor oferte de servicii

educaţionale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-ţintă

interesate.

(3) Finanţarea centrelor comunitare de învăţare permanentă

se face din fonduri publice şi private, în condiţiile legii. Toate

veniturile obţinute de centrele comunitare de învăţare

permanentă rămân la dispoziţia acestora.

Art. 344. Ż (1) Atribuţiile centrelor comunitare de învăţare

permanentă la nivel local sunt următoarele:

a) realizează studii şi analize privind nevoia de educaţie şi

formare profesională la nivel local;

b) elaborează planuri locale de intervenţie în domeniul

educaţiei permanente;

c) oferă servicii educaţionale pentru copii, tineri şi adulţi prin:

(i) programe de tip remedial pentru dobândirea sau

completarea competenţelor-cheie, inclusiv programe

educaţionale de tip ,,A doua şansă" sau programe de tip

,,zone de educaţie prioritară" pentru tinerii şi adulţii care

au părăsit timpuriu sistemul de educaţie ori care nu

deţin o calificare profesională;

(ii) programe

pentru

validarea

rezultatelor

învăţării

nonformale şi informale;

(iii) programe de dezvoltare a competenţelor profesionale

pentru calificare/recalificare, reconversie profesională,

perfecţionare, specializare şi iniţiere profesională;

(iv) programe de educaţie antreprenorială;

(v) programe de dezvoltare personală sau de timp liber;

(vi) organizarea de activităţi de promovare a participării la

învăţarea permanentă a tuturor membrilor comunităţii;

d) oferă servicii de informare, orientare şi consiliere privind:

(i) accesul

programe

educaţie

şi

formare

profesională;

(ii) validarea rezultatelor învăţării nonformale şi informale;

(iii) pregătirea în vederea ocupării unui loc de muncă;

e) oferă servicii de evaluare şi certificare a rezultatelor

învăţării nonformale şi informale;

f) asigură accesul membrilor comunităţii la mijloace moderne

de informare şi comunicare;

g) promovează parteneriatul cu mediul economic;

implementează

instrumentele

dezvoltate

nivel

european, Europass şi Youthpass, paşaportul lingvistic, precum

şi portofoliul de educaţie permanentă;

gestionează

informaţii

privire

participarea

beneficiarilor la serviciile acestora.

(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare

şi funcţionare a centrelor comunitare de învăţare permanentă

se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 345. Ż (1) În înţelesul prezentei legi, termenii referitori

la procesele de identificare, evaluare şi recunoaştere a

rezultatelor învăţării se definesc după cum urmează:

a) rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană

cunoaşte, înţelege şi este capabilă să facă la finalizarea

procesului de învăţare şi sunt definite sub formă de cunoştinţe,

abilităţi şi competenţe;

b) identificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin

care indivizii, singuri sau cu sprijinul personalului specializat,

devin conştienţi de competenţele pe care le deţin;

c) evaluarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin

care se stabileşte faptul că o persoană a dobândit anumite

cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;

d) validarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care

se confirmă că rezultatele învăţării evaluate, dobândite de o

persoană, corespund cerinţelor specifice pentru o unitate de

rezultate ale învăţării sau o calificare;

e) certificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin

care se confirmă în mod formal rezultatele învăţării dobândite

de persoana care învaţă în diferite contexte, în urma unui proces

de evaluare. Aceasta se finalizează printr-o diplomă sau un

certificat.

(2) Recunoaşterea rezultatelor învăţării reprezintă procesul

de atestare a rezultatelor învăţării validate şi certificate prin

acordarea de unităţi de rezultate ale învăţării sau de calificări.

(3) Identificarea, evaluarea şi recunoaşterea rezultatelor

învăţării în contexte nonformale şi informale se realizează pe

baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei

şi Protecţiei Sociale şi de Autoritatea Naţională pentru Calificări

şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

elaborează şi aprobă prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului metodologia de recunoaştere a

rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi informale a

cadrelor didactice şi de echivalare a acestora în credite pentru

educaţie şi formare profesională.

Art. 346. Ż (1) Serviciile de identificare, evaluare şi

recunoaştere a rezultatelor învăţării pot fi oferite de instituţii de

stat sau particulare autorizate în acest sens.

(2) Diplomele şi certificatele acordate de instituţiile autorizate

în urma evaluării rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi

informale produc aceleaşi efecte ca şi celelalte modalităţi de

evaluare şi certificare a cunoştinţelor şi competenţelor din

sistemul formal de educaţie şi formare profesională în vederea

ocupării unui loc de muncă sau continuării educaţiei şi formării

profesionale în sistemele formale.

(3) Rezultatele învăţării în contexte nonformale şi informale

pot fi recunoscute explicit prin evaluări în centre de evaluare şi

certificare a competenţelor sau implicit prin finalizarea unui

program formal de studii.

Art. 347. Ż (1) Programele de formare profesională iniţială şi

continuă, precum şi sistemele de evaluare a rezultatelor învăţării

în contexte nonformale şi informale vor respecta asigurarea

mobilităţii ocupaţionale pe orizontală şi pe verticală prin

utilizarea sistemului de credite transferabile pentru educaţie şi

formare profesională.

(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se

elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, de

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi de Autoritatea

Naţională pentru Calificări şi se aprobă prin hotărâre a

Guvernului.

(3) Rezultatele învăţării şi creditele asociate acestora,

dobândite anterior în contexte formale sau ca urmare a evaluării

rezultatelor învăţării nonformale şi informale, sunt transferate şi

integrate în programul de formare profesională pe care îl

urmează persoana care învaţă.

Art. 348. Ż (1) Persoanele care doresc să fie evaluate în

vederea recunoaşterii competenţelor profesionale obţinute în

alte contexte de învăţare decât cele formale se adresează unui

centru de evaluare acreditat pentru ocupaţia sau calificarea

respectivă.

(2) În funcţie de procesul de evaluare desfăşurat, centrul de

evaluare acreditat eliberează următoarele tipuri de certificate cu

recunoaştere naţională:

a) certificat de calificare Ż se eliberează în cazul în care

candidatul a fost declarat competent pentru toate competenţele

asociate unei calificări sau unei ocupaţii, conform standardului

de pregătire profesională ori standardului ocupaţional;

b) certificat de competenţe profesionale Żse eliberează în

cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru una

sau mai multe competenţe asociate unei calificări ori unei

ocupaţii, conform standardului de pregătire profesională sau

standardului ocupaţional.

(3) Certificatele se eliberează însoţite de o anexă a

certificatului, denumită ,,Supliment descriptiv al certificatului", în

care se precizează unităţile de competenţă pentru care

candidatul a fost declarat competent.

Art. 349. Ż (1) Portofoliul de educaţie permanentă reprezintă

un instrument care facilitează identificarea şi formularea

abilităţilor şi competenţelor personale şi valorificarea acestora

în parcursul şcolar şi profesional şi în inserţia pe piaţa muncii a

fiecărui individ.

(2) Portofoliul de educaţie permanentă conţine dovezi ale

rezultatelor învăţării dobândite în contexte formale, nonformale

şi informale de educaţie.

(3) Portofoliul educaţional integrează şi instrumentele

europene care evidenţiază rezultatele învăţării unei persoane,

cum ar fi Europass şi Youthpass.

Art. 350. Ż (1) Consilierea şi orientarea carierei pe tot

parcursul vieţii se referă la totalitatea serviciilor şi activităţilor

care asistă persoanele de orice vârstă şi în orice moment al

existenţei lor să facă alegeri în sfera educaţională, de formare

sau muncă şi să îşi gestioneze cariera.

(2) Serviciile de consiliere şi orientare în carieră se realizează

prin unităţi şi instituţii de învăţământ, universităţi, instituţii de

formare, servicii de ocupare a forţei de muncă şi servicii pentru

tineret. Ele se pot realiza şi la locul de muncă, în serviciile

sociale şi în sectorul privat.

Art. 351. Ż Statul asigură accesul gratuit la servicii de

consiliere şi orientare în carieră tuturor elevilor, studenţilor şi

persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Art. 352. Ż În sensul prezentei legi, consilierea şi orientarea

în carieră includ următoarele tipuri de activităţi:

a) informarea cu privire la carieră, care se referă la toate

informaţiile necesare pentru a planifica, obţine şi păstra un

anumit loc de muncă;

b) educaţia cu privire la carieră, care se realizează în

instituţiile de învăţământ prin intermediul ariei curriculare

,,consiliere şi orientare". Sunt oferite informaţii despre piaţa

muncii, se formează abilităţi de a face alegeri privind educaţia,

formarea, munca şi viaţa în general, oportunităţi de a

experimenta diverse roluri din viaţa comunităţii sau din viaţa

profesională, instrumente pentru planificarea carierei;

c) consilierea în carieră, care ajută persoanele să îşi clarifice

scopurile şi aspiraţiile, să îşi înţeleagă propriul profil educaţional,

să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile

acţiuni, să îşi gestioneze cariera şi procesul de tranziţie în

diferite momente;

d) consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să îşi

clarifice scopurile imediate privind angajarea, să înveţe despre

abilităţile necesare pentru a căuta şi a obţine un loc de muncă;

e) plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul

acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.

Art. 353. Ż (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

colaborează în scopul creşterii calităţii, pentru sincronizarea şi

continuitatea activităţilor de consiliere şi orientare în carieră de

care beneficiază o persoană pe parcursul întregii vieţi.

(2) Ministerele prevăzute la alin. (1) stabilesc, prin ordin

comun, instrumente şi metodologii comune referitoare la

formarea specialiştilor în consiliere şi orientare, utilizarea

instrumentelor Europass şi Youthpass, organizarea de activităţi

comune de sensibilizare a cadrelor didactice şi a formatorilor, a

părinţilor şi a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii

şi orientării în educaţie şi formarea profesională.

Art. 354. Ż Pentru asigurarea transparenţei serviciilor şi a

mobilităţii persoanelor în spaţiul european, Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale realizează demersurile necesare pentru

integrarea României în reţelele europene de consiliere şi

orientare pe tot parcursul vieţii.

Art. 355. Ż (1) Sistemul naţional de asigurare a calităţii

educaţiei permanente cuprinde sistemul de asigurare a calităţii

în învăţământul preuniversitar, sistemul de asigurare a calităţii în

învăţământul superior, sistemul de asigurare a calităţii în

formarea profesională iniţială, sistemul de asigurare a calităţii în

formarea profesională continuă.

(2) Grupul Naţional pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie şi

Formare Profesională (GNAC), structură informală care

funcţionează ca punct naţional de referinţă pentru asigurarea

calităţii în educaţie şi formarea profesională, coordonează

armonizarea sistemelor de asigurare a calităţii în educaţie şi

formarea profesională.

Art. 356. Ż (1) Statul sprijină dreptul la învăţare pe tot

parcursul vieţii prin acordarea sumei reprezentând echivalentul

în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat

de Banca Naţională a României şi valabil la data plăţii, fiecărui

copil cetăţean român, la naşterea acestuia. Suma este acordată

în scop educaţional în beneficiul titularului, din bugetul de stat,

prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în

continuare cont pentru educaţie permanentă, deschis la

Trezoreria Statului pe numele copilului de oricare dintre părinţii

fireşti, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al

copilului, pe baza certificatului de naştere.

(3) Părinţii copilului, contribuabili, pot direcţiona în contul

prevăzut la alin. (2) un procent de până la 2% din valoarea

impozitului anual pe veniturile din salarii, în condiţiile legii, şi pot

depune sume în acest cont.

(4) Pentru sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se

plăteşte dobândă anual la o rată a dobânzii stabilită prin ordin al

ministrului finanţelor publice. Dobânzile aferente conturilor de

depozit constituite la Trezoreria Statului se asigură de la bugetul

de stat, din bugetul Ministerului Finanţelor Publice.

(5) Titularul contului este singura persoană care poate

solicita sume din contul pentru educaţie permanentă, începând

cu vârsta de 16 ani şi cu acordul expres, după caz, al părinţilor,

al tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului

eliberează vouchere echivalente în valoare cu sumele solicitate.

Metodologia prin care se certifică faptul că sumele au fost

cheltuite pentru educaţia permanentă se elaborează de către

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(6) Retragerea sumelor în alte condiţii decât cele prevăzute

la alin. (5) şi/sau utilizarea acestora în alt scop decât cel stabilit

de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu

închisoare de la 6 luni la un an.

(7) Normele privind deschiderea, gestionarea şi accesul la

contul pentru educaţie permanentă se aprobă prin hotărâre a

Guvernului.

(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educaţie

permanentă prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în

lei a 500 euro se acordă tuturor copiilor născuţi după data intrării

în vigoare a prezentei legi.

Art. 357. Ż (1) Personalul care lucrează în domeniul

educaţiei permanente poate ocupa următoarele funcţii: cadru

didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practică,

evaluator de competenţe, mediator, facilitator al învăţării

permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor

de sprijin şi alte funcţii asociate activităţilor desfăşurate în scopul

educaţiei permanente.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi cu Agenţia

Naţională pentru Calificări, stabileşte normele metodologice de

elaborare a statutului şi rutei de profesionalizare a personalului

care lucrează în domeniul educaţiei permanente, aprobat prin

hotărâre a Guvernului. Programele de formare profesională vor

cuprinde obiective specifice învăţării permanente, precum:

competenţe psihopedagogice specifice vârstei şi profilului

beneficiarilor învăţării, dezvoltarea competenţelor de utilizare a

tehnologiilor moderne de informare şi comunicare, competenţe

de facilitare a învăţării în medii virtuale, utilizarea învăţării pe

bază de proiecte şi portofolii educaţionale.

Art. 358. Ż (1) Guvernul înfiinţează Muzeul Naţional al

Ştiinţei, în condiţiile legii.

(2) Muzeul Naţional al Ştiinţei are drept scop principal

oferirea de experienţe de învăţare nonformală şi informală, prin

prezentarea principalelor realizări ale ştiinţei şi tehnologiei.

(3) Metodologia de înfiinţare, organizare, funcţionare şi

finanţare a Muzeului Naţional al Ştiinţei se stabileşte prin

hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 359. Ż Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei

Sociale şi cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea,

analiza şi prognoza activităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii.

TITLUL VI

Răspunderea juridică

Art. 360. Ż (1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi

se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea dispoziţiilor art. 86 alin. (3), din culpa

părintelui sau a tutorelui legal instituit, cu amendă cuprinsă între

100 lei şi 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul

comunităţii, prestată de părinte sau de tutorele legal;

b) nerespectarea dispoziţiilor art. 143 alin. (5), cu amendă

de la 5.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzilor

contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. a) se fac de către

persoanele împuternicite de primar în acest scop, la sesizarea

consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

(3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzilor

contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. b) se fac de către

ofiţerii sau agenţii de poliţie din cadrul Ministerului Administraţiei

şi Internelor, cu competenţe în domeniu.

TITLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 361. Ż (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de

la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă

Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu

modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 128/1997 privind

Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi

completările ulterioare, art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă

a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din

20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu

modificările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 10/2009 privind

dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la

distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la

programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze

provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum şi orice

alte dispoziţii contrare.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1):

a) măsura introducerii clasei pregătitoare în învăţământul

primar intră în vigoare începând cu anul şcolar 2012Ż2013;

b) măsura introducerii clasei a IX-a în învăţământul gimnazial

intră în vigoare începând cu generaţia de elevi care începe clasa

a V-a în anul şcolar 2011Ż2012;

c) examenul de bacalaureat se va desfăşura în conformitate

cu prevederile prezentei legi începând cu generaţia de elevi care

începe clasa a IX-a în anul şcolar 2012Ż2013;

d) admiterea la liceu se va desfăşura în conformitate cu

prevederile prezentei legi începând cu generaţia de elevi care

începe clasa a V-a în anul şcolar 2011Ż2012;

e) măsura acordării a 500 de euro pentru educaţia permanentă

a fiecărui nou-născut se aplică începând din anul 2013;

f) măsura privind introducerea costului standard per elev şi a

principiului ,,finanţarea urmează elevul" se aplică din anul 2012;

g) prevederile art. 8 intră în vigoare începând cu data de

1 ianuarie 2012.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile de

învăţământ superior acreditate încetează procesul didactic la

toate specializările/programele de studii care nu au fost

autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate. Continuarea

procesului didactic la aceste specializări/programe de studii sau

iniţierea procesului didactic la alte specializări/programe de

studii neautorizate ori neacreditate reprezintă o încălcare a legii,

instituţia de învăţământ superior fiind sancţionată cu intrarea în

lichidare, iar vinovaţii urmând a fi sancţionaţi potrivit prevederilor

legale.

(5) Studenţii şi absolvenţii care au fost înmatriculaţi la

specializările/programele de studii care şi-au încetat procesul

didactic conform alin. (4) au dreptul să îşi finalizeze studiile la

specializări/programe de studii identice sau similare din acelaşi

domeniu al specializării/programului de studii, autorizate să

funcţioneze provizoriu ori acreditate. Aspectele legate de

finalizarea studiilor menţionate în prezentul alineat sunt

reglementate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului, la propunerea ARACIS şi cu consultarea

Consiliului Naţional al Rectorilor.

(6) În termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei

legi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte

normative care decurg din aplicarea prezentei legi şi stabileşte

măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.

Art. 362. Ż (1) Personalul didactic care ocupă, la momentul

intrării în vigoare a prezentei legi, funcţia de preparator

universitar şi care obţine diploma de doctor în termen de 4 ani

de la intrarea în vigoare a prezentei legi ocupă de drept funcţia

de asistent universitar.

(2) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare

a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care

ocupă funcţia de preparator universitar încetează de drept.

(3) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare

a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care

ocupă funcţia de asistent universitar sau asistent de cercetare şi

nu sunt studenţi-doctoranzi sau nu au obţinut diploma de doctor

încetează de drept.

(4) Prin excepţie de la prevederile art. 301 alin. (2),

persoanelor care ocupă la momentul intrării în vigoare a

prezentei legi funcţia de asistent universitar într-o instituţie de

învăţământ superior nu li se aplică respectivele prevederi. La

împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a

prezentei legi, contractele de muncă ale respectivelor persoane,

care nu au obţinut diploma de doctor, încetează de drept.

(5) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare

a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care

ocupă funcţia de lector universitar/şef de lucrări sau o funcţie

didactică universitară superioară şi nu au obţinut diploma de

doctor încetează de drept.

(6) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare

a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care

ocupă, în instituţii de învăţământ superior, funcţia de cercetător

ştiinţific sau o funcţie de cercetare superioară şi nu au obţinut

diploma de doctor încetează de drept.

Art. 363. Ż La data intrării în vigoare a prezentei legi,

instituţiile de învăţământ superior de stat având activităţi de

predare în limba minorităţilor naţionale care au statut de

universităţi multiculturale şi multilingve, conform prezentei legi,

sunt:

1. Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca Ż în limbile

română, maghiară şi germană;

2. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş Ż

în limbile română şi maghiară;

3. Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş Ż în limbile

română şi maghiară.

Art. 364. Ż (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în

termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să

definitiveze

noua

cartă

universitară,

regulamentele

şi

metodologiile de organizare şi funcţionare a universităţilor, în

conformitate cu prezenta lege.

(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de

conducere ale universităţilor se vor stabili în baza prezentei legi.

Art. 365. Ż Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul

prezentei legi sunt definiţi în anexa care face parte integrantă

din prezenta lege.

Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării

răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 28 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PEREŞ

Bucureşti, 5 ianuarie 2011.

Nr. 1.

ANEXĂ

LIST A

definiţiilor termenilor şi a expresiilor utilizate în cuprinsul legii

1. Abilitarea reprezintă certificarea calităţii unei persoane de

a conduce lucrări de doctorat şi de a ocupa funcţia didactică şi

de cercetare de profesor universitar.

2. Acreditarea este procesul prin care unitatea/instituţia de

învăţământ/organizaţia interesată, pe baza evaluării externe

realizate în condiţiile prezentei legi, dobândeşte dreptul de

organizare a admiterii, de desfăşurare a procesului de

învăţământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor

şi de a emite diplome şi certificate recunoscute de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

3. Asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea unei

organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie în

conformitate cu standardele anunţate şi este realizată printr-un

ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale, de

elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu,

prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia

furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate.

4. Autorizarea de funcţionare provizorie este procesul prin

care unitatea/instituţia de învăţământ/organizaţia interesată, pe

baza evaluării externe realizate, în condiţiile prezentei legi, de

către agenţiile de asigurare a calităţii autorizate să funcţioneze

pe teritoriul României, dobândeşte calitatea de furnizor de

educaţie, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale

competente, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea

de funcţionare provizorie conferă dreptul de organizare a

admiterii, precum şi de organizare şi desfăşurare a procesului

de învăţământ.

5. Beneficiarii direcţi ai educaţiei şi formării profesionale sunt

antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii, precum şi persoanele

adulte cuprinse într-o formă de educaţie şi formare profesională.

6. Beneficiarii indirecţi ai educaţiei şi formării profesionale

sunt familiile beneficiarilor direcţi, angajatorii, comunitatea locală

şi, într-un sens larg, întreaga societate.

7. Cadrul naţional al calificărilor este un instrument pentru

stabilirea calificărilor, în conformitate cu un set de criterii ce

corespund unor niveluri specifice de învăţare. Cadrul naţional al

calificărilor are ca scop integrarea şi coordonarea subsistemelor

naţionale de calificări şi îmbunătăţirea transparenţei, accesului,

progresului şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii şi

societatea civilă.

8. Cadrul naţional al calificărilor din învăţământul superior,

denumit în continuare CNCIS, reprezintă instrumentul pentru

stabilirea structurii calificărilor din învăţământul superior. CNCIS

are ca scop asigurarea coerenţei calificărilor şi a titlurilor

obţinute în învăţământul superior. CNCIS asigură recunoaşterea

naţională, precum şi compatibilitatea şi comparabilitatea

internaţională a calificărilor dobândite prin învăţământul superior.

CNCIS este parte a Cadrului naţional al calificărilor definit la

pct. 7.

9. Calificarea este rezultatul formal al unui proces de

evaluare şi validare, care este obţinut atunci când un organism

competent stabileşte că o persoană a obţinut, ca urmare a

învăţării, rezultate la anumite standarde prestabilite.

10. Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale

unui program de studii sau program de calificare profesională şi

ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele

de calitate, precum şi aşteptările beneficiarilor.

11. Centrul de zi este o instituţie de stat sau a unei organizaţii

nonguvernamentale în care copiii cu deficienţe, transportabili,

sunt găzduiţi şi îngrijiţi în timpul zilei.

12. Centrul de educaţie este o unitate de învăţământ

organizată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului sau de organizaţii neguvernamentale în parteneriat

cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, având

ca scop şi finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea şi

integrarea şcolară şi socială a diferitelor categorii de

copii/elevi/tineri cu deficienţe.

13. Cercetarea ştiinţifică universitară include cercetarea

ştiinţifică propriu-zisă, creaţia artistică şi activităţile specifice

performanţei sportive.

14. Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a

selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte

achiziţii constând în valori şi atitudini, pentru rezolvarea cu

succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de

învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională ori

personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

15. Competenţele profesionale sunt un ansamblu unitar şi

dinamic de cunoştinţe şi abilităţi. Cunoştinţele se exprimă prin

următorii descriptori: cunoaştere, înţelegere şi utilizare a

limbajului specific, explicare şi interpretare. Abilităţile se exprimă

prin următorii descriptori: aplicare, transfer şi rezolvare de

probleme, reflecţie critică şi constructivă, creativitate şi inovare

16. Competenţele transversale reprezintă achiziţii valorice şi

atitudinale care depăşesc un anumit domeniu/program de studiu şi

se exprimă prin următorii descriptori: autonomie şi responsabilitate,

interacţiune socială, dezvoltare personală şi profesională.

17. Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ

preuniversitar semnifică activităţi şi tehnici cu caracter operaţional,

aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru

a verifica respectarea standardelor prestabilite.

18. Creditele pentru formare profesională reprezintă totalitatea

rezultatelor învăţării dobândite de o persoană pe parcursul unui

program de formare profesională, folosite pentru a indica

progresele înregistrate şi completarea unui program de formare

care conduce către obţinerea unei calificări. Creditele sunt folosite

pentru a permite transferul de la o calificare la alta, de la un nivel

de calificare la altul şi de la un sistem de învăţare la altul.

19. Creditele de studii transferabile sunt valori numerice

alocate unor unităţi de cursuri şi altor activităţi didactice. Prin

creditele de studii transferabile se apreciază, în medie,

cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de

student pentru însuşirea cunoştinţelor şi competenţelor specifice

unei discipline.

20. Criteriul reprezintă un set de standarde care se referă la

un aspect fundamental de organizare şi funcţionare a unui/unei

furnizor de educaţie/unităţi/instituţii furnizoare de educaţie în

procesul autorizării de funcţionare provizorie/acreditării/evaluării

şi asigurării calităţii.

21. Cunoştinţele reprezintă rezultatul asimilării, prin învăţare,

a unui ansamblu de fapte, principii, teorii şi practici legate de un

anumit domeniu de muncă sau de studii.

22. ECTS/SECT Ż Sistemul european de credite transferabile.

23. ECVET/SECTEFP Ż Sistemul european de credite

transferabile pentru educaţie şi formare profesională.

24. Educaţia este ansamblul proceselor de punere în

aplicare a programelor şi activităţilor de învăţare şi formare de

competenţe academice sau profesionale. Educaţia include atât

activităţile de învăţare în context formal, cât şi în context

nonformal sau informal.

25. Educaţia şi formarea profesională reprezintă ansamblul

coerent şi continuu de activităţi şi experienţe de învăţare prin

care trece subiectul învăţării pe întreaga durată a traseului său

educaţional-formativ.

26. EQF/CEC Ż Cadrul european al calificărilor pentru

învăţare pe tot parcursul vieţii Ż este un instrument de referinţă

pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme

de calificări şi care promovează atât învăţarea de-a lungul vieţii,

cât şi egalitatea de şanse în societatea bazată pe cunoaştere,

precum şi continuarea integrării cetăţenilor pe piaţa europeană

a muncii, respectând în acelaşi timp marea diversitate a

sistemelor naţionale de educaţie.

27. Evaluarea instituţională a calităţii constă în examinarea

multicriterială a calităţii educaţiei, a măsurii în care un furnizor de

educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie şi programele

acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă.

Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de organizaţie,

aceasta însăşi ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea

calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională

specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

28. Evaluarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin

care se stabileşte faptul că o persoană a dobândit anumite

cunoştinţe, deprinderi şi competenţe.

29. Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de

măsurare a gradului de realizare a unei activităţi desfăşurate de

furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie

prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referinţă.

Nivelul minim al indicatorilor de performanţă corespunde

cerinţelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de

performanţă corespunde cerinţelor unui standard de referinţă,

este opţional şi diferenţiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.

30. Îmbunătăţirea calităţii educaţiei semnifică evaluarea,

analiza şi acţiunea corectivă continuă din partea furnizorului de

educaţie/unităţii/instituţiei furnizoare de educaţie, bazată pe

selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi

pe alegerea şi aplicarea standardelor de referinţă.

31. Învăţământul este un serviciu public organizat în condiţiile

unui regim juridic de drept public în scopul educării şi formării

profesionale a tinerei generaţii.

32. Învăţământul cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă

sunt forme de organizare a proceselor didactice care implică:

a) frecvenţă obligatorie pentru învăţământul cu frecvenţă;

b) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu

individual şi întâlniri periodice, de regulă săptămânal, cu

elevii/studenţii/cursanţii

pentru

desfăşurarea

activităţilor

aplicative

obligatorii

prevăzute

în

planurile-cadru

învăţământ/planurile de învăţământ, pentru învăţământul cu

frecvenţă redusă;

c) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu

individual şi întâlniri periodice, desfăşurarea seminarelor prin

sistem tutorial şi, obligatoriu, a tuturor activităţilor didactice care

dezvoltă competenţe şi abilităţi practice în sistem faţă în faţă

pentru învăţământul la distanţă.

33. Mandatul este perioada în care o persoană, desemnată

prin vot sau prin concurs într-o funcţie de conducere, la nivelul

unei unităţi/instituţii de învăţământ din cadrul sistemului naţional

de învăţământ, pune în aplicare programul managerial pe baza

căruia a fost învestită. Mandatul are o durată de 4 ani.

34. Organizaţia interesată în furnizarea de servicii de

educaţie este o persoană juridică ce cuprinde în statutul său

activităţi de învăţământ şi se supune procesului de autorizare

pentru a deveni furnizor de educaţie.

35. Programele educaţionale de tip ,,A doua şansă" sunt

programe

educaţionale

care

scop

sprijinirea

copiilor/tinerilor/adulţilor care au părăsit prematur sistemul de

educaţie, fără a finaliza învăţământul primar şi/sau gimnazial,

depăşind

cel

puţin

ani

vârsta

şcolarizare

corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât aceştia să îşi

poată completa şi finaliza învăţământul obligatoriu, precum şi

să poată obţine o calificare profesională.

36. Programele de calificare profesională reprezintă oferta

educaţională care conduce la dobândirea unei calificări

profesionale înscrise în Registrul naţional al calificărilor.

37. Programele de studii concretizează oferta educaţională a

unei organizaţii furnizoare de educaţie.

38. Programul de studii acreditat este programul de studii

care îndeplineşte cerinţele minime ale standardelor şi

indicatorilor de performanţă ai acreditării.

39. Programul de studii autorizat este programul de studii

evaluat, avizat favorabil şi care îndeplineşte condiţiile autorizării

provizorii.

40. Punctele de credit pentru formare profesională reprezintă

exprimarea numerică a importanţei unei unităţi de rezultate ale

învăţării raportate la o calificare.

41. Registrul matricol unic al universităţilor din România

(RMUR) este o bază de date naţională electronică în care sunt

înregistraţi toţi studenţii din instituţiile de învăţământ superior de

stat, particulare sau confesionale, acreditate ori autorizate să

funcţioneze provizoriu. Constituirea RMUR se realizează pe

baza registrelor matricole ale instituţiilor de învăţământ superior.

42. Registrul naţional al calificărilor este o bază de date

naţională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor din România.

43. Rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană

înţelege, cunoaşte şi este capabilă să facă la finalizarea unui

proces de învăţare. Rezultatele învăţării se exprimă prin

cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite pe parcursul

diferitelor experienţe de învăţare formală, nonformală şi informală.

44. Sistemul naţional de învăţământ este constituit din

ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat particulare

şi confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri şi forme de

organizare a activităţii de educare şi formare profesională.

45. Sistemul tutorial semnifică organizarea activităţilor

didactice în învăţământul la distanţă de către un cadru didactic

tutore şi asigură:

a) desfăşurarea activităţilor de învăţare şi evaluare atât la

distanţă, cât şi în sistem faţă în faţă;

b) organizarea pe discipline şi grupe care cuprind maximum

25 de elevi/studenţi/cursanţi.

46. Societatea cunoaşterii este o societate în care

cunoaşterea

constituie

principala

resursă,

fiind

creată,

împărtăşită şi utilizată pentru a genera prosperitate şi bunăstare

membrilor săi.

47. Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în

termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim

obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie. Orice

standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunţ

şi se concretizează într-un set de indicatori de performanţă.

Standardele sunt diferenţiate pe criterii şi domenii.

48. Standardul de referinţă reprezintă descrierea cerinţelor

care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de

către furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de

educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional,

european sau mondial. Standardele de referinţă sunt specifice

fiecărui program de studii sau fiecărei instituţii, sunt opţionale şi

se situează peste nivelul minim.

49. Statele terţe reprezintă orice stat, cu excepţia statelor

membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European

şi a Confederaţiei Elveţiene.

50. Unitatea reprezintă o unitate de învăţământ din

învăţământul preuniversitar.

51. Unitatea de rezultate ale învăţării reprezintă partea unei

calificări care cuprinde un set coerent de cunoştinţe, deprinderi

şi competenţe generale, care pot fi evaluate şi validate.

52. Unitatea/Instituţia furnizoare de educaţie/Furnizorul de

educaţie sunt unităţile şi instituţiile de învăţământ acreditate.

53. Validarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin

care se confirmă că rezultatele învăţării dobândite de o

persoană, evaluate şi certificate, corespund cerinţelor specifice

pentru o unitate sau o calificare.

54. Transferul rezultatelor învăţării şi al creditelor asociate

reprezintă procesul prin care rezultatele învăţării şi creditele

asociate acestora sunt transferate şi integrate în programul de

formare profesională pe care îl urmează persoana care învaţă.

55. Recunoaşterea rezultatelor învăţării şi a creditelor

asociate reprezintă procesul prin care se acordă un statut oficial

rezultatelor învăţării şi creditelor dobândite, evaluate şi validate,

în vederea acordării certificatului de calificare profesională.

56. Certificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin

care se confirmă în mod formal rezultatele învăţării dobândite

de persoana care învaţă, în urma unui proces de evaluare.

57. Învăţământul public este echivalentul învăţământului de

stat, aşa cum este definit în Constituţia României, republicată.

58. Învăţământul privat este echivalentul învăţământului

particular, aşa cum este definit în Constituţia României, republicată.