Art. I. Ż Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din
23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 5, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(4) Ordinele şi instrucţiunile pentru aplicarea unitară a
prezentului cod se emit de ministrul finanţelor publice şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele şi
Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei, nr. 109 din 2009
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Având în vedere obligaţia adoptării şi publicării până la 1 ianuarie 2010 a actelor cu putere de lege cu privire la
transpunerea în legislaţia naţională a:
Ż Directivei 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a
Directivei 92/12/CEE şi implicit a actelor administrative necesare pentru conformarea cu reglementările comunitare în domeniu;
Ż Directivei 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul
de prestare a serviciilor, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;
Ż Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe
valoarea
adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile
stabilite în alt stat membru decât statul membru
de rambursare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;
Ż Directivei 2008/117/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul
comun al taxei
pe valoarea adăugată, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de
operaţiunile intracomunitare, cu aplicabilitate
de la 1 ianuarie 2010;
Ż Directivei 90/434/CEE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de
active şi
schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre,
amendată prin Directiva 2005/19/CE, cu aplicabilitate
de la 1 ianuarie 2010,
în considerarea faptului că este necesar a se respecta angajamentul luat de România faţă de Comisia Europeană de a
modifica
legislaţia naţională până la data de 31 decembrie 2009, cu
aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010, în sensul eliminării accizelor
stabilite în
cotă procentuală pentru respectarea dreptului comunitar în ceea ce
priveşte regulile de impozitare, precum şi al eliminării
unor informaţii din factură impuse de legislaţia naţională care contravin prevederilor Directivei 2006/112/CE a Consiliului din
28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, pentru evitarea declanşării procedurii de infringement,
de asemenea, având în vedere obligaţia statelor membre de a comunica fără întârziere Comisiei Europene textele actelor
normative,
împreună cu tabelele de concordanţă faţă de dispoziţiile noilor
directive privind TVA şi regimul general al accizelor,
ţinând seama că România se numără printre statele membre iniţiatoare ale sistemului informatizat privind monitorizarea
şi controlul
deplasării intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de
accize, sistem obligatoriu a fi funcţional la
momentul aplicării prevederilor noii directive privind regimul general al accizelor,
având în vedere necesitatea perfecţionării continue a legislaţiei fiscale, precum şi necesitatea promovării unor modificări
ca urmare a solicitărilor mediului de afaceri,
ţinând seama de faptul că procedurile parlamentare pentru aprobarea unei legi nu permit adoptarea în timp util, sub forma
unui proiect de lege, a transpunerii directivelor europene,
având în vedere că pe baza legislaţiei care transpune directivele europene vor fi elaborate procedurile necesare aplicării
acestora de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în principal, a sistemelor VIES, pentru declararea serviciilor
intracomunitare
şi interconectarea cu celelalte state membre, a sistemului informatizat
special pentru accize Ż EMCS, a portalului
electronic necesar aplicării Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind rambursările de TVA către persoane
nestabilite în România şi pentru operatorii economici din România care solicită rambursarea TVA din alte state membre în care nu
sunt stabiliţi,
luând în considerare că neadoptarea şi nepublicarea până la 31 decembrie 2009 a actelor cu putere de lege cu privire la
transpunerea în legislaţia naţională a directivelor menţionate conduc la:
Ż declanşarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României pentru netranspunerea în
termenul legal a prevederilor directivelor în domeniul fiscal cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2010;
Ż imposibilitatea operatorilor intracomunitari care operează pe teritoriul României de a duce la îndeplinire toate obligaţiile
ce derivă din noile prevederi legale, ca urmare a modificării substanţiale a acquis-ului comunitar;
Ż imposibilitatea elaborării în timp util a legislaţiei secundare, cu consecinţe negative asupra mediului de afaceri, în ceea
ce priveşte managementul financiar şi planul afacerilor,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
5
impozitelor şi taxelor reglementate de prezentul cod, datorate
bugetului general consolidat, se emit de preşedintele Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I."
2. La articolul 7 alineatul (1), punctul 12 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,12. dividend Ż o distribuire în bani sau în natură, efectuată
de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept
consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană
juridică, exceptând următoarele:
a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu
modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare ale
oricărui participant la persoana juridică;
b)
o
distribuire
efectuată
în
legătură
cu
dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii de
către persoana juridică, ce nu modifică pentru participanţii la
persoana juridică respectivă procentul de deţinere a titlurilor de
participare;
c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu
lichidarea unei persoane juridice;
d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia
reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanţi;
e) o distribuire de prime de emisiune, proporţional cu partea
ce îi revine fiecărui participant.
Se consideră dividend din punct de vedere fiscal şi se
supune aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din dividende:
Ż suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau
serviciile achiziţionate de la un participant la persoana juridică
peste preţul pieţei pentru astfel de bunuri şi/sau servicii, dacă
suma respectivă nu a făcut obiectul impunerii la primitor cu
impozitul pe venit sau pe profit;
Ż suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau
serviciile furnizate în favoarea unui participant la persoana
juridică, dacă plata este făcută de către persoana juridică în
folosul personal al acestuia."
3. La articolul 7 alineatul (1), punctul 24 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,24. persoană juridică română Ż orice persoană juridică care
a fost înfiinţată în conformitate cu legislaţia României;".
4. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 24 se
introduce un nou punct, punctul 241, cu următorul cuprins:
,,241. persoană juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene Ż
orice persoană juridică constituită în condiţiile şi prin
mecanismele prevăzute de reglementările europene;".
5. La articolul 7 alineatul (1), punctul 25 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,25. persoană juridică străină Ż orice persoană juridică care
nu este persoană juridică română şi orice persoană juridică
înfiinţată potrivit legislaţiei europene care nu are sediul social în
România;".
6. La articolul 7 alineatul (1), punctul 29 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,29. rezident Ż orice persoană juridică română, orice
persoană juridică străină având locul de exercitare a conducerii
efective în România, orice persoană juridică cu sediul social în
România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, şi orice persoană
fizică rezidentă;".
7. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 31 se
introduce un nou punct, punctul 311, cu următorul cuprins:
,,311. titlu de valoare Ż orice valori mobiliare, titluri de
participare la un fond deschis de investiţii sau alt instrument
financiar, calificat astfel de către Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi
părţile sociale;".
8. La articolul 7 alineatul (1) punctul 33, literele a) şi b) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,a) pentru active şi pasive, altele decât cele menţionate la
lit. b) şi c) Ż valoarea de înregistrare în patrimoniu, potrivit
reglementărilor contabile;
b) pentru titlurile de participare/valoare Ż valoarea de
achiziţie sau de aport, utilizată pentru calculul câştigului sau al
pierderii, în înţelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe
profit;".
9. La articolul 8, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere,
sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un
puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a
resurselor naturale, precum şi locul în care continuă să se
desfăşoare o activitate cu activele şi pasivele unei persoane
juridice române care intră într-un proces de reorganizare
prevăzut la art. 271."
10. La articolul 8, după alineatul (7) se introduce un nou
alineat, alineatul 71, cu următorul cuprins:
,,(71) Persoanele juridice române beneficiare ale unor prestări
de servicii de natura activităţilor de lucrări de construcţii, montaj,
supraveghere, consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte
activităţi, executate de persoane juridice străine sau fizice
nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să înregistreze
contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale
competente,
potrivit
procedurii
instituite
prin
ordin
al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Contractele încheiate de persoane juridice române cu persoane
juridice străine sau persoane fizice nerezidente pentru activităţi
desfăşurate în afara teritoriului României nu fac obiectul
înregistrării potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca
sediu permanent a unui şantier de construcţii sau a unui proiect
de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de
supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare, se
va avea în vedere data de începere a activităţii din contractele
încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau orice
alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele
consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt
legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se
adaugă la perioada care s-a consumat la realizarea contractului
de bază."
11. La articolul 11, alineatul (12) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(12) De asemenea, nu sunt luate în considerare de
autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil
declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor
inactivi va fi stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală. Ordinul şi lista contribuabililor declaraţi
inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate şi
6
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
12. La articolul 13, după litera e) se introduce o nouă
literă, litera f), cu următorul cuprins:
,,f) persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate
potrivit legislaţiei europene."
13. La articolul 14, litera a) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,a) în cazul persoanelor juridice române şi al persoanelor
juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei
europene, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă,
atât din România, cât şi din străinătate;".
14. La articolul 20, literele b) şi c) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
,,b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare,
înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau
primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri
de participare, precum şi diferenţele favorabile de valoare
rezultate din evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor
emise pe termen lung, efectuată potrivit reglementărilor
contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu
gratuit, a cesionării, a retragerii, a lichidării investiţiilor financiare,
precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică
la care se deţin titlurile de participare;
c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a
acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile
din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum şi veniturile
din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de
întârziere pentru care nu s-a acordat deducere;".
15. La articolul 21 alineatul (3), litera c) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%,
aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului,
potrivit Legii nr. 53/2003 Ż Codul muncii, cu modificările şi
completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu
prioritate,
ajutoarele
pentru
naştere,
ajutoarele
pentru
înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi
protezele,
precum
şi
cheltuielile
pentru
funcţionarea
corespunzătoare
a
unor
activităţi
ori
unităţi
aflate
în
administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de
sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor
de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee,
biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti,
pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi alte cheltuieli
efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul
acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete
de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în
vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi
salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor,
costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul
pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora,
ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi
contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale
a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;".
16. La articolul 21 alineatul (4), litera b) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările
şi
penalităţile
de
întârziere
datorate
către
autorităţile
române/străine, potrivit prevederilor legale;".
17. La articolul 21 alineatul (4), litera p) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile
privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care
efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit
prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul
pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai
jos:
1. 3 din cifra de afaceri;
2. 20% din impozitul pe profit datorat.
În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de
sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei
de localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi
de documente specifice, finanţării programelor de formare
continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor
de specializare, a participării la congrese internaţionale;".
18. La articolul 22, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în
domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să
înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizioane
pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora
în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1%
aplicate asupra diferenţei dintre veniturile înregistrate în legătură
cu realizarea şi vânzarea zăcămintelor naturale şi cheltuielile
efectuate cu extracţia, prelucrarea şi livrarea acestora, pe toată
durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale."
19. La articolul 23, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este
peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din
diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în
calcul
la
determinarea
gradului
de
îndatorare,
sunt
nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în
condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora."
20. La articolul 24 alineatul (2), litera b) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin
hotărâre
a
Guvernului,
la
data
intrării
în
patrimoniul
contribuabilului;".
21. La articolul 24, alineatul (5) se abrogă.
22. La articolului 24, alineatul (7) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se
stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea
fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a
mijlocului fix amortizabil."
7
avea următorul cuprins:
,,a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi
50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul
contribuabilului a mijlocului fix;".
24. La articolul 24, alineatul (10) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(10) Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi
de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi alte imobilizări
necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu
excepţia cheltuielilor de constituire şi a fondului comercial,
precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere
contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin
intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada
contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile
aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară
pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate
utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată."
25. La articolul 24, alineatul (15) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de
amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea
contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori
din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează
pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea
fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată
în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează
în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de
utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate
până la această dată."
26. La articolul 24, alineatul (17) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(17) În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării
în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită
prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru
deducerea
cheltuielilor
aferente
imobilizării
sau
pentru
recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare,
potrivit prevederilor prezentului articol."
27. La articolul 27 alineatul (1), litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul
prevederilor prezentului titlu;".
28. La articolul 271, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) Prevederile prezentului articol se aplică:
a) operaţiunilor de fuziune, divizare, divizare parţială,
transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni în care sunt
implicate societăţi din două sau mai multe state membre;
b) transferului sediului social al unei societăţi europene din
România în alt stat membru, în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind
statutul
societăţii
europene
(SE),
în
conformitate
cu
Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003
privind statutul societăţii cooperative europene (SCE)."
29. La articolul 271 alineatul (3), după punctul 12 se
introduce un nou punct, punctul 13, cu următorul cuprins:
,,13. transferul sediului social înseamnă o operaţiune prin
care o societate europeană sau o societate cooperativă
europeană, fără să se lichideze ori fără să creeze o societate
nouă, îşi transferă sediul social din România într-un alt stat
membru."
30. La articolul 271, după alineatul (10) se introduc două
noi alineate, alineatele (101) şi (102), cu următorul cuprins:
,,(101) În cazul în care activele şi pasivele societăţii cedente
din România transferate într-o operaţiune de fuziune, divizare,
divizare parţială sau transfer de active includ şi activele şi
pasivele unui sediu permanent situat într-un alt stat membru,
inclusiv în statul membru în care este rezidentă societatea
beneficiară, dreptul de impozitare a sediului permanent
respectiv revine statului membru în care este situată societatea
beneficiară.
(102) Reguli aplicabile în cazul transferului sediului social al
unei societăţi europene sau al unei societăţi cooperative
europene:
a) atunci când o societate europeană sau o societate
cooperativă europeană transferă sediul social din România
într-un alt stat membru, acest transfer al sediului social nu
reprezintă transfer impozabil pentru plusvaloarea calculată ca
diferenţă între preţul de piaţă al elementelor din activ şi pasiv
transferate şi valoarea lor fiscală, pentru acele active şi pasive
ale societăţii europene ori societăţii cooperative europene, care
rămân efectiv integrate unui sediu permanent al societăţii
europene sau al societăţii cooperative europene în România şi
care contribuie la generarea profitului ori pierderii luate în calcul
din punct de vedere fiscal;
b) transferul este neimpozabil numai dacă societăţile
europene sau societăţile cooperative europene calculează
amortizarea şi orice câştiguri sau pierderi aferente activelor şi
pasivelor care rămân efectiv integrate unui sediu permanent ca
şi cum transferul sediului social nu ar fi avut loc;
c) provizioanele sau rezervele care anterior transferului
sediului social au fost deduse din baza impozabilă de către
societăţile europene ori societăţile cooperative europene şi care
nu provin de la sediile permanente din străinătate pot fi preluate,
în aceleaşi condiţii de deducere, de către sediul permanent din
România al societăţii europene sau al societăţii cooperative
europene;
d) referitor la operaţiunile menţionate la alin. (2) lit. b), în
situaţia în care o societate europeană sau o societate
cooperativă
europeană
înregistrează
pierdere
fiscală,
determinată potrivit prezentului titlu, aceasta nu se recuperează
de către sediul permanent al societăţii europene sau al societăţii
cooperative europene situat în România;
e) transferul sediului social al societăţilor europene sau al
societăţilor cooperative europene nu trebuie să dea naştere
impozitării venitului, profitului sau plusvalorii acţionarilor."
31. După articolului 28 se introduce un nou articol,
articolul 281, cu următorul cuprins:
,,Reguli generale aplicabile persoanelor juridice cu sediul
în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene
Art. 281. Ż Prevederile referitoare la persoana juridică
română ale art. 13 lit. d) şi e), art. 14 lit. d) şi e), art. 20 lit. a),
8
alin. (3) şi (4), art. 30 alin. (1), (11), (3) şi (4), art. 31 alin. (1) şi
(3), precum şi ale art. 36 se aplică, în aceleaşi condiţii şi situaţii,
şi persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit
legislaţiei europene."
32. La articolul 30, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul
veniturilor prevăzute la alin. (1) obţinute de persoanele juridice
străine, obligaţia de a calcula, reţine, declara şi vira impozitul pe
profit revine cumpărătorului atunci când cumpărătorul este o
persoană juridică română sau o persoană juridică străină care
are un sediu permanent înregistrat fiscal în România la
momentul tranzacţiei."
33. La articolul 34, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(4) Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti
impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a
anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
(5) Contribuabilii care obţin venituri majoritar din cultura
cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au
obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual, până la
data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care
se calculează impozitul."
34. La articolul 34, alineatul (11) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(11) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. b), care
definitivează până la data de 25 februarie închiderea exerciţiului
financiar anterior, depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi
plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la
data de 25 februarie inclusiv a anului următor."
35. La articolul 35, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 35. Ż (1) Contribuabilii au obligaţia să depună o
declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 aprilie
inclusiv a anului următor, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la
art. 34 alin. (4), (5), (11), care depun declaraţia anuală de impozit
pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate."
36. La articolul 36, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(3) Impozitul pe dividende care trebuie reţinut se declară şi
se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se plăteşte dividendul. În cazul în care
dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului
în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe
dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a
anului următor."
37. La articolul 48, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 48. Ż (1) Venitul net din activităţi independente se
determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile efectuate
în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din
contabilitatea în partidă simplă, cu excepţia prevederilor art. 49
şi 50."
38. La articolul 48 alineatul (2), litera c) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii,
utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea
bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii, cu
excepţia
reorganizărilor,
când
se
păstrează
destinaţia
bunurilor;".
39. La articolul 48 alineatul (5), după litera f) se introduce
o nouă literă, litera f1), cu următorul cuprins:
,,f1) cheltuielile reprezentând tichetele de vacanţă acordate
de angajatori, potrivit legii;".
40. La articolul 48 alineatul (5), litera k) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi
juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de
creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii,
pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului
dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;".
41. La articolul 48 alineatul (7), litera h) se abrogă.
42. La articolul 49, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(2) Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au
următoarele obligaţii:
Ż stabilirea nomenclatorului, conform Clasificării activităţilor
din economia naţională Ż CAEN, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, pentru care
venitul net se determină pe bază de norme de venit;
Ż stabilirea nivelului normelor de venit;
Ż publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al
anului anterior celui în care urmează a se aplica.
(3)
Ministerul
Finanţelor
Publice
elaborează
criterii
metodologice care conţin reguli pentru stabilirea acestor norme
de venit de către direcţiile generale ale finanţelor publice
teritoriale. La stabilirea impozitului se va aplica norma de venit
de la locul desfăşurării activităţii."
43. La articolul 52 alineatul (1), litera d) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,d)
venituri
din
activităţi
desfăşurate
în
baza
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil;".
44. La articolul 52, după alineatul (3) se introduce un nou
alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
,,(4) Contribuabilii care obţin venituri pentru care plăţile
anticipate se calculează potrivit alin. (2) lit. a) pot opta pentru
impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 78."
45. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Plăţi anticipate ale impozitului pe veniturile din activităţi
independente
Art. 53. Ż Un contribuabil care desfăşoară o activitate
independentă are obligaţia să efectueze plăţi anticipate în contul
impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 82, cu
excepţia veniturilor prevăzute la art. 52, pentru care plata
anticipată se efectuează prin reţinere la sursă sau pentru care
impozitul este final potrivit prevederilor art. 78."
46. La articolul 55, partea introductivă a alineatului (2) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se
aplică şi următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate
salariilor:".
47. La articolul 55 alineatul (2), literele b) şi f) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
,,b) indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei
funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
.................................................................................................
9
acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii directoratului
şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de
cenzori;".
48. La articolul 55 alineatul (2), după litera d) se introduc
două noi litere, literele d1) şi d2), cu următorul cuprins:
,,d1) remuneraţia obţinută de directori în baza unui contract
de mandat conform prevederilor legii societăţilor comerciale;
d2) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de
proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat,
potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari;".
49. La articolul 55 alineatul (2), după litera j) se introduc
două noi litere, literele j1) şi j2), cu următorul cuprins:
,,j1) sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite
în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile, precum şi actualizarea acestora cu indicele de
inflaţie;
j2) indemnizaţiile lunare plătite conform legii de angajatori pe
perioada de neconcurenţă, stabilite conform contractului
individual de muncă;".
50. La articolul 55 alineatul (2), litera k) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,k) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori
asimilate salariilor în vederea impunerii."
51. La articolul 55, partea introductivă a alineatului (3) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,(3) Avantajele, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4),
primite în legătură cu o activitate menţionată la alin. (1) şi (2)
includ, însă nu sunt limitate la:".
52. La articolul 55 alineatul (4), după litera a1) se
introduce o nouă literă, litera a2), cu următorul cuprins:
,,a2) tichetele de vacanţă, acordate potrivit legii;".
53. La articolul 55 alineatul (4), litera j) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,j) sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe
baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale
căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca
urmare a concedierilor colective, conform legii, precum şi
sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza
salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din
sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca
urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate
potrivit legii;".
54. La articolul 55 alineatul (4), litera p) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la
momentul acordării şi la momentul exercitării acestora;".
55. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei
bunurilor
Art. 61. Ż (1) Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt
veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea
folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar,
uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din
activităţi independente.
(2) Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea
folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de
5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu
anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri
din activităţi independente şi le supun regulilor de stabilire a
venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei
reglementări se va emite ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală."
56. Articolul 63 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Plăţi anticipate de impozit pe veniturile din cedarea
folosinţei bunurilor
Art. 63. Ż (1) Contribuabilii care realizează venituri din
cedarea folosinţei bunurilor pe parcursul unui an, cu excepţia
veniturilor din arendare, datorează plăţi anticipate în contul
impozitului pe venit către bugetul de stat, potrivit prevederilor
art. 82.
(2) Fac excepţie contribuabilii care realizează venituri din
cedarea folosinţei bunurilor pentru care chiria prevăzută în
contractul încheiat între părţi este stabilită în lei, nu au optat
pentru determinarea venitului net în sistem real şi la sfârşitul
anului anterior nu îndeplinesc condiţiile pentru calificarea
veniturilor în categoria veniturilor din activităţi independente
pentru care plăţile anticipate de impozit sunt egale cu impozitul
anual datorat, şi impozitul este final."
57. La articolul 65, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 65. Ż (1) Veniturile din investiţii cuprind:
a) dividende;
b) venituri impozabile din dobânzi;
c) câştiguri din transferul titlurilor de valoare definite potrivit
prevederilor art. 7;
d) venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la
termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni
similare;
e) venituri din lichidarea unei persoane juridice."
58. La articolul 66, alineatul (5) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(5) Câştigul net anual se determină ca diferenţă între
câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca
urmare a tranzacţionării titlurilor de valoare, altele decât părţile
sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. Câştigul
net anual se calculează pe baza declaraţiei de impunere,
depusă potrivit prevederilor art. 83."
59. La articolul 66, alineatul (7) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(7) Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni
de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract,
precum şi orice alte operaţiuni de acest gen reprezintă
diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni, în
momentul încheierii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului.
Câştigul net anual se determină ca diferenţă între câştigurile şi
pierderile înregistrate în cursul anului respectiv din astfel de
operaţiuni. Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei
de impunere, depusă potrivit prevederilor art. 83. Pentru
tranzacţiile din anul fiscal, fiecare intermediar sau plătitor de
venit, după caz, are următoarele obligaţii:
a) calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru
tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
10
anuală, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca plată anticipată,
în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a
anului următor celui pentru care se face calculul."
60. La articolul 67, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 67. Ż (1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv
sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la
fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din
suma acestora. Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe
veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice,
odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.
Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor
distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor
până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare
anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de
25 ianuarie inclusiv a anului următor."
61. La articolul 67 alineatul (3), literele a) şi c) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
,,a) câştigul determinat din transferul titlurilor de valoare,
altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul
societăţilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul reţinut
constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat.
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului reprezentând
plata
anticipată
revine
intermediarilor,
societăţilor
de
administrare a investiţiilor în cazul răscumpărării de titluri de
participare la fondurile deschise de investiţii sau altor plătitori de
venit, după caz, la fiecare tranzacţie. Impozitul calculat şi reţinut
la sursă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile
din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei
de impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de către
contribuabil astfel:
1. prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al
fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66
alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate,
în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii,
începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică
de 365 de zile de la data dobândirii;
2. prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net anual al
fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66
alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate,
în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii,
începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare
de 365 de zile de la data dobândirii;
..............................................................................................
c) câştigul din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la
termen, pe bază de contract, precum şi din orice alte operaţiuni
de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare
tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare, se impune cu o cotă de 1% la
fiecare tranzacţie, impozitul reţinut constituind plată anticipată
în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării, reţinerii şi
virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit,
după caz. Impozitul calculat şi reţinut, reprezentând plată
anticipată, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul
fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei de
impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de către
contribuabil prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net
anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor
art. 66 alin. (7)."
62. La articolul 67, alineatul (7) se abrogă.
63. La articolul 70, alineatul (9) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(9) Impozitul pe veniturile din pensii se reţine şi se virează
integral la bugetul de stat."
64. La articolul 74, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(2) Orice contribuabil care desfăşoară o activitate agricolă
prevăzută la art. 71 pentru care venitul se determină pe bază
de normă de venit are obligaţia de a depune anual o declaraţie
la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a
anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei activităţi pe care
contribuabilul începe să o desfăşoare după data de 25 mai,
declaraţia se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la
care contribuabilul începe să desfăşoare activitatea.
(3) În cazul unui contribuabil care determină venitul net din
activităţi agricole pe baza datelor din contabilitatea în partidă
simplă, acesta este obligat să efectueze plăţi anticipate, aferente
acestor venituri, la bugetul de stat, la termenele prevăzute la
art. 82 alin. (3)."
65. La articolul 771, alineatul (5) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(5) Camerele notarilor publici vor actualiza cel puţin o dată
pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor
imobile, care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale
Ministerului Finanţelor Publice."
66. La articolul 78 alineatul (1), literele c) şi e) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
,,c) venituri, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite
bunuri, servicii şi alte drepturi, primite de persoanele fizice
pensionari, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă
sau în baza unor legi speciale;
...............................................................................................
e) venituri primite de persoanele fizice din activităţile
menţionate la art. 52 alin. (1) lit. a)Że), în cazul în care
contribuabilul a exercitat opţiunea de impozitare a acestor
venituri potrivit prevederilor art. 79. Opţiunea de impunere a
venitului brut se exercită în scris, în momentul încheierii fiecărui
raport juridic/contract şi este aplicabilă veniturilor realizate ca
urmare a activităţii desfăşurate pe baza acestuia."
67. La articolul 80, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 80. Ż (1) Venitul net anual impozabil se stabileşte de
către contribuabil pe fiecare sursă din categoriile de venituri
menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) prin deducerea din venitul net
anual a pierderilor fiscale reportate şi se înscrie în declaraţia de
impunere."
68. La articolul 81, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(3) Contribuabilii care în anul anterior au realizat pierderi şi
cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul
fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimează că vor
realiza venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal
11
estimativă de venit."
69. La articolul 82, alineatele (2)Ż(5) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent
pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul
anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după
caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor,
potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea
termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au
obligaţia efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate
pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa
dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în
anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate
de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se
repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului
fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse în luna
decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent
perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării,
pe baza declaraţiei de impunere. Plăţile anticipate pentru
veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor
din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între părţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din
contabilitatea în partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în care,
potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei
bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută,
determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza
cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca
Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se
efectuează impunerea.
(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la
data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Fac
excepţie veniturile din arendare, pentru care contribuabilul
stabileşte impozitul, pe baza declaraţiei de impunere.
Contribuabilii care determină venitul net din activităţi agricole,
potrivit art. 72 şi 73, datorează plăţi anticipate către bugetul de
stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale,
astfel: 50% din impozit până la data de 1 septembrie inclusiv şi
50% din impozit până la data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plăţi
anticipate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca
bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a
fost depusă o declaraţie privind venitul estimat pentru anul
curent, sau venitul net din declaraţia de impunere pentru anul
fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăţilor anticipate se
utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1)."
70. La articolul 82, după alineatul (5) se introduce un nou
alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
,,(6) Plăţile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate
între părţi în care chiria este exprimată în lei, potrivit prevederilor
art. 63 alin. (2), precum şi pentru veniturile din activităţi
independente şi agricole, impuse pe baza normelor de venit,
reprezintă impozit final."
71. Articolul 83 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Declaraţia de impunere
Art. 83. Ż (1) Contribuabilii care realizează, individual sau
într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente,
venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi
agricole, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o
declaraţie de impunere la organul fiscal competent, pentru
fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor
celui de realizare a venitului. Declaraţia de impunere se
completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru
veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va
fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(2) Declaraţia de impunere se completează şi pentru câştigul
net anual/pierderea netă anuală, generată de:
a) tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât părţile sociale şi
valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;
b) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe
bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(3) Nu se depun declaraţii de impunere pentru următoarele
categorii de venituri:
a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu
excepţia contribuabililor care au depus declaraţii de venit
estimativ în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi
anticipate, conform legii;
b) venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la art. 63
alin. (2), a căror impunere este finală;
c) venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor,
pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au
regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare,
depuse de contribuabilii prevăzuţi la art. 60;
d) venituri din investiţii, cu excepţia celor prevăzute la
alin. (2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a
căror impunere este finală;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activităţi agricole, a căror impunere este finală
potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
g) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;
h) venituri din alte surse."
72. La articolul 84, titlul se modifică după cum urmează:
,,Stabilirea impozitului pe venitul net anual impozabil şi
termenul de plată"
73. La articolul 84, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,Art.
84.
Ż
(1)
Impozitul
pe
venitul
net
anual
impozabil/câştigul net anual datorat este calculat de contribuabil,
pe baza declaraţiei de impunere, prin aplicarea cotei de 16%,
respectiv a cotelor prevăzute la art. 67 alin. (3) lit. a), asupra
venitului net anual impozabil/câştigului net anual din anul fiscal,
după caz.
.....................................
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1), (2) şi (3)
se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, în conformitate cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
12
alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
,,(11) Data de 25 mai inclusiv a fiecărui an fiscal se constituie
atât termen de declarare, cât şi termen de plată a impozitului pe
venit."
75. La articolul 84, alineatele (5) şi (6) se abrogă.
76. La articolul 86, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(4) Asocierile au obligaţia să depună la organul fiscal
competent, până la data de 15 martie a anului următor, declaraţii
anuale de venit, conform modelului stabilit de Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală, care vor cuprinde şi distribuţia venitului
net/pierderii pe asociaţi."
77. La articolul 90, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(3) Contribuabilii care obţin venituri din străinătate conform
alin. (1) au obligaţia să le declare potrivit declaraţiei de
impunere, până la data de 25 mai a anului următor celui de
realizare a venitului."
78. La articolul 90, alineatele (4) şi (5) se abrogă.
79. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Definitivarea impunerii pe anul fiscal
Art. 95. Ż (1) Pentru definitivarea impozitului aferent
venitului realizat în anul fiscal 2006 se va elabora formularistica
necesară, ce va fi aprobată prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
(2) Pentru definitivarea impozitului aferent venitului realizat
într-un an fiscal se va elabora formularistica necesară, ce va fi
aprobată prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală."
80. La articolul 115 alineatul (1), litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,a) dividende de la un rezident;".
81. Articolul 116 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Reţinerea impozitului din veniturile impozabile obţinute
din România de nerezidenţi"
Art. 116. Ż (1) Impozitul datorat de nerezidenţi pentru
veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se
reţine şi se plăteşte la bugetul de stat de către plătitorii de
venituri.
(2)
Impozitul
datorat
se
calculează
prin
aplicarea
următoarelor cote asupra veniturilor brute:
a) 10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacă
beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică
rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau în unul
dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv
Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau un
sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al
Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein,
Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.
Această cotă de impunere se aplică în perioada de tranziţie de
la data aderării României la Uniunea Europeană şi până la data
de 31 decembrie 2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al
dobânzilor sau redevenţelor să deţină minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică
română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se
încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor;
b) 10% pentru dividendele plătite de o întreprindere, care
este persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul
social în România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, unei
persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein,
Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi
dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt
stat membru al Uniunii Europene ori al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb;
c) 20% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc,
prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
d) 16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obţinute din
România, aşa cum sunt enumerate la art. 115, cu excepţia
veniturilor din dobânzile obţinute la depozitele la termen,
depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de
depozit şi instrumentele de economisire dobândite anterior datei
de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică cota de impozit de la
data constituirii/dobândirii.
(3) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se
calculează după cum urmează:
a) pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de
nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau
membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice
române, potrivit art. 57;
b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul
asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 70.
(4) Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul
plăţii venitului şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.
Impozitul se calculează, se reţine şi se plăteşte, în lei, la bugetul
de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de
Banca Naţională a României, valabil în ziua reţinerii impozitului
pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu
au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului
în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe
dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 ianuarie
a anului următor.
(5) Pentru veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la
termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire
la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în
România, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii
de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul de depozit
al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul
certificatelor de depozit şi al instrumentelor de economisire.
Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/
răscumpărării.
(6) Reînnoirea depozitelor/instrumentelor de economisire va
fi asimilată cu constituirea unui nou depozit/achiziţionarea unui
nou instrument de economisire.
(7) Impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de
plătitorul acestor venituri în momentul înregistrării în contul
curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în
13
economisire sau în momentul în care dobânda se transformă în
împrumut ori în capital, după caz.
(8) Modul de determinare şi/sau de declarare a veniturilor
obţinute din transferul titlurilor de participare la o persoană
juridică română va fi stabilit prin norme.
(9) Pentru orice venit impozitul ce trebuie reţinut, în
conformitate cu prezentul capitol, este impozit final."
82. La articolul 117, literele h) şi j) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
,,h) dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană
juridică română sau persoană juridică cu sediul social în
România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, unei persoane
juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene
sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul
Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un
stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru
al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, sunt scutite de impozit, dacă persoana juridică străină
beneficiară a dividendelor întruneşte cumulativ următoarele
condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute la art. 201
alin. (4);
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru al
Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei Europene
a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein,
Regatul Norvegiei, este considerată a fi rezidentă a statului
respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei
impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că este
rezident în scopul impunerii în afara Uniunii Europene sau
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei;
3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat
membru al Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, impozit pe profit sau un
impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări;
4. deţine minimum 10% din capitalul social al întreprinderii
persoană juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel
puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului.
Dacă beneficiarul dividendelor este un sediu permanent al
unei persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii
Europene sau într-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul
Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau
al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, pentru acordarea
acestei scutiri persoana juridică străină pentru care sediul
permanent îşi desfăşoară activitatea trebuie să întrunească
cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1Ż4.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică română
care plăteşte dividendul trebuie să îndeplinească cumulativ
următoarele condiţii:
1. este o societate înfiinţată în baza legii române şi are una
dintre următoarele forme de organizare: societate pe acţiuni,
societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere
limitată;
2. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică cu sediul
social în România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, care
plăteşte dividendul, trebuie să plătească impozit pe profit, potrivit
prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
.....................................
j) începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi
sau redevenţe, aşa cum sunt definite la art. 12419, obţinute din
România de persoane juridice rezidente în statele membre ale
Uniunii Europene sau ale Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul
Norvegiei, sau de un sediu permanent al unei întreprinderi
dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt
stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul
efectiv al dobânzilor sau redevenţelor deţine minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică
română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se
încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor;".
83. La articolul 117, după litera k) se introduce o nouă
literă, litera l), cu următorul cuprins:
,,l) dobânzile şi/sau dividendele plătite către fonduri de pensii,
astfel cum sunt ele definite în legislaţia statului membru al
Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene
a Liberului Schimb."
84. Articolul 118 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale
convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei
Uniunii Europene
Art. 118. Ż (1) În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este
rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie
pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică
venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din
România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în
convenţie care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care
sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau în
convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de
impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al
unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică
venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România este
cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia
Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri.
Legislaţia Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu
statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb.
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a
dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul
are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul
realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de
către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, precum
şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică
îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei
14
respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se
prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În
momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi, după
caz, a declaraţiei prin care se indică calitatea de beneficiar se
aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau
ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea
impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest
sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că
beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa
fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de
evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada
în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de
beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi
dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz,
declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire
cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de
deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul persoanei
juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare
prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de
contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar
acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul
de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac
plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul
următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de
rezidenţă.
(3) În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc
cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din
legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus
poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a
persoanei nerezidente.
Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile
plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea
depun o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul
de venit rezident român.
Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana
nerezidentă în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia
statului român.
Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală
rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a
dublei impuneri, respectiv a legislaţiei Uniunii Europene
coroborat cu legislaţia internă, după caz, se efectuează
independent de situaţia obligaţiilor fiscale ale contribuabilului
rezident român, plătitor al venitului către nerezident, obligat
potrivit legii să facă stopajul la sursă.
(4) Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru rezidenţii
români, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a
documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din
statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme."
85. La articolul 119, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 119. Ż (1) Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la
sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii,
conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o declaraţie
privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare
beneficiar de venit la organul fiscal competent, până la data de
30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat."
86. La articolul 120, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 120. Ż (1) Orice nerezident poate depune, personal sau
printr-un împuternicit, o cerere la autoritatea fiscală competentă,
prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a
impozitului plătit către bugetul de stat de el însuşi sau de o altă
persoană, în numele său."
87. La articolul 124, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 124. Ż (1) Orice persoană juridică străină are obligaţia
de a plăti impozitul pe reprezentanţă la bugetul de stat, în două
tranşe egale, până la datele de 25 iunie şi 25 decembrie
inclusiv."
88. La articolul 12418, alineatele (10) şi (11) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,(10) Prevederile prezentului capitol nu se vor aplica unei
întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al
unei întreprinderi a altui stat membru, atunci când condiţiile
stabilite la art. 12420 lit. b) nu au fost menţinute pentru o
perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
(11) Îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul articol şi de
art. 12420 va fi dovedită la data plăţii dobânzilor sau redevenţelor
printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în
prezentul articol nu a fost atestată la data plăţii, se va aplica
reţinerea impozitului la sursă."
89. La articolul 12418, alineatul (12) se abrogă.
90. La articolul 12418, alineatele (13)Ż(16) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,(13) În sensul alin. (11), atestarea care va fi prezentată în
legătură cu fiecare contract de plată trebuie să fie valabilă pentru
un an de la data emiterii acestei atestări şi va conţine
următoarele informaţii:
a)
dovada
rezidenţei,
în
scopul
impozitării,
pentru
întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe din
România şi, când este necesar, dovada existenţei unui sediu
permanent atestat de autoritatea fiscală a statului membru în
care întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe este
rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul
permanent;
b) deţinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobânzilor sau
redevenţelor de către întreprinderea care primeşte astfel de
plăţi, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenţa
condiţiilor în conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu
permanent este beneficiarul plăţii;
c) îndeplinirea cerinţelor, în conformitate cu prevederile
art. 12420 lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii primitoare;
d) o deţinere minimă, în conformitate cu prevederile
art. 12420 lit. b);
e) perioada pentru care deţinerea la care se face referire la
lit. d) a existat.
Se poate solicita în plus justificarea legală pentru plăţile din
cadrul contractului, de exemplu se poate solicita contractul de
împrumut sau contractul de licenţă.
(14) Dacă cerinţele pentru acordarea scutirii încetează să fie
îndeplinite, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va
informa imediat întreprinderea plătitoare sau sediul permanent
plătitor.
15
permanent a reţinut impozitul la sursă asupra venitului ce urma
să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta
poate face o cerere pentru restituirea acestui impozit reţinut la
sursă. În acest sens se va solicita informaţia specificată la
alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie să fie
transmisă în cadrul termenului legal de prescripţie.
(16) Impozitul reţinut la sursă în plus va fi restituit într-un
interval de un an de la primirea cererii de restituire a impozitului
şi a informaţiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod
rezonabil. Dacă impozitul reţinut la sursă nu a fost restituit în
perioada menţionată, întreprinderea primitoare sau sediul
permanent va fi îndreptăţit, la expirarea anului în cauză, să
solicite dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care
trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula corespunzător
prevederilor Codului de procedură fiscală."
91. La articolul 12420 litera a) punctul (iii), se introduce o
nouă liniuţă cu următorul cuprins:
,,Ż în Bulgaria;".
92. La articolul 12421 alineatul (1), partea introductivă se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Art. 12421. Ż (1) Nu se vor acorda beneficiile prezentului
capitol în următoarele cazuri:".
93. La articolul 12426, după litera w) se introduc două noi
litere, literele x) şi y), cu următorul cuprins:
,,x) societăţi cunoscute în legislaţia română ca: societăţi în
nume colectiv, societăţi în comandită simplă, societăţi pe
acţiuni, societăţi în comandită pe acţiuni, societăţi cu
răspundere limitată;
y) societăţi cunoscute în legislaţia bulgară ca:
, ,
."
94. La titlul V, denumirea capitolului V se modifică după
cum urmează:
,,CAPITOLUL V
Schimb de informaţii în domeniul impozitelor directe"
95. La articolul 1251 alineatul (1), punctele 7, 13, 14 şi 32
se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,7. produse accizabile sunt produsele energetice, alcoolul şi
băuturile alcoolice şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite la
titlul VII din prezenta lege, cu excepţia gazului distribuit prin
sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi a energiei electrice;
.......................................
13. importator reprezintă persoana pe numele căreia sunt
declarate bunurile, în momentul în care taxa la import devine
exigibilă, conform art. 136, şi care în cazul importurilor taxabile
este obligată la plata taxei conform art. 1511;
14. întreprindere mică reprezintă o persoană impozabilă care
aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152 sau, după
caz, un regim de scutire echivalent, în conformitate cu
prevederile legale ale statului membru în care persoana este
stabilită, potrivit art. 281Ż292 din Directiva 112;
....................................
32. vânzarea la distanţă reprezintă o livrare de bunuri care
sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat
membru de către furnizor sau de altă persoană în numele
acestuia către un cumpărător persoană impozabilă sau
persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea
prevăzută la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană
neimpozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (2)Ż(7)."
96. La articolul 1251, alineatele (2) şi (3) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,(2) În înţelesul prezentului titlu:
a) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în România este considerată a fi stabilită în
România;
b) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României se consideră că este stabilită în
România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă
dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane
pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de
servicii impozabile;
c) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României şi care are un sediu fix în România
conform lit. b) este considerată persoană impozabilă care nu
este stabilită în România pentru livrările de bunuri sau prestările
de servicii realizate la care sediul fix de pe teritoriul României nu
participă.
(3) Mijloacele de transport noi la care se face referire la
art. 126 alin. (3) lit. b) şi la art. 143 alin. (2) lit. b) sunt cele
prevăzute la lit. a) şi care îndeplinesc condiţiile de la lit. b),
respectiv:
a) mijloacele de transport reprezintă o navă care depăşeşte
7,5 m lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare
depăşeşte 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui
capacitate depăşeşte 48 cm3 sau a cărui putere depăşeşte
7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau bunuri, cu
excepţia:
1. navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate pentru
transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru
pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori
asistenţă pe mare; şi
2. aeronavelor utilizate de companiile aeriene care
realizează în principal transport internaţional de persoane şi/sau
de bunuri cu plată;
b) condiţiile care trebuie îndeplinite sunt:
1. în cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu
mai mult de 6 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi
efectuat deplasări care depăşesc 6.000 km;
2. în cazul unei nave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult
de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat
deplasări a căror durată totală depăşeşte 100 de ore;
3. în cazul unei aeronave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai
mult de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat
zboruri a căror durată totală depăşeşte 40 de ore."
97. La articolul 126 alineatul (8), litera b) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,b) achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul
unei operaţiuni triunghiulare, pentru care locul este în România
în conformitate cu prevederile art. 1321 alin. (1), atunci când sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
1. achiziţia de bunuri este efectuată de către o persoană
impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care nu este
stabilită în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în
alt stat membru;
16
ulterioare a bunurilor respective, în România, de către
cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;
3. bunurile astfel achiziţionate de către cumpărătorul
revânzător prevăzut la pct. 1 sunt expediate sau transportate
direct în România, dintr-un alt stat membru decât cel în care
cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA,
către persoana căreia urmează să îi efectueze livrarea
ulterioară, denumită beneficiarul livrării ulterioare;
4. beneficiarul livrării ulterioare este o altă persoană
impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în
scopuri de TVA în România;
5. beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat în
conformitate cu art. 150 alin. (4) ca persoană obligată la plata
taxei pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător
prevăzut la pct. 1."
98. La articolul 127, după alineatul (2) se introduce un
nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
,,(21) Situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări
de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin
norme."
99. La articolul 127, alineatul (8) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(8) În condiţiile şi în limitele prevăzute în norme, este
considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane
impozabile stabilite în România care, independente fiind din
punct de vedere juridic, sunt în relaţii strânse una cu alta din
punct de vedere organizatoric, financiar şi economic."
100. La articolul 128 alineatul (8), litera e) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul
campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor sau
pentru demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte
bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor în condiţiile
stabilite prin norme;".
101. La articolul 129, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în
nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare
de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi
serviciile respective."
102. La articolul 129 alineatul (3), litera b) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,b) cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea
fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt:
transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor,
licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;".
103. La articolul 129, alineatul (6) se abrogă.
104. La articolul 132 alineatul (1), literele e) şi f) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,e) în cazul livrării de gaze prin sistemul de distribuţie a
gazelor naturale sau al livrării de energie electrică către un
comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră locul
unde comerciantul persoană impozabilă îşi are sediul activităţii
economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile sau,
în absenţa unui astfel de sediu, locul în care acesta are
domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită. Comerciantul
persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei
activitate principală în ceea ce priveşte cumpărările de gaz şi
energie electrică o reprezintă revânzarea de astfel de produse
şi al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil;
f) în cazul livrării de gaze prin sistemul de distribuţie a gazelor
naturale sau de energie electrică, în situaţia în care o astfel de
livrare nu se regăseşte la lit. e), locul livrării reprezintă locul în
care cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv gazul natural
sau energia electrică. În situaţia în care bunurile nu sunt
consumate de cumpărător, ci sunt livrate unei alte persoane,
partea neutilizată de gaz sau energie electrică se consideră ca
fiind utilizată şi consumată la locul în care noul cumpărător îşi
are sediul activităţii economice sau are un sediu fix pentru care
se livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se
consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul în
care îşi are domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită."
105. La articolul 1321, alineatul (5) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(5) Prevederile alin. (2) nu se vor aplica în cazul operaţiunilor
triunghiulare, atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în
scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 153 face
dovada că a efectuat o achiziţie intracomunitară neimpozabilă
pe teritoriul altui stat membru, în condiţii similare celor prevăzute
la art. 126 alin. (8) lit. b), în vederea efectuării unei livrări
ulterioare în acel alt stat membru. Obligaţiile persoanelor
implicate în operaţiuni triunghiulare sunt prevăzute în norme."
106. Articolul 133 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Locul prestării de servicii
Art. 133. Ż (1) În vederea aplicării regulilor referitoare la locul
de prestare a serviciilor:
a) o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau
operaţiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate
cu art. 126 alin. (1)Ż(4) este considerată persoană impozabilă
pentru toate serviciile care i-au fost prestate;
b) o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în
scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.
(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană
impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva
persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii
sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix
al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care
persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de
prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix
al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de
loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde
persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(3) Locul de prestare a serviciilor către o persoană
neimpozabilă este locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul
activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un
sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care
persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice,
locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul
sediu fix. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de
prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită.
17
următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:
a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările
de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv
serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în
sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, precum
tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, de
acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru
servicii de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţii,
precum serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care
asigură supravegherea pe şantier;
b) locul unde se efectuează transportul, în funcţie de
distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;
c) locul prestării efective, în cazul serviciilor principale şi
auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive,
ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte activităţi
similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile
prestate de organizatorii acestor activităţi;
d) locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant şi
catering, cu excepţia celor prestate efectiv la bordul navelor, al
aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părţi a unei
operaţiuni de transport de călători efectuate în cadrul
Comunităţii;
e) locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la
dispoziţia clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui
mijloc de transport. Prin termen scurt se înţelege posesia sau
utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de
maximum 30 de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o
perioadă de maximum 90 de zile;
f) locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile
de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, al
aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni
de transport de călători efectuată în Comunitate. Parte a unei
operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate
înseamnă acea parte a operaţiunii efectuate, fără escală în afara
Comunităţii, între punctul de plecare şi punctul de sosire a
transportului de călători. Punctul de plecare a unui transport de
călători înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea
călătorilor în interiorul Comunităţii, dacă este cazul, după o
oprire în afara Comunităţii. Punctul de sosire a unui transport
de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în
interiorul Comunităţii a călătorilor care s-au îmbarcat în
Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara
Comunităţii. În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur
este considerat o operaţiune de transport separată.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), locul următoarelor
servicii este considerat a fi:
a) locul în care este efectuată operaţiunea principală în
conformitate cu prevederile prezentului titlu, în cazul serviciilor
prestate de un intermediar care acţionează în numele şi în
contul altei persoane şi beneficiarul este o persoană
neimpozabilă;
b) locul unde are loc transportul, proporţional cu distanţele
parcurse, în cazul serviciilor de transport de bunuri, altul decât
transportul
intracomunitar
de
bunuri,
către
persoane
neimpozabile;
c) locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri,
pentru serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate
către persoane neimpozabile. Prin transport intracomunitar de
bunuri se înţelege orice transport de bunuri ale cărui loc de
plecare şi loc de sosire sunt situate pe teritoriile a două state
membre diferite. Loc de plecare înseamnă locul unde începe
efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanţele parcurse
pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc de
sosire înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de
bunuri;
d) locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane
neimpozabile, în cazul următoarelor:
1. servicii constând în activităţi accesorii transportului,
precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare
acestora;
2. servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile
corporale;
3. evaluări ale bunurilor mobile corporale;
e) locul unde beneficiarul este stabilit sau îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită, dacă respectivul beneficiar este
o persoană neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, în cazul
următoarelor servicii:
1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor
mijloacelor de transport;
2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor
mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
3. transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor,
licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate;
5. serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi avocaţilor,
contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte
servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de
informaţii;
6. operaţiunile de natură financiar-bancară şi de asigurări,
inclusiv reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
7. punerea la dispoziţie de personal;
8. acordarea accesului la sistemele de distribuţie a gazelor
naturale şi a energiei electrice, inclusiv serviciile de transport şi
transmitere prin intermediul acestor sisteme, precum şi alte
prestări de servicii legate direct de acestea;
9. serviciile de telecomunicaţii. Sunt considerate servicii de
telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea
şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau
informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau
alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de
utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau
recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi
furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii. În cazul
în care serviciile de telecomunicaţii sunt prestate de către o
persoană care îşi are stabilit sediul activităţii economice în afara
Comunităţii sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la
care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al
activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană
neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării
este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în
România;
18
serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sunt prestate de
către o persoană care îşi are stabilit sediul activităţii sale
economice în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în afara
Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în
absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix,
îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara
Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită,
are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se
consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au
fost efectiv utilizate în România;
11. serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul serviciilor
furnizate pe cale electronică, prestate de o persoană care îşi
are sediul activităţii economice în afara Comunităţii sau care
deţine un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt
prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice
sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa
obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă
care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în
România, se consideră că locul prestării este în România;
12. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea,
total sau parţial, a unei activităţi economice sau a unui drept
prevăzut la prezenta literă.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru serviciile
de închiriere de mijloace de transport, altele decât cele de
închiriere pe termen scurt, şi pentru serviciile de leasing de
mijloace de transport, se consideră că locul prestării este:
a) în România, când aceste servicii sunt prestate de o
persoană impozabilă care îşi are sediul activităţii economice sau
care are un sediu fix în afara Comunităţii, de la care serviciile
sunt prestate, către un beneficiar persoană neimpozabilă care
este stabilit sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită
în România, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor
au loc în România;
b) în afara Comunităţii, când aceste servicii sunt prestate de
o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice sau
un sediul fix în România, de la care serviciile sunt prestate, către
un beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi
are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii,
dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara
Comunităţii.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru serviciile
constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea,
descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora, servicii
constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale şi evaluări
ale bunurilor mobile corporale, servicii de transport de bunuri
efectuate în România, când aceste servicii sunt prestate către o
persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul Comunităţii, locul
prestării se consideră a fi în România dacă utilizarea şi
exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România."
107. La articolul 134, după alineatul (3) se introduc patru
noi alineate, alineatele (4)Ż(7), cu următorul cuprins:
,,(4) Regimul de impozitare aplicabil pentru operaţiunile
impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul
generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1342 alin. (2),
pentru care se aplică regimul de impozitare în vigoare la data
exigibilităţii taxei.
(5) În cazul schimbării regimului de impozitare se va proceda
la regularizare pentru a se aplica regimul de impozitare în
vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii pentru
cazurile prevăzute la art. 1342 alin. (2) lit. a), numai dacă factura
este emisă pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau
a prestării de servicii, şi la art. 1342 alin. (2) lit. b), dacă a fost
încasat un avans pentru valoarea parţială a livrării de bunuri sau
a prestării de servicii. Prevederile acestui alineat nu se aplică
pentru micile întreprinderi prevăzute la art. 152, care se
înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (4) şi (5), în cazul
modificărilor de cote se aplică prevederile art. 140 alin. (3) şi (4),
iar pentru operaţiunile prevăzute la art. 160 regimul aplicabil este
cel de la data la care intervine exigibilitatea taxei.
(7) În cazul prestărilor de servicii pentru care au fost încasate
avansuri pentru valoarea parţială a prestării de servicii şi/sau au
fost emise facturi pentru valoarea parţială a prestării de servicii
până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv, dar faptul generator
de taxă intervine după această dată, se aplică prevederile
alin. (4) şi (5)."
108. Articolul 1341 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de
servicii
Art. 1341. Ż (1) Faptul generator intervine la data livrării
bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute
în prezentul capitol.
(2) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de
consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant
la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de
consignatar clienţilor săi.
(3) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a
verificării conformităţii, se consideră că livrarea bunurilor are loc
la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
(4) Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că
livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile
din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de
producţie.
(5) Prin norme sunt definite contractele de consignaţie,
stocurile la dispoziţia clientului, bunurile livrate în vederea testării
sau a verificării conformităţii.
(6) Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri
imobile, data livrării este data la care intervine transferul
dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar. Prin
excepţie, în cazul contractelor care prevăd că plata se
efectuează în rate sau al oricărui alt tip de contract care prevede
că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii
ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing, data
livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.
(7) Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi
succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă,
cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate
efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte
de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc
serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile
contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.
Totuşi, perioada de decontare nu poate depăşi un an.
19
se efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la alin. (7),
cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de
telefonie, livrările de energie electrică şi altele asemenea, se
consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele
specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a
serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada
de decontare nu poate depăşi un an.
(9) În cazul operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare
şi arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare
dată specificată în contract pentru efectuarea plăţii.
(10) Pentru prestările de servicii pentru care taxa este
datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu
art. 150 alin. (2), care sunt prestate continuu pe o perioadă mai
mare de un an şi care nu determină decontări sau plăţi în cursul
acestei perioade, se consideră efectuate la expirarea fiecărui an
calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat."
109. La articolul 1342, după alineatul (2) se introduce un
nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
,,(3) Taxa este exigibilă la data la care intervine oricare dintre
evenimentele menţionate la art. 138. Totuşi, regimul de
impozitare şi cotele aplicabile sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii
de bază care a generat aceste evenimente."
110. La articolul 137 alineatul (1), litera e) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,e) în cazul schimbului prevăzut la art. 130 şi, în general,
atunci când plata se face parţial ori integral în natură sau atunci
când valoarea plăţii pentru o livrare de bunuri ori o prestare de
servicii nu a fost stabilită de părţi sau nu poate fi uşor stabilită,
baza de impozitare se consideră ca fiind valoarea de piaţă
pentru respectiva livrare/prestare. În sensul prezentului titlu,
valoare de piaţă înseamnă suma totală pe care, pentru
obţinerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul
respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la
care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui
să o plătească în condiţii de concurenţă loială unui furnizor ori
prestator independent de pe teritoriul statului membru în care
livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când nu poate
fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii
comparabilă, valoarea de piaţă înseamnă:
1. pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât preţul
de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în
absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilit la
momentul livrării;
2. pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât
costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea
serviciului."
111. La articolul 137 alineatul (3), litera e) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în
contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia,
precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele
şi în contul unei alte persoane."
112. La articolul 138, litera b) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea,
calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate,
precum şi în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru
livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris
între părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive
şi irevocabile sau în urma unui arbitraj;".
113. La articolul 1381, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) Baza de impozitare cuprinde şi accizele datorate sau
achitate în România de persoana care efectuează achiziţia
intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după
efectuarea achiziţiei intracomunitare de bunuri, persoana care a
achiziţionat bunurile obţine o rambursare a accizelor achitate în
statul membru în care a început expedierea sau transportul
bunurilor, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare
efectuate în România se reduce corespunzător."
114. La articolul 141 alineatul (2) litera f), partea
introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor
pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin
excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi,
de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul
prezentului articol, se definesc următoarele:".
115. La articolul 143 alineatul (1), litera c) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,c) prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile
accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141,
legate direct de exportul de bunuri;".
116. La articolul 143 alineatul (1) litera i), partea
introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,i) în cazul aeronavelor utilizate de companiile aeriene care
realizează în principal transport internaţional de persoane şi/sau
de bunuri cu plată, următoarele operaţiuni:".
117. La articolul 144 alineatul (1), litera c) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a)
sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile
aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);".
118. La articolul 145 alineatul (5), litera a) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,a) taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul altei
persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi taxa
aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane,
care nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor
efectuate conform art. 137 alin. (3) lit. e);".
119. La articolul 146, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 146. Ż (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a
taxei,
persoana
impozabilă
trebuie
să
îndeplinească
următoarele condiţii:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care
i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost
ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o
persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate
cu prevederile art. 155;
b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să
îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie
prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă
este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) Ż (6), să
deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155
sau documentele prevăzute la art. 1551 alin. (1);
20
cele prevăzute la lit. d), să deţină declaraţia vamală de import
sau actul constatator emis de organele vamale, care să
menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor din
punctul de vedere al taxei, precum şi documente care să ateste
plata taxei de către importator sau de către altă persoană în
contul său. Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau
care efectuează importuri de bunuri în România din punct de
vedere al TVA, pentru care nu au obligaţia de a depune
declaraţii vamale de import, trebuie să deţină o declaraţie de
import pentru TVA şi accize;
d) pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat
conform art. 157 alin. (4) şi (5), să deţină declaraţia vamală de
import sau actul constatator emis de organele vamale, care să
menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor în
scopuri de taxă, precum şi suma taxei datorate. De asemenea,
persoana impozabilă trebuie să înscrie taxa pe valoarea
adăugată ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale
în care ia naştere exigibilitatea;
e) pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de
bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 1551
alin. (1);
f) pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie
intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 1301 alin. (2) lit. a),
să deţină documentul prevăzut la art. 155 alin. (4), emis în statul
membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, sau
documentul prevăzut la art. 1551 alin. (1)."
120. Articolul 1472 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Rambursarea
taxei
către
persoane
impozabile
neînregistrate în scopuri de TVA în România şi rambursarea
TVA de către alte state membre către persoane impozabile
stabilite în România
Art. 1472. Ż (1) În condiţiile stabilite prin norme:
a) persoana impozabilă nestabilită în România, care este
stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate
beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate
pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în
România;
b) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România,
nestabilită în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei
achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate
în România, dacă, în conformitate cu legile ţării unde este
stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea
acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte
impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă;
c) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, dar
care efectuează în România o livrare intracomunitară de
mijloace de transport noi scutită, poate solicita rambursarea
taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta în România
a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate
să depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către
această persoană a mijloacelor de transport noi respective ar fi
livrare taxabilă. Dreptul de deducere ia naştere şi poate fi
exercitat doar în momentul livrării intracomunitare a mijlocului
de transport nou;
d) persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată
şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în
România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente
operaţiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte
situaţii prevăzute prin norme.
(2) Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia
de rambursarea TVA achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii efectuate în alt stat membru, în condiţiile
prevăzute în norme.
(3) În cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a)
a fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă,
organele fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod
eronat şi orice penalităţi şi dobânzi aferente, fără să contravină
dispoziţiilor privind asistenţa reciprocă pentru recuperarea TVA.
(4) În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă
a fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente
vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către
persoana impozabilă în cauză până la concurenţa sumei
neplătite."
121. La articolul 149 alineatul (1), litera a) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
,,a) bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe,
definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, a căror durată normală de
funcţionare este egală sau mai mare de 5 ani, precum şi
operaţiunile de construcţie, transformare sau modernizare a
bunurilor imobile, exclusiv reparaţiile sau lucrările de întreţinere
a acestor active, chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni
sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing
sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la
dispoziţia unei alte persoane;".
122. La articolul 149 alineatul (3), literele a) şi b) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,a) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost
achiziţionate sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate
la alin. (2) lit. a), dacă acestea au fost achiziţionate sau fabricate
după data aderării;
b) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt
recepţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2)
lit. b), care sunt construite, şi se efectuează pentru suma
integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv
pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă
anul primei utilizări este anul aderării sau un alt an ulterior anului
aderării;".
123. La articolul 149, alineatul (5) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(5) Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se
efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2).
Ajustarea deducerii se face în perioada fiscală în care intervine
evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru
toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare,
incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare.
Prin norme se stabilesc reguli tranzitorii pentru situaţia în care
pentru anul 2007 s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (4)
lit. a) pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa
dedusă iniţial;
21
efectuează de persoanele impozabile care au aplicat pro rata
de deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o
cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial şi
se efectuează în ultima perioadă fiscală a anului calendaristic,
pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei
deduse în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2);
c) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) şi d), ajustarea
se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul
care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând
anul în care apare obligaţia ajustării;
d) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se
efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138,
conform procedurii prevăzute în norme."
124. La articolul 149, după alineatul (5) se introduce un
nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:
,,(51) Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin
evenimente care vor genera ajustarea în favoarea persoanei
impozabile sau în favoarea statului, ajustările prevăzute la
alin. (5) lit. a) şi c) se vor efectua pentru acelaşi bun de capital
succesiv în cadrul perioadei de ajustare ori de câte ori apar
respectivele evenimente."
125. Articolul 150 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunile
taxabile din România
Art. 150. Ż (1) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea
adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu
prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care
efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepţia
cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei
conform alin. (2) Ż (6) şi art. 160.
(2) Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv
de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri
de TVA conform art. 153 sau 1531, care este beneficiar al
serviciilor care au locul prestării în România conform art. 133
alin. (2) şi care sunt furnizate de către o persoană impozabilă
care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este
considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii
pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2),
chiar dacă este înregistrată în România conform art. 153 alin. (4)
sau (5).
(3) Taxa este datorată de orice persoană înregistrată conform
art. 153 sau 1531, căreia i se livrează gaze naturale sau energie
electrică în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) sau f),
dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care
nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită
pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României
conform prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar dacă este
înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153
alin. (4) sau (5).
(4) Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana
juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 sau 1531, care este beneficiarul unei livrări ulterioare
efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele
condiţii:
1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în
România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru
şi să fi efectuat o achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în
România, care nu este impozabilă conform art. 126 alin. (8)
lit. b); şi
2. bunurile aferente achiziţiei intracomunitare, prevăzute la
pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul
revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât
statul în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri
de TVA, direct către beneficiarul livrării; şi
3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul
livrării ulterioare ca persoană obligată la plata taxei pentru
livrarea respectivă.
(5) Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile
ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a)
şi d).
(6) În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2) Ż (5), în
cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este
realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în
România sau nu este considerată a fi stabilită pentru
respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul
României conform prevederilor art. 1251 alin. (2) şi care nu este
înregistrată în România conform art. 153, persoana obligată la
plata taxei este persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România,
dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al
unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România,
conform art. 132 sau 133.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
a) atunci când persoana obligată la plata taxei, conform
alin. (1), este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar
nu în România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite
prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană
obligată la plata taxei;
b) atunci când persoana obligată la plata taxei, conform
alin. (1), este o persoană impozabilă care nu este stabilită în
Comunitate, respectiva persoană este obligată, în condiţiile
stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca
persoană obligată la plata taxei."
126. Articolul 151 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Persoana obligată la plata taxei pentru achiziţii
intracomunitare
Art. 151. Ż (1) Persoana care efectuează o achiziţie
intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform
prezentului titlu, este obligată la plata taxei.
(2) Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru
achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), este:
a) o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în
România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin
norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană
obligată la plata taxei;
b) o persoană impozabilă care nu este stabilită în
Comunitate, respectiva persoană este obligată, în condiţiile
stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca
persoană obligată la plata taxei."
22
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,(3) Furnizorul sau prestatorul este ţinut răspunzător
individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care
persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform
art. 150 alin. (2) Ż (4) şi (6), dacă factura prevăzută la art. 155
alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1):"
128. La articolul 1512, alineatele (6) şi (7) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,(6) Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe
valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8,
antrepozitarul şi transportatorul bunurilor din antrepozit sau
persoana responsabilă pentru transport sunt ţinuţi răspunzători
individual şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu persoana
obligată la plata acesteia, conform art. 150 alin. (1), (5) şi (6) şi
art. 1511.
(7) Persoana care desemnează o altă persoană ca
reprezentant fiscal, conform art. 150 alin. (7) şi/sau art. 151
alin. (2), este ţinută răspunzătoare individual şi în solidar pentru
plata taxei, împreună cu reprezentantul său fiscal."
129. La articolul 152, alineatele (1) şi (2) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,Art. 152. Ż (1) Persoana impozabilă stabilită în România
conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală,
declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro,
al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb
comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se
rotunjeşte la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă,
numită în continuare regim special de scutire, pentru
operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor
intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform
art. 143 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru
aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor
de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana
impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile
dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, operaţiunile
rezultate
din
activităţi
economice
pentru
care
locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar
fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate
în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), operaţiunile scutite
cu drept de deducere şi cele scutite fără drept de deducere,
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu
sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia următoarelor:
a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel
cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de
persoana impozabilă;
b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi,
scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b)."
130. La articolul 152 alineatul (8), litera c) se abrogă.
131. La articolul 1521, alineatul (9) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(9) Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod
distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit
călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul
special."
132. La articolul 1522, alineatul (12) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,(12) Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să
înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului
special, în mod distinct, în facturile emise clienţilor."
133. Articolul 153 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA
Art. 153. Ż (1) Persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România şi realizează sau intenţionează să
realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile
şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de
deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la
organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare
normală în scopuri de taxă
, după cum urmează:
a) înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în
următoarele cazuri:
1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
care atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la
art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru
întreprinderile mici;
2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte
plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de
10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest
plafon;
c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an
calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la
art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal
de taxă;
d) dacă efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează
pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).
(2) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice
în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu
fix, conform art. 1251 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:
a) înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează să
primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este
obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), dacă
serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care este
stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru;
b) înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează
să presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) de la sediul
fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă
stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru care are
obligaţia de a plăti TVA în alt stat membru, conform
echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 150
alin. (2);
c) înainte de realizarea unor activităţi economice de la
respectivul sediu fix în condiţiile stabilite la art. 1251 alin. (2)
lit. b) şi c) care implică:
1. livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de
deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA conform
art. 143 alin. (2);
2. prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe
valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele
prevăzute la lit. a) şi b);
3. operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea
acestora, conform art. 141 alin. (3);
4. achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.
23
ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează ocazional
livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în România
conform art. 1251 alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA
în România conform art. 153 va solicita înregistrarea în scopuri
de TVA la organele fiscale competente pentru operaţiuni
realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a
taxei, înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia
situaţiilor în care persoana obligată la plata taxei este
beneficiarul, conform art. 150 alin. (2) Ż (6). Nu sunt obligate să
se înregistreze în România, conform acestui articol, persoanele
stabilite în afara Comunităţii care efectuează servicii electronice
către persoane neimpozabile din România şi care sunt
înregistrate într-un alt stat membru, conform regimului special
pentru servicii electronice, pentru toate serviciile electronice
prestate în Comunitate.
(5) Va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform
acestui articol, înainte de realizarea operaţiunilor, persoana
impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de
TVA în România, care intenţionează:
a) să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri pentru
care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau
b) să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de
taxă.
(6) Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în
România, care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA
în România, poate, în condiţiile stabilite prin norme, să îşi
îndeplinească
această
obligaţie
prin
desemnarea
unui
reprezentant
fiscal.
Persoana
impozabilă
nestabilită
în
Comunitate care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de
TVA în România este obligată, în condiţiile stabilite prin norme,
să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
(7) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de
TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în
conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să
solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5).
(8) În cazul în care o persoană este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile
alin. (1), (2), (4) sau (5), şi nu solicită înregistrarea, organele
fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(9) Organele fiscale competente pot anula înregistrarea unei
persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, dacă,
potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana nu era obligată
să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol. De
asemenea, organele fiscale competente pot anula din oficiu
înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform
prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care
figurează în lista contribuabililor declaraţi inactivi potrivit art. 11,
precum şi a persoanelor impozabile în inactivitate temporară,
înscrisă în registrul comerţului, potrivit legii. Procedura de
scoatere din evidenţă este stabilită prin normele procedurale în
vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA
persoanele impozabile pot solicita înregistrarea în scopuri de
TVA numai dacă încetează situaţia care a condus la scoaterea
din evidenţă.
(10) Persoana înregistrată conform prezentului articol va
anunţa în scris organele fiscale competente cu privire la
modificările informaţiilor declarate în cererea de înregistrare sau
furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în legătură
cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de înregistrare
în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste
evenimente.
(11) În cazul încetării desfăşurării de operaţiuni care dau
drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activităţii sale
economice, orice persoană înregistrată conform prezentului
articol va anunţa în scris organele fiscale competente în termen
de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente
în scopul scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în
scopuri de TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la
care are loc scoaterea din evidenţă şi procedura aplicabilă."
134. Articolul 1531 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care
efectuează achiziţii intracomunitare sau pentru servicii
Art. 1531. Ż (1) Are obligaţia să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a) persoana impozabilă care are sediul activităţii economice
în România şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în
România, neînregistrate şi care nu au obligaţia să se
înregistreze conform art. 153 şi care nu sunt deja înregistrate
conform lit. b) sau c) sau alin. (2), care efectuează o achiziţie
intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea
achiziţiei
intracomunitare,
dacă
valoarea
achiziţiei
intracomunitare respective depăşeşte plafonul pentru achiziţii
intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziţia
intracomunitară;
b) persoana impozabilă care are sediul activităţii economice
în România, neînregistrată şi care nu are obligaţia să se
înregistreze conform art. 153 şi care nu este deja înregistrată
conform lit. a) sau c) sau a alin. (2), dacă prestează servicii care
au locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului
este persoana obligată la plata taxei conform echivalentului din
legislaţia altui stat membru al art. 150 alin. (2), înainte de
prestarea serviciului;
c) persoana impozabilă care îşi are stabilit sediul activităţii
economice în România, care nu este înregistrată şi nu are
obligaţia să se înregistreze conform art. 153 şi care nu este deja
înregistrată conform lit. a) sau b) sau a alin. (2), dacă primeşte
de la un prestator, persoană impozabilă stabilită în alt stat
membru, servicii pentru care este obligată la plata taxei în
România conform art. 150 alin. (2), înaintea primirii serviciilor
respective.
(2) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice
în România, dacă nu este înregistrată şi nu este obligată să se
înregistreze conform art. 153, şi persoana juridică neimpozabilă
stabilită în România pot solicita să se înregistreze, conform
prezentului articol, în cazul în care realizează achiziţii
intracomunitare, conform art. 126 alin. (6).
(3) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de
TVA, conform prezentului articol, orice persoană care solicită
înregistrarea, conform alin. (1) sau (2).
24
TVA, în condiţiile alin. (1), nu solicită înregistrarea, organele
fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(5) Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (1)
lit. a) poate solicita anularea înregistrării sale oricând, după
expirarea anului calendaristic următor celui în care a fost
înregistrată, dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a
depăşit plafonul de achiziţii în anul în care face solicitarea sau
în anul calendaristic anterior şi dacă nu şi-a exercitat opţiunea
conform alin. (7).
(6) Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (2)
poate solicita anularea înregistrării oricând după expirarea a
2 ani calendaristici care urmează anului în care a optat pentru
înregistrare, dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a
depăşit plafonul de achiziţii în anul în care depune această
solicitare sau în anul calendaristic anterior, dacă nu şi-a exercitat
opţiunea conform alin. (7).
(7) Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut la
alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici prevăzuţi la alin. (6), care
urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea, persoana
impozabilă efectuează o achiziţie intracomunitară în baza
codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut conform
prezentului articol, se consideră că persoana a optat conform
art. 126 alin. (6), cu excepţia cazului în care a depăşit plafonul
de achiziţii intracomunitare.
(8) Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b) şi c) poate
solicita anularea înregistrării sale oricând după expirarea anului
calendaristic în care a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în
care trebuie să rămână înregistrată conform alin. (5) Ż (7).
(9) Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei
persoane, conform prezentului articol, dacă:
a) persoana respectivă este înregistrată în scopuri de TVA,
conform art. 153; sau
b) persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării în
scopuri de TVA, conform prezentului articol, şi solicită anularea
conform alin. (5), (6) şi (8).
(10) Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului
articol nu conferă persoanei impozabile calitatea de persoană
înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat
numai pentru achiziţii intracomunitare sau pentru serviciile
prevăzute la art. 133 alin. (2), primite de la persoane impozabile
stabilite în alt stat membru sau prestate către persoane
impozabile stabilite în alt stat membru.
(11) Prevederile art. 153 alin. (9) se aplică corespunzător şi
pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform
prezentului articol."
135. Articolul 154 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Prevederi generale referitoare la înregistrare
Art. 154. Ż (1) Codul de înregistrare în scopuri de TVA,
atribuit conform art. 153 şi 1531, are prefixul RO, conform
Standardului internaţional ISO 3166 Ż alpha 2.
(2) Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane
nu o exonerează de răspunderea care îi revine, conform
prezentului titlu, pentru orice acţiune anterioară datei anulării şi
de obligaţia de a solicita înregistrarea în condiţiile prezentului
titlu.
(3) Prin norme se stabilesc cazurile în care persoanele
nestabilite în România care sunt obligate la plata TVA în
România conform art. 150 alin. (1) pot fi scutite de înregistrarea
în scopuri de TVA în România.
(4) Persoanele înregistrate:
a) conform art. 153 vor comunica codul de înregistrare în
scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor;
b) conform art. 1531 vor comunica codul de înregistrare în
scopuri de TVA:
1. furnizorului/prestatorului, atunci când au obligaţia plăţii
taxei conform art. 150 alin. (2) Ż (6) şi art. 151;
2. beneficiarului, persoană impozabilă din alt stat membru,
către care prestează servicii pentru care acesta este obligat la
plata taxei conform echivalentului din alt stat membru al art. 150
alin. (2)."
136. La articolul 155, alineatele (4) şi (5) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,(4) Persoana impozabilă va emite o autofactură în termenul
stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în
alt stat membru, în condiţiile art. 128 alin. (10) şi pentru fiecare
achiziţie intracomunitară efectuată în România în condiţiile
stabilite la art. 1301 alin. (2) lit. a).
(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele
informaţii:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care
identifică factura în mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau
data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă
de data emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în
scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală, ale
persoanei impozabile care emite factura;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este
stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal,
precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în
scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau
serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau
codul de identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este
o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în
România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum
şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la
art. 153 ale reprezentantului fiscal;
h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea
serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la
art. 1251 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării
intracomunitare de mijloace de transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau, după caz,
avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune
netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile,
remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ;
j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate,
exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
k) în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la
dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau
orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau
25
taxare inversă;
l) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de
turism, trimiterea la art. 1521, la art. 306 din Directiva 112 sau
orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat regimul
special;
m) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru
bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi, trimiterea la art. 1522, la art. 313, 326 ori 333 din
Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a
fost aplicat unul dintre regimurile respective;
n) o referire la alte facturi sau documente emise anterior,
atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru
aceeaşi operaţiune."
137. La articolul 155 alineatul (7), litera c) se abrogă.
138. La articolul 1551, alineatele (1) Ż (3) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,Art. 1551. Ż (1) Persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2) Ż (4)
şi (6) şi ale art. 151, trebuie să autofactureze operaţiunile
respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei
în care ia naştere faptul generator al taxei, în cazul în care
persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de
furnizor/prestator.
(2) Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă,
obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2) Ż (4) şi (6),
trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu
operaţiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a plătit avansurile, în cazul în care
persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de
furnizor/prestator, cu excepţia situaţiei în care faptul generator
de taxă a intervenit în aceeaşi lună, caz în care sunt aplicabile
prevederile alin. (1).
(3) La primirea facturii privind operaţiunile prevăzute la
alin. (1) şi (2), persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar
pe autofactură, o referire la factură."
139. La articolul 1561, alineatele (2), (4) Ż (6) şi (62) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada fiscală
este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în
cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri
din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau
neimpozabile în România conform art. 132 şi 133, dar care dau
drept de deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a
depăşit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se
calculează conform normelor, cu excepţia situaţiei în care
persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic
precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.
...............................................................................................
(4) Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de
TVA, conform art. 153, în cursul anului, trebuie să declare cu
ocazia înregistrării cifra de afaceri obţinută, recalculată în baza
activităţii corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă
această cifră de afaceri recalculată depăşeşte plafonul prevăzut
la alin. (2), în anul respectiv perioada fiscală va fi luna
calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri
recalculată nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), persoana
impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală,
cu excepţia situaţiei în care a efectuat în cursul anului
calendaristic
respectiv
una
sau
mai
multe
achiziţii
intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în scopuri de
TVA conform art. 153.
(5) Dacă cifra de afaceri efectiv obţinută în anul înregistrării,
recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an
calendaristic întreg, depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în
anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform
alin. (1). Dacă această cifră de afaceri efectivă nu depăşeşte
plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza
trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală cu excepţia situaţiei
în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului
calendaristic
precedent
una
sau
mai
multe
achiziţii
intracomunitare de bunuri.
(6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are
obligaţia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la
organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie
inclusiv, o declaraţie de menţiuni în care să înscrie cifra de
afaceri din anul precedent, obţinută sau, după caz, recalculată
şi o menţiune referitoare la faptul că nu a efectuat achiziţii
intracomunitare de bunuri în anul precedent.
..........................
(62) Persoana impozabilă care potrivit alin. (61) este obligată
să îşi schimbe perioada fiscală trebuie să depună o declaraţie
de menţiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum
5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea
achiziţiei intracomunitare care generează această obligaţie, şi
va utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul
curent şi pentru anul următor. Dacă în cursul anului următor nu
efectuează nicio achiziţie intracomunitară de bunuri, persoana
respectivă va reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic
drept perioadă fiscală. În acest sens va trebui să depună
declaraţia de menţiuni prevăzută la alin. (6)."
140. Articolul 1563 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Decontul special de taxă şi alte declaraţii
Art. 1563. Ż (1) Decontul special de taxă se depune la
organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt
înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform
art. 153, astfel:
a) pentru achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile, altele
decât cele prevăzute la lit. b) şi c), de către persoanele
impozabile înregistrate conform art. 1531;
b) pentru achiziţii intracomunitare de mijloace de transport
noi, de către orice persoană, indiferent dacă este sau nu
înregistrată conform art. 1531;
c) pentru achiziţii intracomunitare de produse accizabile, de
către
persoanele
impozabile
şi
persoanele
juridice
neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform
art. 1531;
d) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata
taxei, conform art. 150 alin. (2) Ż (4) şi (6);
e) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la plata
taxei conform art. 150 alin. (5), cu excepţia situaţiei în care are
loc un import de bunuri sau o achiziţie intracomunitară de bunuri.
(2) Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit
modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
26
a lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea
operaţiunilor menţionate la alin. (1). Decontul special de taxă
trebuie depus numai pentru perioadele în care ia naştere
exigibilitatea taxei. Prin excepţie, persoanele care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, indiferent dacă
sunt sau nu înregistrate conform art. 1531, sunt obligate să
depună
decontul
special
de
taxă
pentru
achiziţiile
intracomunitare de mijloace de transport noi, înainte de
înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data
de 25 a lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei
aferente respectivei achiziţii intracomunitare.
(3) În aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în
administrarea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b), respectiv
a persoanelor care nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se
înregistreze conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu sunt
înregistrate
conform
art.
1531,
vor
elibera,
în
scopul
înmatriculării mijlocului de transport nou, un certificat care să
ateste plata taxei, ale cărui model şi conţinut vor fi stabilite prin
ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
În cazul achiziţiilor intracomunitare de mijloace de transport care
nu sunt noi în sensul art. 1251 alin. (3), efectuate de persoanele
prevăzute la alin. (1) lit. b), în vederea înmatriculării, organele
fiscale competente vor elibera un certificat din care să rezulte că
nu se datorează taxa în România.
(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este
prevăzută la art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an
calendaristic, este inferioară sumei de 10.000 euro, calculată la
cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului, trebuie
să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care
aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor,
următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii
către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153,
precum şi suma taxei aferente;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii
către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, precum şi suma taxei aferente.
(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este
prevăzută la art. 152, dar excluzând veniturile obţinute din
vânzarea de bilete de transport internaţional rutier de persoane,
realizată la finele unui an calendaristic, este între 10.000 euro,
calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a
anului, şi 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Naţională a României la data aderării,
trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale
competente până la data de 25 februarie inclusiv a anului
următor, următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii
către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii
către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153;
c) suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;
d) suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153.
(6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, care prestează servicii de transport
internaţional, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă
organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie
inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor obţinute din
vânzarea de bilete pentru transportul rutier internaţional de
persoane cu locul de plecare din România.
(7) Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri
vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care
efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere
al TVA pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale
de import trebuie să depună la organele vamale o declaraţie de
import pentru TVA şi accize la data la care intervine exigibilitatea
taxei conform prevederilor art. 136."
141. Articolul 1564 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Declaraţia recapitulativă
Art. 1564. Ż (1) Orice persoană impozabilă înregistrată în
scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 1531 trebuie să
întocmească şi să depună la organele fiscale competente, până
la data de 15 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice,
o declaraţie recapitulativă în care menţionează:
a) livrările intracomunitare scutite de taxă în condiţiile
prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) şi d), pentru care exigibilitatea
taxei a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
b) livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni
triunghiulare prevăzute la art. 1321 alin. (5) efectuate în statul
membru de sosire a bunurilor şi care se declară drept livrări
intracomunitare cu cod T, pentru care exigibilitatea de taxă a luat
naştere în luna calendaristică respectivă;
c) prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2)
efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în
România, dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite
de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, pentru
care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică
respectivă;
d) achiziţiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care
exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică
respectivă;
e) achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2),
efectuate de persoane impozabile din România care au obligaţia
plăţii taxei conform art. 150 alin. (2), pentru care exigibilitatea
de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă, de la
persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în
Comunitate.
(2)
Declaraţia
recapitulativă
se
întocmeşte
conform
modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală, pentru fiecare lună calendaristică în
care ia naştere exigibilitatea taxei pentru astfel de operaţiuni.
(3) Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
a) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile din România, pe baza căruia respectiva persoană a
efectuat livrări intracomunitare de bunuri în condiţiile menţionate
la art. 143 alin. (2) lit. a), a prestat servicii în condiţiile stabilite la
art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul
membru în care acestea sunt impozabile, a efectuat achiziţii
27
achiziţionat serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât
cele scutite de TVA;
b) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care
achiziţionează bunurile sau primeşte serviciile în alt stat membru
decât România, pe baza căruia furnizorul sau prestatorul din
România i-a efectuat o livrare intracomunitară scutită de TVA
conform art. 143 alin. (2) lit. a) sau prestările de servicii
prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
c) codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru
atribuit furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare
intracomunitară/o prestare de servicii în condiţiile stabilite la
art. 133 alin. (2) sau, după caz, doar codul statului membru din
care are loc livrarea intracomunitară sau prestarea de servicii, în
cazul în care furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de
înregistrare în scopuri de TVA în statul respectiv, pentru
persoanele
din
România
care
realizează
achiziţii
intracomunitare taxabile sau achiziţionează serviciile prevăzute
la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
d) codul de identificare în scopuri de TVA din România al
persoanei impozabile care efectuează un transfer în alt stat
membru şi pe baza căruia a efectuat acest transfer, în
conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. d), precum şi codul de
identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul
membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul
bunurilor;
e) codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru
în care a început expedierea sau transportul bunurilor al
persoanei impozabile care efectuează în România o achiziţie
intracomunitară taxabilă conform art. 1301 alin. (2) lit. a) sau,
după caz, doar codul statului membru respectiv, în cazul în care
persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în
acel stat membru, precum şi codul de identificare în scopuri de
TVA din România al acestei persoane;
f) pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA
conform art. 143 alin. (2) lit. a) şi pentru prestările de servicii
prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în
statul membru în care acestea sunt impozabile, valoarea totală
a livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;
g) pentru livrările intracomunitare de bunuri ce constau în
transferuri scutite conform art. 143 alin. (2) lit. d), valoarea totală
a livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 137
alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA
atribuit persoanei impozabile de statul membru în care s-a
încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
h) pentru achiziţiile intracomunitare taxabile, valoarea totală
pe fiecare furnizor în parte;
i) pentru achiziţiile intracomunitare asimilate care urmează
unui transfer din alt stat membru, valoarea totală a acestora
stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe
fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei
impozabile de statul membru în care a început expedierea sau
transportul bunurilor sau, după caz, pe codul statului membru
respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este
identificată în scopuri de TVA în acel stat membru;
j) pentru achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2),
altele decât cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe
fiecare prestator în parte;
k) valoarea ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu
prevederile art. 138 şi art. 1381. Acestea se declară pentru luna
calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost comunicată
clientului.
(4) Declaraţiile recapitulative se depun numai pentru
perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru
operaţiunile menţionate la alin. (1)."
142. La articolul 157, alineatele (2)Ż(4) şi (7) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
,,(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoana
impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidenţia în decontul
prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă
deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145Ż1471,
taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi serviciilor
achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană
este obligată la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (2)Ż(6).
(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia importurilor
scutite de taxă, se plăteşte la organul vamal în conformitate cu
reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import.
Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri
vamale simplificate, eliberată de alt stat membru, sau care
efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere
al TVA pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale
de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la
organul vamal până la data la care au obligaţia depunerii
declaraţiei de import pentru TVA şi accize.
(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (3), până la data de
31 decembrie 2012 inclusiv, nu se face plata efectivă la organele
vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri
de TVA conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare
de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor
publice. De la data de 1 ianuarie 2013, prin exceptare de la
prevederile alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale
de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153.
..............................................................................................
(7) Pentru importul de bunuri scutit de taxă în condiţiile
prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. l), organele vamale pot solicita
constituirea de garanţii privind taxa pe valoarea adăugată.
Garanţia privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor
importuri se constituie şi se eliberează în conformitate cu
condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice."
143. La articolul 158, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,Art. 158. Ż (1) Orice persoană obligată la plata taxei poartă
răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal
a taxei către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul
legal a decontului şi declaraţiilor prevăzute la art. 1562Ż1564, la
organul fiscal competent, conform prezentului titlu şi legislaţiei
vamale în vigoare."
144. Articolul 1581 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Registrul
persoanelor
impozabile
înregistrate
în
scopuri de TVA
Art. 1581. Ż Ministerul Finanţelor Publice creează o bază de
date electronice care să conţină informaţii privind operaţiunile
desfăşurate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de
TVA, în vederea realizării schimbului de informaţii în domeniul
28
Europene.˝
145. La articolul 159, după alineatul (2) se introduce un
nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
,,(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui control
fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte
stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor
sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală
competentă, pot emite facturi de corecţie conform alin. (1) lit. b)
către beneficiari. Pe facturile emise se va face menţiunea că
sunt emise după control şi vor fi înscrise într-o rubrică separată
în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei
înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la
art. 145Ż1471."
146. Articolul 160 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Măsuri de simplificare
Art. 160. Ż (1) Prin excepţie de la prevederile art. 150
alin. (1), în cazul operaţiunilor taxabile persoana obligată la plata
taxei este beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2).
Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât
furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA
conform art. 153.
(2) Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
a) livrarea de deşeuri şi materii prime secundare rezultate
din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea
deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările
ulterioare;
b) livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase, astfel
cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 Ż Codul silvic, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările de
servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor înscrie
taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă,
care se va evidenţia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca
taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept
de deducere a taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la
art. 145Ż1471.
(4) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt
responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii. Prin norme se
stabilesc responsabilităţile părţilor implicate în situaţia în care
nu s-a aplicat taxare inversă.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru
livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării.˝
147. Articolul 1612 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Directive transpuse
Art. 1612. Ż Prezentul titlu transpune Directiva 112, Directiva
83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a
domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera d) din
Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea
adăugată a anumitor importuri finale de bunuri, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 105 din
23 aprilie 1983, cu modificările şi completările ulterioare,
Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007
privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată şi de accize
pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc
din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(JOUE) nr. L 346 din 29 decembrie 2007, Directiva 2006/79/CE
a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la
import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din
ţările terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L
286 din 17 octombrie 2006, Directiva 86/560/CEE Ż a
treisprezecea directivă a Consiliului Comunităţilor Europene din
17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor
membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri Ż Sisteme
de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor
impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 326 din 21 noiembrie 1986, Directiva 2008/9/CE a
Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate
privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în
Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt
stat membru decât statul membru de rambursare, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 44 din 20 februarie
2008."
148. La titlul VII, după capitolul I se introduce un nou
capitol, capitolul I1 ,,Regimul accizelor armonizate", alcătuit
din art. 2062Ż20669, cu următorul cuprins:
,,CAPITOLUL I1
Regimul accizelor armonizate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Sfera de aplicare
Art. 2062. Ż Accizele armonizate, denumite în continuare
accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra
consumului următoarelor produse:
a) alcool şi băuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice şi electricitate.
Definiţii
Art. 2063. Ż În înţelesul prezentului capitol, se vor folosi
următoarele definiţii:
1. produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 2062,
supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului
capitol;
2. producţia de produse accizabile reprezintă orice
operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate
sau transformate sub orice formă;
3. antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică
autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale,
să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să
expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize
într-un antrepozit fiscal;
4. antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile
sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în
regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în
cadrul activităţii sale, în condiţiile prevăzute de prezentul capitol
şi de normele metodologice;
5. Tratat înseamnă Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene;
6. stat membru şi teritoriul unui stat membru înseamnă
teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii căruia i se aplică
29
teritoriilor terţe;
7. Comunitate şi teritoriul Comunităţii înseamnă teritoriile
statelor membre, astfel cum sunt definite la pct. 6;
8. teritorii terţe înseamnă teritoriile prevăzute la art. 2064
alin. (2) şi (3);
9. ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se
aplică Tratatul;
10. procedură vamală suspensivă sau regim vamal
suspensiv înseamnă oricare dintre procedurile speciale
prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului
din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar,
al căror obiect îl constituie mărfurile necomunitare în momentul
intrării pe teritoriul vamal al Comunităţii, depozitarea temporară,
zonele libere sau antrepozitele libere, precum şi oricare dintre
procedurile prevăzute la art. 84 alin. (1) lit. a) din acest
regulament;
11. regim suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal
aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de
produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui
regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;
12. import de produse accizabile înseamnă intrarea pe
teritoriul Comunităţii de produse accizabile, cu excepţia cazului
în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunităţii, sunt
plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă,
precum şi ieşirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală
suspensivă;
13. destinatar înregistrat înseamnă persoana fizică sau
juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii
sale şi în condiţiile prevăzute în normele metodologice, să
primească produse accizabile care se deplasează în regim
suspensiv de accize dintr-un alt stat membru;
14. expeditor înregistrat înseamnă persoana fizică sau
juridică care importă produse accizabile şi este autorizată de
autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile
prevăzute în normele metodologice, exclusiv să expedieze
produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de
accize în urma punerii în liberă circulaţie a acestora în
conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92;
15. codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară
sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în
Regulamentul CE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987
privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal
Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul
produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de
câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului
vamal comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în
prezentul capitol şi noile coduri NC se va realiza potrivit
prevederilor din normele metodologice;
16. supraveghere fiscală reprezintă orice acţiune sau
procedură de intervenţie a autorităţii competente pentru
prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei fiscale.
Alte teritorii de aplicare
Art. 2064. Ż (1) Sunt considerate teritorii terţe următoarele
teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a) insulele Canare;
b) departamentele franceze de peste mări;
c) insulele Aland;
d) insulele Anglo-Normande (Channel Islands).
(2) Sunt considerate teritorii terţe şi teritoriile care intră sub
incidenţa art. 299 alin. (4) din Tratat, precum şi următoarele
teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a) insula Helgoland;
b) teritoriul Büsingen;
c) Ceuta;
d) Melilla;
e) Livigno;
f) Campione d'Italia;
g) apele italiene ale lacului Lugano.
(3) Operaţiunile cu produse accizabile efectuate provenind
din sau având ca destinaţie:
a) Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre sau
către Franţa;
b) San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau către
Italia;
c) zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea
Regatului Unit sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Cipru;
d) insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau către
Regatul Unit;
e) Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca
deplasări dinspre sau către Germania.
(4) Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare
cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Comunităţii
se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Comunităţii a
produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile
menţionate la alin. (1).
(5) Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare
cu privire la ieşirea produselor din teritoriul vamal al Comunităţii
se aplică mutatis mutandis ieşirii produselor accizabile de pe
teritoriul Comunităţii care au ca destinaţie unul dintre teritoriile
menţionate la alin. (1).
(6) Secţiunile a 7-a şi a 9-a din prezentul capitol nu se aplică
produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri sau al
unui regim vamal suspensiv.
Faptul generator
Art. 2065. Ż Produsele accizabile sunt supuse accizelor la
momentul:
a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la
momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Comunităţii;
b) importului acestora pe teritoriul Comunităţii.
Exigibilitatea
Art. 2066. Ż (1) Accizele devin exigibile în momentul
eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face
eliberarea pentru consum.
(2) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează
să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin
exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru
consum.
Eliberarea pentru consum
Art. 2067. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, eliberarea
pentru consum reprezintă:
a) ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară,
dintr-un regim suspensiv de accize;
b) deţinerea de produse accizabile în afara unui regim
suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute
în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;
30
producerea
de
produse
accizabile,
inclusiv
neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;
d) importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar,
cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate,
imediat după import, în regim suspensiv de accize;
e) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului
fiscal altfel decât ca materie primă.
(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în
scopuri comerciale de către un comerciant de produse
accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru
sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care accizele
nu au fost percepute în România.
(3) Momentul eliberării pentru consum este:
a) în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 2,
momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul
înregistrat;
b) în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 4,
momentul primirii produselor accizabile de către beneficiarul
scutirii de la art. 20656;
c) în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (3), momentul
primirii produselor accizabile la locul de livrare directă.
(4) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea
produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile
prevăzute în secţiunea a 9-a din prezentul capitol şi conform
prevederilor din normele metodologice, către:
a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b) un destinatar înregistrat din alt stat membru;
c) un teritoriu din afara teritoriului comunitar.
(5) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a
produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize,
dintr-o cauză ce ţine de natura produselor, ca urmare a unui caz
fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de
către autoritatea competentă, nu este considerată eliberare
pentru consum.
(6) În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate
distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin
inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau
pierderea iremediabilă a produselor accizabile trebuie dovedită
autorităţii
competente,
potrivit
precizărilor
din
normele
metodologice.
(7) În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi
scutit de accize, utilizarea în orice scop care nu este în
conformitate cu scutirea este considerată eliberare pentru
consum.
(8) În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au
fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră
atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este
utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru
încălzire.
(9) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a
fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum
atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit
fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza
devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei
de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării
deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru
produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.
Importul
Art. 2068. Ż (1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă
orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului
comunitar, cu excepţia:
a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal
suspensiv în România;
b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a
produselor accizabile;
c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite
libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia
vamală în vigoare.
(2) Se consideră de asemenea import:
a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal
suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
b) utilizarea în scop personal în România a unor produse
accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia
plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara
teritoriului comunitar.
Plătitori de accize
Art. 2069. Ż (1) Persoana plătitoare de accize care au
devenit exigibile este:
a) în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile
dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menţionează
la art. 2067 alin. (1) lit. a):
1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice
altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul
suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această
eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul
fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire;
2. în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor
accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită
la art. 20641 alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat,
expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat
plata accizelor în conformitate cu art. 20654 alin. (1) şi (2),
precum şi orice persoană care a participat la ieşirea
neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să
aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al
acestei ieşiri;
b) în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile,
astfel cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit. b): persoana
care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană
implicată în deţinerea acestora;
c) în ceea ce priveşte producerea unor produse accizabile,
astfel cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit. c): persoana
care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri
neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea
acestora;
d) în ceea ce priveşte importul unor produse accizabile, astfel
cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit. d): persoana care
declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele
sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import
neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul
acestora.
(2) Atunci când mai multe persoane sunt obligate să
plătească aceeaşi datorie privind accizele, acestea sunt obligate
să plătească în solidar acea datorie.
31
Alcool şi băuturi alcoolice
Bere
Art. 20610. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, bere
reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice
produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi
nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz,
şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2) Pentru berea produsă de micii producători independenţi,
care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care
nu depăşeşte 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse.
Acelaşi regim se aplică şi pentru berea provenită de la micii
producători independenţi din alte state membre, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(3) Prin mici producători de bere independenţi se înţelege
toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii: sunt operatori economici
producători de bere care, din punct de vedere juridic şi
economic, sunt independenţi faţă de orice alt operator economic
producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele
ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de
cele ale oricărui alt operator economic producător de bere şi nu
funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic
producător de bere.
(4) Fiecare antrepozitar autorizat mic producător de bere are
obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de
15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere
privind capacităţile de producţie pe care le deţine, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(5) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de
persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii
familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.
Vinuri
Art. 20611. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, vinurile sunt:
a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la
codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum
este definit la lit. b), şi care:
1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum,
dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut
în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum,
dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nicio
îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în
întregime din fermentare;
b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate
la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205 şi care:
1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă,
fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată
dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari; şi
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum,
dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut
în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de
persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei
sale, cu condiţia să nu fie vândut.
Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri
Art. 20612. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, băuturile
fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:
a) băuturi fermentate liniştite, care se încadrează la codurile
NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 20611, precum
şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia
altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la
lit. b), şi a produsului prevăzut la art. 20610, având:
1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar
nu depăşeşte 10% în volum; sau
2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar
nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în
produsul finit rezultă în întregime din fermentare;
b) băuturi fermentate spumoase care se încadrează la
codurile NC 2206 00 31, 2206 00 39, 2204 10, 2204 21 10, 2204
29 10 şi 2205, care nu intră sub incidenţa art. 20611 şi care sunt
prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu
ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată
dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari şi
care:
1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum,
dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum,
dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în
produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate,
altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi
consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia
să nu fie vândute.
Produse intermediare
Art. 20613. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, produsele
intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie
alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în
volum, şi care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 şi 2206
00, dar care nu intră sub incidenţa art. 20610Ż20612.
(2) Se consideră produs intermediar şi orice băutură
fermentată liniştită prevăzută la art. 20612 alin. (1) lit. a), care
are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care
nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool
absolut (100%) este în proporţie de peste 50% provenită din
baza fermentată liniştită, inclusiv vin şi bere.
(3) Se consideră produs intermediar şi orice băutură
fermentată spumoasă prevăzută la art. 20612 alin. (1) lit. b), care
are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care
nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool
absolut (100%) este în proporţie de peste 50% provenită din
baza fermentată liniştită, inclusiv vin.
Alcool etilic
Art. 20614. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, alcool etilic
reprezintă:
a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC
2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un
produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte
22% în volum şi care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205
şi 2206 00;
c) ţuică şi rachiuri de fructe;
d) băuturi spirtoase potabile care conţin produse, în soluţie
sau nu.
(2) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu
al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente
de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie
32
accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a
accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiţia să nu fie vândute,
potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror
producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică
accize specifice reduse.
(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii
care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic
de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a
unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de
normele metodologice.
SECŢIUNEA a 3-a
Tutun prelucrat
Tutun prelucrat
Art. 20615. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, tutun
prelucrat reprezintă:
a) ţigarete;
b) ţigări şi ţigări de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se consideră ţigarete:
a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu
sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie
de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete,
prin simpla mânuire neindustrială;
d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât
tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca
atare, după cum urmează:
a) rulourile de tutun care conţin în totalitate tutun natural;
b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun
natural;
c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat
fin, înveliş exterior de culoarea normală a unei ţigări, care
acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul,
dacă este cazul, şi un liant, cu condiţia ca:
1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau
muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame; şi
3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit
de minimum 30 grade faţă de axa longitudinală a ţigării;
d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat
fin, înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun
reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar
exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu condiţia ca:
1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, să fie
egală sau mai mare de 2,3 grame; şi
2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din
lungimea ţigării să nu fie sub 34 mm;
e) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât
tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are
învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit
sau învelişul din tutun reconstituit.
(4) Se consideră tutun de fumat:
a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit ori presat
în bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială
ulterioară;
b) resturi de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul,
care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3) şi care pot fi fumate;
c) orice produs care constă total sau parţial din alte substanţe
decât tutunul, dar care îndeplineşte, pe de altă parte, criteriile
prevăzute la lit. a) sau b).
(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în
ţigarete:
a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru
care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de
tutun ce au o lăţime sub 1 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate
o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de
1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării
pentru rularea ţigaretelor.
(6) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat,
pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete, atunci când are o
lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să
depăşească 18 cm, ca 3 ţigarete, când are o lungime, excluzând
filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fără să depăşească
27 cm, şi aşa mai departe.
SECŢIUNEA a 4-a
Produse energetice
Produse energetice
Art. 20616. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, produsele
energetice sunt:
a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă
acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire
sau combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la
2715;
c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine
sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil
pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
e) produsele cu codul NC 3403;
f) produsele cu codul NC 3811;
g) produsele cu codul NC 3817;
h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt
destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau
combustibil pentru motor.
(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 7-a şi a 9-a
doar următoarele produse energetice:
a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă
acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire
sau combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi
2707 50;
c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69.
Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710
19 29, prevederile secţiunii a 9-a se vor aplica numai circulaţiei
comerciale în vrac;
d) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711
21 şi 2711 29;
33
f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41,
2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine
sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil
pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt
destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau pentru
motor.
(3) Produsele energetice pentru care se datorează accize
sunt:
a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51
şi 2710 11 59;
b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41,
2710 11 45 şi 2710 11 49;
c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la
2710 19 49;
d) kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11
până la 2711 19 00;
f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h) cărbunele şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4) Produsele energetice, altele decât cele prevăzute la
alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi
utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat
în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru
încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.
(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice
produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept
combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte
volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la
nivelul combustibilului pentru motor echivalent.
(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice
altă hidrocarbură, cu excepţia turbei, destinată a fi utilizată, pusă
în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza
aplicabilă produsului energetic echivalent.
(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de
producţie de produse energetice nu este considerat a fi un fapt
generator de accize în cazul în care consumul constă în produse
energetice produse în incinta acelui loc de producţie. Când
acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de
producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se
consideră fapt generator de accize.
Gaz natural
Art. 20617. Ż (1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar
accizele vor deveni exigibile la momentul furnizării de către
distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi potrivit legii direct către
consumatorii finali.
(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului
natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă,
în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(3) Atunci când gazul natural este furnizat în România de un
distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu
este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea
către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată
de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie
înregistrată la autoritatea competentă din România.
Cărbune, cocs şi lignit
Art. 20618. Ż Cărbunele, cocsul şi lignitul vor fi supuse
accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către
operatorii economici producători sau de către operatorii
economici care efectuează achiziţii intracomunitare ori care
importă astfel de produse. Aceşti operatori economici au
obligaţia să se înregistreze la autoritatea competentă, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice.
SECŢIUNEA a 5-a
Energie electrică
Energie electrică
Art. 20619. Ż (1) În înţelesul prezentului capitol, energia
electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va
deveni exigibilă la momentul furnizării energiei electrice către
consumatorii finali.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 2065, nu se consideră
ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică
utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a
transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite
de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.
(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei
electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea
competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(5) Atunci când energia electrică este furnizată în România
de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru,
care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la
furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate
desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să
fie înregistrată la autoritatea competentă din România.
SECŢIUNEA a 6-a
Excepţii de la regimul de accizare pentru produse energetice
şi energie electrică
Excepţii
Art. 20620. Ż (1) Nu se datorează accize pentru:
1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi
4402;
2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie
electrică:
a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în
calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru
încălzire;
b) utilizarea duală a produselor energetice. Un produs
energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate
de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât
pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor
energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic
şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
c) energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii
chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50%
din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele
metodologice;
34
metodologice.
(2) Nu se consideră producţie de produse energetice:
a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici
cantităţi de produse energetice;
b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic
face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu
condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu
fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul
energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;
c) o operaţie constând din amestecul Ż în afara unui loc de
producţie sau a unui antrepozit fiscal Ż al produselor energetice
cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; şi
2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar
putea să fie aplicată asupra amestecului.
(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica
dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.
(4) Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1) vor fi
reglementate prin normele metodologice.
SECŢIUNEA a 7-a
Regimul de antrepozitare
Reguli generale
Art. 20621. Ż (1) Producţia şi transformarea produselor
accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.
(2) Deţinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu
au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:
a) berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi
vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul
propriu;
b) vinurile liniştite realizate de micii producători care obţin în
medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.
c) energia electrică, gazul natural, cărbunele şi cocsul.
(4) În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (3) lit. b)
realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia informează
autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin
Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001
de stabilire a normelor de aplicare privind documentele de
însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţele
obligatorii în sectorul vitivinicol, conform precizărilor din normele
metodologice.
(5) Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat
membru sunt scutiţi de la obligaţiile privind deplasarea şi
monitorizarea produselor accizabile, destinatarul din România
informează autoritatea competentă teritorială cu privire la
livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în
temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o trimitere
la acesta, conform precizărilor din normele metodologice.
(6) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu
amănuntul a produselor accizabile.
(7) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului
fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor,
atrage plata acestora.
(8) Fac excepţie de la prevederile alin. (6) antrepozitele
fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave
sau care desfăşoară activitate în regim duty-free, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.
(9) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal.
(10) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara
antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost
percepută.
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 20622. Ż (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai
pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentă.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să
funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să
fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o
cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute
în normele metodologice.
(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de
documente cu privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi
produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c) lista produselor accizabile care urmează a fi achiziţionate
în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie
primă în cadrul activităţii de producţie de produse accizabile;
d) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care
urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
e)
organizarea
administrativă,
fluxurile
operaţionale,
randamentul utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante pentru
colectarea şi determinarea accizelor, prevăzute într-un manual
de procedură;
f) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar
autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 20626.
(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului
activităţii ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal,
conform precizărilor din normele metodologice.
(5) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat
va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de
administrare sau a actelor de proprietate a sediului unde locul
este amplasat.
(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a
fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale
poate depune la autoritatea competentă o singură cerere.
Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de prezentul
capitol, aferente fiecărei locaţii.
Condiţii de autorizare
Art. 20623. Ż (1) Autoritatea competentă eliberează
autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a)
locul
urmează
a
fi
folosit
pentru
producerea,
transformarea, deţinerea, primirea şi/sau expedierea produselor
accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va
fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul
mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile înregistrate în
ultimul an calendaristic trebuie să fie mai mare decât limitele
prevăzute în normele metodologice, diferenţiate în funcţie de
grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să nu
permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata
accizelor, conform prevederilor din normele metodologice;
35
produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute la art. 20621
alin. (8);
d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi
desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu
fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz
de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare
dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa
în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune
dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul
vamal al României, cu completările ulterioare, de Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,
de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, de Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi
desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii
acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod
definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare
de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care
aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost
condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
prezentul
cod,
de
Ordonanţa
Guvernului
nr.
92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea
nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca
antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini
cerinţele prevăzute la art. 20626.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe
grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari,
conform precizărilor din normele metodologice.
(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare
se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 20624. Ż (1) Autoritatea competentă va notifica în scris
autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la
data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Autorizaţia va conţine următoarele:
a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
b) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat,
inclusiv codul de accize atribuit acestuia;
c) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
d)
tipul
produselor
accizabile
primite/expediate
din
antrepozitul fiscal şi natura activităţii;
e) capacitatea de depozitare a produselor accizabile în
antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentru
depozitare;
f) nivelul garanţiei;
g) data de începere a valabilităţii autorizaţiei;
h) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea
competentă.
(4) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea
competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat
asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.
(5)
Antrepozitarul
autorizat
poate
solicita
autorităţii
competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră
sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării
tacite.
Respingerea cererii de autorizare
Art. 20625. Ż (1) Respingerea cererii de autorizare va fi
comunicată în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2) În cazul în care autoritatea competentă a respins cererea
de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a
depus cererea poate contesta această decizie, conform
prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 20626. Ż (1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de
a îndeplini următoarele cerinţe:
a) să constituie în favoarea autorităţii competente, dacă se
consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării
şi deţinerii de produse accizabile în regim suspensiv de accize,
precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor
produse în regim suspensiv de accize, în conformitate cu
prevederile art. 20654 şi în condiţiile stabilite prin normele
metodologice;
b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de
măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare
securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea
autorităţii competente sub forma şi procedura prevăzute în
normele metodologice;
d) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile
prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse
sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele
fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea
autorităţilor competente;
e) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor
din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare,
contabil şi de securitate;
f) să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a
antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal
este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal
este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de
autoritatea competentă, la cererea acestora;
h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului
fiscal, la cererea autorităţii competente;
i) să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă
orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele
accizabile;
j) să înştiinţeze autorităţile competente despre orice
modificare ce intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale
în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu
minimum 5 zile înainte de producerea modificării;
36
metodologice.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe
grupe de produse accizabile şi pe categorii de antrepozitari,
conform precizărilor din normele metodologice.
Regimul de transfer al autorizaţiei
Art. 20627. Ż (1) Autorizaţiile sunt emise numai pentru
antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2) Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia nu va fi
transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil
antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.
Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei
Art. 20628. Ż (1) Autoritatea competentă poate anula
autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite
informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea
antrepozitului fiscal.
(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru
un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1. persoana a decedat;
2.
persoana
a
fost
condamnată
printr-o
hotărâre
judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin,
pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de
mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod,
de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu
completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea
nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau de
lichidare;
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană
juridică, dacă:
1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o
procedură de faliment ori de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în
România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele
reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003,
republicată,
cu
modificările
şi
completările
ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de
Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele
prevăzute la art. 20626 sau la art. 20653Ż20655;
d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
e) pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni,
volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile din
antrepozitul fiscal de depozitare este mai mic decât limita
prevăzută în normele metodologice, conform art. 20623 alin. (1)
lit. a).
(3) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru
un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre
definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
prezentul
cod,
de
Ordonanţa
Guvernului
nr.
92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea
nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) La propunerea organelor de control, autoritatea
competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit
fiscal, astfel:
a) pe o perioadă de 1Ż6 luni, în cazul în care s-a constatat
săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag
suspendarea autorizaţiei;
b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul
în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o
infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările
ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991,
republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
(5) Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât
suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit
fiscal va fi comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(6) Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de
suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un
antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.
(7) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de
antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la
o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia de anulare a
autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de la
data emiterii autorizaţiei.
(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau
anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele
juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei
în procedură administrativă.
(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să
renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are
obligaţia să notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin
60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi
produce efecte.
(10) În cazul anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi
emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel
puţin 5 ani de la data anulării.
(11) În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi
emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel
puţin 6 luni de la data revocării.
(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată,
revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse
accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica
produsele înregistrate în stoc Ż materii prime, semifabricate,
produse
finite
Ż,
în
condiţiile
prevăzute
de
normele
metodologice.
SECŢIUNEA a 8-a
Destinatarul înregistrat
Destinatarul înregistrat
Art. 20629. Ż (1) Destinatarul înregistrat poate să-şi
desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza
37
prevederilor din normele metodologice, în care va fi înscris şi
codul de accize atribuit de această autoritate.
(2) Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a deţine sau de
a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.
(3) Un destinatar înregistrat trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile prevăzute în
normele
metodologice,
înaintea
expedierii
de
către
antrepozitarul autorizat a produselor accizabile;
b) la încheierea deplasării, să înscrie în evidenţa contabilă
produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
c) să accepte orice control al autorităţii competente, pentru a
se asigura că produsele au fost primite.
(4) Destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional
produse accizabile trebuie să îndeplinească cerinţele de la
alin. (3), iar autorizarea prevăzută la art. 2063 pct. 13 se face
pentru o cantitate-limită de produse accizabile, pentru un singur
expeditor şi pentru o perioadă de timp limitată, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
SECŢIUNEA a 9-a
Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim
suspensiv de accize
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim
suspensiv de accize
Art. 20630. Ż (1) Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile
competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind
autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia
intracomunitară a produselor accizabile.
(2) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv
de accize pe teritoriul Comunităţii, inclusiv dacă produsele sunt
deplasate via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:
a) de la un antrepozit fiscal la:
1. un alt antrepozit fiscal;
2. un destinatar înregistrat;
3. un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul
Comunităţii, în sensul art. 20634 alin. (1);
4. un destinatar în sensul art. 20656 alin. (1), în cazul în care
produsele sunt expediate din alt stat membru;
b) de la locul de import către oricare dintre destinaţiile
prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauză sunt
expediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentului
articol, locul de import înseamnă locul unde se află produsele în
momentul în care sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate
cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi
lit. b), şi cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 20629 alin. (3),
produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de
accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României,
în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul
autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, în
condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4) Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat
prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia de a depune raportul de primire
prevăzut la art. 20633 alin. (1).
(5) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi deplasărilor de
produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost
eliberate pentru consum.
(6) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de
accize începe, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), în
momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul
fiscal de expediţie şi, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b), în
momentul în care aceste produse sunt puse în liberă circulaţie,
în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.
(7) Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor
accizabile se încheie:
1. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b),
în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele
accizabile;
2. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul
în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
Documentul administrativ electronic
Art. 20631. Ż (1) Deplasarea intracomunitară de produse
accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de
accize doar dacă este acoperită de un document administrativ
electronic procesat, în conformitate cu alin. (2) şi (3).
(2) În sensul alin. (1), expeditorul din România înaintează un
proiect de document administrativ electronic la autorităţile
competente, prin intermediul sistemului informatizat prevăzut la
art. 1 din Decizia nr. 1.152/2003/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulaţiei
şi a controlului produselor supuse accizelor, denumit în
continuare sistemul informatizat.
(3) Autorităţile competente prevăzute la alin. (2) efectuează
o verificare electronică a datelor din proiectul de document
administrativ electronic, iar în cazul în care:
a) datele nu sunt corecte, expeditorul este informat fără
întârziere;
b) datele sunt corecte, autoritatea competentă atribuie
documentului un cod de referinţă administrativ unic şi îl
comunică expeditorului.
(4) În cazurile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2
şi 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b) şi la art. 20630 alin. (3), autoritatea
competentă transmite fără întârziere documentul administrativ
electronic autorităţii competente din statul membru de destinaţie,
care la rândul ei îl transmite destinatarului, în cazul în care
acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar
înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui
antrepozitar autorizat din România, autoritatea competentă
înaintează documentul administrativ electronic direct acestui
destinatar.
(5) În cazul prevăzut la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3
autoritatea competentă din România înaintează documentul
administrativ electronic autorităţii competente din statul membru
în care declaraţia de export este depusă în conformitate cu
art. 161 alin. (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, denumit
în continuare statul membru de export, dacă statul membru de
export este altul decât România.
(6) Atunci când expeditorul este din România, acesta
furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile un
exemplar tipărit al documentului administrativ electronic.
(7) Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim
suspensiv de accize de la un expeditor din alt stat membru la un
38
un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau
de orice alt document comercial care menţionează codul de
referinţă administrativ unic, identificabil în mod clar.
(8) Documentele prevăzute la alin. (6) şi (7) trebuie să poată
fi prezentate autorităţilor competente oricând sunt solicitate, pe
întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize.
(9) Expeditorul poate anula documentul administrativ
electronic, atât timp cât deplasarea nu a început potrivit
prevederilor art. 20630 alin. (6).
(10) În cursul deplasării în regim suspensiv de accize,
expeditorul poate modifica destinaţia, prin intermediul sistemului
informatizat, şi poate indica o nouă destinaţie, care trebuie să fie
una dintre destinaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct.
1, 2 sau 3 sau la art. 20630 alin. (3), după caz.
(11) În cazul deplasării intracomunitare a produselor
energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau
pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este
cunoscut cu siguranţă în momentul în care expeditorul
înaintează proiectul de document administrativ electronic
prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca
expeditorul să nu includă în documentul în cauză datele privind
destinatarul, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(12) Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi
cel târziu la momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite
datele sale autorităţilor competente, utilizând procedura
prevăzută la alin. (10).
Divizarea deplasării produselor energetice în regim
suspensiv de accize
Art. 20632. Ż Autoritatea competentă poate permite
expeditorului, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca expeditorul să
divizeze o deplasare intracomunitară de produse energetice în
regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu
condiţia ca:
1. să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
2. divizarea să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru
care permite o astfel de procedură;
3. autoritatea competentă din statul membru unde se
efectuează divizarea să fie informată cu privire la locul unde se
efectuează divizarea.
Raportul de primire a produselor accizabile
Art. 20633. Ż (1) La primirea de produse accizabile în
România, în oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 20630
alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4, sau la art. 20630 alin. (3),
destinatarul trebuie să înainteze fără întârziere şi nu mai târziu
de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia
cazurilor justificate corespunzător autorităţilor competente
potrivit precizărilor din normele metodologice, un raport privind
primirea acestora, denumit în continuare raport de primire,
utilizând sistemul informatizat.
(2) Modalităţile de trimitere a raportului de primire a
produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la
art. 20656 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(3) Autoritatea competentă a destinatarului din România
efectuează o verificare electronică a datelor din raportul de
primire, după care:
1. în cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este
informat fără întârziere despre acest fapt;
2. în cazul în care datele sunt corecte, autoritatea
competentă a destinatarului confirmă înregistrarea raportului de
primire şi îl transmite autorităţii competente din statul membru de
expediţie.
(4) Atunci când expeditorul este din România, raportul de
primire se înaintează acestuia de către autoritatea competentă
din România.
(5) În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se
află în România, primirea produselor accizabile în regim
suspensiv de accize se confirmă expeditorului potrivit procedurii
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
Raportul de export
Art. 20634. Ż (1) În situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2)
lit. a) pct. 3 şi, după caz, la art. 20630 alin. (2) lit. b), autorităţile
competente din statul membru de export întocmesc un raport
de export, pe baza vizei biroului vamal de ieşire, prevăzută la
art. 793 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al
Comisiei, sau de biroul unde se realizează formalităţile
prevăzute la art. 2064 alin. (5), prin care se atestă faptul că
produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
(2) Autorităţile competente din statul membru de export
verifică pe cale electronică datele ce rezultă din viza prevăzută
la alin. (1). Odată ce aceste date au fost verificate şi atunci când
statul membru de expediţie este diferit de statul membru de
export, autorităţile competente din statul membru de export
transmit raportul de export autorităţilor competente din statul
membru de expediţie.
(3) Autorităţile competente din statul membru de expediţie
înaintează raportul de export expeditorului.
Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este
indisponibil la expediţie
Art. 20635. Ż (1) Prin excepţie de la prevederile art. 20631
alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil
în România, expeditorul din România poate începe o deplasare
de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în
următoarele condiţii:
a) produsele să fie însoţite de un document pe suport hârtie
care conţine aceleaşi date ca proiectul de document
administrativ electronic prevăzut la art. 20631 alin. (2);
b) să informeze autorităţile competente înainte de începerea
deplasării, prin depunerea unei copii a documentului prevăzut
la lit. a). Această copie trebuie să fie vizată de autoritatea
competentă a locului de expediere. Dacă indisponibilitatea
sistemului este imputabilă expeditorului, acesta va furniza
informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei
indisponibilităţi.
(2) În cazul în care sistemul informatizat redevine disponibil,
expeditorul prezintă un proiect de document administrativ
electronic, în conformitate cu art. 20631 alin. (2).
(3) De îndată ce datele cuprinse în documentul administrativ
electronic sunt validate, în conformitate cu art. 20631 alin. (3),
acest document înlocuieşte documentul pe suport hârtie
prevăzut la alin. (1) lit. a). Prevederile art. 20631 alin. (4) şi (5),
precum şi cele ale art. 20633 şi 20634 se aplică mutatis mutandis.
39
administrativ electronic, deplasarea este considerată ca având
loc în regim suspensiv de accize, pe baza documentului pe
suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a).
(5) O copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la
alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.
(6) În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la
expediţie, expeditorul comunică informaţiile prevăzute la
art. 20631 alin. (10) sau la art. 20632 prin intermediul unor
mijloace alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în
cauză informează autorităţile competente înaintea modificării
destinaţiei sau a divizării deplasării. Prevederile alin. (2)Ż(5) se
aplică mutatis mutandis.
Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este
indisponibil la destinaţie
Art. 20636. Ż (1) În cazul în care, în situaţiile prevăzute la
art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b)
şi la art. 20630 alin. (3), raportul de primire prevăzut la art. 20633
alin. (1) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor
accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol deoarece fie
sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie în situaţia
prevăzută la art. 20635 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite
procedurile prevăzute la art. 20635 alin. (2) şi (3), destinatarul
prezintă autorităţii competente din România, cu excepţia
cazurilor pe deplin justificate, un document pe suport hârtie care
conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care atestă
încheierea
deplasării,
potrivit
prevederilor
din
normele
metodologice.
(2) Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta,
în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de
primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) sau în cazuri pe deplin
justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie a
documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) autorităţii
competente din statul membru de expediţie, care o transmite
expeditorului sau o ţine la dispoziţia acestuia.
(3) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau
de îndată ce procedurile prevăzute la art. 20635 alin. (2) şi (3)
sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în
conformitate cu art. 20633 alin. (1). Prevederile art. 20633 alin. (3)
şi (4) se aplică mutatis mutandis.
(4) În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin.
(2) lit. a) pct. 3, raportul de export prevăzut la art. 20634 alin. (1)
nu poate fi întocmit la încheierea deplasării produselor
accizabile deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil
în statul membru de export, fie în situaţia prevăzută la art. 20635
alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art.
20635 alin. (2) şi (3), autorităţile competente din statul membru
de export trimit autorităţilor competente din România un
document pe suport hârtie care conţine aceleaşi date ca şi
raportul de export şi care atestă încheierea deplasării, cu
excepţia cazului în care raportul de export prevăzut la art. 20634
alin. (1) poate fi întocmit în scurt timp, prin intermediul sistemului
informatizat sau în cazuri pe deplin justificate, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
(5) În cazul prevăzut la alin. (4), autorităţile competente din
România transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a
documentului pe suport hârtie.
(6) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în
statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute
la art. 20635 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, autorităţile
competente din statul membru de export trimit un raport de
export, în conformitate cu art. 20634 alin. (1). Prevederile
art. 20634 alin. (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.
Încheierea deplasării produselor accizabile în regim
suspensiv de accize
Art. 20637. Ż (1) Fără a aduce atingere prevederilor
art. 20636, raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) sau
raportul de export prevăzut la art. 20634 alin. (1) constituie
dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a
încheiat, în conformitate cu art. 20630 alin. (7).
(2) Prin derogare de la alin. (1), în absenţa unui raport de
primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele
prevăzute la art. 20636, se poate de asemenea furniza, în
cazurile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la
art. 20630 alin. (2) lit. b) şi la art. 20630 alin. (3), dovada încheierii
deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize,
printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul
membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare,
care să indice că produsele accizabile expediate au ajuns la
destinaţia declarată sau, în cazul prevăzut la art. 20630 alin. (2)
lit. a) pct. 3, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente
din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de
ieşire, care să ateste faptul că produsele accizabile au părăsit
teritoriul Comunităţii.
(3) În sensul alin. (2), un document înaintat de destinatar şi
care conţine aceleaşi date ca raportul de primire sau de export
constituie o dovadă corespunzătoare.
(4) În momentul în care autorităţile competente din statul
membru de expediţie au admis dovezile corespunzătoare,
acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.
Structura şi conţinutul mesajelor
Art. 20638. Ż (1) Structura şi conţinutul mesajelor care
trebuie schimbate potrivit art. 20631Ż20634 de către persoanele
şi autorităţile competente implicate în cazul unei deplasări
intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de
accize, normele şi procedurile privind schimbul acestor mesaje,
precum şi structura documentelor pe suport hârtie prevăzute la
art. 20635 şi 20636 sunt stabilite de către Comisia Europeană.
(2) Situaţiile în care sistemul informatizat este considerat
indisponibil în România, precum şi normele şi procedurile care
trebuie urmate în aceste situaţii sunt stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Proceduri simplificate
Art. 20639. Ż (1) Monitorizarea deplasărilor produselor
accizabile în regim suspensiv de accize, care se desfăşoară
integral pe teritoriul României, se realizează potrivit procedurilor
aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, stabilite pe baza prevederilor art. 20631Ż
20637.
(2) Prin acord şi în condiţiile stabilite de România cu alte
state membre interesate pot fi stabilite proceduri simplificate
pentru deplasările frecvente şi regulate de produse accizabile
în regim suspensiv de accize care au loc între teritoriile
acestora.
(3) Prevederile alin. (2) includ deplasările prin conducte fixe.
40
după ce a fost pus în liberă circulaţie în procedură vamală
simplificată
Art. 20640. Ż (1) Deplasarea produselor accizabile puse în
liberă circulaţie de către un importator care deţine autorizaţie
unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de
autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt
eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim
suspensiv de accize, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) importatorul este autorizat de autoritatea competentă din
statul său pentru efectuarea de operaţiuni cu produse accizabile
în regim suspensiv de accize;
b) importatorul deţine cod de accize în statul membru de
autorizare;
c) deplasarea are loc între:
1. un birou vamal de intrare din România şi un antrepozit
fiscal sau un destinatar înregistrat din România;
2. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat în
alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale
simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat
din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de
o procedură de tranzit care începe la frontieră;
3. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat într-un
stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale
simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat
din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de
o procedură de tranzit care începe la frontieră;
d) produsele accizabile sunt însoţite de un exemplar tipărit al
documentului administrativ electronic prevăzut la art. 20631
alin. (1).
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul importatorului
înregistrat în România care deţine autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală
din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt
stat membru participant la aplicarea procedurii vamale
simplificate.
Nereguli şi abateri
Art. 20641. Ż (1) Atunci când s-a produs o neregulă în cursul
unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de
accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în
conformitate cu art. 2067 alin. (1) lit. a), se consideră că
eliberarea pentru consum are loc în statul membru în care s-a
produs neregula.
(2) În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor
accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o
neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în
conformitate cu art. 2067 alin. (1) lit. a) şi nu este posibil să se
determine unde s-a produs neregula, se consideră că aceasta
s-a produs în statul membru şi la momentul în care aceasta a
fost depistată.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), autorităţile
competente din statul membru în care produsele au fost
eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost
eliberate pentru consum, trebuie să informeze autorităţile
competente din statul membru de expediţie.
(4) Când produsele accizabile care se deplasează în regim
suspensiv de accize nu au ajuns la destinaţie şi pe parcursul
deplasării nu a fost constatată nicio neregulă care să fie
considerată eliberare pentru consum potrivit art. 2067 alin. (1)
lit. a), se consideră că neregula s-a produs în statul membru de
expediţie şi în momentul expedierii produselor accizabile. Face
excepţie de la prevederile alin. (4) cazul în care în termen de
4 luni de la începerea deplasării în conformitate cu art. 20630
alin. (6), expeditorul furnizează dovada încheierii deplasării sau
a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat
satisfăcător de autorităţile competente din statul membru de
expediţie în conformitate cu art. 20630 alin. (7). Dacă persoana
care a constituit garanţia potrivit prevederilor art. 20654 nu a avut
sau nu a putut să aibă cunoştinţă de faptul că produsele nu au
ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un termen de o lună de
la
comunicarea
acestei
informaţii
de
către
autorităţile
competente din statul membru de expediţie pentru a-i permite să
aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu art. 20630
alin. (7), sau a locului comiterii neregulii.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), dacă statul membru
în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de
3 ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu art. 20630
alin. (6), se aplică dispoziţiile alin. (1). În aceste situaţii,
autorităţile competente din statul membru în care s-a comis
neregula informează în acest sens autorităţile competente din
statul membru în care au fost percepute accizele, care restituie
sau remit accizele în momentul furnizării probei perceperii
accizelor în celălalt stat membru.
(6) În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie
apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim
suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 2067
alin. (5) şi (6), din cauza căreia o deplasare sau un segment
dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat
conform art. 20630 alin. (7).
SECŢIUNEA a 10-a
Restituiri de accize
Restituiri de accize
Art. 20642. Ż (1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20644
alin. (7), la art. 20647 alin. (5) şi la art. 20649 alin. (3) şi (4),
precum şi a cazurilor prevăzute la art. 20658Ż20660, accizele
privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru
consum pot fi, la solicitarea persoanei în cauză, restituite sau
remise de către autorităţile competente din statele membre unde
respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în
situaţiile prevăzute de statele membre şi în conformitate cu
condiţiile stabilite de statul membru în cauză, în scopul de a
preveni orice formă posibilă de evaziune sau de abuz. O astfel
de restituire sau de remitere nu poate genera alte scutiri decât
cele prevăzute la art. 20656 şi art. 20658Ż20660.
(2) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate
în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare,
accizele plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(3) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase
de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii
consumului, accizele plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute
în normele metodologice.
(4) Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.
41
Deplasarea intracomunitară şi impozitarea produselor accizabile
după eliberarea pentru consum
Persoane fizice
Art. 20643. Ż (1) Accizele pentru produsele accizabile
achiziţionate de o persoană fizică pentru uz propriu şi
transportate personal de aceasta în România sunt exigibile
numai în statul membru în care se achiziţionează produsele
accizabile.
(2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la
alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se
vor avea în vedere cel puţin următoarele cerinţe:
a) statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile
şi motivele pentru care le deţine;
b) locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este
cazul, modul de transport utilizat;
c) orice document referitor la produsele accizabile;
d) natura produselor accizabile;
e) cantitatea de produse accizabile.
(3) Produsele achiziţionate de persoanele fizice se consideră
a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantităţile
prevăzute în normele metodologice.
(4) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi
superioare limitelor prevăzute în normele metodologice şi
destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate
în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în
România.
(5) Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de
uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat
membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor
mijloace de transport atipice de către o persoană fizică sau în
numele acesteia. În sensul acestui alineat, mijloace de transport
atipice înseamnă transportul de combustibil în alte recipiente
decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru
combustibili şi transportul de produse lichide pentru încălzire în
alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele
unor operatori economici profesionişti.
Produse cu accize plătite, deţinute în scopuri comerciale
în România
Art. 20644. Ż (1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 20647
alin. (1), în cazul în care produsele accizabile care au fost deja
eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deţinute în
scopuri comerciale în România pentru a fi livrate sau utilizate
pe teritoriul acesteia, produsele în cauză sunt supuse accizelor,
iar accizele devin exigibile în România.
(2) În sensul prezentului articol, deţinere în scopuri
comerciale înseamnă deţinerea de produse accizabile de către
o altă persoană decât o persoană fizică sau de către o persoană
fizică în alte scopuri decât pentru uz propriu şi transportarea de
către aceasta, în conformitate cu art. 20643.
(3) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează
să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin
exigibile în România.
(4) Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în
cazurile prevăzute la alin. (1), persoana care efectuează livrarea
sau deţine produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate
produsele în România.
(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 20649, în cazul în
care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru
consum într-un stat membru se deplasează în cadrul
Comunităţii în scopuri comerciale, produsele în cauză nu sunt
considerate ca fiind deţinute în aceste scopuri până în momentul
în care ajung în România, cu condiţia ca deplasarea să se
realizeze pe baza formalităţilor prevăzute la art. 20645 alin. (1)
şi (2).
(6) Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al
unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între un
alt stat membru şi România, dar care nu sunt disponibile pentru
vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe
teritoriul unuia dintre cele două state membre, nu sunt
considerate ca fiind deţinute în statul membru respectiv în
scopuri comerciale.
(7) În cazul produselor accizabile care au fost deja eliberate
pentru consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat
membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia,
la cerere, de restituirea sau de remiterea accizelor dacă
autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile
şi au fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor
din normele metodologice.
Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize
plătite
Art. 20645. Ż (1) În situaţia prevăzută la art. 20644 alin. (1),
produsele accizabile circulă între România şi alt stat membru
sau între alt stat membru şi România, împreună cu un document
de însoţire care conţine datele principale din documentul
prevăzut la art. 20631 alin. (1). Structura şi conţinutul
documentului de însoţire sunt stabilite de Comisia Europeană.
(2) Persoanele prevăzute la art. 20644 alin. (4) trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
a) înaintea expedierii produselor, să depună o declaraţie la
autoritatea competentă teritorială şi să garanteze plata accizelor;
b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat
următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
c) să accepte orice control care să permită autorităţii
competente teritoriale să se asigure că produsele accizabile au
fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost
plătite.
Documentul de însoţire
Art. 20646. Ż (1) Documentul de însoţire se întocmeşte de
către furnizor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:
a) primul exemplar rămâne la furnizor;
b) exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul
transportului până la primitor;
c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit furnizorului, cu
certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal
ulterior al produselor accizabile în statul membru de destinaţie,
dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în scop de
restituire de accize.
(2) Modelul documentului de însoţire va fi prevăzut în
normele metodologice.
Vânzarea la distanţă
Art. 20647. Ż (1) Produsele accizabile deja eliberate pentru
consum într-un stat membru, care sunt achiziţionate de o
persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar
înregistrat, stabilită în România, care nu exercită o activitate
economică independentă, şi care sunt expediate ori transportate
către România, direct sau indirect, de către vânzător ori în
numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.
42
România în momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile
de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate
sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile.
Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în
normele metodologice.
(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie
vânzătorul, fie un reprezentant fiscal stabilit în România şi
autorizat de autorităţile competente din România. Atunci când
vânzătorul nu respectă dispoziţiile alin. (4) lit. a), persoana
plătitoare de accize este destinatarul produselor accizabile.
(4)
Vânzătorul
sau
reprezentantul
fiscal
trebuie
să
îndeplinească următoarele cerinţe:
a) înainte de expedierea produselor accizabile, trebuie să se
înregistreze şi să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite
şi
la
autoritatea
competentă,
prevăzute
în
normele
metodologice;
b) să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută
la lit. a), după sosirea produselor accizabile;
c) să ţină evidenţe contabile ale livrărilor de produse
accizabile.
(5) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum în
România, care sunt achiziţionate de o persoană, alta decât un
antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în
alt stat membru, care nu exercită o activitate economică
independentă, şi care sunt expediate ori transportate către acel
stat membru, direct sau indirect, de către vânzător ori în numele
acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele
percepute în România se restituie sau se remit, la solicitarea
vânzătorului, dacă vânzătorul ori reprezentantul său fiscal a
urmat procedurile stabilite la alin. (4), potrivit cerinţelor stabilite
de autoritatea competentă din statul membru de destinaţie.
Distrugeri şi pierderi
Art. 20648. Ż (1) În situaţiile prevăzute la art. 20644 alin. (1)
şi la art. 20647 alin. (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii
iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului
acestora în alt stat membru decât cel în care au fost eliberate
pentru consum, dintr-un motiv legat de natura produselor, ca
urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă
a autorizării de către autorităţile competente din statul membru
în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru.
(2) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a
produselor accizabile în cauză va fi dovedită într-un mod
considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul
membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea
iremediabilă sau din statul membru în care aceasta a fost
constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde
a avut loc. Garanţia depusă în temeiul art. 20645 alin. (2) lit. a)
sau al art. 20647 alin. (4) lit. a) se va elibera.
(3) Regulile şi condiţiile pe baza cărora se determină
pierderile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în normele
metodologice.
Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor
accizabile
Art. 20649. Ż (1) Atunci când s-a comis o neregulă în cursul
unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu
art. 20644 alin. (1) sau cu art. 20647 alin. (1), în alt stat membru
decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum,
acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în
statul membru în care s-a comis neregula.
(2) Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei
deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 20644
alin. (1) sau cu art. 20647 alin. (1), în alt stat membru decât cel
în care produsele au fost eliberate pentru consum şi nu este
posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se
consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost
constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu
toate acestea, dacă statul membru în care s-a comis efectiv
neregula este identificat în termen de 3 ani de la data
achiziţionării produselor accizabile, se aplică dispoziţiile alin. (1).
(3) Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata
acestora în conformitate cu art. 20645 alin. (2) lit. a) sau cu
art. 20647 alin. (4) lit. a) şi de orice persoană care a participat la
neregulă.
(4) Autorităţile competente din statul membru în care
produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie
sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul
membru în care a fost comisă ori constatată neregula.
Autorităţile competente din statul membru de destinaţie
eliberează garanţia depusă în temeiul art. 20645 alin. (2) lit. a)
sau al art. 20647 alin. (4) lit. a).
(5) În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie
apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în
temeiul art. 20644 alin. (1) sau al art. 20648 alin. (1), care nu face
obiectul art. 20647, din cauza căreia o deplasare ori un segment
dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în
mod corespunzător.
Declaraţii privind achiziţii şi livrări intracomunitare
Art. 20650. Ż Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali
au obligaţia de a transmite autorităţii competente o situaţie
lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până
la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă
situaţia, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
SECŢIUNEA a 12-a
Obligaţiile plătitorilor de accize
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 20651. Ż (1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat.
Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia
cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres
alt termen de plată.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul
furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural,
termenul de plată a accizelor este data de 25 a lunii următoare
celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.
(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este
plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1)
momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei
vamale de import.
(4) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), livrarea
produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)Że)
din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care
furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la
bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează
a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se
vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor
virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în
numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente
cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în
decursul lunii precedente.
43
aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2067 alin. (7), (8)
şi (9) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la
data la care au devenit exigibile.
Depunerea declaraţiilor de accize
Art. 20652. Ż (1) Orice plătitor de accize prevăzut la
prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea
competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează
sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), destinatarul
înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile are
obligaţia de a depune declaraţia de accize pentru fiecare
operaţiune în parte.
(3) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea competentă,
de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă declaraţia.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), orice persoană
aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2067 alin. (7), (8)
şi (9) are obligaţia de a depune imediat o declaraţie de accize la
autoritatea competentă.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în situaţiile
prevăzute la art. 2067 alin. (1) lit. b) şi c) trebuie să se depună
imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă
şi, prin derogare de la art. 20651, acciza se plăteşte în ziua
lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă
declaraţia.
Documente fiscale
Art. 20653. Ż Pentru produsele accizabile care sunt
transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal,
originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care
va fi stabilit prin normele metodologice.
Garanţii
Art. 20654. Ż (1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul
înregistrat şi expeditorul înregistrat au obligaţia depunerii la
autoritatea competentă a unei garanţii, conform prevederilor din
normele metodologice, care să asigure plata accizelor care pot
deveni exigibile.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), garanţia poate fi
depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile,
de destinatar sau, în comun, de două ori mai multe dintre aceste
persoane sau dintre persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile
şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(3) Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii.
(4) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi
prevăzute în normele metodologice.
(5) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a
reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de
accize datorat, şi nu va fi mai mică decât nivelul minim prevăzut
în normele metodologice.
Responsabilităţile plătitorilor de accize
Art. 20655. Ż (1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea
pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor
către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a
declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform
prevederilor prezentului capitol şi celor ale legislaţiei vamale în
vigoare.
(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să
depună la autoritatea competentă o situaţie care să conţină
informaţii cu privire la produsele accizabile: stocul de materii
prime şi produse finite la începutul perioadei de raportare,
achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul
perioadei de raportare, stocul de produse finite şi materii prime
la sfârşitul perioadei de raportare şi cantitatea de produse
livrate, la termenul şi conform modelului prezentat în normele
metodologice.
(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare sunt obligaţi să
depună la autoritatea competentă o situaţie, care să conţină
informaţii cu privire la stocul de produse finite la începutul
perioadei de raportare, achiziţiile şi livrările de produse finite în
cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite la sfârşitul
perioadei de raportare, la termenul şi conform modelului
prezentat în normele metodologice.
SECŢIUNEA a 13-a
Scutiri la plata accizelor
Scutiri generale
Art. 20656. Ż (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata
accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a) în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
b) de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare
de autorităţile publice din România şi de către membrii acestor
organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile
internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin
acordurile de sediu;
c) de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul
Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul forţelor
armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru
aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
d) de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în
Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din
16 august 1960, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru
personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori
a cantinelor acestora;
e) pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe
sau cu organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză
să fie permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata
taxei pe valoarea adăugată.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute
la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor art. 20631 alin. (1),
produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de
accize către un destinatar în sensul alin. (1) sunt însoţite de
certificat de scutire.
(4) Modelul şi conţinutul certificatului de scutire sunt cele
stabilite de Comisia Europeană.
(5) Procedura prevăzută la art. 20631Ż20636 nu se aplică
deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim
suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la
alin. (1) lit. c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care
se întemeiază direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), procedura
prevăzută la art. 20631Ż20636 se va aplica deplasărilor de
produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate
forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care au loc exclusiv pe
teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu un alt stat
membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul naţional
şi teritoriul acelui stat membru.
Scutiri speciale
Art. 20657. Ż (1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele
accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în
bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale
aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(2) Sunt scutite de la plata accizelor produsele furnizate la
bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei
pe cale aeriană ori maritimă către un teritoriu terţ sau către o
ţară terţă.
(3) Regimul de scutire de la plata accizelor prevăzut la
alin. (1) se aplică şi produselor accizabile furnizate de
magazinele duty-free autorizate în România situate în afara
incintei aeroporturilor sau porturilor, transportate în bagajul
personal al călătorilor către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(4) În sensul prezentului articol, călător către un teritoriu terţ
sau către o ţară terţă înseamnă orice călător care deţine un
document de transport pentru călătorie ori un alt document care
face dovada destinaţiei finale situate pe un teritoriu terţ sau o
ţară terţă.
Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
Art. 20658. Ż (1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul
etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 2062 lit. a), atunci
când sunt:
a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care
nu sunt destinate consumului uman;
c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d) utilizate pentru producerea de medicamente;
e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate
preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o
concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate
pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca
în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri
de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia
ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în
compoziţia altor produse;
h) utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul
finit să nu conţină alcool;
i) utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste
necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute
la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea
alcoolului vor fi reglementate prin normele metodologice.
Scutiri pentru tutun prelucrat
Art. 20659. Ż (1) Este scutit de la plata accizelor tutunul
prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor
ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute
la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
Scutiri pentru produse energetice şi energie electrică
Art. 20660. Ż (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept
combustibil pentru aviaţie, alta decât aviaţia turistică în scop
privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea
unei aeronave de către proprietarul său ori de către persoana
fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt
titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele
decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de
servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept
combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru
navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit,
altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor de agrement
private. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi
electricitatea produsă la bordul navelor. Prin ambarcaţiune de
agrement privată se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de
către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică
ce o deţine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri
decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de
persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros
sau pentru nevoile autorităţilor publice;
c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru
producţia de energie electrică, precum şi energia electrică
utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie
electrică;
d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru
producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
e) produsele energetice Ż gazul natural, cărbunele şi
combustibilii solizi Ż folosite de gospodării şi/sau de organizaţii
de caritate;
f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei,
dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de
dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte
agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la
cocsul utilizat drept combustibil principal;
i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară
terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu
motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acel
autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate
utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce
echipează acele containere;
j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat
sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor
umanitar;
k) orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru
încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate
şi de alte instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi
lăcaşuri de cult;
l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute
din unul sau mai multe dintre produsele următoare:
Ż produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518
inclusiv;
Ż produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la
3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor
produse din biomase;
Ż produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00,
care nu sunt de origine sintetică;
Ż produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse
în codurile NC 4401 şi 4402;
m) energia electrică produsă din surse regenerabile de
energie;
n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici,
grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe
vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în
curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea
teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele
electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW;
o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru
încălzire.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute
la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai multe
dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un
nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
SECŢIUNEA a 14-a
Marcarea produselor alcoolice şi a tutunului prelucrat
Reguli generale
Art. 20661. Ż (1) Prevederile prezentei secţiuni se aplică
următoarelor produse accizabile:
a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile
prevăzute prin normele metodologice;
b) tutun prelucrat.
(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs
accizabil scutit de la plata accizelor.
(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate
pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai
dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei
secţiuni.
Responsabilitatea marcării
Art. 20662. Ż Responsabilitatea marcării produselor
accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor
înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi,
potrivit precizărilor din normele metodologice.
Proceduri de marcare
Art. 20663. Ż (1) Marcarea produselor se efectuează prin
timbre sau banderole.
(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe
marcaje vor fi stabilite prin normele metodologice.
(3)
Antrepozitarul
autorizat,
destinatarul
înregistrat,
expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să
asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul
individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori
sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze
marcajul.
(4) Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole
deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi
considerate ca nemarcate.
Eliberarea marcajelor
Art. 20664. Ż (1) Autoritatea competentă aprobă eliberarea
marcajelor,
potrivit
procedurii
prevăzute
în
normele
metodologice.
(2) Eliberarea marcajelor se face către:
a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile
prevăzute la art. 20661;
b) destinatarii înregistraţi care achiziţionează produsele
accizabile prevăzute la art. 20661;
c) expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat care
importă produsele accizabile prevăzute la art. 20661. Autorizaţia
de importator se acordă de către autoritatea competentă, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri
la autoritatea competentă şi prin constituirea unei garanţii în
favoarea acestei autorităţi, sub forma şi în maniera prevăzute
în normele metodologice.
(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea
specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea
competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de
stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile
supuse
marcării,
conform
prevederilor
din
normele
metodologice.
SECŢIUNEA a 15-a
Alte obligaţii pentru operatorii economici cu produse accizabile
Confiscarea tutunului prelucrat
Art. 20665. Ż (1) Prin derogare de la prevederile legale în
materie care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a
bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea
privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate,
potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către
organul
care
a
dispus
confiscarea,
pentru
distrugere,
antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor
înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi
de astfel de produse, după cum urmează:
a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de
produse al antrepozitarilor autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi,
al expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se
predau în totalitate acestora;
b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele
prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care
au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru
producţia de tutun prelucrat a căror cotă de piaţă reprezintă
peste 5%.
(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat,
preluarea tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizaţi,
destinatarii înregistraţi, expeditorii înregistraţi şi importatorii
autorizaţi, precum şi procedura de distrugere se efectuează
conform prevederilor din normele metodologice.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat,
expeditor înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să
asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul
şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a
fost repartizat.
Controlul
Art. 20666. Ż (1) Toţi operatorii economici cu produse
accizabile sunt obligaţi să accepte orice control ce permite
autorităţii competente prevăzute în normele metodologice să se
asigure de corectitudinea operaţiunilor cu produse accizabile.
(2) Autorităţile competente vor lua măsuri de supraveghere
fiscală şi control pentru asigurarea desfăşurării activităţii
autorizate în condiţiile legii. Modalităţile şi procedurile pentru
realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării,
circulaţiei şi importului produselor supuse accizelor armonizate
vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
Întârzieri la plata accizelor
Art. 20667. Ż Întârzierea la plata accizelor cu mai mult de
5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei
deţinute de operatorul economic plătitor de accize până la plata
sumelor restante.
Procedura de import pentru produse energetice
Art. 20668. Ż Efectuarea formalităţilor vamale de import
aferente benzinelor şi motorinelor se face prin birourile vamale
la frontieră stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală.
Condiţii de distribuţie şi comercializare
Art. 20669. Ż (1) Comercializarea pe piaţa naţională a
alcoolului sanitar în vrac este interzisă.
(2) Operatorii economici care doresc să distribuie şi să
comercializeze angro băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt
obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută
în normele metodologice şi să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în
proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu
legal;
b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării
activităţilor din economia naţională Ż CAEN, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare,
activitatea de comercializare şi distribuţie angro a băuturilor
alcoolice sau activitatea de comercializare şi distribuţie angro a
produselor din tutun;
c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor
false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse
supuse marcării potrivit prezentului capitol.
(3) Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici
producători
către
operatorii
economici
distribuitori
sau
comercianţi angro vor fi însoţite şi de o copie a certificatului de
marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine.
(4)
Operatorii
economici
care
intenţionează
să
comercializeze în sistem angro produse energetice Ż benzine,
motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat Ż sunt obligaţi
să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii
şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (4) antrepozitarii
autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale şi
operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi.
(6)
Operatorii
economici
care
intenţionează
să
comercializeze în sistem en détail produse energetice Ż
benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat Ż
sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială,
conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(7) Desfăşurarea activităţii de comercializare de către
operatorii economici prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă
obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi
se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură
fiscală.
(8) Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau
en détail de băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse
energetice răspund pentru provenienţa nelegală a produselor
deţinute.
(9) Toate reziduurile de produse energetice rezultate din
exploatare, în alte locaţii decât antrepozitele fiscale, pot fi cedate
sau vândute pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse
accizabile numai către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi
supuse operaţiilor de ecologizare, în condiţiile prevăzute de
normele metodologice.
(10) În cazul comercializării şi transportului de tutun brut şi
tutun parţial prelucrat trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a) operatorii economici care doresc să comercializeze tutun
brut sau tutun parţial prelucrat pot desfăşura această activitate
numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către
autoritatea competentă teritorială;
b) tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate fi
comercializat către un operator economic din România doar
dacă acesta deţine autorizaţia prevăzută la lit. a) ori către un
antrepozitar autorizat din domeniul tutunului prelucrat;
c) orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial prelucrat
pe teritoriul României trebuie să fie însoţită de un document
comercial, în care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului
economic expeditor.
(11) Atunci când nu se respectă una dintre prevederile
alin. (10), intervine exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind
determinată pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de
fumat.
(12) Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzute la
alin. (10) lit. a) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală."
149. La titlul VII ,,Accize şi alte taxe speciale", capitolul II
,,Alte produse accizabile", alcătuit din articolele 207Ż214,
se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,CAPITOLUL II
Alte produse accizabile
Sfera de aplicare
Art. 207. Ż Următoarele produse sunt supuse accizelor:
a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;
b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile
NC 0901 21 00, 0901 22 00 şi 0901 90 90;
c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu
codurile NC 2101 11 şi 2101 12.
Nivelul şi calculul accizei
Art. 208. Ż (1) Nivelul accizelor pentru produsele prevăzute
la art. 207 este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte
integrantă din prezentul titlu.
(2) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă,
accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin
aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor
intrate pe teritoriul României. Pentru amestecurile cu cafea
solubilă intrate pe teritoriul României, accizele se datorează şi
se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă
conţinută în amestecuri.
Plătitori de accize
Art. 209. Ż (1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute
la art. 207 sunt operatorii economici Ż persoane juridice,
asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate Ż care
achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului
comunitar astfel de produse.
(2) Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul
comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea
produselor trebuie să fie înregistraţi la autoritatea competentă,
în condiţiile prevăzute în normele metodologice, şi să respecte
următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de
autoritatea competentă;
b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către
organele de control;
d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
Scutiri
Art. 210. Ż (1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele
livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada
în care au acest regim.
(2) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un
alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni
proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către
aceştia din alte state membre ori din import pot solicita
autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente
justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat,
aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru
cafeaua exportată sau livrată în alt stat membru.
(3) Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate
bugetului de stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de
cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru
sau din import, care ulterior sunt livrate către un alt stat membru,
sunt exportate ori returnate furnizorilor.
(4) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la
alin. (1)Ż(3) va fi reglementată prin normele metodologice.
Exigibilitatea
Art. 211. Ż Momentul exigibilităţii accizei intervine:
a) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la
momentul recepţionării acestora;
b) pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei
vamale de import.
Exigibilitatea
accizei
în
cazul
procedurii
vamale
simplificate
Art. 212.Ż În cazul produselor provenite din operaţiuni de
import efectuate de un importator care deţine autorizaţie unică
pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat
membru, acesta are obligaţia de a depune la autoritatea vamală
declaraţia de import pentru TVA şi accize. Exigibilitatea accizei
intervine la data înregistrării declaraţiei de import pentru TVA şi
accize.
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 213. Ż (1) Pentru produsele provenite din teritoriul
comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat
următoare celei în care au fost recepţionate produsele.
(2) Pentru produsele provenite din operaţiuni de import, plata
accizelor se face la momentul înregistrării declaraţiei vamale de
import.
Declaraţiile de accize
Art. 214. Ż (1) Orice operator economic plătitor de accize
are obligaţia de a depune la autoritatea competentă o declaraţie
de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau
nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea competentă
de către operatorii economici plătitori până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei la care se referă declaraţia."
150. Articolul 218 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Conversia în lei a sumelor exprimate în euro
Art. 218. Ż Valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul
din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit
prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se
determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent
euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi
lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene."
151. Articolul 220 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Decontările între operatorii economici
Art. 220. Ż (1) Decontările între operatorii economici plătitori
de accize şi operatorii economici cumpărători de produse
accizabile se vor face integral prin unităţi bancare.
(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a) livrările de produse accizabile către operatorii economici
care comercializează astfel de produse în sistem en détail;
b) livrările de produse accizabile, efectuate în cadrul
sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat,
aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând
accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă actele
normative speciale nu prevăd altfel sau dacă nu se face dovada
plăţii accizelor la bugetul statului;
c) livrările de produse accizabile, în cazul compensărilor
efectuate între operatorii economici prin intermediul Institutului
de Management şi Informatică, în conformitate cu prevederile
legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face
obiectul compensărilor dacă nu se face dovada plăţii accizelor
la bugetul de stat."
152. Anexa nr. 3 la titlul VII ,,Accize şi alte taxe speciale"
se abrogă.
153. La articolul 298, după punctul 431, se introduc două
noi puncte, punctele 432 şi 433, cu următorul cuprins:
,,432. Litera a) a articolului 26 şi litera g) a articolului 83 din
Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
433. Articolul III din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de
taxi şi în regim de închiriere, cu modificările şi completările
ulterioare".
Art. II. Ż Legea nr. 260/2007 privind înregistrarea
operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 27 iulie 2007,
se abrogă.
Art. III. Ż (1) Prevederile art. I se aplică începând cu data de
1 ianuarie 2010.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), prevederile art. I pct. 148
referitoare la capitolul I1 ,,Regimul accizelor armonizate" se
aplică începând cu data de 1 aprilie 2010.
(3) Începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile
art. 162Ż175 şi art. 178Ż206 din cap. I al titlului VII ,,Accize şi
alte taxe speciale" şi prevederile art. 222Ż237, art. 239Ż242,
art. 244 şi 2441 din titlul VIII ,,Măsuri speciale privind
supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse
accizabile" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), până la
31 decembrie 2010 sunt admise deplasările de produse
accizabile în regim suspensiv de accize către alte state membre
care nu au adoptat sistemul informatizat potrivit art. 21Ż27 din
Directiva 2008/118/CE, efectuate conform procedurii prevăzute
la art. 186Ż1911 din cap. I al titlului VII ,,Accize şi alte taxe
speciale" din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările
ulterioare.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), deplasările de
produse accizabile care au fost iniţiate înainte de 1 aprilie 2010
sunt efectuate şi încheiate în conformitate cu procedura
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Gheoghe Pogea
prevăzută la art. 186Ż1911 din cap. I al titlului VII ,,Accize şi alte
taxe speciale" din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. IV. Ż Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din
23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă,
se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se
textelor o nouă numerotare.
Art. V. Ż Declararea, stabilirea şi plata impozitului pe
veniturile realizate de persoanele fizice înainte de 1 ianuarie
2010 se face în conformitate cu legislaţia în vigoare până la
această dată.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune în legislaţia
naţională Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008
de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul
de prestare a serviciilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 44 din 20 februarie 2008, Directiva
2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a
normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea
adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane
impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de
rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 44 din 20 februarie 2008, Directiva 2008/117/CE a
Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Directivei
2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea
adăugată, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de
operaţiunile intracomunitare, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 14 din 20 ianuarie 2009, Directiva
2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind
regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei
nr. 92/12/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 9 din 14 ianuarie 2009, Directiva 92/83/CEE a
Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea
structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice şi Directiva
92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind
apropierea ratelor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice,
publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 316
din 31 octombrie 1992, Directiva 92/79/CEE a Consiliului din
19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la ţigări şi Directiva
92/80/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind
apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decât pentru
ţigarete, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
nr. 316 din 31 octombrie 1992, modificate prin Directiva
2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 de modificare a
Directivelor 92/79/CEE, 92/80/CEE şi 95/59/CE privind structura
şi ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46 din
16 februarie 2002, Directiva 95/59/CE a Consiliului din
27 noiembrie 1995 privind alte impozite decât impozitele pe cifra
de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 291 din
6 decembrie 1995, modificată prin Directiva 2002/10/CE,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46
din 16 februarie 2002, Directiva 2003/96/CE a Consiliului din
27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de
impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 283 din
31 octombrie 2003.
