Directiva 2004/80 privind despagubirea victimelor infractionalitatii

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 308,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Parlamentului European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [3],

intrucat:

(1) Unul dintre obiectivele Comunitatii Europene il constituie eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor existente in calea liberei circulatii a persoanelor si serviciilor.

(2) In cazul Cowan [4], Curtea a afirmat ca, atunci cand dreptul comunitar garanteaza unei persoane fizice libertatea de a se deplasa intr-un alt stat membru, protectia integritatii acestei persoane in statul membru respectiv, ca si cea a resortisantilor si a rezidentilor, constituie corolarul acestei libertati de circulatie. La realizarea acestui obiectiv ar trebui sa contribuie masuri pentru facilitarea despagubirii victimelor infractionalitatii.

(3) Consiliul European reunit la Tampere, in 15 si 16 octombrie 1999 a subliniat necesitatea stabilirii unor norme minime pentru protectia victimelor infractionalitatii, in special in ceea ce priveste posibilitatile de acces la justitie si dreptul la reparatie, inclusiv la rambursarea cheltuielilor de judecata.

(4) In Declaratia privind lupta impotriva terorismului, Consiliul European, reunit la Bruxelles, in 25 si 26 martie 2004, a solicitat adoptarea prezentei directive inainte de 1 mai 2004.

(5) La 15 martie 2001, Consiliul adopta Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor in cadrul procesului penal [5]. Intemeiata pe titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeana, aceasta decizie permite persoanelor sa solicite reparatii autorului infractiunii ale carei victime au fost, in cursul derularii unui proces penal.

(6) Victimele infractionalitatii in Uniunea Europeana trebuie sa aiba dreptul la o despagubire echitabila si corespunzatoare prejudiciilor suferite, indiferent de locul din Comunitatea Europeana in care a fost savarsita infractiunea.

(7) Prezenta directiva stabileste un sistem de cooperare in vederea facilitarii accesului victimelor infractionalitatii la despagubire, in situatii transfrontaliere; acest sistem trebuie sa functioneze pe baza unor mecanisme, in vigoare in statele membre, de despagubire a victimelor infractionalitatii premeditate savarsite prin violenta pe teritoriile respective. Este necesar, asadar, sa fie creat un mecanism de despagubire in toate statele membre.

(8) Majoritatea statelor membre au creat deja astfel de sisteme de despagubire, in anumite cazuri pentru a raspunde obligatiilor care le revin conform Conventiei europene din 24 noiembrie 1983 privind despagubirea victimelor infractiunilor savarsite prin violenta.

(9) Dat fiind ca masurile cuprinse in prezenta directiva sunt necesare pentru realizarea obiectivelor Comunitatii si ca tratatul nu prevede, pentru adoptarea prezentei directive, alte puteri de actiune in afara celor prevazute in articolul 308, este necesara aplicarea acestui din urma articol.

(10) Deseori, victimele infractiunilor nu reusesc sa obtina despagubiri de la autorul infractiunii ale carei victime au fost, fie pentru ca acesta din urma nu dispune de resursele necesare pentru a respecta o hotarare judecatoreasca prin care victimei ii sunt acordate daune-interese, fie pentru ca nu poate fi identificat sau actionat in justitie.

(11) Este necesara crearea unui sistem de cooperare intre autoritatile statelor membre pentru a facilita accesul la despagubire in cazurile in care infractiunea a fost savarsita intr-un stat membru altul decat cel in care isi are resedinta victima.

(12) Acest sistem trebuie sa permita ca victima unei infractiuni sa se poata adresa intotdeauna unei autoritati a statului membru in care isi are resedinta si sa elimine dificultatile de ordin practic si lingvistic care pot aparea in situatiile transfrontaliere.

(13) Acest sistem trebuie sa contina dispozitiile necesare pentru a permite victimei unei infractiuni sa gaseasca informatiile de care are nevoie pentru a depune cererea de despagubire si pentru a asigura o cooperare eficienta intre autoritatile implicate.

(14) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile reafirmate in special prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ca principii generale ale dreptului comunitar.

(15) Dat fiind ca obiectivul care consta in facilitarea accesului victimelor infractionalitatii la despagubire in situatii transfrontaliere nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre statele membre, din cauza aspectului transfrontalier, si ca acesta poate fi, prin urmare, realizat cu mai mult succes la nivel comunitar, din motive legate de dimensiunile sau de efectele actiunii, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii consacrat in articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii asa cum este enuntat in articolul mentionat anterior, prezenta directiva se refera numai la ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(16) Este necesara adoptarea masurilor corespunzatoare pentru aplicarea prezentei directive in conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei [6],

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I
ACCESUL LA DESPAGUBIRE IN SITUAȚIILE TRANSFRONTALIERE

Articolul 1

Dreptul de depunere a cererii in statul membru de resedinta

In cazul in care infractiunea premeditata a fost savarsita prin violenta intr-un stat membru altul decat cel in care isi are resedinta in mod obisnuit solicitantul, statele membre asigura ca acesta sa aiba dreptul sa inainteze cererea unei autoritati sau oricarui alt organism al statului membru respectiv. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.