Directiva 2003/109/CE privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003

privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 63 alineatele (3) si (4),

având in vedere propunerea Comisiei [1],

având in vedere avizul Parlamentului European [2],

având in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [3],

având in vedere avizul Comitetului Regiunilor [4],

intrucât:

(1) In vederea stabilirii progresive a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede, pe de o parte, adoptarea unor masuri care sa asigure libera circulatie a persoanelor, insotite de masuri privind controlul la frontierele externe, azilul si imigratia si, pe de alta parte, adoptarea unor masuri privind azilul, imigratia si apararea drepturilor resortisantilor tarilor terte.

(2) La reuniunea extraordinara de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, Consiliul European a afirmat ca statutul juridic al resortisantilor tarilor terte trebuie apropiat de cel al resortisantilor statelor membre si ca unei persoane care are resedinta legala intr-un stat membru, pe o perioada determinata, si care este titulara a unui permis de lunga sedere trebuie sa i se acorde in statul membru respectiv un ansamblu de drepturi uniforme cât mai apropiate de cele de care beneficiaza cetatenii Uniunii Europene.

(3) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute in special de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(4) Integrarea resortisantilor tarilor terte care s-au stabilit pentru o perioada lunga in statele membre reprezinta un element cheie in promovarea coeziunii economice si sociale, obiectiv fundamental al Comunitatii, prevazut de tratat.

(5) Statele membre trebuie sa puna in aplicare dispozitiile prezentei directive fara a face discriminari pe baza de sex, rasa, culoare, origine etnica sau sociala, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau de alt fel, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, handicap, vârsta sau orientare sexuala.

(6) Criteriul principal in dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie sa fie durata sederii pe teritoriul unui stat membru. Șederea respectiva trebuie sa fi fost legala si neintrerupta pentru a putea dovedi stabilirea persoanei respective in tara in cauza. Este necesara o anumita flexibilitate pentru a se putea tine seama de circumstantele care pot determina o persoana sa paraseasca temporar teritoriul respectiv.

(7) Pentru a dobândi statutul de rezident pe termen lung, resortisantul unei tari terte trebuie sa faca dovada ca dispune de resurse suficiente si de o asigurare de sanatate, pentru a nu risca sa devina o povara pentru statul membru. In evaluarea resurselor stabile si regulate ale solicitantului, statele membre pot lua in considerare factori precum cotizatiile la sistemul de pensii sau achitarea obligatiilor fiscale.

(8) De asemenea, resortisantii tarilor terte care doresc sa dobândeasca si sa pastreze statutul de rezident pe termen lung nu trebuie sa reprezinte o amenintare pentru ordinea publica si siguranta publica. Notiunea de ordine publica se poate referi la condamnari pentru infractiuni grave.

(9) Considerentele economice nu trebuie sa constituie un motiv de refuz in acordarea statutului de rezident pe termen lung si nu trebuie sa interfereze cu conditiile pertinente.

(10) Trebuie stabilit un sistem de norme de procedura care sa reglementeze examinarea cererii de dobândire a statutului de rezident pe termen lung. Procedurile respective trebuie sa fie eficiente si sa poata fi gestionate, tinând seama de volumul de munca normal al administratiilor statelor membre, precum si transparente si echitabile, pentru a oferi persoanelor in cauza un nivel adecvat de certitudine juridica. Ele nu trebuie sa reprezinte un mijloc de impiedicare a exercitarii dreptului de sedere.

(11) Dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie atestata de un permis de sedere care sa permita persoanei in cauza sa dovedeasca rapid si cu usurinta statutul sau juridic. Permisul de sedere trebuie sa raspunda de asemenea unor standarde tehnice de nivel nivel, in special in ceea ce priveste masurile de siguranta impotriva falsificarii si contrafacerii, in scopul evitarii abuzurilor in statul membru in care a fost dobândit statutul, precum si in statele membre in care se exercita dreptul de sedere.

(12) Pentru a constitui un veritabil instrument de integrare in societatea in care este stabilit rezidentul pe termen lung, rezidentul respectiv trebuie sa beneficieze de egalitate de tratament cu cel al cetatenilor statului membru, intr-o gama larga de domenii economice si sociale, in conditiile pertinente definite de prezenta directiva.

(13) In ceea ce priveste asistenta sociala, posibilitatea de a limita beneficiile rezidentilor pe termen lung la beneficiile de baza trebuie inteleasa in sensul ca notiunea respectiva acopera cel putin venitul minim de subzistenta, ajutorul acordat in caz de boala sau sarcina, ajutorul acordat pentru cresterea copilului si tratamentele indelungate. Modalitatile de acordare a indemnizatiilor respective trebuie stabilite de legislatia interna.

(14) Statele membre trebuie sa-si respecte obligatia de a acorda copiilor minori accesul la un sistem educativ in conditii similare celor prevazute pentru resortisantii lor nationali.

(15) Notiunea de bursa de studii in domeniul formarii profesionale nu acopera masurile finantate in temeiul dispozitiilor privind ajutorul social. Pe de alta parte, accesul la burse poate fi conditionat de indeplinirea de catre persoana care solicita bursa a conditiilor pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung. In ceea ce priveste acordarea burselor de studii, statele membre pot impune conditia ca cetatenii Uniunii sa poata beneficia de acelasi avantaj in tara de origine.

(16) Rezidentii pe termen lung trebuie sa beneficieze de o protectie consolidata impotriva expulzarii. Protectia respectiva se inspira din criteriile stabilite de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Pentru a asigura protectia impotriva expulzarii, statele membre trebuie sa prevada dreptul la o cale de atac efectiva in fata instantelor jurisdictionale.

(17) Armonizarea conditiilor de dobândire a statutului de rezident pe termen lung favorizeaza increderea reciproca intre statele membre. Anumite state membre elibereaza permise de sedere permanenta sau cu durata de validitate nelimitata in conditii mai favorabile decât cele stabilite de prezenta directiva. Tratatul nu exclude posibilitatea de a aplica dispozitii de drept intern mai favorabile. Cu toate acestea, in temeiul prezentei directive, trebuie sa se prevada ca permisele eliberate in conditii mai favorabile sa nu acorde accesul la dreptul de sedere in alte state membre. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.