Directiva 2003/8/CE a Consiliului
din 27 ianuarie 2003
de imbunatatire a accesului la justitie in litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenta judiciara acordata in astfel de litigii CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 61 litera (c) si articolul 67,
avand in vedere propunerea Comisiei [1],
avand in vedere avizul Parlamentului European [2],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [3],
intrucat:
(1) Uniunea Europeana si-a stabilit ca obiectiv mentinerea si dezvoltarea unui spatiu de libertate, securitate si justitie, in cadrul caruia se asigura libera circulatie a persoanelor. Pentru realizarea treptata a unui astfel de spatiu, Comunitatea trebuie sa adopte, intre altele, masurile in domeniul cooperarii judiciare in materie civila care sunt necesare pentru buna functionare a pietei interne.
(2) Articolul 65 litera (c) din tratat prevede, intre altele, masuri ce vizeaza eliminarea obstacolelor in calea bunei desfasurari a procedurilor civile, la nevoie prin inlesnirea compatibilitatii normelor de procedura civila aplicabile in statele membre.
(3) Consiliul European, intrunit la Tampere, la 15 si 16 octombrie 1999, a invitat Consiliul sa stabileasca standarde minime care sa garanteze un nivel corespunzator de asistenta judiciara in cauzele transfrontaliere in intreaga Uniune.
(4) Toate statele membre sunt parti la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950. Materiile reglementate de prezenta directiva sunt conforme cu respectiva conventie, in special principiul egalitatii ambelor parti intr-un litigiu.
(5) Prezenta directiva vizeaza sa promoveze acordarea asistentei judiciare in litigiile transfrontaliere oricarei persoane care nu dispune de resurse suficiente, atunci cand aceasta asistenta este necesara pentru a asigura accesul efectiv la justitie. Accesul la justitie este un drept general recunoscut care este, de asemenea, reafirmat la articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
(6) Nici lipsa de resurse a unei parti intr-un litigiu, indiferent daca aceasta are calitatea de reclamant sau parat, nici dificultatile care decurg din caracterul transfrontalier al unui litigiu, nu trebuie sa constituie obstacole in calea accesului efectiv la justitie.
(7) Avand in vedere ca obiectivele prezentei directive nu pot fi suficient realizate de catre statele membre, dar pot fi, prin urmare, mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru indeplinirea acestor obiective.
(8) Prezenta directiva are ca obiectiv principal garantarea unui nivel corespunzator al asistentei judiciare in litigiile transfrontaliere prin stabilirea anumitor standarde minime comune cu privire la asistenta judiciara in astfel de litigii. O directiva a Consiliului este instrumentul legislativ cel mai adecvat pentru atingerea unui astfel de obiectiv.
(9) Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si comerciala.
(10) Orice persoana implicata intr-un litigiu in materie civila sau comerciala reglementata de prezenta directiva trebuie sa aiba posibilitatea sa isi valorifice drepturile in instanta, chiar daca situatia financiara personala o impiedica sa poata suporta cheltuielile de judecata. Asistenta judiciara se considera a fi corespunzatoare atunci cand aceasta ii permite beneficiarului sa aiba acces efectiv la justitie in conditiile prevazute de prezenta directiva.
(11) Asistenta judiciara trebuie sa acopere consilierea precontencioasa in vederea ajungerii la un acord inainte de initierea unei proceduri judiciare, asistenta judiciara in vederea sesizarii unei instante si reprezentarea in justitie, precum si plata cheltuielilor de judecata sau exonerarea de la plata acestora.
(12) Dreptul intern al statului membru in care se afla instanta sau in care se solicita executarea hotararii este cel care stabileste daca cheltuielile de judecata pot include cheltuielile partii adverse pe care beneficiarul asistentei judiciare este obligat sa le plateasca.
(13) Toti cetatenii Uniunii, indiferent unde isi au domiciliul sau resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru, trebuie sa fie eligibili pentru acordarea asistentei judiciare in litigiile transfrontaliere, in cazul in care indeplinesc conditiile prevazute de prezenta directiva. Acest lucru este valabil si pentru resortisantii unor tari terte care isi au resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru si care locuiesc in mod legal pe teritoriul unui stat membru.
(14) Ar trebui ca statele membre sa aiba libertatea de a stabili pragurile minime peste care se prezuma ca o persoana poate sa suporte cheltuielile de judecata, in conditiile definite de prezenta directiva. Aceste praguri se stabilesc tinand cont de diferiti factori obiectivi, precum veniturile, capitalul detinut sau situatia familiala.
(15) Cu toate acestea, obiectivul prezentei directive nu ar putea fi atins in cazul in care nu s-ar fi dat posibilitatea solicitantilor asistentei judiciare de a dovedi ca nu pot suporta cheltuielile de judecata, chiar daca resursele lor depasesc pragul stabilit de statul membru al instantei. Atunci cand evalueaza daca asistenta judiciara trebuie acordata pe aceasta baza, autoritatile statului membru al instantei pot lua in considerare elemente care arata ca solicitantul indeplineste criteriile de admisibilitate financiara in statul membru in care acesta isi are domiciliul sau resedinta obisnuita.
(16) Posibilitatea, in acest caz, de a recurge la alte mecanisme care asigura accesul efectiv la justitie nu constituie o forma de asistenta judiciara. Cu toate acestea, prezenta posibilitate poate sa conduca la prezumtia ca persoana in cauza poate sa suporte cheltuielile de judecata in ciuda situatiei sale financiare nefavorabile.
(17) Ar trebui ca statele membre sa aiba posibilitatea de a respinge cererile de asistenta judiciara privind actiuni care sunt in mod evident neintemeiate sau din motive legate de temeinicia actiunii, in masura in care se acorda consiliere in faza precontencioasa si se garanteaza accesul la justitie. Atunci cand hotarasc cu privire la temeinicia unei cereri, statele membre pot respinge orice cerere de asistenta judiciara in cazul in care solicitantul pretinde daune-interese pentru atingere adusa reputatiei sale, in conditiile in care acesta nu a suferit nici un prejudiciu material sau financiar, sau in cazul in care este vorba de o revendicare ce decurge direct din activitatile comerciale ale solicitantului sau din activitatile acestuia in calitate de lucrator care desfasoara o activitate independenta.
Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.
Fii primul care comenteaza!
Iti place Avocatnet.ro? Da like la pagina noastra de Facebook!
