1. Preliminarii 
  

Subliniem ca in prezent,  art. 87 alin. (2) lit. c) coroborat cu art. 56 lit. b) din Statutul republicat evidentiaza dualitatea transferului - acesta este atat o modalitate de modificare a raportului de serviciu cat si de ocupare a functiei publice, care insa exclude concursul[3].
Date fiind importantele modificari aduse Statutului de Legea nr. 251/2006[4], vom prezenta principalele categorii de transfer evidentiind asemanarile si deosebirile dintre acestea, in cele ce urmeaza.
 
2.  Transferul in interesul serviciului 

 
Ratiunea reglementarii acestui tip de transfer are la baza eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice si interesul public, in conformitate cu art. 87 alin. (1) lit. a) si b) din Statut.
Conform art. 90 alin. (3) si (4) din acelasi statut, transferul in interesul serviciului se acorda la cererea institutiei de catre conducerea celei de la care pleaca, numai cu acordul scris al functionarului public si poate avea loc intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional cu functia publica detinuta de functionarul public sau intr-o functie publica de nivel inferior, fiind exclusa conditionarea apartenentei noii functii aceluiasi nivel al ierarhiei administrative.
Cum legiuitorul nu distinge intre nivelul ierarhic al functiei, reiese ca acest tip de transfer poate avea loc pe aceeasi functie a oricaruia dintre nivelele existente in cadrul sistemului.
In acest sens precizam ca potrivit noii clasificari prevazuta in art. 8 din Statut:
·        „functiile publice de stat sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul autoritatilor administrative autonome” (alin. 1);
·        „functiile publice teritoriale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul institutiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale”(alin. 2);
·        „functiile publice locale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora” (alin. 3).
 
3. Transferul la cerere 
 
Potrivit art. 90 alin. (5) din Statut, transferul la cerere se face intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau intr-o functie publica de nivel inferior, in urma aprobarii cererii functionarului de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita. 

In acest caz, transferul poate avea loc numai intre autoritati sau institutii publice din administratia publica centrala, intre autoritati administrative autonome ori, dupa caz, intre autoritati sau institutii publice din administratia publica locala.
Apreciem ca, pentru o deplina si logica concordanta cu noua clasificare a functiilor publice ar trebui ca in aceste prevederi sa se faca referire si la functiile publice teritoriale, desi legatura reiese si printr-o simpla coroborarea a textelor legale.
Observam ca in cazul acestui tip de transfer nu mai este garantat accesul functionarilor colectivitatilor teritoriale la functia publica de stat. 

Ca o continuare fireasca a celor precizate in art. 87 alin. (1) lit. c) din Statut ( mobilitatea se realizeaza si prin transfer pentru dezvoltarea carierei in functia publica), art. 90 alin. (7) din acelasi act normativ dispune ca autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a asigura publicitatea functiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la cerere. Aceste prevederi sunt in concordanta cu principiile egalitatii de sanse, competitiei si transparentei in organizarea si dezvoltarea carierei in functia publica stipulate de art. 3 lit. b), c) si f) din Hotararea Guvernului nr. 1209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici[5]. 

Pentru aceleasi ratiuni, desi, asa cum am mentionat, transferul nu este conditionat de concurs, totusi, art. 90 alin. (7) din Statut introduce o noutate in reglementarea institutiei transferului: „in situatia in care doi sau mai multi functionari publici solicita ocuparea unei functii publice vacante prin transfer la cerere, selectia se face pe baza de interviu”. In lipsa unor dispozitii speciale cu privire la interviu, opinam ca vor  fi incidente regulile specifice recrutarii. 

Aceasta regula este aplicabila deopotriva transferului functionarilor publici de executie si de conducere.
 
4. Asemanari si deosebiri intre transferul la cerere si cel in interesul serviciului 
 
Contextul legislativ actual releva faptul ca genul proxim al celor doua tipuri de transfer il constituie asigurarea mobilitatii in functii publice definite prin aceeasi ocupatie in cadrul aceleiasi profesii, iar diferenta specifica pentru transferul in interesul serviciului o constituie interesul public, in timp ce pentru transferul la cerere aceasta este reprezentata de preocuparea functionarului public in dezvoltarea carierei. 

Precizam ca inainte de modificarea Statutului prin Legea nr. 251/2006, atat transferul in interesul serviciului cat si la cerere se facea intr-o functie publica echivalenta cu functia publica detinuta de functionarul public[6], neexistand interdictii cu privire la apartenenta functiei unui anumit nivel ierarhic al administratiei – local, central, etc.
Ambele categorii de transfer sunt conditionate, potrivit art. 90 alin. (2) de indeplinirea conditiilor specifice prevazute in fisa postului. 

Ca element de noutate, alin. (6) al aceluiasi articol introduce o diferentiere in privinta conditiilor pentru transferul functionarilor publici de conducere – acesta se poate realiza pe functii de aceeasi categorie ale caror atributii sunt similare cu atributiile functiei publice de pe care se efectueaza transferul, daca sunt indeplinite si conditiile specifice prevazute in fisa postului si se respecta dispozitiile analizate referitoare la functionarii publici de executie cu privire la transferul in interesul serviciului si la cerere. 

In prezent, importanta majora a calificarii transferului ca fiind la cerere sau in interesul serviciului, decurge din aceea ca in ultimul caz acesta se poate face dintr-o functie a unei autoritati locale pe aceeasi functie a unei autoritati centrale, in timp ce in cazul transferului la cerere cele doua functii trebuie sa apartina autoritatilor sau institutiilor publice de acelasi nivel. Consideram ca limitarea se intemeiaza pe interesul public si este generata de competenta sporita la varful administratiei publice. 
In acest sens, atragem atentia ca mentiunea restrictiva din alin. (5) al art. 90 – „in acest caz, transferul poate avea loc numai...” (s.n.) – este de stricta interpretare, aplicabila doar transferului la cerere, neputandu-se extrapola transferului in interesul serviciului. 

Prevalarea interesului public fata de cel personal este relevata inclusiv de avantajele materiale - numai in cazul transferului in interesul serviciului in alta localitate, functionarul public are dreptul la o indemnizatie egala cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioara celei in care se transfera, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile. 

O alta diferenta semnificativa intre cele doua categorii de transfer, intemeiata pe interesul public reiese si din art. 4 lit. i) din Hotararea Guvernului nr. 1000/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici[7] care stipuleaza ca aceasta institutie are in domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publici competenta de a aviza sau de a solicita ad validitatem modificarea raportului de serviciu, daca mobilitatea functionarilor publici se dispune in interes public.
 
 [1] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29.05.2007.
[2] A se vedea, pentru detalii, A. Cioriciu, Consideratii privind transferul functionarilor publici, in „Revista romana de dreptul muncii”, nr. 3/2007, p. 80 - 82.
[3] Ibidem, p. 62-63.
[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 574 din 04.07.2006.
 
[5] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 29.10.2003, modificata si completata ulterior, inclusiv de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 67/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 570 din 04.07.2005.
[6] Alin. (4) si (5) al art. 78 din Statut, inainte de modificarea prin Legea nr. 251/2006 stipulau ca  „transferul in interesul serviciului se face intr-o functie publica echivalenta cu functia publica detinuta de functionarul public”, respectiv ca „transferul la cerere se face intr-o functie publica echivalenta, in urma aprobarii cererii de transfer a functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul”.
[7] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 698 din 15.08.2006