Reminder Amenzi de pana la 500 de lei pentru cei care nu isi declara la timp veniturile d... 
Ce obligatii fiscale ai de indeplinit pana vineri, 25 mai 
UPDATE Au mostenitorii dreptul sa revendice banii din CASS pentru pensionarii care dece... 
UPDATE Cand isi primesc bugetarii primele salarii marite? Vezi calendarul de crestere a... 
30 noiembrie, zi libera. O propunere legislativa care modifica iar Codul muncii ...
E posibil ca viitorul sa-ti dea dreptate cu privire la schimbarea sistemului de timbrare. Dar cata vreme Legea 146/1997 este in vigoare, cred ca ne aflam pe taramul speculatiilor si al proceselor de intentie.
Pana una-alta, schimbarea afecteaza exclusiv practica unor instante in stabilirea competentei materiale. Pentru mai mult de atat, e nevoie de o schimbare legislativa - iar asta intra in competenta altei institutii, mult mai interesata in gesturi populiste. Sub acest aspect, mi se pare improbabila modificarea, mai ales ca in curand statul va suporta direct mare parte inclusiv din taxele din civil... Om trai si-om vedea...
Gore iti apreciez inventivitatea dar a apela la o asa numita fictiune procesuala ( intr-adevar lucrarea Prof. Ion Deleanu " Fictiunile Juridice" este desavarsit scrisa ) imi pare putin mai mult decat fortat.
Cred ca nimeni de pe acest site nu poate nega ideea exprimata de mine, iar apoi mai simplu si percutant de catre Seneca, potrivit careia " Cred ca asta e singura ratiune pentru care s-a decis sa contrazica Legea taxei de timbru privind calificarea unor actiuni ca evaluabile sau neevaluabile in bani. Pentru ca decizia chiar contrazice legea, asta mi se pare clar. E si absurd sa spui ca, dpv al competentei, o actiune e evaluabila in bani, iar dpv al timbrajului - nu!. Eu am sugerat aceasta ideea prin trimiterea la legea taxei de timbru reliefand distinctia art. 3, lit. a indice 1 din legea 146/1997 cereri in anularea sau declararea nulitatii unui act juridic, taxa fixa 12 lei.;
Daca prin cerere se solicita si repararea pagubelor suferite, aceasta se taxeaza conform art. 2 alin. (1). In concreto distinctia intre actiune in anulare și efectele ei.
Spus intr-un mod cat mai simplu, ideea mea este ca prin aceasta decizie, în momentul in care se introduce o actiune in nulitate ( sau celelalte ) NEINSOTITE de capete de cerere evaluabile - respectiv reastitutio in integrum - prin aceasta "fictiune procesuala" fiind nevoit să-mi apreciez valoarea obiectului cererii la o anumita suma, voi fi AUTOMAT OBLIGAT A TAXA LA VALOARE ci nu doar cu suma fixa de 12 lei. Practic, se va atasa cererii mele un NOU CAPAT DE CERERE, poate nu vizibil,dar implicit, ocazie cu care, sub "masca fictionalului, mi se va incalca principiul disponibilitatii.
Eu sugerez sa lasam putin timpul a trece si a vedea in concret, in practica instantelor, modul de abordare si interpretare al acestei decizii. Chiar m-aa bucura daca punctul meu de vedere va fi gresit.
@Seneca, nu cred ca ICSJ urmareste a se descarca de niste dosare, efectul Deciziei fiind exact contrar: daca pana acum exista posibilitatea ca o cerere in nulitate a unui contract de vanzare-cumparare imobiliara sa aiba ca instanta de fond Judecatoria, acum *daca valoarea imobilului e mare - intra in competenta Tribunalului, chiar daca nu se cere distinct si repunerea in situatia anterioara.
@Marcel Planiol, pentru situatiile cand cererea de constatare (sa zicem) este insotita si de o cerere in realizare, Decizia in discutie nu are aplicabilitate fiindca stabilirea competentei materiale se dispunea dupa cel de-al 2-lea petit, evaluabil in bani.
Noutatea e legata de cererile calificate ca neevaluabile in bani NEINSOTITE de capete de cerere evaluabila: aici se introduce elementul de fictiune procesuala - stabilirea competentei materiale a instantei dupa valoarea obiectului material la care tinde cererea, chiar daca acesta nu este explicit solicitata interventia instantei in realizarea dreptului subiectiv.
Nu este asadar vorba de o incalcare a principiului disponibilitatii, ci doar de o fictiune juridica menita sa repartizeze cauza instantei competente material corespunzator valorii obiectului material subinteles.
Dealtfel, nu intotdeauna o cerere in nulitate poate fi "continuata" cu una de restitutio in integrum. Partea poate hotari ca-i este suficienta (pentru realizarea dreptului subiectiv) - de o cerere in evacuare, de exemplu. Dar, din nou Decizia asta devine incidenta. Se timbreaza evacuarea, dar instanta competenta e cea potrivita cu valoarea imobilului de evacuat.
Imi cer scuze fata de toti, dar nu trebuie sa ajungem la jigniri pe acest site. Cred ca aici discutiille trebuie sa vizeze, sau cel puti sa aiba ca deziderat strict probleme de drept, puncte de vedere juridice argumentate si sustinute. In mod fatal, toti cadem prada erorii, nimieni nu este depozitarul adevarului suprem. Si fac doar o simpla trimitere la teoria cauzei actului juridic. Ce lupta de idei extraordinara incepand cu Pothier, Domat, Huc continuand cu teoria anticauzalista a lui Laurent si Planiol, si in fine tezele extraordinare ale lui Capitan sau Ripert.
Nu exista nici o ratiune a ne certa și jigni, mai bine am cauta adevarul, oricare ar fi acesta...
Dle judex, matale n-ai inteles nimic din ce-am scris. Cunosti semnificatia termenului "masochism"? Rusinea e cam de partea ta.
D-le Seneca.Daca esti cumva miliardar si ti se par taxele de timbru prea mici du-te la sapa stai pe cimp si cu banii luati acolo introdu o actiune pe care va trebui s-o timbrezi cu citeva milioane bune.Sa vad daca iti mai ajung bani si pt lemne de foc la iarna.Rusine.
Mai oameni buni,nu vedeti ca se pregateste belirea saracului cu taxe de timbru mai mari si asa impovaratoare pentru cei cu venituri mici ?Sint amariti carenu se mai judeca pt ca nu au bani pt plata taxelor si onorariilor chiar daca au dreptate.Unde este trimbitata protectie sociala? Poporul asta rabda bataia asta de joc pina intr-o zi.
Fara sa iau in calcul cuantumul taxelor de timbru (nu am cantitatea necesara de masochism pentru a ma plange de faptul ca sunt prea mici), opinia mea este asta:
Cat timp e in vigoare Legea 146/1997 in forma sa actuala, dispozitiile sale sunt OBLIGATORII in privinta taxarii actiunii in nulitate, indiferent de stabilirea competentei materiale conform deciziei ICCJ. Deci, daca se cere numai nulitatea: 12 lei; daca se cere si repunerea in situatia anterioara: la valoare.
De aceea, exista posibile consecinte nefaste ale deciziei ICCJ, date tocmai de necorelarea cu L. 146. Vom putea avea surpriza ca reclamantul sa aleaga singur cine vrea sa-l judece: daca vrea sa ajunga la ICCJ in recurs, isi va evalua actiunea la peste 100.000 lei, ca timbrajul tot e acelasi. Daca vrea sa se incheie totul pe plan local, va diminua evaluarea (sigur, depinde si de claritatea criteriilor ce determina evaluarea).
Nu cred ca domnii si doamnele de la ICCJ au reflectat suficient la urmarile deciziei lor. Nu trebuia sa incalce criteriile stabilite prin Legea taxei de timbru.
Seneca, ma raliez punctului tau de vedere, dar cu o mica nuantare. Ma refer la ideea "Cred ca asta e singura ratiune pentru care s-a decis sa contrazica Legea taxei de timbru privind calificarea unor actiuni ca evaluabile sau neevaluabile in bani. Pentru ca decizia chiar contrazice legea, asta mi se pare clar. E si absurd sa spui ca, dpv al competentei, o actiune e evaluabila in bani, iar dpv al timbrajului - nu!"
In acest cadru ideatic, inseamna ca putem anticipa o modificare a legii taxei de timbru, prin declararea acțiunii in anulare/nulitate, expresis verbis, ca patrimoniala si "taxabila" la valoare. Cred ca nu ar fi un aspect care ne-ar lua prin surprindere. Practic, prin aceasta decizie s-au creat deja pârghille necesarea unei astfel de modificari.
Totuși, sunt intersat de punctul tau de vedere, privind taxarea unei cereri in anulare fara a pretinde si restitutio in integrum, speta circumscrisa deciziei statuate de I.C.C.J.
In fine, cred ca aceasta va fi finalitatea, actiunea in anulare ( si celelalte ) taxabile la valoare. Prin aceasta se va realiza cumulativ un dublu scop. Respectiv, stoparea celor care cu 12 lei doreau a introduce o astfel de cerere, cum spunem, de fie ce o fi, iar in caz de castig, sa introduca o a doua cerere avand ca obiect restitutio in integrum, in care victoria ar fi doar o simpla formalitate actul fiind deja anulat. De asemenea, cresterea "venitului" avand in vedere taxa consistenta imputata celor care se incumeta a solicita nulitatea si, cum am aratat, implicit restitutio in integrum.
Bineînteles daca coroboram toate aceste idei, fara indoiala se intalnesc in acelasi punct, degrevarea instantelor, sau -alternativ - cresterea bugetului.
Cred ca interpretarea corecta este cea a lui Gore. Prin decizie este vizata doar competenta materiala. Pentru timbraj se vor aplica in continuare dispozitiile Legii 146/1997 (cel putin asa reiese din textul prezentat aici).
De fapt, nu trebuie cautate cine stie ce subtilitati in decizia ICCJ. Motivatia reala a fost una banala: ICCJ vrea sa-si mai reduca incarcarea. Tinta este art. 282 ind. 1 Cpc, care excepteaza de la calea de atac a apelului doar litigiile cu obiect in valoare de pana la 100.000 lei (nu si pe cele cu obiect considerat pana acum neevaluabil, precum nulitatea, rezolutiunea etc.).
Sa luam ca exemplu o actiune in anulare act juridic in materie comerciala. Inainte de decizia ICCJ, ajungea sa se judece in recurs chiar la ICCJ (in prima instanta judeca tribunalul, tot pe motiv ca e neevaluabil). De-acum incolo, soarta ei va depinde de "pretuirea" ce i se da. Toate cele sub 100.000 se vor opri in recurs pe la tribunal (pentru ca in prima instanta se vor judeca la judecatorie, cf. art. 2 pct. 1 lit. a).
ICCJ vrea mai putine dosare. Cred ca asta e singura ratiune pentru care s-a decis sa contrazica Legea taxei de timbru privind calificarea unor actiuni ca evaluabile sau neevaluabile in bani. Pentru ca decizia chiar contrazice legea, asta mi se pare clar. E si absurd sa spui ca, dpv al competentei, o actiune e evaluabila in bani, iar dpv al timbrajului - nu!
Gore, iti multumesc pentru interventie, avand in vedere ca, poate, nu mi-am exprimat suficient de clar punctul de vedere.
Mi-ar placea sa cred, si din ce am inteles, cam acesta este punctual tau de vedere, ca daca se introduce de catre vanzatorul unui imobil o actiune in nulitate, ca unic capat de cerere, acesta se va taxa cu 12 lei, dar, totusi, trebuie stipulat in cererea de chemare in judecata si valoarea imobilului, raportand in concretla speta, acest aspect neavand relevanta asupra taxei de timbru, ci doar asupra competentei ci cailor de atac.
Intr-adevar, interventia mea a fost una sa-i spun anticipativa, si sa fiu foarte concis, apreciez, ca de la aceasta decizie a I.C.C.J., orice cerere in nulitate, anulare, rezolutiune, reziliere, va trebui taxata la valoarea obiectului, ci nu cu suma fixa respectiv 12 lei pentru nulitate și anulare, respectiv 8 lei pentru rezolutiune si reziliere ( nu mai insist cu privire la aceste sume fixe, a se vedea si normele metodologice ale Legii 146/1997 ) bineînțeles daca exista doar un singur capat de cerere, capatul principal, de ex. actiune in nulitate
Pe ce se bazeaza rationamentul anterior. Raspuns, pe urmatoarea formulare din decizie I.C.C.J., preluata ad litteram. "Procurorul general a apreciat ca toate aceste litigii au un caracter patrimonial (evaluabil in bani), indiferent daca in cuprinsul cererii de chemare in judecata este formulat capatul de cerere accesoriu privind repunerea in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efectuate."
1. Actiunea in nulitate nu se confunda cu actiunea in restituire
2. Actiunea in nulitate este o actiune personala neevaluabila in bani ( vezi in acest sens chiar Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6443 din 18 noiembrie 2004 )
3. Efectul principal al constatării nulității absolute al unei convenții este repunerea părților în situația anterioară, dar această cerere trebuie să se constituie ca un capăt de acțiune distinct. ( vezi tot in acest sens chiar Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6443 din 18 noiembrie 2004 )
4. Si aici este marea subtilitate a deciziei, in fata careia imi scot palaria, respectiv, chiar capatul de cerere principal va avea caracter patrimonial, si implicit va trebui taxat la valoarea obiectului si nu cu suma fixa, plastic vorbind, acțiunea in nulitate, pur și simplu s-a confuzionat cu restitutio in integrum, devenit un tot unitar, un intreg.
Intr-o alta ordine de idei, printr-un subterfugiu extraordinar, se va atașa cererii inițiale, capatului principal, un capat accesoriu - restitutio in integrum - dar nu într-un mod vizibil ci implicit.
Care a fost rationamentul transformarii actiunii in nulitate dintr-o actiune neevaluabila in bani, in una evaluabila. Foarte simplu, restitutio in integrum cand se solicita avea un caracter accesoriu, fiind dependent de solutionarea capatului de cerere principal - actiunea in nulitate - capat de cerere principal care stabilea atat competenta cat si caile de atac. Acum, capatul de cerere principal avand un caracter patrimonial, apreciat la valoarea obiectului, va trasa el insusi competenta si caile de atac.
In fine, poate rationamentul meu va parea abracadabrant, deplasat sau strain de realitate. Sincer, mi-ar placea sa fie asa si sa spun, in final, ca m-am inselat.
Timpul este masura tuturor lucrurilor.
Cred ca te inseli, Marcele - si pun asta pe seama faptului ca n-ai citit cu atentie tot comentariul asupra Deciziei.
Nu se schimbă nimic in ceea ce priveste timbrajul. Totul ramane ca pan-acum, raportat la prevederile Legii 146/1997. Dealtfel, insusi obiectul cererii de recurs era altul - respectiv unificarea practicii in ceea ce priveste stabilirea competentei materiale a instantelor care judeca actiuni calificatel de legea pomenita ca neevaluabile in bani (constatare, anulare, nulitate, etc.), dar care - fiind actiuni ce tind in realizarea unui drept patrimonial - s-ar cere judecate de o instanta de nivel jurisdictional corespunzator.
Decizia de admitere a recursului nu dispune asadar taxarea la valoare a cererilor nominalizate, ci doar judecarea lor de către instanta competentă să le judece fată de valoarea obiectului material in realizarea caruia tinde cererea.
In opinia mea, coroborata cu insasi litera legii, principiile de procedura civila si doctrina de specialitate, decizia I.C.C.J este fundamental eronata.
Si aceasta in virtutea urmatoarelor considerente. Se incalca in primul rand principiul disponibilitatii prevazut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., principiu specific dreptului civil si care prevaleaza fata de principiile dreptului material. Jurisprudential s-a statuat ca daca nu s-a solicitat repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractulului, instanta nu se poate pronunta asupra acestui aspect ( restitutio in integrum ) deoarece s-ar incalca principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, prin depasirea limitelor sesizarii ( C.A. Bucuresti, s. a IV-a civ., dec. nr. 261/2003. ) Aceasta decizie trebuie coroborata cu: instanta nu are dreptul sa schimbe obiectul actiunii (T. reg. Suceava, dec. nr. 2349/1955). Obiectul pricinii asupra caruia instanta trebuie sa se pronunte este stabilit prin cererea de chemare in judecata, iar nu din probele administrate in cauza ( T.S. col. civ., dec. nr. 1485/1968 ). In fine judecatorii hotaresc numai asupra obiectului cererii dedus judecatii ( C.S.J. s. com., dec. nr. 3058/1998 ).
Rezumand aceste decizii instanta nu poate manu propria atasa un nou capat de cerere - restitutio in integrum - la capatul de cerere principal - de exemplu anularea actului - fara a incalca principiul disponibilitatii, adica cadrul procesual trasat de reclamant.
In acelasi sens doctrina este unanima in a aprecia ca actiunea in nulitate nu se confunda cu actiunea in restituire.( A se vedea G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti 2001, p. 272: M. Nicolae, Prescriptia extinctiva, Ed. Rosetti, Bucuresti, p. 342 )
In fine dupa aceasta decizie, in opinia noastra art. 3, lit. a indice 1 din legea 146/1997 trebuie modificat acesta prevazand: cereri in anularea sau declararea nulitatii unui act juridic, taxa fixa 12 lei.;
Daca prin cerere se solicita si repararea pagubelor suferite, aceasta se taxeaza conform art. 2 alin. (1).
Concluzionand acest text face distinctia intre actiunea in anulare si restituirea prestatiilor, acestea putandu-se cere doar daca se doreste, cum usor se poate desprinde dintr-o banala interpretare gramaticala.
In fine, apreciem, chiar numai din aceste idei, se poate observa lipsa de consistenta juridica a deciziei I.C.C.J.
Totusi, din punct de vedere moral, este ridicol a se introduce o actiune in anulare cu doar 12 lei, de fie ce o fi, iar in functie de admitere, sa se introduca un nou proces pentru restitutio in integrum, cerere taxata la valoare dar al carei rezultat este clar.
