Conform prevederilor art. 3 Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune au obligatia sa asigure, prin intreaga lor activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informatiilor, precum si informarea corecta a opiniei publice, continutul programelor Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune trebuind sa raspunda standardelor profesionale in materie.
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 41/1994 Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune, ca servicii publice in realizarea obiectivelor generale de informare, educatie, divertisment, sunt obligate sa prezinte, in mod obiectiv, impartial, realitatile vietii social-politice si economice interne si internationale, sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice, sa promoveze, cu competenta si exigenta, valorile limbii romane, ale creatiei autentice culturale, stiintifice, nationale si universale, ale minoritatilor nationale, precum si valorile democratice, civice, morale si sportive, sa militeze pentru unitatea nationala si independenta tarii, pentru cultivarea demnitatii umane, a adevarului si justitiei. In indeplinirea atributiilor pe care le au, Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune trebuie sa respecte principiile ordinii constitutionale din Romania.
Prin Hotararea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata, cu modificarile ulterioare, s-a statuat la art. 1 ca persoanele fizice cu domiciliul in Romania, cu exceptia celor care declara pe propria raspundere ca nu detin receptoare radio, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune.
Art. 2 din HG nr. 977/2003 prevede ca taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune se plateste pe familie. Prin familie, in intelesul prezentei hotarari, se intelege: sotul, sotia, copiii, precum si orice alte persoane, in cazul in care locuiesc in comun si gospodaresc impreuna.
Conform prevederilor art. 3 din HG nr. 977/2003 persoanele juridice cu sediul in Romania, care se incadreaza in categoria micro intreprinderilor potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea micro intreprinderilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 111/2003, cu modificarile ulterioare, au obligatia sa plateasca pentru sediul social o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune. Persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica si sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit prevederilor art. 1 din HG nr. 978/2003 persoanele fizice cu domiciliul in Romania, cu exceptia celor care declara pe propria raspundere ca nu detin receptoare TV, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de televiziune.
Art. 2 din acelasi act normativ statueaza ca taxa lunara pentru serviciul public de televiziune se plateste pe familie. Prin familie, in intelesul prezentei hotarari, se intelege: sotul, sotia, copiii, precum si orice alte persoane, in cazul in care locuiesc in comun si gospodaresc impreuna. Taxa lunara pentru serviciul public de televiziune se plateste si de catre persoanele fizice care locuiesc singure.
Conform dispozitiilor art. 3 din HG nr. 978/2003 persoanele juridice cu sediul in Romania, care se incadreaza in categoria micro intreprinderilor au obligatia sa plateasca pentru sediul social o taxa lunara pentru serviciul public de televiziune. Persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica si sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de televiziune.
Art. 4 din acelasi act normativ prevede ca, valorile lunare ale taxei pentru serviciul public de televiziune, pe categorii de platitori, sunt prevazute in anexa care face parte integranta din hotarare.
Legea nr. 500/2002, in art. 40 defineste taxa ca fiind suma platita de o persoana fizica sau juridica, de regula, pentru serviciile prestate acesteia de catre un agent economic, o institutie publica sau un serviciu public.
Prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curtii Constitutionale s-a retinut ca prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligatia persoanelor juridice romane sau straine cu sediul in Romania de a plati, in calitate de beneficiari, o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare legii fundamentale.
S-a relevat ca art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca veniturile proprii ale Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune provin, intre altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, asa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face si obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, taxele sunt datorate de catre subiectele de drept acolo mentionate, "in calitate de beneficiari ai acestor servicii". Asadar, obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective si, in consecinta, nici una dintre criticile formulate nu poate fi retinuta.
De altfel, cu privire la constitutionalitatea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat si prin raportare la art. 56 alin. (2) si art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicata. Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, statueaza ca dispozitiile de lege criticate reglementeaza pentru serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigura "autonomia financiara, ca premisa a organizarii lor autonome", ceea ce nu contravine art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicata. Prin aceeasi decizie s-a retinut, de asemenea, ca taxa instituita de text nu este contrara nici dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (2), privitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii, indiferent de titular, deoarece plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toti beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.
Asadar controlul de constitutionalitate realizat pe calea rezolvarii exceptiei de neconstitutionalitate este un control de conformitate cu dispozitiile Constitutiei, dar si unul de stricta conformare cu aceste dispozitii.
Autoritatea de jurisdictie constitutionala din Romania a examinat constitutionalitatea acestor prevederi statuand ca ele nu contravin principiului instituit de legea fundamentala privind ocrotirea in mod egal a proprietatii, cata vreme textul in discutie se interpreteaza in sensul ca obligatia de suportare a acestor taxe revine tuturor persoanelor fizice sau juridice care beneficiaza de aceste servicii.
Notiunea de beneficiar a fost definita ca fiind: persoana, colectivitate sau institutie care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii; persoana fizica sau juridica in folosul careia se realizeaza o actiune; cel care beneficiaza de ceva; persoana, institutie etc. pentru care se face o lucrare; cel care beneficiaza de ceva; persoana, intreprindere, institutie pentru care se executa o lucrare, se presteaza diferite servicii.
Prin interpretarea normelor de drept civil se intelege operatiunea logica-rationala, de stabilire a continutului si sensului normelor de drept civil.
Hotararile de guvern dau expresie unei competente originare a guvernului, strict limitate si decurgand din insasi natura functiei pe care acesta o indeplineste. Legile fiind adoptate de catre Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, ii revine numai organizarea executarii legilor, scop in care emite hotarari tocmai pentru a face o lege cat mai clara si a o aplica cat mai corect. O hotarare de guvern nu poate, deci, decat sa precizeze si sa asigure corecta aplicare a legilor. Ea nu are calitatea de a crea drept.
Prin interpretarea oficiala se intelege interpretarea facuta in exercitarea atributiilor ce ii revin legii de un organ de stat.
in controlul de constitutionalitate exercitat cu privire la art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 instanta de contencios constitutional a dat indirect o interpretare oficiala jurisdictionala, rezolvand exceptia de neconstitutionalitate prin raportarea acestei norme la dispozitiile cuprinse in Legea fundamentala, norma care a fost interpretata din perspectiva sa gramaticala. Astfel, Curtea Constitutionala a aratat ca textul nu contravine Constitutiei cata vreme interpretarea oficiala facuta de Parlament in activitatea de legiferare a vizat notiunea de beneficiar al acestor servicii publice, in sensul gramatical.
Interpretarea gramaticala consta in lamurirea continutului unei norme pe baza regulilor gramaticii, ceea ce presupune folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului legal, tinandu-se cont de intelesul termenilor utilizati in textul respectiv, de legatura dintre acesti termeni, de constructia propozitiei sau a frazei, de particulele intrebuintate.
Pentru dezlegarea chestiunii litigioase, Curtea a considerat ca este necesar sa se realizeze mai intai interpretarea normei cuprinse in art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 prin prisma tuturor tehnicilor de interpretare.
Curtea a avut in vedere ca intr-o interpretare gramaticala aceasta norma juridica instituie obligativitatea platii taxei numai acelor persoane juridice care au calitatea de beneficiari si anume a acelor entitati in folosul carora se realizeaza actiunea de informare de catre cele doua servicii publice.
Nu numai interpretarea gramaticala conduce la aceasta concluzie, ci si o interpretare logica si sistematica a acestor dispozitii care implica lamurirea intelesului lor, tinandu-se cont de legaturile pe care acestea le au cu alte norme juridice din acelasi act normativ sau din alte acte normative.
Se recunoaste dreptul societatilor comerciale de a-si suspenda temporar activitatea. Pe perioada suspendarii temporare a activitatii entitatea nu mai desfasoara nici un fel de activitati menite sa conduca la realizarea obiectului social, in acest context nu are interesul ca entitate sa se expuna actiunii de informare realizata de catre cele doua servicii publice.
Tot agentilor economici le este recunoscut dreptul de a declara la momentul autorizarii ca nu desfasoara activitate la sediul social, context in care nu mai sunt necesare in verificarea intrunirii conditiilor privind autorizarea functionarii in acele spatii.
Daca admitem aceste premise, la un sediu social unde nu se desfasoara activitate, entitatea nu poate beneficia in locatia respectiva de cele doua servicii publice.
Vezi cele 10 comentarii!
Iti place Avocatnet.ro? Da like la pagina noastra de Facebook!
Ce sa nu faci niciodata pe Facebook 
Bunele maniere... la mobil 
Cum iti poti schimba medicul de familie 
Vocatia prieteniei 
Cum sa lucrezi cu cineva care te enerveaza 
