efectueze notificarea celorlalti creditori si va desemna un administrator judiciar sau un lichidator provizoriu in cazul deschiderii procedurii simplificate.
nici mie nu mi se pare un articol documentat. intradevar reda articolele din legea insolventei. cred ca se puteau face mai multe comentarii despre diferentele dintre cele doua proceduri.
Mi se pare incorect sa apelezi direct la procedura insolventei, fara a trece prin somatia de plata sau dreptul comun (acolo unde nu sunt indeplinite conditiile pentru somatia de plata).
Am avut placerea sa vad ca judecatorii din Bucuresti dispun plata cautiunii acolo unde este evidenta reaua credinta a creditorului.
Am clienti cu societati importante, cu multi salariati si lucrari mari in desfasurare care nu pot lucra din cauza deschideirii procedurii de insolventa doar pe baza unei facturi neplatite (din pacate, nu s-a putut apara neprimind citatia). La recurs, am fost nevoiti sa incercam tot felul de cereri de suspendare (fara sanse, facute din disperare) si cereri de preschimbare de termen ca sa putem solutiona cat mai repede recursul! este impresionant angrenajul de probleme economice si sociale atras de declansarea acestei proceduri, acolo unde nu este cazul !
Daca firma avea 2 mil in cont de ce nu plateste?Marii retaileri fac ce vor ?sa plateasca !si asa te poarta cu lunile dupa bani !
Foarte buna usa de manevra!!!!!!
ERATA
anumite firme de recuperare datorii folosesc in exces procedura insolventei in conditiile in care debitoarea este in mod evident insolvabila.
ma refeream la firme SOLVABILE si nu INSOLVABILE cum in mod eronat am scris initial
articolul reproduce textual articole relevante din Legea 85/2006, astfel că nu înteleg care este contibutia personala a autoarei.
In calitate de judecator sindic pot spune ca ma confrunt des cu situatii din cele relatate de Jimy, pastrand proportiile in ceea ce priveste notorietatea si puterea financiara a debitoarei si constat ca anumite firme de recuperare datorii folosesc in exces procedura insolventei in conditiile in care debitoarea este in mod evident insolvabila. Am putea discuta despre un abuz de drept dar nu cred ca este cadrul necesar aici
In articolul de fata autoarea a avut in vedere diferenta dintre procedura somatiei de plata si procedura insolventei, si nu asemanarile si deosebirile dintre cele doua acte normative care reglemenrteaza somatia de plata...sa nu fim carcotasi.
Mie mi se pare bine punctat articolul, pt ca, ar trebui sa ii lumineze si sa ii mai potoleasca pe creditorii pusi pe falimentarea debitorilor lor. ( vorbesc din punctul de vedere al uneia care asista creditori in recuperarea creantelor lor- sa nu fiu inteleasa ca as fi o debitoare rau platnica
.
Creditorii ar trebui sa puna bine in balanta cheltuielile ce urmeaza sa le faca cu fiecare procedura in parte si perioada de timp in care se rezolva fiecare procedura.
ce te faci in situatia in care o firma cu o vechime de peste 150 de ani in piata de retail a produselor sportive, cu un capital social de 1.500.000 euro da ati citit bine este in situatia de a fi declarata in insolventa de catre nu pot spune idioata ca ar fi urat, o judecatoare incompetenta pentru o creanta de 9.900 lei, desi in ziua in care s-a pronuntat insolventa societatea avea in cont peste 2.000.000 de euro, si planuri de investitii in anul in curs de peste 5 mil. Am precizat ca somatia de plata fusese initial respinsa pe motiv ca creanta nu e certa lichida exigibila, sau ca trebuia platita o factura facuta in baza unui contract care nu fusese semnat niciodata de parti.
o sa spuneti da dar ai recurs la indemana. corect dar pana la solutionare recurs, suspendari vremelnice etc, societatea n are voie sa faa nici un fel de activitate sau plati iar platile sunt de domeniul sutelor de milioane de lei noi pe zi. deci????
asta inseamna o lege gandita neaos romaneste, au gandit-o daor din perspectiva debitorului in insolventa nu si din cea a debitorului care pur si simplu nu doreste plata intrucat o considera nedatorata
deci????
As fi preferat sa citesc o prezentare mai ampla despre diferentele si asemanarile dintre O.G nr. 5/2001 si O.U.G nr. 119/2007. Autoarea s-a limit, din pacate, doar sa aminteasca aceste doua acte normative, fara sa prezinte o analiza a acestora.
Poate, in viitor, revine si cu un articol mai bine docmentat si amplu dezvoltat despre cele doua acte normative ce sunt de mare actualitate.