Acest argument se rezumã, în general la urmãtoarele:
"A" are o gogoserie si vinde gogosi cu un leu bucata de la ora 9 la ora 17 in fiecare zi. Gogosile nevandute pana la ora 17 obisnuieste sa le arunce la cosul de gunoi. La ora 16:55 la gogoserie vine "B" care ii spune lui A: "Priveste! Nu mai e nimeni pe strada sa-ti cumpere gogosile. Da-mi mie gogosile. "A" refuza categoric si îi cere sa cumpere, iar "B" fura gogosile si fuge cu ele. A doua zi "B" vinde gogosi langa ghereta lui A la 1/2 din pret. Cand “A” protesteaza “B” îi spune ca îi face un bine pentru ca îi face reclama la gogosi, pentru ca unii consumatori ar vrea sa guste pentru inceput gogosile la 1/2 din pret.
Comportamentul lui B este evident imoral, insa argumentul gogoșeriei este gresit pentru cã nu contine o analogie cu situatiile de file-sharing ci doar o deformare grosierã a acestora.
1. Prin file-sharing ceea ce se "împãrtãșeste" altora nu este gogoasa propriu-zisa ci o parte din informatia continuta in ea, intr-o forma reproductibila. Astfel, gogoasa poate fi presata (arhivata), fractionata (file split), transformata (file conversion eg. wav2mp3 wav2ogg, etc) etc., astfel incat sa nu mai pastreze nimic din aspectul "exterior" initial, (pentru un neinitiat poate sa para orice altceva decat o gogoasa) insa informatia continuta (de exemplu o melodie, un program) sa ramana aceeasi. Asadar file-sharing-ul este mai degraba information-sharing. De altfel la aceasta informatie se refera si dreptul de proprietate intelectuala care nu poarta asupa bunului in materialitatea sa ci asupra unei parti din informatia incorporata in bun. Insa pentru a fi protejata prin copyright informatia trebuie sa imbrace o anumita forma (nu ma refer la forma materiala) (vezi Immanuel Kant eseul "Von der Unrechtmäßigkeit des Büchernachdrucks" 1785.) Astfel, în reglementarea actualã, secventa "do, re, do, mi, sol, fa, si, do" poate fi protejata insa oricine are dreptul sa aranjeze altfel aceleasi note fara a incalca copyright-ul autorului.
2. Copyright-ul se refera la "copierea" (se putea altfel ?) și distribuirea unei lucrari care, pentru o perioada determinata de timp, nu se poate face decat cu permisiunea autorului acesteia. Asadar lui "B" îi este interzis sã copieze gogoșile lui "A".
Utopia
3. "B" inventeazã și construiește un "copiator molecular" care poate sa reproduca cu suficienta fidelitate, molecula cu molecula, o gogoasa cumparata de "B" de la "A". Copiile, care pot fi facute in numar nedefinit, au acelasi aspect, miros, consistenta, gust, etc. cu gogoasa initiala. "B" vinde aceste gogosi copiate cu 1 ban bucata, "copiatorul molecular" este amplasat pe strada, la dispozitia tuturor, foloseste o materie prima ieftina si functioneaza cu energie de la reteau publica, costul de productie al unei gogosi fiind doar o fractiune din costul unei gogosi initiale, fapt pentru care fiecare utilizator va trebui sa introduca o moneda de 5 bani (“B” nu încaseazã nici un ban din cei cinci și nu face nici o “afacere” cu gogoșile copiate. In scurt timp aparatele lui "B" impanzesc orasul.
3.1 E cert ca daca "A" nu ar fi conceput minunatele sale gogosi aparatul lui "B" nu ar fi avut ce sa copieze.
3.2 E de asemenea cert ca aparatul hraneste, fara discriminare, o multime de copii ai strazii ori alti saraci, care nu-si permit sa cumpere gogosi de la "A" precum si pe cei care pot sa-si permita sa cumpere astfel de gogosi insa doresc sa economiseasca 95 de bani la fiecare gogoasa.
Distropia
3.3 Gogoseria lui "A" este in pericol pentru ca pare evident ca cea mai mare parte dintre amatorii de gogosi "a la A" vor prefera produsul cu aproximativ aceleasi calitati insa de 20 de ori mai ieftin.
3.4 "Copiatorul molecular" pune in pericol nu numai afacerea lui "A" ci si pe cea a furnizorului de faina, zahar, unt si drojdie care-l aproviziona pe "A" precum si toate celelalte gogoserii din oras. In scurt timp toate se vor inchide pentru ca nu pot face fata concurentei facute de gogosile copiate.
3.5 Alarmat de perspectiva disparitiei industriei de gogosi, consiliul orasului adopta o hotarare prin care confera tuturor celor care fac gogosi in oras "un drept de proprietate intelectuala" asupra gogosilor produse, si interzice copierea, distribuirea sau folosirea gogosilor fara acordul expres al proprietarilor de gogoserii.
3.6 Ca urmare a acestei hotarari pot fi copiate doar gogosile vechi de peste 25 de zile, ceea ce, de inteles, scade drastic apetitul consumatorilor pentru gogosile copiate. Proprietarii de gogoserii sunt multumiti. Saracii si copii strazii sunt nemultumiti si protesteaza (dar pentru asta avem politie și am inventat tunuri cu apa si gaze lacrimogene), iar "B" concepe, diabolic, un alt plan.
4. "B" construiește si distribuie copiatoare universale moleculare portabile, concepute revolutionar, care sunt relativ ieftine, astfel incat fiecare cetatean sa-si poata copia ce doreste el.
5. In scurt timp copiatoarele universale moleculare portabile au un succes nebun si aproape fiecare cetatean are posibilitatea sa-si cumpere asa ceva. Pana si copii strazii au "copyatori uiberzale moilelare", ce-i drept contrafacute in China (care uneori, in loc de gogosi scot un produs nedefinit cu aspect si miros ciudat).
6. Singura problema in fata amatorilor de copii este ca pentru a face copii trebuie sa ai ce copia, insa problema e rezolvata prin legarea tuturor copiatorelor moleculare intr-o retea care impanzeste orasul. Din acest punct, secretara care vrea o cafea cu frisca dar detine doar un ceai de menta poate face "share" cu ceaiul ei - poate are cineva nevoie - si sa copieze o cafea cu frisca de la cel mai celebru restaurant din oras - share facut de un avocat -, care la randul sau avea nevoie de un pix cu pasta albastra, etc.
7. Evenimentele o iau razna pentru ca in oras poti sa vezi copii ai strazii imbracati cu copii ale unor creații Versace sau Armani (si hainele se pot copia!) care manaca pe genunchi "Gratin dauphinois" din meniul celui mai exclusivist restaurant din oras, alaturi de un cersetor care desface cu dinții o sticla de Moët et Chandon "Dom Perignon" 1958 având în buzunare sticluțe de “Esencia” 1966 de la Tokay. Apar cluburi de "food-sharing", "clothes-sharing" etc. care ofera gratuit membrilor lor liste cu lucrurile care pot fi copiate de la alți membrii.
8. Alarmat din nou, consiliul orasului se intruneste in sedinta extraordinara. Din consiliu cei mai multi sunt proprietari de gogoserii, restaurante, croitorii, etc., insa cativa nu sunt implicati in astfel de afaceri si aproape imediat se formeaza doua tabere. Tabara celor care au pierdut prin aparitia "copiatoarelor moleculare" si tabara celor care au castigat, mai mult sau mai putin, prin aparitia acestora. In urma deliberarilor tensionate care dureaza multe ore consiliul hotaraste:
- copiatoarele moleculare nu pot fi interzise pentru doua motive: 1. e o masura nedemocratica (doar comunistii au interzis si controlat mijloacele de copiere, insa numai pentru documente, subliniaza un doct), iar ei sunt profund democrati 2. cel mai probabil, o astfel de hotarare ar fi urmata de o revolta a cetatenilor in urma careia, cu toatã poliția, tunurile cu apã și gazele iritante, si-ar pierde cu totii locurile in consiliu. Un alt motiv, insa ramas nediscutat, este ca si cei mai bogati dintre consilieri au copiatoare moleculare si le folosesc (primarul chiar are o colectie "Dali" copiata de prin muzee, pe care nu si-ar fi putut-o permite nici daca ar fi delapidat 3/4 din bugetul anual al orașului).
- cluburile de "food-sharing", "clotes-sharing" etc. sunt ilegale pentru ca incalca drepturile producatorilor consacrate prin hotararea anterioara si care, prin analogie, se aplica tuturor bunurilor care incorporeaza un travaliu intelectual.
- sharing-ul este o activitate imorala si de aceea ilegala pentru ca incalca dreptul de autor al celui care a conceput originalul, drept care il include si pe acela de a dispune dupa bunul plac de opera sa pentru o perioadã determinatã de timp.
9. La scurt timp dupa aceasta hotarare epocala apar diferite persoane care ofera bunuri ce se pot copia gratuit (o gospodina, Lina Torval, ofera chiar o gogoasa mai buna decat celebra gogoasa "a la A") iar o buna parte din populatie ignora hotararea continuand sa faca share cu diferite bunuri chiar daca asta insemna incalcarea legii.
10. Sesizata politia orasului incepe sa faca tot mai dese descinderi la cluburile de share arestand initiatorii si confiscand aparatura si, in urma unei noi hotarari a consiliului, oricarui utilizator prins ca face share ilegal i se poate interzice accesul la reteaua de comunicatii a orasului pentru o perioada de pana la un an, poate fi amendat, iar in cazuri extreme chiar condamnat la inchisoare.
11. Cei care ofera bunuri concepute de ei pentru a fi copiate gratuit sunt descurajati prin diferite metode - mai ales prin procese in care sunt acuzați ca ar fi incalcat unele drepturi de autor protejate – Lina Torval este obligatã sa-i plateasca lui "A" o suma considerabila pentru ca un tribunal “independent și imparțial” a constatat cã forma gãurii din gogoasa “Lina” e o opera derivata din gogoasa inimitabila a lui "A" si renunta sa mai puna la dispozitie pentru share alte minuni gastronomice create de ea de frica sa nu mai pateasca la fel. Cei mai multi cetateni procedeaza la fel ca si gospodina iar curentul de share se diminueazã incetul cu incetul, chiar dacã refuzã sã disparã.
Normalitatea ?
12. Sub noua erã, pe care cu îndreptãțitã mândrie europeanã o putem numi “Epoca de aur a copyright-ului” lucrurile au revenit “la normal” in oras. Copii strazii sunt din nou jerpeliti, flamanzi si cu nasurile lipite de vitrinele patiseriilor, cersetorii beau doar posirci, secretara isi bea ceaiul de menta (cu gandul la cafeaua cu frisca) iar "A" isi vinde gogosile scose calde din copiator, insa protejate prin drepturi de autor. Acum o gogoasa costa 2 lei bucata pentru ca 1,5 lei se cheltuiesc pe drepturile de autor ale celor care-i vind drojdia, faina, zaharul si untul. "A" este insa multumit pentru ca, desi vanzarile au scazut dupa scumpire iar el cheltuieste mai multi bani pentru licentele necesare si nu castiga, per total, mai multi bani decat inainte - au crescut și impozitele, creșterea fiind justificatã de implementarea celor doua hotarari - gogoasa sa inimitabila e protejata de lege, iar cei care o copiazã sau distribuie ilegal pot fi acuzați de încãlcarea copyright-ului și condamnați.
13. "B" mai distribuie acum doar câteva copiatoare universale moleculare pe an și are un sentiment de amaraciune de câte ori vede un copil al strazii râvnind în fața unei vitrine. "Am creat ceva care putea si trebuia sa schimbe lumea, sa-i sature si sa-i imbrace pe toti, iar voi ati creat legi pentru a impiedica acest rezultat" scrie "B" in jurnalul sau.
În loc de concluzie
14. In urma aparitiei unor tehnologii noi societatea trebuie sa se schimbe si sa se adapteze, pentru cã la fel s-a întâmplat când au apãrut piatra șlefuitã, agricultura, roata olarului, rãzboiul de țesut, bronzul, fierul, etc. Întotdeauna însã interesul general al societãții a primat, pentru cã interesul general trebuie pus inaintea oricarui interes particular, oricat de justificat ar parea acesta din urmã, pentru cã altfel n-am mai avea avioane (pentru cã încalcã dreptul de proprietate al celor peste a cãror terenuri zboarã) și nici alte multe lucruri bune. Daca gogoseria lui "A", restaurantul lui "C" si croitoria lui "D" trebuie sa dispara in urma aparitiei noii tehnologii pentru ca gogosile, cafeaua cu frisca si costumele pot fi copiate cu costuri ridicol de mici, atunci aceaste disparitii sunt la fel de necesare pentru societate cum au fost și disparițiile plugului de lemn tras de boi ori a rãzboiului de țesut manual. Așadar nu file-sharing-ul trebuie sã disparã ci cei care încearcã sã-l împiedice și sã ne convingã cã “file-sharing is steal”.
15. Ideea ca in urma aparitiei acestei tehnologii de copiere nimeni nu va mai fi stimulat sa conceapa o noua gogoasa, o altfel de cafea cu frisca ori un costum nou pentru ca nu va mai castiga din aceastã invenție e ridicola atat pentru ca nu existã raport de cauzalitate între câștig și imaginație (Einstein, Heisenberg, Bohr și alții ca ei castigau mai putin decât un fermier si cu toate acestea a ramas la fizica teoreticã) cât si din perspectiva experientei comuniste in care oamenii, cu tot efortul ridicat la nivel de politicã de stat de a-i îndobitoci, erau la fel de creativi ca si in capitalism cu toate ca nu aveau aceleasi mijloace de a-si valorifica ideile. La urma-urmei, cât a(au) castigat cel (cei) care a(au) pictat pestera Lascaux ?
16. Pe de alta parte trebuie sã existe o modalitate de recompensare a creatorilor, însã aceasta nu trebuie sã fie de naturã a limita accesul la creație sub condiția unei plãți, dupã cum nu se poate condiționa astfel nici accesul la justiție, asistențã medicalã, etc. Creatorii pot și trebuie sa fie recompensati prin alte metode decat egocentristul copyright, profund daunator pentru societate, care, de fapt, încele mai multe cazuri nici macar nu le profita creatorilor ci doar celor care fac distributia. Trebuie sa avem in minte ca daca aurolacii au un drept la hranã (fie aceasta chiar și gogosile calde "a la A") atunci au un drept si asupra celor scrise în cãrți (numai sa doresca sa le citeasca!), programelor de calculator, muzicii, si asupra a tot ceea ce semenii lor au creat, pentru ca orice creatie intelectualã trebuie sa fie a tuturor.
17. Sper ca într-un viitor Cod penal sã existe un articol care sã incrimineze “împiedicarea distribuirii creațiilor intelectuale” cu urmãtorul conținut: Fapta persoanei care, cu științã, împiedicã în orice mod copierea ori distribuirea gratuitã a creațiilor intelectuale se pedepsește cu închisoare de la ... la .... Dacã fapta a fost sãvârșitã cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust pedeaspsa este închisoarea de la ... la ... Aceeași faptã sãvârșitã prin violențã sau amenințare, ori de cãtre douã sau mai multe persoane împreunã, se pedepsește cu închisoare de la ... la ....
Vezi cele 12 comentarii!
