Constitutia? Un fleac ....

Bunaoara, articolul 61 alin (1) din Constitutia Romaniei spune clar ca „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”

Potrivit prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutia Romaniei, republicata, „Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.” Or noi am asistat la grave imixtiuni in activitatea institutiei fundamentale care este Parlamentul, de exemplu.

Din analiza comparativa a numarului si structurii initiativelor legislative adoptate de Guvern in perioada de referinta, rezulta ca 53% dintre acestea reprezinta ordonante de urgenta, 42% proiecte de legi si 5% ordonante simple.

Constitutia, legea atat de intens invocata in aceste zile tocmai de catre cei care o incalca pastrand aparentele normalitatii, prevede ca „guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata”. In plus, reprezentantii Executivului „au obligatia de a motiva urgenta” in cuprinsul textului emis.

In schimb, Legea fundamentala da posibilitatea executivului sa aiba initiative legislative. Insa, pot demonstra ca elaborarea de proiecte care sa urmeze cursul firesc al legiferarii, adica sa treaca si prin parlament inainte ca masura vizata sa fie pusa in practica, nu a fost o preocupare pentru ministere. De notat ca pana in prezent niciun proiect al Guvernului nu a fost respins de Parlament. Cel mult se afla blocat la comisiile de specialitate, ori a fost amendat, dar nu respins in totalitate.

Pentru verificarea spuselor mele, va invit sa studiati datele prezentate intr-un raport elaborat de Departamentul pentru Relatia cu Parlamentul.

Constitutia obliga, asadar, Executivul, sa precizeze de ce este atat de necesara aplicarea unei masuri, incat nu mai poate astepta si acordul Legislativului. Lucru nu numai ignorat de actualii guvernanti, ci si interpretat cu alte sensuri in multe dezbateri, fara argumente solide, insa.

Alinierea la standardele Uniunii Europene, respectarea angajamentelor luate prin tratatul de aderare, reducerea decalajelor fata de celelalte state membre sunt principalele argumente invocate de executiv pentru emiterea OUG.

Iata cateva exemple de masuri pentru care Guvernul nu a mai avut rabdare sa ceara acordul Parlamentului:
In luna februarie, Executivul adopta OUG nr. 6/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 457/ 2004 privind publicitatea si sponsorizarea pentru produsele din tutun. Caracterul de urgenta este explicat de Executiv in expunerea de motive: „Necesitatea adoptarii unor masuri cat mai urgente care sa conduca la diminuarea consumului de tutun in randul copiilor si adolescentilor prin evitarea situatiilor in care minorii sunt expusi promovarii produselor si consumului de tutun“. O alta ordonanta priveste stabilirea unor masuri pentru reorganizarea utilizarii spectrului radio in banda de frecvente 3.600-3.800 MHz. „Raspandirea beneficiilor societatii informationale depinde tot mai mult de disponibilitatea accesului la internet in randul cetatenilor si companiilor si, in plus, trebuie reduse decalajele fata de celelalte state membre UE“.

In felul acesta motiveaza Executivul graba cu care pune in aplicare aceasta prevedere, inainte ca Legislativul sa se pronunte daca este sau nu de acord.

Va marturisesc ca privesc ordonantele de urgenta ca pe un exercitiu arbitrar al actualului guvern, intelegand ca in spatele urgentei se ascunde altceva. De cele mai multe ori, urgenta nu exista sau nu este foarte evidenta. Principalul avantaj al unei ordonante de urgenta este acela ca intra imediat in aplicare, odata cu publicarea in Monitorul Oficial. Chiar daca va fi anulata sau schimbata de parlament, prevederea respectiva isi produce deja consecintele.

Cresterea numarului de ordonante poate fi explicata prin doua ipoteze: slaba sustinere a proiectelor Executivului in Parlament (ceea ce nu a fost o problema pana la iesirea PSD de la guvernare) si alegerile din acest an. In privinta celei de-a doua ipoteze, astfel de ordonante ar putea raspunde nevoilor unor grupuri de finantare, care ar urma sa sprijine in campanie partidul aflat la guvernare.

Este doar o presupozitie. Si in lipsa unor dovezi clare nu pot fi facute acuzatii. Guvernul raspunde in fata Legislativului, prin urmare, cum ar putea Parlamentul impiedica Executivul sa recurga la guvernarea prin ordonante? Parlamentul poate sanctiona acest abuz al Executivului prin votarea de motiuni simple sau motiuni de cenzura. Acesta este momentul la care s-a ajuns acum. Viitorul va da raspunsul.

Alina Gorghiu mai scrie si la  www.alinagorghiu.ro