vin in fata dumneavoastra cu un deosebit respect aducandu-va la cunostinta urmatoarele_fratele meu sa casatorit cu o doamna cu handicap si cu un copil.din relatie a mai rezultat un copil.datorita naejunsurilor a plecat in grecia unde sa luptat si a muncit in constructii reusind sa mai ia o locuinta si un teren pentru a construi o casa.cand cel deal 2-lea copil a implinit varsta de 6 ani in locuita doamnei sia facut aparitia fostal sot al doamnei care a locuit timp de o saptamana cu doamna in locuinta-fapt confirmat de ambii copii prin convorbire tel-.si la ora actuala fratele meu este in grecia neavand puterea de a divorta pentru a nu distruge viitorul copiilor tinandui in facultati pe amandoi.copii au crescut a venit ora ca fratele meu dupa atatia ani de suferinta cat a asteptat sa creasca copii a hotarat sa divorteze.aceasta doamna pretinde sa i se plateasca pensie de intretinere pentru ca nu a lukrat niciodata neavand trei degete la o mana si un semn imens pe obrazul drept sustinand ca e obligat sai plateasca pensie de intretinere. calvarul de o viata sa incheiat fratele meu vrea sa stie daca exista vreo lege care sa il oblige la plta acestei pensii atat timp ia intretinut si copilul dansei pana a ajuns sasi castige painea singur si azi fiind profesor.va multumim si pentru faptul ca ati avut rabdarea de a citi aceasta drama pentru care noi asteptam un raspuns
@godspeed
combustibilul sexual este necesar si pentru un surdo-mut.
Tu imi vorbesti de un cuplu de surdo-muti, in care amandoi au un handicap grav; Sa luam cazul baiatului surdo-mut: ce a izbandit el ? a reusit performata sa cucereasca o fata normala ne-surdo-muta? NU.
A fost nevoit sa ramana tot in universul sau, de oameni care sufera, care au acelasi handicap. Nu a reusit o performanta iesita din comun.
Daca un baiat handicapat reuseste sa cucereasca o fata handicapata, nu e nici o performanta ! Tu acum condamni lumea care sufera, apreciezi cuplurile in care sunt handicapati amandoi. Cand de fapt adevaratele performantele is cei ce reusesc sa isi depaseasca nivelul, Adica un baiat handicapat sa cucereasca o fata nromala, nehandicapata.
Tie ti-ar conveni sa fi cuplata cu un baiat handicapat ? iti place sa dai exemple pe altii, te simiti fericita cand altii sufera si tu nu !
Si oricum nu asta era tema subiectului, fie om normal, fie cu handicap, in ambele situatii timiditatea este nerezolvabila. Si sexul din copilarie este combustibil secret in ambele situatii, si pentru un baiat normal si pentru unul cu deficiente.
Si eu ma consider handicapat, chiar am o problema medicala nerezolvabila care mi-a distrus copilaria. Asta e si cauza timiditatii.
Noi2 suntem ambii divortati, de 5 ani prieteni fara ganduri matrimoniale, dar tot amorezati.
E adevarat ca prima casatorie te maturizeaza!
E adevarat ca cine isi uita istoria, risca sa si-o repete!
Ideea e ca trebuie sa iubesti simultan, si cu capul si cu inima.
Ca "plusul" functioneaza ...oricum.
Noi concludem ca: atunci cand vezi dragostea ca pe un sport, cand il compari nu tratezi ca!, atunci poti fi fericit pe termen lung.
N-ajunge sa cuceresti o medalie, trebuie sa-ti mentii statutul (pt a mai cucerii si alte medalii, in acelasi domeniu).
Idem si-n dragoste: amandoi e bine sa-si doreasca acelasi lucruri.
Amandoi sa gandeasca pozitiv, oricat de greu ar fi in unele momente ale vietii.
Amadoi treuie sa comunice, ingaduie si ierte.
Amandoi trebuie sa vrea.
Nu exista oameni perfecti, doar relatii, da!
...dupa lecturarea la ceas de seara a acestui articol, va Recomand sa cititi "Minciuni al altar " , o carte a dr. Robin L.Smith, care vorbeste despre nevoile nerostite, intrebarile neadresate inca si de planurile ascunse care se regasesc, de regula, in spatele juramintelor facute in fata altarului...Doamna Smith ne arata de ce este bine " sa deschidem bine ochii " atunci cand facem un asmenea pas..Felicitari !
Este un articol foarte frumos! Bravo avocatnet!
@citystar, cei despre care vorbesti au micile lor caste/enclave unde se simt bine si de unde pot ajunge "in marea jungla" dupa ce ajung la o pretuire de sine suficient de puternica.
Cred ca cel mai frumos cuplu pe care l-am vazut este unul de surdo-muti. Daca acesti oameni cu reale dizabilitati (din punctul nostru de vedere) pot razbi, cei timizi au teoretic un impediment mult mai mic de invins: teama de esec.
Dar despre oamenii timizi virgini varste inaintate, la 30 de ani sa zicem, cu copilarie nefericita, incapabili de integrare in societate, nu se vorbeste nimic. Societatea umana e o jungla in care supravietuieste numai cine e smecher. O societate care functioneaza pe baza de sex, agresiune verbala si fizica, gesturi obscene. Ceilalti, cuminti, timizi, care nu au sarutat niciodata in 30 de ani, se sinucid.
Ati vazut cat de greu este subiectul???cat de greu este sa faci un comentariu despre...dragoste?dar nu ma pot abtine sa nu scriu si eu ceva.
Mi-a placut povestea cu insula..si barcile...si timpul care este singurul in masura sa dea apreciere dragostei..
Stiti secundele acelea unice in care fiecare dintre noi gandeste: cred ca asa arata fericirea, ceea ce simt acum este fericire...minunat!
Asa este pentru mine dragostea: o multime de clipe adunate intr-o viata, scurte si intense, trairi unice pe care ni le dorim si pe care atunci cand le avem uitam sa le cuantificam...
sfatul meu : opriti-va din goana, asezati-va, respirati adanc si intrebati-va cand ati fost cu adevarat fericiti ultima data.
Este incredibil cat de multe clipe va veti aminti..
Problema noastra este aceea ca uitam si uitam sa multumim pentru ce primim...sa ne bucuram pentru ce avem, sa iertam...
Zambiti, fericirea si dragostea sunt in noi si le putem impartasi, le putem darui...
Cu speranta si dragoste se invarte intregul univers si nu avem nevoie de zile ale indragostitilor pentru a celebra dragostea. Dragostea nu este oarba, ea vede acolo unde ceilalti au incetat sa mai vada.
Ileana Schwarz
Cred ca cel sau cea cu care ai "impartit ursuletii" la un momentdat chiar nu mai este pe aceeasi frecventa. Si asta ca rezultat al influentelor pe care societatea in general (relatiile la locul de munca, relatiile cu prietenii, relatiile cu parintii, evolutia sociala, etc.) le exercita asupra unuia dintre membrii cuplului. Toate aceste trairi individuale ne fac sa ne trezim intr-un tarziu mult prea singuri, intr-un fel de pustiu, tinand un monolog care altadata cel putin dadea impresia de a fi dialog. Si atunci trebuie sa decidem: quo vadis Domine? E pasul cel mai greu! Pana la urma depinde cat si cum inmagazinam din ceea ce se petrece in jurul nostru, de cat si cum intelegem sa mentinem un echilibru in relatia cu cel de langa noi si de cat si cum suntem dispusi pentru a lupta pentru acel noi care candva insemna totul. Deci sa mentinem aceesi fracventa. Usor de spus, greu de facut! Nici dragostea si nici casatoria nu sunt apanajul oamenilor superficiali. Si, nimeni nu a spus ca vreuna dintre ele este usoara.
a nu se confunda dragostea cu casatoria. sunt doua lucruri diferite.
consecintele dragostei sunt unele, ale casatoriei altele.
e foarte bine cand te casatoresti indragostit fiind de perechea ta. dar trebuie sa stii in ce te bagi.
cum spunea si Lucian Blaga esecul casatoriei este si esecul fiecaruia. citez aproximativ: eu cu mintea mea am ales-o pe aceasta femeie, daca m-am inselat atat de mult inseamna ca mintea a ales prost deci eu sunt de vina. recipro
dragostea e oarba, asa cum se spune! La 18 ani, cand am terminat liceul, m-am indragostit "lulea" si dupa nici 5 luni, m-am casatorit.Toate bune si frumoase, pana s-a vazut baiatul cu acte, cu nevasta si la mama lui acasa.Nu pot descrie in cuvinte prin ce-am trecut in 4 luni de casnicie!Eram la 120 Km distanta de ai mei. Singura, fara mama, fara tata si cu 3 haiduci pe mine> sotul, soacra si socrul.Am fugit c-an filme, terorizata si speriata.5 ani mi-au trebuit sa ma vindec de dragoste! Uram barbatii, detestam dragostea! Dar, nici nu stii cad iti da iar fluturi in stomac. M-am indragostit de un barbat cu 14 ani mai mare, care niciodata nu-l pot compara cu nimeni.Este cred o exceptie de la regula din tagma masculina. Era si el dupa o casnicie ratata! Au trecut de atunci 25 ani, avem 2 copii realizati , cu facultate, unul cu serviciu, iar fata isi da licenta anul acesta!.Nu trece nici un an fara a sarbatori aniversarea casatoriei cu mult fast! Am trecut prin clipe grele, am luat-o de la lingura, cum se zice, dar daca e dragoste si intelegere, restul vine de la sine! Trebuie multa comunicare si sa stii sa suporti pe cel de langa tine! Asa cum se spune: si la bine si la rau! Trebuie sa stii si cand sa taci, pentru ca de la un lucru de nimic, sa generezi in discutii aprinse, jicniri si, care dor foarte mult!
Doresc multa intelepciune si noroc tuturor!
Dragostea? oare ce e dragostea? E placerea de a bea o cafea dimineata cu barbatul iubit, e imaginea copiilor in privirea mamei lor, sunt amintirile ce te leaga pe zi ce trece mai mult, dragostea e in micile realizari, dragostea e in gesturile marunte, dragostea trebuie sa fie in tot si in toate. Atunci cand ajungi sa intelegi lucrurile acestea, atunci cand de fapt nu o mai cauti probabil atunci ai ajuns sa traiesti in si cu dragoste.
Daca ne dorim sa traim doar dragoste gen " fluturasi in stomac " , insotita de ursuleti de plus si bomboane roz , cu siguranta vom fi foarte dezamagiti . Daca nu stim sa ne transformam la un moment dat fluturasii din stomac intr-o afectiune ( reciproca, evident) bazata pe intelegerea celuilalt si respect fata de el si valorile lui , toata viata vom considera ca dragostea trebuie sa fie doar acei fluturasi si ii vom cauta disperati in intalnirea cu nenumarate persoane fara sa ne atasam si sa iubim profund pe nimeni.
Exista o lipsa acuta de educatie sentimentala si de promovare agresiva a relatiilor de scurta durata , sclipitoare ca orice lucru nou si bazate doar pe atractie fizica sau materiala.Pacat , multi dintre noi nu stim ce pierdem .
A fost o data o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane:Bucuria,Tristetea,Stiinta,?? inclusiv Dragostea. Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda si atunci toate sentimentele si-au pregatit barcile si au plecat,numai Dragostea a vrut sa astepte pana in ultima clipa.Cand insula era pe punctul de a se scufunda Dragostea a cerut ajutor.Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea i-a zis:"Bogatie,poti sa ma iei si pe mine?",Bogatia i-a raspuns:"Nu pot,am prea mult aur si argint in barca si nu mai am loc si pentru tine".Apoi Dragostea i-a cerut ajutorul Mandriei care tocmai trecea intr-un vas superb,"Mandrie,te rog frumos,poti sa ma iei cu tine?","Nu pot sa te ajut Dragoste, pt ca.... " ii raspunse Mandria,"aici totul e perfect,ai putea sa-mi strici barca". Dragostea dezamagita,intreaba si Tristetea care trecea pe langa ea:"Tristete te rog,lasa-ma sa vin cu tine","Oh Dragoste",ii raspunse Tristetea,"Sant asa de trista incat vrea sa fiu singura".Si Bucuria a trecut pe langa Dragoste,dar cum era asa de multumita nu a auzit vorbele Dragostei. Parca din senin, se aude o voce:"Vino Dragoste,te iau cu mine".Era un batran care i-a vorbit. Dragostea s-a simtit asa de recunoscatoare si plina de bucurie ca a uitat sa-i ceara numele batranului. Cand ajunse pe tarm,batranul pleca imediat.Dragostea si-a dat seama cat de mult ii datora batranelului si intreba Stiinta:"Stiinta,pot
sa te intreb cine m-a ajutat?"."Era Timpul",i-a raspuns Stiinta."Timpul!!!"exclama Dragostea,"Dar de ce Timpul m-a ajutat?".Stiinta plina de intelepciune ii raspunse:"Pentru ca doar Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata ".
Unii prefera angajamentul, altii prefera libertatea conditionata de dragoste/sex. Unii mai pot iubi, altii au reusit sa-si invinga irationalul prin dictatura rationalului. Primii mai pot simti si sunt reali, cei din urma sunt goi si traiesc din fructele amagirii de sine.
Formula fericirii nu este nici una rationala, nici una irationala, ci simbioza celor doua. Rational alegem consumerist, luam in considerare ?parametrii pietei? corelati cu ?propriul buzunar? si cu ceea ce credem noi ca este ?valoarea noastra de creditare?, ultimul fiind un parametru subiectiv, cum ?beauty is in the eye of the beholder?. Irational alegem cand lasam ?chimia? sa-si faca de cap, fara a lua in considerare orice alt element. In a combina cele doua metode consta probabil arta de a aprecia o relatie la adevarata sa valoare, valoare care nu se poate deprecia atata timp cat suntem constienti de teama noastra ?prea umana? de a ramane singuri.
?Si cum ar fi fost daca??? este intrebarea diabolica, care acumuleaza frustrarile si care la un moment dat se vor defula in experimentarea ei. Ca sa descoperi ca cedand tentatiei, ajungi intr-un cerc vicios in care nu mai contenesti sa-ti spui aceeasi intrebare si sa primesti raspunsuri care te conduc inapoi la aceeasi intrebare.
Intrebarea rationala pe care merita sa ti-o pui in momentele de cumpana este una a prioritatilor: ce este mai valoros pentru tine : pasiunea metamorfozata in parteneriat pe viata, sau o vesnica pasiune (uneori neimpartasita) care ofera garantia singuratatii la un moment dat ? Fluturasii ne incanta simturile, dar traiesc putin?
Iar celor care nu le place sa fie ?indosariati?, le ramane varianta de mai jos;
http://www.youtube.com/watc...
Nu cred ca e vorba despre dragoste ci despre lipsa ei. Ar fi cam patetic sa citez aici diferite definitii date dragostei in timp (inclusiv cea din Corinteni 1) insa ceea ce doresc sa scriu este ca nu dragostea este cea care-si muta cuibul prin diferite locuri ci ura. Coincidentia opositorum - cele doua se aseamana pana la confuzie uneori. Ura, la fel ca dragostea, iti inroseste obrazul, iti face ochii sa straluceasca, iti da putere, etc. Exista insa o diferenta majora. Ura nu infloreste, in urma urii nu ramane nimic, absolut nimic, gol, inexistenta, vid, insa dragostea lasa flori in urma ei.
ne prinde vartejul, uitam unde si de ce suntem , pierdem din dorinte , pierdem din viata ...
Da , foarte adevarat , de cele mai multe ori dragostea isi muta cuibul in felul acesta , poate si pentru faptul ca s-au pierdut , pe drumuri sau prin cluburi , sau prin media , chiar si scoli , foarte multe din valorile de baza pe care ar trebui sa se cladeasca o relatie fie ea si una de dragoste .
Dragostea ca-n filmele cu meg ryan , se mai intalneste din ce in ce mai rar in viata de zi cu zi si din ce in ce mai des tot un fel de dragoste ...in filme.
Desi nu am fost maritata am avut o relatie cu singurul barbat din viata mea timp de 10 ani. Din varii motive ne-am despartit, motive care la data despartirii mi se pareau extrem de grave. Dar, comportamentul lui dupa despartire fata de mine si de relatia avuta a fost ceva de nedescris ( de rau!). Probabil ca ajungem sa cunoastem oamenii cu adevarat doar dupa ce-i vedem cum reactioneaza in fata unor situatii limita si ptr ca la inceput eram f indragostita fara sa pot vedea cu adevarat realitatea cruda, bine a zis cineva ca "dragostea e oarba " . Acum imi doresc sa nu mai trebuiasca sa mai simt niciodata "acei fluturi" ca - si vor lua zborul si ramai cu locul gol, pe care nu cred ca-l voi mai umple vreodata....
Intr-adevar, sunt mai multe divorturi decat in alti ani. Lipsa banilor, lipsa serviciului sau pierderea locului in ierarhia de la locul de munca genereaza multe frustrari. Ai impresia ca cel cu care ai impartit ursuletii si bomboanele nu te mai intelege, nu mai este pe aceeasi lungime de unda cu tine, dar uiti ca asa cum el trebuie sa te nteleaga, si tu trebuie sa-l intelegi pentru ca si el/ea are parte de stres in perioada asta in care toti ne simtim amenintati de credite si facturi. Si tocmai in perioada asta ies la suprafata toate nemultumirile acumulate inca din vremea ursuletilor, cand erau aruncate intr-un colt si nu li se dadea atata importanta, deoarece atunci important era ca cei doi erau impreuna.