Recunosc ca nu prea m-am uitat in ultimul timp peste editoriale. Si eu l-am descoperit tarziu, dar zic asa:
Cand am o zi proasta , ma gandesc cum ar fi sa pierd tot ce am acum, fiinte sau lucruri....si-mi trece!
Ce bine e sa fii asa cum esti si sa ai ce ai....... cand esti si cand ai! Dar e imposibil sa nu fii mai mult si sa nu ai mai mult decat amaratul de pe banca descris in acest text superb.
Am descoperit tarziu acest articol...dar "niciodata nu este tarziu...pentru simtamintele prezente in viata noastra de zi cu zi..."
Retraiesc..parca din ce in ce mai des "realitatile d-lui Ion"....chiar..."ne va disparea zambetul si optimismul din viata cotidiana..?...
Eu unul incerc sa lupt pentru.... "speranta in mai bine"..important este ..sa-ti tii...familia cat mai aproape si sa-i oferi...cat mai multe zambete !!!
ce pacat ca oamenii uita sa treaza si peste greutati cu zambetul pe buze!!! Ce mare pacat ca nu mai avem puterea sa zambim, dar avem puterea de a ne lamenta, de a ne gasi cuvintele pentru a transpune in virtual greutatile cu care ne confruntam... Si, cu riscul de a parea iritanta repetarea: Ce pacat este atunci cand uitam sa multumim unui sacru, in care credem fiecare dintre noi, pentru faptul ca am reusit sa trecem si peste obstacolele de un ieri sau un continuu azi... Pierdem atata energie plangand vicisitudinile vietii si uitam sa ne mandrim cu faptul ca putem creste in fiecare zi si cu fiecare experienta care ni se da. Fiti bucurosi ca ati mai primit o zi. E minunat!
am auzit de curand o vorba... ca singuratatea este rea doar daca esti un prost tovaras pentru tine insuti... no comment. si un cantecel
http://www.youtube.com/watc...
am primit textul de la o prietena care se pare ca ma cunoaste mai bine decat as fi crezut... m-am regasit in foarte multe din cele scrise, fapt care m-a bucurat pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt singurul care traieste asemenea experienta. pe de alta parte, imi da de gandit...cand vom invata sa luam o pauza?! sa privim si sa vedem ce se intampla cu adevarat cu noi si in jurul nostru si cand vom reusi sa pretuim ceeace este cu adevarat important?! sper ca cineva cu o mai mare experienta a vietii sa ne poata spune metoda prin care sa incetinim ritmul activitatii si cum sa ne bucuram de ce e in jurul nostru... dar asta nu se poate invata de la altcineva, ramane in sarcina fiecaruia sa isi gaseasca "evadarea"...
Interesant topic... Probabil vorbiti la fel de bine pe cat scrieti.
M-am regasit intr-o foarte mare masura in ceea ce spuneti... Si acest lucru se intampla din simplul motiv ca traim cu totii in aceeasi lume care devine din ce in ce mai monotona, mai anosta... pentru ca vrem sa fim moderni, interesanti, extravaganti si omitem lucrul cel mai important: oamenii dragi pe care ii avem alaturi si pe care ajungem sa ii regretam abia atunci cand nu ne mai pot fi aproape. Si e pacat... dar poate incercand sa ne mai deschidem, sa ne pastram mai mult zambetul pe buze si sa ne gandim ca nu ni se pune mai mult in carca decat putem duce... poate zambind unui copilas care sta in bratele mamei si stam alaturi pe scaun in autobuz sau dand binete oricui ne opreste din diverse motive... Incercand sa vorbim mai putin si sa ascultam mai mult, traind din plin fiecare clipa cat mai frumos. Timiditatea ne caracterizeaza pe multi, dar n-as fi zis ca si un avocat "sufera" din cauza aceasta. Insa acest lucru ma linisteste intr-o oarecare privinta pentru ca eram convinsa ca ar trebui sa ma zbat mai mult sa o combat, daca pot spune astfel.
Si nu in ultimul rand... sper ca va veti schimba parerea in legatura cu dragostea... nu e chiar "cel mai prost doctor din lume"... poate fi un leac foarte bun, dar depinde si de modul cum e administrat.
Pentru ca, nu uitati, maine este 8 martie si e imposibil sa nu existe o femeie in viata dumneavoastra de care sa va aduceti aminte cu drag. Toate cele bune! Ioana
Leacul dvs este scrisul, ma bucur pentru dvs ca va regasiti asa. Va incurajez sa scrieti in continuare, aveti talent. Astept si alte articole interesante pe viitor. Mult Succes!
Ne amagim crezand ca noi trecem peste zilele proaste. De fapt, ele, zilele, orele... trec peste noi . Timpul in general, orice am face, tot trece... Problema e ce putem face sa schimbam propria perceptie asupra duratei : sa treaca mai repede, cand ne e greu, sau sa nu mai treaca atunci cand ne e bine ...
Cat despre leacuri ? Din experienta mea, le aplicam doar cand suntem bolnavi fizic ... in rest, orice "leac" ne-ar oferi cineva, facem tot ce vrem noi
.........
nu ar trebui sa credem ca avem atit de multe zile proaste.doar zile mai putin bune,zilele proaste sint acelea cand se intimpla lucruri care nu se mai pot schimba niciodata.i-mi spunea cineva ca atunci cind ma simt aproape terminat sa intru in un spital si i-mi voi da seama ce norocos sint si ce putine probleme am.viata e frumoasa
Eu ascult muzica si nu ma dezlipesc de Forum. Desi, asta nu ma face intotdeauna sa pot zambi.
http://www.youtube.com/watc...
PS Si nu folosesc pseudonime
.
Peste zilele proaste trec cu rugaciune . Peste cele bune tot cu rugacine . In primul caz de cerere si in ultimul de multumire .... catre Dumnezeu . La EL e toata nadejdea .
Si pana la urma care sunt leacurile alea !
...mie mi-a placut articolul! Felicitari pentru realizare! ..tot .cu prietenie, Mirela. De la Craiova
ma bucur ca acel cersetor inca traieste ,desi iarna a fost destul de dura..si am o curiozitate:cand" preferati sa vorbiti in loc sa ascultati",tot in propozitii scurte va exprimati?ma gandesc ca ar suna ca la scoala cand elevul nu stie lectia !v-as ruga sa nu va suparati,mai ales ca sunt femeie si oricum avem" viata noastra!"
Leacul e la Dumnezeu, care ne face in fiecare zi mai buni. Eu traiesc pentru ceilalti, cei din jurul meu, cei carora le intorc vorba rea cu una buna.
Scopul meu in viata e sa fac binele, sa Il laud pe Dumnezeu pentru ce a facut pentru mine, mi-a iertat pacatele. Pt mine asta e motivul pentru care ma trezesc dimineta si pentru care ii fac pe cei din jur sa se simta importanti, pt ca lumea asta ne zice ca toti suntem "nimeni". Nu e adevarat!
Fara Dumnezeu nu suntem nimic!
Si pot sa zic cu mana pe inima ca sunt f fericita si implinita!
Asta e succesul!
http://www.youtube.com/watc...
?Don?t marry her, have me ?? Te mai miri ca oamenii dau in depresii, fiind supusi unui brainwash sistematic care curge prin toate canalele, subliminal sau nu ? Cand ti se spune ca nu mai trebuie sa induri rigorile propriilor tale convingeri si ca poti sa iei oricand totul de la capat, curat, singura conditie fiind sa stergi tot trecutul cu buretele si sa treci toate persoanale care ti-au fost drage /importante vreodata in lista ?indiferentilor? ? Ca ?asa este viata? si ca ?lucrurile acestea pur si simplu se intampla? ?
Singurul ?comision ascuns? este acela ca fiecare compromis de acest gen te dezbraca de propria fiinta si devii ? cel mult papusa preferata a papusarilor plictisiti. Anomie, manipulare, asimilare.
Leacul ? Apreciaza ce ai la adevarata-I valoare. Gandeste-te la sanatatea ta, la ai tai, ca la ceva ce maine s-ar putea sa nu mai ai si bucura-te , fara sa te ingrijorezi. Incearca sa te blindezi cu oameni care ti-au fost alaturi la rau, total dezinteresat, si nu-I neglija vreodata pentru ceea ce pare pe moment o pioritate superioara : nu singur trebuie sa-ti rezolvi toate problemele, ci cu mijlocirea lor. ?Ne nastem singur si murim singuri ? este un dicton menit sa-ti otraveasca viata zi de zi, daca faci eforturi sa-l internalizezi. Singuratatea nu este un lucru in fata caruia sa te resemnezi, ci doar o stare pe care trebuie incontinuu sa o combati prin propria-ti existenta sinergica.
In ciuda tuturor descoperirilor fenomenale de la sapiens incoace nu s-a descopeit vreun leac mai bun decat mangaierea unui om de catre alt om. Sa nu trecem indiferenti unii pe langa altii, ca nu putem sti vreodata cine ne poate fi leac, sau pentru cine putem fi leac.
Si tot?un cantecel 
http://www.youtube.com/watc...
xxx leacul e in tine. Tu iti faci cele bune si cele rele. Tu le privesti ca fiind una sau alta. Ce e bun pentru tine poate fi rau pentru altul. Dar daca esti tu acel altul ? Schimba rolurile, priveste altfel lucrurile, din perspectiva binelui (al tau, al altuia).
Sinziana, daca mai citesti, sa stii ca mi-a placut scrisul tau.
A trecut ceva vreme peste mine, am citit, am vazut, am visat, am trait. Cu toate astea nu stiu cine sunt, nu stiu de unde vin, nu stiu incotro merg, nu stiu care-i menirea mea aici, in aceasta lume. Si totusi, s-ar parea ca exist. Citesc, gandesc, scriu ... ma intersectez cu altii, ceilalti. Asta este lumea mea. Mi-o fac cum vreau, cum pot.
Imapaca-te cu tine, cu lumea ta ! Ai ceva mai bun de facut ? Stii ceva mai mult ? Decat cine ? Decat ce ? Esti tot atat de informat ca oricare altul ? Adica la fel de putin in comparatie cu informatia din jurul tau, din Univers ... sau Multivers ?
Si-atunci de ce esti tu mai grozav ca altul ? De ce-ar fi justificata mandria ta, orgoliul nemasurat de-a fi cineva ? De ce sa te simti jignit, de ce sa te superi ?!
Traieste-ti viata, ca oricum esti un mic nimic, sau din contra, esti totul (daca lumea este a ta, creatia propriei imaginatii). Si fii bun, caci gandul bun are aura lui si se-mprastie in jur molipsitor ! Chiar si pe tine te contamineaza. La fel face si cel rau. Da' de ce sa-ti faci rau cand iti poti face bine !
Altfel spus, bucura-te de fiecare clipa ca si cand ar fi ultima. Nimic nu e mai frumos decat minunatia vietii.
Intraba-i pe cei ce stiu ca maine, sau in curand nu vor mai fi ! Nu stim sa pretuim vederea decat cand suntem in prag s-o pierdem, nu stim sa pretuim mersul pe jos decat atunci cand nu-l mai putem face, nu stim multe. Dar, mai ales, nu stim sa pretuim viata decat cand suntem pe cale s-o pierdem. Sa-nvatam ce e viata si cum merita sa fie traita de la cei ce se duc !
mi-a placut mult. parca a fost scris pentru mine. Foarte profunda si bine surprinsa ideea de singuratate in mulocul oamenilor. Poate ca intr-adevarsuntem singuri din punt de vedere subiectiv, fara insemnatate daca in jurul nostru sunt tot felul de oameni care ne sorb cuvintele direct de pe buze. Pace si speranta. Nihil sine Deo!
Bianca ...din ce in ce mai putini oameni isi dau seama ca Dumnezeu poate sa faca din zilele noastre proaste prilej de rugaciune, incredere ca totul va fi bine si ca indiferent cat de singuri ne simtim sau credem ca suntem , El tot langa noi este , desi il eliminam sau ne e indiferent daca exista sau nu.
E foarte usor sa zici '' azi ma simt rau ''nu am chef sa vorbesc cu nimeni '.e mai usor sa te adacnesti in stari aiurea , negative ...iar atunci cand ne trezim binedispusi sau toate merg ca pe roate , le luam asa cum vin , nu stim de ce vin dar ne conformam.
faptul ca ne gandim mult prea mult la ce ar trebui sa facem ca sa ne fie bine , nu ne mai lasa timp sa fim fericiti.
parerea mea ( eu asa fac ) e ca dimineata trebuie sa inceapa cu o scurta rugaciune , o melodie frumoasa , un mic dejun consistent , sa imbracam hainele care ne vin bine si ... la treaba ... atat cat trebuie ..atat cat sa nu ne epuizam ....un ceai bun baut cu o prietena sau cu iubitul , o discutie constructiva (cu cei cu care se poate avea ), o cina usoara , o baie fierbinte si o carte buna din care sa citesti inainte de a adormi ... cred ca sunt ingredientele unei zile reusite ...Pot fi si mai reusite , in functie de placerile fiecaruia ..
Oricum , primul pas e sa nu ne mai lamentam atat ... ne folosim cat mai des resursele energetice pt a face ceea ce ne face cu adevarat placere ,,,atat cat ne permit obligatiile zilnice .
Zile proaste? 
Ele exista pentru ca le-a fost data denumirea de ?zile proaste?, asa cum exista si zile bune, ani rai si ani buni, fericire si suparare.
Exista pentru ca asa sunt percepute, dar fiecare le simte in functie de "cat poate duce".
Traiesti asa cum stii si cum ai fost invatat, iti faci planuri, iti faci vise, te lupti sa le implinesti, tragi cu dintii sa ajungi unde ti-ai propus, incerci sa tii in balanta viata personala si pe cea profesionala, sa fii cel mai bun in amandoua... dar daca la un moment dat, totul se duce de rapa?
Daca te trezesti la jumatatea vietii ca tinand prea mult la vise ai ratat ?drumul bun? ? Daca nu te-ai adaptat pe parcurs si ai luat cele mai proaste decizii pentru ca acelea ti se pareau ca iti indeplinesc aspiratiile?
Daca facand bilantul vezi ca ce ai facut, ce ti-ai propus si ce a iesit nu se leaga de niciun fel? Ca nu stii incotro sa o apuci, ce sa mai faci ca sa dregi oarecum ce ai facut sau ce n-ai facut? Daca te coplesesc regretele si te pleznesc greselile ca valurile de tsunami?
Stergi cu buretele si o iei de la inceput? Incerci sa repari greselile? Incerci sa te aduni bucata cu bucata si asa recompus incerci sa vezi ce mai poti sa faci? Incerci sa vezi cat mai poti duce?
Sau ? inchizi ochii si te arunci cu capul inainte in prapastie?
Ce solutie sa adopti? Incotro sa te uiti? In cine poti sa mai ai incredere? Pe ce drum s-o mai iei? Ce ai mai putea face?
Cred ca stiu ce ... 
Sa faci ca zilele proaste sa fie zile bune. Iar cele bune sa fie si mai bune.
Sa te trezesti dimineata zambind, stiind ca nimic nu poate fi mai rau decat sa crezi ca a inceput inca o zi la fel de proasta ca cea de ieri. Sa treci peste esecuri si sa te bucuri de orice mica reusita. Iar seara sa constientizezi ca a mai trecut o zi proasta si n-ai facut nimic sa o faci si mai proasta.
E decat o sugestie, dar poate incercati? Niciodata nu e prea tarziu sa mergi pe un alt drum. Niciodata nu e prea tarziu sa alegi ce vrei. Niciodata nu e prea tarziu sa-ti asumi esecurile. Niciodata nu e prea tarziu sa comunici, sa crezi si sa ai incredere in oameni. Niciodata nu e prea tarziu sa afli ca sistemul nu poate invins daca te lupti cu el ci daca te incadrezi in el dar iti impui drepturile.
Pentru ca nimic nu e mai frumos decat sa afli ca ai avut dreptate. Si asta sa ti-o spuna altii.
Zile proaste? Credeti-ma ca am avut atatea incat le-am pierdut numarul.....Cum trec peste ele?
1. Am invatat sa merg la biserica, poate vi se pare ciudat dar sa te "rupi" putin din cotidianul asta prafuit ca sa asculti un cor minunat si o vorba buna si unde toti se saluta si nu ai parte de fite si manele..... ma linistesc si ma fac sa ma simt impacata cu mine, cu viata si soarta mea.
2. Daca am o zi proasta, seara cand ajung acasa imi rememorez tot ce s-a intamplat in acea zi si dupa mi le imaginez intr-o alta perspectiva, pozitiva si favorabila mie. Se zice ca noi singuri influentam intamplarile din viata noastra prin puterea gandului.... bun sau rau. Si doar speranta ca poate voi influenta ca maine sa am o zi superba imi da putere sa merg mai departe....