Consultanti cu activitate in comunitatea Avocatnet.ro

Eu.Ro.Lex & Av. Martin Vasile Emil

Ce-am avut si ce-am pierdut

20 Martie 2010 Alin Popescu

Vezi cele 23 comentarii!

"Ehee, cum era odata locu' asta. Si ce viata linistita aveam atunci". Ai auzit asta de multe ori, nu-i asa? Ba chiar ai si simtit ideea ca lumea de astazi e altfel decat lumea de ieri. Ca atunci ai fost fericit(a), iar astazi induri taisul unor vremuri pe care nu le intelegi si nu vrei sa le accepti. Si totusi, daca dam la o parte banii si bunurile - stiu ca sunt ipocrit si cer mult :) - am sentimentul ca mai ramane ceva. Un adevar pe care e bine sa il auzim repetat din cand in cand.

Autor Alin Popescu

Dimensiune text

print ym Articol interesant (38)

Despre subiect
E o discutie mai larga care se include in ideea de “nimic nu mai e ce-a fost”. Si totusi, este una dintre putinele discutii reale pe care le mai aud in jur in ultimii ani. Dintre mormaielile legate de prezentul acut (politica, taxe, blonde, musculosi, sex si glande lacrimare), se aud din cand in cand oamenii care se straduiesc sa traiasca astazi, visand la cum era odata.

Si mie mi se intampla, nu de putine ori, sa gasesc ciudat ce se petrece in jurul meu. Modul cum isi fac unii loc in viata. Ideea ca marketingul e o stiinta mai importanta decat matematica. Regula de aur a timpurilor moderne: invinge-ti lipsa de scoala acoperind-o cu mult tupeu. Faptul ca de abia intelegi ce vorbesc adolescentii de 10 - 11 ani, atunci cand vorbesc despre tehnologie. Schimbari care ne fac sa tanjim dupa liniste. Linistea de dinainte.

Despre intamplari de familie
Mai intai, o mica introducere in subiect. Bunicii mei (din partea mamei), inca mai traiesc. Au amandoi aproape 90 de ani. Si mai au un lucru in comun: n-au crezut niciodata ca o sa ajunga la varsta asta.

Bunica mea a mers pe jos 50 de km (era nevasta de cheabur si n-o lua nimeni cu masina) pentru ca trebuia sa duca inapoi la grajdul CAP-ului caii care fugisera de acolo inapoi acasa. Era la inceputul anilor ‘50, cand oamenii de la tara au privit apocalipsa. Si oricat de rau credem noi ca a fost, sa inmultim cu o cifra mare – mare si probabil ca vom ajunge aproape de ce au simtit oamenii aia, atunci.

Bunicul meu, orfan infiat de niste oameni avuti, care trebuia sa aiuba grija de pamantul lor, a stat in munti vreo cativa ani pentru ca altfel ajungea la canal. Motivul e simplu: n-a vrut sa semneze de buna voie ca isi da pamantul. Si viata lui e un soi de roman pe care, cine stie, poate il voi scrie candva.

Acesti oameni si-au invins problemele din viata si au supravietuit luptei.

Despre explicatii
Dar nu despre viata lor e vorba, ci despre viata mea. Viata omului care se simte ciudat in lumea in care traieste. Bunicii mei traiesc inca la tara, intr-o gospodarie inzestrata cu de toate. Si nu le-am putut explica niciodata (si sa fiu si sigur ca au inteles cu adevarat) cu ce ma ocup eu. Asa ca, pentru ei, mi-am pastrat titlul de avocat. Si amandoi inca mai cred ca ma ocup de procese, acte si alte asemenea. Pentru ca altfel, lumea lor ar fi zdruncinata cu adevarat. Adica, pe bune, cum sa le explic faptul ca imi petrec timpul zidind, caramida cu caramida, un loc care nu exista cu adevarat si care poate fi accesat de alti oameni doar prin intermediul unui calculator pe care oamenii de la tara il cred un soi de televizor (inca nu m-am prins daca e un televizor mai prost sau mai bun).

Analogia cu televiziunea ar putea fi ok, dar e departe de adevar. Asa incat toate incercarile de pana acum s-au terminat repede si, cu zambetul pe buze, ori unul ori altul mi-a zis “Sa-ti mearga tie bine”. Semn ca ocupatia omului e putin importanta, cata vreme e multumit de viata. Conteaza cu adevarat cu ce ma ocup eu?

Si despre noi… oamenii care se cred depasiti de viata
Si uite asa ajungem la cele cateva cuvinte pe care doream sa le spun, de fapt. Noi, oamenii, nu suntem niciodata depasiti. Suntem doar laudarosi si grandomani. Si avem impresia ca lucrurile care ni se intampla noua sunt extraordinare. Cand, in realitate, asa cum melodiile bune s-au scris de mult, lucrurile bune in viata sunt doar cateva si exista de cand lumea.

In fond, dincolo de specificatiile tehnice ale vietii noastre, ne trezim dimineata, ne imbracam si ne ducem la treaba. Radem, iubim, ne suparam, suntem tristi, plangem si apoi o luam de la cap. Mijloacele care ne ajuta sa facem toate lucrurile astea sunt diverse, dar n-o sa ne indeparteze niciodata de ideea ca viata e un cerc si ca acest cerc se invarte mereu, avand grija sa ne oblige sa fim la inaltime sau la pamant, iar si iar.

La fel se intampla si cu ideile noastre si cu instrumentele pe care le folosim pentru a ne colora viata. Le cream folosind tehnologii complicate, reinventand, de fapt, lucruri mai simple pe care altii le-au inteles doar cu mintea si nu cu ajutorul unor computere super-destepte.

Ma gandesc de multe ori la faptul ca, pe masura ce trece timpul, am tot mai mult nevoie de lucruri simple in viata mea. Sunt depasit de computere, telefoane sau alte aparate. Uneori sunt depasit de cheltuieli. Sunt depasit de masini, de notiuni financiare, de notiuni juridice si chiar si de limbajul nou-creat al tinerilor din ziua de astazi.

Dar asta nu inseamna ca sunt depasit de viata. Dimpotriva, inseamna ca probabil am ajuns sa inteleg ca lumea evolueaza si ca schimbarea e un lucru natural pe care nu e rolul nostru sa il negam ori sa il acceptam. Tot ce putem face este sa ne pastram un dram de originalitate si sa luam fiecare zi, una dupa alta, cu gandul ca in urma noastra raman doar lucrurile pe care le facem, nu cele care ne trec prin cap de-a lungul timpului.

Te-ai gandit vreodata daca esti genul de om care accepta greu schimbarea sau, dimpotriva, traieste pentru a schimba mereu ceva in viata lui? Lasa, te rog, un comentariu despre ideea asta, ca sunt curios.

Week-end placut!
Si un cantecel.

Vezi cele 23 comentarii!

Iti place Avocatnet.ro? Da like la pagina noastra de Facebook!

Dimensiune text

print ym Articol interesant (38)

Comenteaza articol sau Intreaba in forum

COMENTARII ARTICOL (23)

Ordoneaza comentariile dupa cele mai recente | cele mai vechi

: +0
ileana
adaugat acum un an
Ce rau imi pare ..ca timpul nu mi-a permis sa mai trec pe la voi...
Acum am un moment de liniste sa vad ce mai faceti si MA BUCUR ca sunteti bine.
Mi-a placut mult articolulu...cum sa nu ne placa lucrurile simple?!
Cred ca sunt un om pentru schimbare, pentru dinamica fiecarei zile..m-as plictisi de moarte de mai pune sa fac zilnic acelasi lucru.
Dar valorile si principiile mele RAMAN si cred ca acestea sunt lucrurile pe care unii dintre noi nu mai stiu sa le pretuiasca : LUCRURILE SIMPLE.Acestea nu se schimba si dau sens vietilor noastre.
Cred ca diferenta o facem apreciind asupra motivatiilor.Daca ne motiveaza aspectele materiale, concrete, exterioare e una, daca ne motiveaza aspectele spirituale si implinirea sufleteasca e alta.
Cred ca autorul articolului ne-a expus o "falsa" problema intrucat unele lucruri nu pot fi schimbate.Trebuie doar sa gasim intelepciunea de a le intelege.

Ileana

: +0
u.b.i.k.
adaugat acum un an
Foarte placut la citit articolul tau Aline. Aferim! Hmmm ... cu schimbarea e o intrebare cu ... cantecel ... cred ca fiecaruia din noi ne-a venit odata randul sa dorim sa spunem: "Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic". Faptul ca vine o zi cand alegi intre o ocupatie scalabila si plina de neprevazut in locul uneia nescalabile si ceva mai monotone (avocatura nu beneficiaza de atributul scalabilitatii decat cu totul si cu totul exceptional) este semnul unei importante schimbari.
Greu sa schimbi cate ceva si foarte, foarte placut cand schimbarea merge bine ... cand nu merge bine ... Oh, God, why me ? Why me God ? Why ?

: +0
mariusica (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Normal ar fi ca intre aceste doua lucruri sa existe un echilibru, un fel de compensare, care sa ne dea o anumita stare de liniste. In realitate insa, e destul de greu sa stabilesti "contabiliceste" o pondere clara pentru astfel de lucruri. De ce? Simplu: pentru ca sunt supuse unui sistem de valori putin diferit, au un grad de apreciere foarte variabil si daca nu incerci si altceva te poti considera si tu un membru de incredere ce va ingrosa randul celor plafonati. Daca incerci si nu iese bine..., iarasi e o problema - ceva legat de un exces de zel pe taramuri necunoscute. Deci, concluzionand, oricum vei decide sa faci tot nu iese bine dintr-un motiv sau altul.
Eu cred ca esential este sa faci ceva, pentru ca viata oricum trece pe langa tine, sa stii ca lasi ceva in urma si cel mai important lucru cred ca e sa fi impacat cu alegerea pe care ai facut-o!

: +0
avranescu_camelia@yahoo.com
adaugat acum un an
Cred ca nevoia de intoarcere la lucruri simple, la natura, o resimtim din ce in ce mai mult, mai ales pe masura ce imbatranim. Poate ca asta inseamna nostalgie, copilaria, in care ne simteam ocrotiti de parinti, sau de bunici. Mancarea buna, caldura sufleteasca, erau suficiente pentru a ne simti fericiti, in siguranta, siguranta afectiva. De siguranta afectiva avem nevoie pentru liniste sufleteasca, restul : cariera, confort, etc, nu ne fac fericiti.
Este o mare pacaleala a vietii , faptul ca alergam tot timpul sa facem ceva, sa avem, sa lasam copiilor si la final ?! Cu ce ramanem?
De aceea , cautam sa schimbam , cand simtim ca nu mai avem ce ne trebuie...
Cat despre cantecel, este zdrobitor !

: +0
elga50
adaugat acum un an
Sunt cu o generatie inaintea ta, Alin, si faptul ca ai ajuns sa simti in preajma ta "esenta" asa cum observ si la fiul meu ma face sa stiu ca sunt pe calea cea buna, eu ajungand la ea dupa o viata de zbucium.
Fac parte din a doua categorie, fara doar si poate, cu o precizare totusi: imi place stabilitatea "macro", dar acolo unde sunt ma enerveaza stagnarea, incremenirea in proiect, cum se zice, rutina, incapatanarea oamenilor de a nu progresa spiritual, incapatanarea de a considera o concesie ca fiind abandonarea propriilor ambitii.
Pe scurt, o schimbare o accepti sau militezi pentru ea, ca asta e de fapt intrebarea, cred eu, daca stii ca ai talent sau daca vrei sa ti-l valorifici. Talentul de a trai.
Cine este nemultumit de el-insusi, de ceilalti, de lumea intreaga, nu si-a descoperit inca acest talent si, din pacate, poate sa-si sfarseasca viata fara sa fi stiut pe unde sa si-l caute in cotloanele sale intime.

*Apropos! Nu i-am inteles niciodata pe oamenii care isi construiesc "viloaie" cu etaj si mansarda in speranta ca fiii lor vor locui cu ei si vor avea o viata supercalifragilistica.... Copiii nu vor sa stea cu ei si aterizeaza prin niste garsoniere inchiriate, iar la batranete omul are nevoie de atat de putin spatiu .... scarile sunt prea greu de urcat, bucataria este prea departe de dormitor, banii nu le mai ajung sa-si incalzeasca intregul "viloi" si din ce in ce mai mult se restrang intr-un spatiu din ce in ce mai mic si "casa visata" odinioara ajunge o "hardughie" pe care copiii vor s-o vanda si sa-si duca parintii la azil....
Vrei nu vrei viata te aduce la "esenta" si talentul de a trai te ajuta sa o savurezi. Daca nu, nu......

: +0
maria (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
am avut sperante la fel ca toti oamenii ca ne va fii mai bine ca lumea va fi mai cinstita ca munca va fi rasplatita ca vom evolua si noi in spre civilizatie dupa 20 de ani a invivs tupeul fara margini al celor care au fost mai versati deci nu mai destepti dar au avut nerusinarea sa inceapa sa distruga tot cea mai ramas din noi material si spiritual si de acum ne va fi foarte greu sa omai luam de la capat spre drumul cel bun ne-au epuizat toate energiile pozitive

: +0
cermak gruianu
adaugat acum un an
In viata trebuie... sa iertam, sa ne amintim de unde am pornit si unde am ajuns dar doar in sens pozitiv.Fiecare etapa din viata noastra, a avut si are rolul ei.Daca ne imaginam viata ca fiind un puzzle, vom observa ca fiecare "piesa" aparent lipsita de orice semnificatie, are in realitate o valoare deosebita.Fara acea etapa-fara acea piesa- jocul vietii nu ar fi avansat...nu s-ar fi construit, noi nu am fi evoluat.
Si acest puzzle se completeaza clipa de clipa, cu piese pe care daca nu le identificam, descoperim, jocul vietii se opreste din "evolutie" in schimb noi, experimentam cautarea...piesei care lipseste, nu?
Si foarte important:fiecare om are jocul sau de puzzle unic...nu inteleg de ce ar trebui sa ne simtim depasiti de ceva sau cineva...la fel cum fiecare clipa este unica si "ireversibila"...la fel suntem si noi, oamenii...unici, muritori si "ireversibili" in sensul ca "omul de acum cateva clipe" s-a schimbat, nu mai este "omul din aceasta clipa" desi in aparenta parem a fi aceeiasi.
Ma opresc aici cu filosofia a "Ce-am avut si ce-am pierdut", prefer sa ma bucur de jumatatea paharului plin.

: +0
Adrian Popescu (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Nu accept schimbari in ceea ce priveste aspectul moral religios . In rest totul este discutabil . In general , parerea mea este ca , schimbarea ne-a departat de la valorile esentiale si ne-a facut mai superficiali si mai fuduli .

: +0
Un ipocrit (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Si eu imi aduc aminte de bunicii mei cu mare drag si mai ales cu stima. De fapt, ce ma nedumereste si mai ales ma nemultumeste, e faptul ca de mult timp nu mai intlnesc oameni pe care sa-i stimez, sa-i respect. Si constat asta nu numai in cazul meu ci aproape al tuturor celor pe care-i cunosc sau intalnesc. Cand am devenit asa de nemultumiti de noi si de cei din jur si de ce? Sa fie schimbarea de vina, sa fie rezistenta noastra la schimbare? Incercand sa facem fata nu mai stim cine suntem, in ce ne transformam? Devenim niste ipocriti pretentiosi, plini de ifose uitand ce-i simplitatea, naturaletea, bunul simt. Dar undeva, adanc stim ca suntem asa si ne dispretuim ca suntem atat de falsi, atat de lasi(lasi pentru ca nu avem curaj sa fim noi insine). Si odata cu noi, pe toti cei care ne seamana si care sunt atat de multi....aproape toti. Cate lucruri nu am vrea sa facem dar nu indraznim, de multe ori facand chiar opusul, ca de, trebe' sa dam bine, sa ne accepte "gloata". Dupa care ne plangem, de noi dar mai ales de cei pe care vrem sa-i impresionam conformandu-ne. Da' platim scump si din greu toata mascarada, cu pretul echilibrului, ca ce-i nemultumirea decat pierderea lui. Si chiar daca supravietuim, cum arata viata noastra? Pai, ca asta pe care o avem si de care suntem nemultumiti! NU pot scapa de pretiozitate, cum spuneam fitele sunt la mare cautare, altfel nu scriam aici atat de mult si fara rost.

: +0
gamalie (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
cv

: +0
prodbiorom (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
..sa ne pastram un dram de originalitate si sa luam fiecare zi, una dupa alta, cu gandul ca in urma noastra raman doar lucrurile pe care le facem, nu cele care ne trec prin cap de-a lungul timpului..
Am citit tot articolul cu placere, insa, am descoperit esenta acestuia in ultimile cuvinte!
.....sa ne pastram un dram de originalitate si sa luam fiecare zi, una dupa alta, cu gandul ca in urma noastra raman doar lucrurile pe care le facem, nu cele care ne trec prin cap de-a lungul timpului..
Descoper rar pe net un dialog coerent, caruia sa merite sa-i dedic timpul si mi-ar fi facut mare placere sa pot sa-mi spun parerea despre imposibilitatea de exprimare, despre lipsa de transparenta, despre modul in care "ni se pune pumnul in gura..." si.. traim cu iluzia ca suntem liberi! Si suntem liberi sa respiram, sa privim cerul, campul, marea sau muntii... Suntem liberi daca putem mirosi intr-o dimineata roua pamantului. Daca ne putem bucura de aceste lucruri, suntem cred, liberi si asta este minunat!

: +0
GRIGORE V.Ioana
adaugat acum un an
..."Ce-am avut si ce-am pierdut"...as putea spune ca citind acest articol nu ma simt reprezentata de unul dintre cele doua tipuri de "om"..ci de amandoua .
As putea spune ca accept greu schimbarea in sensul ca am lucrat 24 de ani intr-o companie, avansand treptat si nu am avut curajul sa ma uit si alaturi, apreciind ca imi este destul de bine...dar am trait intotdeauna schimband cate ceva, invatand permanent..acum sunt in pragul marii schimbari .. voi avea curand alt loc de munca...
Si eu revin la locuri dragi, la bunicute (bunicii ma ocrotesc de undeva de sus)..insa trebuie sa mergem mai departe si sa nu lasam ca diferenta de generatie si tehnologie sa fie prea evidenta intre noi.. si copii nostri ..
Cu multumiri.. este un subiect placut !

: +0
Tony, (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
"Ce-am vut si ce-am pierdut?" Daca este scris cu semnul intrebarii, nu ajunge memoria unui computer performant pentru a cuprinde toate enumerarile noastre, deoarece nu ne-a ramas nimic.

"Ce-am avut si ce-am pierdut !" scris cu semnul exclamarii, pare cumva blazat.
Sa completez eu, poftim: "Ce-am avut si ce-am pierdut, ...caprele tot alea sunt! ".

Caprele lor au fost pascute in ograda noastra si sunt sprintene si frumoase. Caprele noastre au devenit costelive si au naparlit, ca s-a vandut chear si otava din gradina noastra.

Titlul fara semn de punctuatie ma duce la alta completare, tot zoo: " Cainii latra, ursul trece!"
Dar tot eu spun, ca oricat de urs, tot intoarce capul sa isi ranjasca coltii a amenintare si pierde cativa pasi. Daca "latra" o droaie de "caini" il pot duce pe urs maca pana in usa custii cu zabrele. Sa sada acolo pana l-oi scoate eu!

: +0
alexandruflorea (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Intr-adevar, sa nu se supere nimeni, aceste ...articole mi se par mult mai aproape de inima omului decat "tehnicile de negociere" si de "vanzare" cu care sa cream si mai multe iluzii in jur, doar pentru ca la un moment dat sa ne dam seama ca toate sunt castele de carti de joc. In legatura cu ideea de a face un comentariu la ultima intrebare din (nu i spun articol pentru ca nu este, este o particica dintr-un suflet de om) bucatica de jurnal de mai sus pot spune cu toata jena: nu imi plac schimbarile sau ma straduiesc sa nu imi placa. sunt un conservator crescut de bunici, care a ramas prea impotmolit in ideea de stabilitate.
Astept cu nerabdare trairea pe care o vei scrie in week end-ul viitor.

: +0
GabyptVoi
adaugat acum un an
Articole foarte bune ...aici !!!

Este o placere pentru mine...sa-mi regasesc o parte din ganduri aici....

Insa spre deosebire de Alin...sunt mai las.....nu am curajul unei transpuneri in scris atat de "curate"...

In fiecare weekend astept ..colectia de Weekend a site-ului ( articole+recomandari )

Bravo! Bravo!! Bravo!!!

: +0
Lulica
adaugat acum un an
Superb articol! Se simte ca este scris din suflet!
Schimbarea? Poate ca asta este un defect al nostru: incercam sa schimbam totul. Nu vrem sa tinem cont de faptul ca unele lucruri sunt bune asa cum sunt si ne-am bucura mult mai mult de ele daca le-am accepta si daca le-am pastra asa cum sunt. Cheltuim mult timp si multi bani pentru a transforma niste lucruri care erau deja bune si care poate ar fi trebuit pastrate. Poate tocmai de asta nu mai suntem atat de fericiti.
"Programul" nostru, asa cum ne-a fost el "implementat", face sa ne fie necesare destul de putine pentru a fi multumiti. Iar noi sacrificam acest putin pentru a obtine ceva mai mult. In realitate nu obtinem nimic si constatam ca am pierdut si ceea ce aveam...
PS Sa va fie sanatosi bunicii si sa le dea Dumnezeu zile multe. Va vor fi mereu o sursa de inspiratie!

: +0
valentin n (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
esti cam ambiguu,viata e mult mai complexa decit asa cum o descrii tu,eu unul nu am avut nimic inainte ,iar acum am cit imi trebuie,asa ca fiecare priveste viata in felul lui,totul e sa stii sa iei viata asa cum e fara remuscari si fara reprosuri la adresa vreunui sistem fie el si nedrept sau prea bun cu altii

: +0
Constantin (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Articol BUN si REALIST. Ceva TREBUIE facut! Eu am incercat sa DEMASC CEVA si sa fac CEVA. Am dorit sa lupt impotriva celor care va reprezinta si care va fac numai probleme. Am fost stopat TOCMAI de Dvs. Si am DREPTETEA de partea mea. Am si ARMELE (la figurat vorbind) necesare deci EU NU AM DE PIERDUT NIMIC!
Va informez sincer si poate fi verificat, Curtea Constitutionala a Germaniei, este o institutie care prezinta CREDIBILITATE SI SERIOZITATE . Aceastei institutii ii smulgi greu un verdict iar daca il pronunta COSTA. Ei bine, urmare scrisorilor sotiei, in germana romana si engleza, expediate pe teritoriul Frantei, ea a primit si un raspuns din partea institutiei mai sus mentionate. Cazul ei a fost ANALIZAT cu o exactitate de ceas elvetian. Costul acestui raspuns insotit de o argumentare perfecta a fost de estimat la 2600 euro. Acesti bani NU A TREBUIT sa-i plateasca, pentru ca sotia mea NU a facut nici un demers la Curtea Constitutionala germana. De ea s-au interesat cei din Franta! DE CE? Pentru ca la institutia germana SE ARHIVEAZA TOATE SENTINTELE pronuntate de instantele de judecata din Germania.
Oricum RASPUNSUL primit este de nota 10. Acesta NE ASIGURA, cu toate ca se face la inceput o mica referire la cei care au solicitat analizarea cazului (sunt sigur ca voiau sa-i verifice o sentinta) ca IN RAPORT CU STATUL GERMAN nu avem probleme!
Cat priveste STATUL ROMAN........ce-am avut si ce-am pierdut!

: +0
marin (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Automultumirea este la fel de neproductiva ca si nemultumirea de sine,sunt extremele care nu sunt de dorit,deoarece una duce la suficienta iar cealalta la dezumanizare.
Un articol deosebit,incitant si ca subiect si ca modalitate tehnica de exprimare,pentru care va felicit si va multumesc.

: +1
viorel gongu
adaugat acum un an
Exista valori, poate primare, pe care ne sprijinim, cand si cand, ca speranta, cu incredere, cu siguranta.
Dragostea, cu toate ramificatiile ei, de la dragostea fata de Dumnezeu, pana la dragostea fata de copii sau nepoti, sunt realitati pe care nici o tehnologie nu o poate modifica. Clipa in care te opresti, stiut sau nestiut de cineva, in care asculti o pasare, mirosi o floare, te bucuri, pentru o clipa, de un zbor de gaza, nu poate fi modificata de tehnologie si evolutia societatii. Oridecate ori "obosim" traind, zi de zi, ne refugiem in elementele imuabile care au ramas, latente, in subconstientul nostru. Ne incarcam bateriile, sau mai bine spus mai lepadam din lest, ca apoi sa continuam urcatul muntelui.
Poezia in vers clasic, atat de "uitata" azi, cu muzicalitatea si caldura ei , este un alt cuib de refugiu. Cititul unei carti"de hartie" carte care ne-a fost draga in adolescenta, ne readuce curatenia de care ducem dorul.
Atat!

: +0
adela88
adaugat acum un an
Atunci cand nu esti multuimit de status-quo iti doresti schimbarea. Eu, in mare parte, sunt multumita, asa ca accept cu greu schimbarile majore dar simt zilnic nevoia de schimbari minore. Asta insemna fie ca sunt multimita de viata mea, ceea ce este un lucru bun pentru ca, probabil, sunt fericita, fie insemna ca ma multumesc cu ceea ce am, deci sunt mediocra pentru ca nu imi doresc mai mult. Pana la urma, cum e mai bine - sa fii vesnic nemultumit si nefericit, in ipostaza unui geniu neinteles, sau un mediocru semi fericit care se multumeste cu ceea ce are...?

: +0
mmxx
adaugat acum un an
"Orice corp îşi păstrează starea de repaus sau de mişcare dacă nu este constrâns de acţiunile unor corpuri asupra lui să-şi schimbe starea."
Asa zicea Newton.
vrand nevrand toti suntem nevoiti sa acceptam schimbarile : cine le anticipeaza (zicand ca traieste pentru a le schimba, facand pe master'ul situatiei) cine le aspteapta ( facand slave'ul inertial ).Dupa parerea mea, astazi intrebarea "vrei sa intri in hora?" ar trebui schimbata cu " ce papuci de schimb vrei?"