Consultanti cu activitate in comunitatea Avocatnet.ro

Ma cam supara capra vecinului

9 Mai 2010 Alin Popescu

Vezi cele 4 comentarii!

A fost odata ca niciodata un oras in care toata lumea avea cladiri normale. Cu un etaj, cu doua etaje. Unii aveau zgarienori, altii bordeie. Ca in toate orasele lumii. Industria constructiilor inflorise intr-o crestere fara precedent, iar oamenii se preocupau cu totii sa adauge un etaj la cladirea lor, sa vopseasca, sa renoveze, sa construiasca drumuri intre cladiri, si asa mai departe.

Autor Alin Popescu

Dimensiune text

print ym Articol interesant (19)

Un oras modern, in care oamenii se mutau cu placere. Un oras pe care turistii il paraseau cu regret si la care se intorceau intotdeauna.

Peste mari si tari, oameni mici si ambitiosi isi cladeau propriul lor oras. Unul cladit dupa chipul si asemanarea lor. Pentru ca se nascusera competitivi din fire, pentru ca unii isi ascundeau lipsa de viziune si cunostinte in spatele unui entuziasm debordant si a logoreei contagioase, orasul crescu mai mult pe orizontala. Sa-ti faci bordei era cel mai simplu lucru. Sa faci o casa cu doua etaje era la fel de simplu.

Problemele adevarate incepeau atunci cand casele depaseau un anumit nivel. Atunci deveneau tinte. Cu cat ridicai mai multe etaje, cu atat era mai probabil sa vina cineva sa dea cu pietre, incercand sa le dea jos. In cativa ani, omuletii se obisnuisera cum merg lucrurile in bransa celor “adevarati” si, in loc sa caute constructori, cautau demolatori. Singura obsesie a unora era sa demoleze casele cu mai multe etaje decat ale lor. Si singurul prilej de lauda era ca “paratrasnetul meu e mai sus decat ultima tigla de pe casa ta, care oricum e pusa acolo artificial”.

Asa se face ca, in vizita fiind, turistii se mirau cum de orasul nu avea cladiri prea mari, dar era puternic afectat de explozii si un soi de scandal generalizat. Plecau rapid, incercand sa inteleaga unde le-o fi fost mintea cand au ales sa viziteze locul asta.

Daca ai fi intrebat locuitorii insa, ei ti-ar fi spus ca orasul lor e o adevarata metropola. Un loc unde frumusetea naturii se inlantuie maiestuos cu bunatatea animanelor salbatice, cu caracterul primitor al oamenilor, etc., etc. Un loc unde oamenii calaresc treceri de pietoni. Pardon, zebre.

Pentru mine, asa arata Romania. Ne place mai mult sa criticam si sa distrugem, in loc sa facem ceva constructiv. Ne-am ales conducatorii pornind de la ideea ca sunt guralivi si bataiosi.

Si, pe masura ce trece timpul, imi dau seama ca lucrurile vor merge inainte, dar noi o sa stam tot la maxim un etaj.

Crezi ca e vreun sambure de adevar in ce spun eu mai sus? Da-mi si mie un exemplu de lucruri bune care se intampla in jurul tau astazi. Poate, cine-stie, reusesti sa ma faci sa cred ca lucrurile pot sta si altfel.

Citeste si celelalte editoriale de astazi:
1. La ce iti pleci urechea?
2. Cum devin trainer?

Vezi cele 4 comentarii!

Iti place Avocatnet.ro? Da like la pagina noastra de Facebook!

Dimensiune text

print ym Articol interesant (19)

Comenteaza articol sau Intreaba in forum

COMENTARII ARTICOL (4)

Ordoneaza comentariile dupa cele mai recente | cele mai vechi

: +0
curios (utilizator neinregistrat)
adaugat acum un an
Frumoasa parabola, dar nu mai este de actualitate. Acum nu se mai pune problema sa moara capra vecinului, ci sa moara vecinul si sa-i iau capra!!!
Sunt tare nedumerit: atat de multi sustin ca la alegeri ... indiferent care! ... au votat altfel si ... a iesit cum este astazi, oricum altfel decat au votat, incat ma intreb unde este adevarul: s-au trucat asa de mult alegerile sau ne-am cameleonit. Cand s-au facut aliante contra firii, am inteles de ce i-am votat pe unii si au iesit altii ... De ce ma preocupa? Pai, este singura noastra arma eficienta (este adevarat ca doar periodic si la anumite intervale de timp!) prin care putem sa ne hotaram soarta. NAIVITATE CURATA!!!

: +0
Muresan Felicia
adaugat acum un an
Ati spus un mare adevar.Super articolul.dar mi-a placut foarte mult si comentariul facut de @elga50.Acest lucru s-ar intampla peste tot in lume,nu este specific poporului roman.Ce au altii in plus de reusesc sa nu observe capra vecinului?Legi care ii obliga sa intre intr-un ritm de viata civilizat ,organe de control care isi fac datoria si urmaresc cu ochi de vultur aplicarea lor.Daca nu vrei,esti obligat sa fii OM.

: +0
Mariana Apostol
adaugat acum un an
Pe vremea cand trebuia să studiezi Corbusier ,cel ce a creat
?via?a la bloc? cel ce a dorit să dărame Parisul să se construiască blocuri ,eu mă incăpă?anam să iubesc stilul
neao? romanesc.Acum citesc autori documenta?i, că,
acel bloc nu are via?ă ,iarba nu are culoare,pere?ii devin
suport pentru grafitti,tinerii in lipsă de altceva se droghează.T
Trebuie să vă dau drepatate....

: +0
elga50
adaugat acum un an
Incerc de mult timp sa aflu, adica sa descopar de unde vine aceasta inclinatie a nostra, a romanilor de a fi suparati pe capra vecinului. Am pus-o uneori pe seama lipsei de cultura si de educatie, dar prea e un fenomen general si il vedem si la oamenii simpli, dar si la oamenii cu scoala. Deci nu e lipsa educatiei. Atunci m-am dus cu mintea la ceilalti, pe care i-o supara si pe ei capra vecinului, dar parca nu nutresc ganduri de ucidere a ei. Ce-i face pe ei sa fie si sa si creeze impresia de a fi uniti? De ce se pot ei concentra asupra unei prioritati pe care o si rezolva? Noi de ce nu putem asta? Si imi vine sa cred ca radacinile sunt acolo, departe in timp, cand nici ei, nici noi nu eram deosebiti ca viata de zi cu zi. Aveau si ei mahalalele lor, noroiul lor, bolile lor, saracia lor, rautatile lor, cum le aveam in aceeasi masura si noi. Unde e declicul? Unde a inceput decalajul? Si ajung sa cred ca la capacitatea de a se lasa organizati. De catre cine? Ca doar intre ei, daca s-ar fi gasit unul mai dibaci, si ei, ca si noi l-ar fi contestat. A fost "un ceva" pe care ei nu puteau, nu aveau voie, nu se cadea sa-l conteste. Si cred ca totul devine de la biserica. Atat catolicii cat si protestantii au o biserica care impune, care educa, care disciplineaza, care organizeaza in plan local. Noi nu am avut asa ceva si nici nu avem. La noi biserica a jucat un rol de figurant, nu s-a implicat in viata sociala, i-a lasat pe credinciosi de izbeliste, prada saraciei (si acolo unde se putea o sporea si ea), prada bolilor, prada dezorientarii, prada vremurilor aprige. Cu cadelnita si cantul nu organizezi, nu disciplinezi, nu educi poporul, cel mult il afumi cu un pic de tamaie.....
Si sa ne mai miram ca nu suntem in stare sa ne respectam valorile? Care valori, cine garanteaza pentru ele, unde e punctul absolut de care sa ne sprijinim ca sa ne putem si noi misca intr-o directie? Noi plutim haotic, fiecare in functie de absolutul care este el insusi.
Intr-adevar altii-si vor inalta zgarie-norii in continuare si noi vom ramane la bordeie. Suntem condamnati sa ramanem asa... pentru ca nu avem reperul absolut.