Ce sa nu faci niciodata pe Facebook 
Cum iti poti schimba medicul de familie 
Vocatia prieteniei 
Tu stii la ce numar de urgenta sa suni cand calatoresti in Europa? 74% dintre eu... 
Cum sa lucrezi cu cineva care te enerveaza
Frumoasa parabola, dar nu mai este de actualitate. Acum nu se mai pune problema sa moara capra vecinului, ci sa moara vecinul si sa-i iau capra!!!
Sunt tare nedumerit: atat de multi sustin ca la alegeri ... indiferent care! ... au votat altfel si ... a iesit cum este astazi, oricum altfel decat au votat, incat ma intreb unde este adevarul: s-au trucat asa de mult alegerile sau ne-am cameleonit. Cand s-au facut aliante contra firii, am inteles de ce i-am votat pe unii si au iesit altii ... De ce ma preocupa? Pai, este singura noastra arma eficienta (este adevarat ca doar periodic si la anumite intervale de timp!) prin care putem sa ne hotaram soarta. NAIVITATE CURATA!!!
Ati spus un mare adevar.Super articolul.dar mi-a placut foarte mult si comentariul facut de @elga50.Acest lucru s-ar intampla peste tot in lume,nu este specific poporului roman.Ce au altii in plus de reusesc sa nu observe capra vecinului?Legi care ii obliga sa intre intr-un ritm de viata civilizat ,organe de control care isi fac datoria si urmaresc cu ochi de vultur aplicarea lor.Daca nu vrei,esti obligat sa fii OM.
Pe vremea cand trebuia să studiezi Corbusier ,cel ce a creat
?via?a la bloc? cel ce a dorit să dărame Parisul să se construiască blocuri ,eu mă incăpă?anam să iubesc stilul
neao? romanesc.Acum citesc autori documenta?i, că,
acel bloc nu are via?ă ,iarba nu are culoare,pere?ii devin
suport pentru grafitti,tinerii in lipsă de altceva se droghează.T
Trebuie să vă dau drepatate....
Incerc de mult timp sa aflu, adica sa descopar de unde vine aceasta inclinatie a nostra, a romanilor de a fi suparati pe capra vecinului. Am pus-o uneori pe seama lipsei de cultura si de educatie, dar prea e un fenomen general si il vedem si la oamenii simpli, dar si la oamenii cu scoala. Deci nu e lipsa educatiei. Atunci m-am dus cu mintea la ceilalti, pe care i-o supara si pe ei capra vecinului, dar parca nu nutresc ganduri de ucidere a ei. Ce-i face pe ei sa fie si sa si creeze impresia de a fi uniti? De ce se pot ei concentra asupra unei prioritati pe care o si rezolva? Noi de ce nu putem asta? Si imi vine sa cred ca radacinile sunt acolo, departe in timp, cand nici ei, nici noi nu eram deosebiti ca viata de zi cu zi. Aveau si ei mahalalele lor, noroiul lor, bolile lor, saracia lor, rautatile lor, cum le aveam in aceeasi masura si noi. Unde e declicul? Unde a inceput decalajul? Si ajung sa cred ca la capacitatea de a se lasa organizati. De catre cine? Ca doar intre ei, daca s-ar fi gasit unul mai dibaci, si ei, ca si noi l-ar fi contestat. A fost "un ceva" pe care ei nu puteau, nu aveau voie, nu se cadea sa-l conteste. Si cred ca totul devine de la biserica. Atat catolicii cat si protestantii au o biserica care impune, care educa, care disciplineaza, care organizeaza in plan local. Noi nu am avut asa ceva si nici nu avem. La noi biserica a jucat un rol de figurant, nu s-a implicat in viata sociala, i-a lasat pe credinciosi de izbeliste, prada saraciei (si acolo unde se putea o sporea si ea), prada bolilor, prada dezorientarii, prada vremurilor aprige. Cu cadelnita si cantul nu organizezi, nu disciplinezi, nu educi poporul, cel mult il afumi cu un pic de tamaie.....
Si sa ne mai miram ca nu suntem in stare sa ne respectam valorile? Care valori, cine garanteaza pentru ele, unde e punctul absolut de care sa ne sprijinim ca sa ne putem si noi misca intr-o directie? Noi plutim haotic, fiecare in functie de absolutul care este el insusi.
Intr-adevar altii-si vor inalta zgarie-norii in continuare si noi vom ramane la bordeie. Suntem condamnati sa ramanem asa... pentru ca nu avem reperul absolut.
