Alternative de reducere a cheltuielilor cu salariatii. Masuri de stimulare a angajatorilor

Carmen Stirbu, Coordonator Dreptul Muncii, Schoenherr si Asociatii SCA

Consideratii generale

Masurile de stimulare a angajatorilor se materializeaza, in principal, prin scutirea de la plata unor contributii de asigurari sociale si/sau acordarea de subventii lunare pentru angajarea anumitor categorii speciale de persoane.

Scopul principal al acestor prevederi este incadrarea in munca a respectivelor categorii de personal. Din punctul de vedere al angajatorului, aceste masuri pot fi totodata privite ca mijloace de a reduce cheltuielile lunare cu personalul salariat, mai ales daca sunt aplicate unui numar mare de salariati, avand salariul apropiat ca valoare de salariul minim brut la nivel national.
O mare parte din masurile de stimulare sunt stabilite prin raportarea la valoarea indicatorului social de referinta (ISR). Valoarea ISR este reglementata prin art. 33¹ din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, fiind stabilita in prezent la suma de 500 lei.
Masurile de stimulare sunt suportate, in general, de bugetul asigurarilor de somaj, acordarea acestora fiind conditionata, in cele mai multe cazuri, de incheierea de catre angajator a unei conventii tip cu agentia de ocupare a fortei de munca si depunerea declaratiilor lunare privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata la bugetul asigurarilor pentru somaj.
De asemenea, acordarea masurilor impune angajatorului mentinerea incadrarii in munca a persoanelor pentru care s-a acordat masura de stimulare o perioada minima de timp. Aceasta este in general intre 6 luni si 2 ani. Nerespectarea acestei obligatii atrage in sarcina angajatorului, obligatia de a restitui sumele de care a beneficiat ca masura de stimulare, plus dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.

Masurile de stimulare pe categorii de salariati

Scopul acestor masuri este de a stimula angajatorii sa angajeze pe locurile de munca vacante persoane din categorii care sunt in general mai putin atractive pentru angajatori in vederea ocuparii prin munca a acestora.

Principalele categorii sociale avute in vedere de legiuitor sunt:
• somerii, cu diferentieri pe subcategorii;
• persoanele cu handicap;
• ucenicii;
• elevii si studentii;
• tinerii aflati in dificultate
Exista insa anumite masuri acordate angajatorilor pentru angajatii existenti in vederea prevenirii somajului in cadrul acestora.

Principalele masuri de stimulare a angajatorilor, diferentiate pe categorii de salariați, sunt prezentate pe scurt in cele ce urmeaza:

1. Someri

1.1 Toate categoriile de someri

Exista doua categorii de masuri generale de stimulare a angajatorilor in vederea angajarii in munca a somerilor, respectiv:

• 6 luni scutire la plata contributiilor de asigurari sociale datorate de angajator

Temeiul normativ: Ordonanta de Urgenta nr. 13/2010, privind reglementarea unor masuri in vederea stimularii crearii de noi locuri de munca si diminuarii somajului in anul 2010 (OUG 13/2010).

Obiectul scutirii: se scutesc de la plata urmatoarele contributii de asigurari sociale datorate de angajatori potrivit legii:
• contributia de asigurari sociale;
• contributia de asigurari pentru somaj;
• contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;
• contributia la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale;
• contributia pentru asigurari sociale de sanatate;
• contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate;

Perioada de scutire:
• 6 luni de la data incadrarii in munca;
• aceasta perioada constituie stagiul de cotizare fara plata contributiei angajatorului;

Data de inceput a acordarii scutirii:
• luna urmatoare lunii stabilirii raporturilor de munca - pentru raporturile de munca care se stabilesc in cursul unei luni;
• data de intai a lunii - pentru raporturile de munca care se stabilesc incepand cu aceasta data;

Pentru stabilirea momentului de cand incepe sa fie aplicabila scutirea, OUG 13/2010 se raporteaza la momentul stabilirii raportului de munca, fara a clarifica ce se intelege prin aceasta. In practica, momentul stabilirii raportului de munca poate fi momentul de la care salariatul incepe efectiv sa presteze sau momentul semnarii contractului de munca (care e anterior datei inceperii efective a activitatii).

Prin OUG 13/2010, se acorda o scutire de la plata contributiilor de asigurari sociale. Contributiile sociale sunt datorate de angajator pentru salariile platite salariatilor. Salariul se plateste pentru munca depusa. Ca atare, suntem de parere ca scutirea nu se poate acorda decat de la momentul la care salariatul este indreptatit sa primeasca un salariu, respectiv data inceperii efective a activitatii, iar nu data semnarii contractului de munca.

Conditii principale pentru acordarea scutirii:
• raportul de munca sa fie stabilit in cursul anului 2010 cu persoane provenite din randul somerilor;
• raportul de munca sa fie stabilit pe locuri de munca nou create;

Locurile de munca nou create sunt considerate potrivit normelor de aplicare a Legii 76/2002 drept locuri de munca vacante.

Acestea trebuie comunicate de catre angajator catre agentiile pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza isi are sediul, in termen de 5 zile lucratoare de la vacantarea acestora, respectiv, de la crearea acestora.
• persoanele astfel angajate trebuie sa se fi aflat in evidenta agentiilor pentru ocuparea fortei de munca cu minimum 3 luni anterioare datei stabilirii raportului de munca;
• persoanele astfel angajate sa fie mentinute in activitate cel putin 12 luni;
• persoanele astfel angajate sa nu fi fost in raporturi de munca cu angajatorul in ultimele 6 luni premergatoare datei stabilirii raportului de munca;
• locul de munca sa nu fi devenit vacant ca urmare a incetarii unor raporturi de munca in ultimele 6 luni anterioare datei inceperii noului raport de munca;

Restituirea contributiilor scutite la plata
• in cazul in care raportul de munca al persoanelor incadrate inceteaza anterior perioadei de 12 luni, daca incetarea intervine prin acordul partilor (art.55 lit. b) Codul Muncii) sau ca urmare a concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului (art. 65 Codul Muncii).

OUG 13/2010 stabileste ca in aceasta situatie „angajatorii sunt obligati sa plateasca sumele de care au fost scutiti, reprezentand contributiile de asigurari sociale datorate pe perioada mentinerii in activitate, pentru fiecare persoana care a fost incadrata in baza prevederilor prezentei ordonante de urgenta”.

Textul ordonantei nu clarifica daca obligatia de restituire se refera la contributiile de care angajatorul a fost scutit (i) doar pentru persoana al carei contract a incetat astfel sau (ii) pentru toate persoanele incadrate in munca la acel angajator in baza OUG 13/2010.

Intrucat restituirea contributiilor pentru celelalte persoane din randul somerilor al caror raport de munca nu este incetat nu ar mai stimula angajatorul sa le mentina pe acestea in activitate, credem ca obligatia de restituire ar trebui sa se limiteze doar la contributiile aferente raportului de munca incetat.
• in cazul in care, in cadrul perioadei de 12 luni, angajatorul concediaza alti salariati pentru motive care nu tin de persoana salariatului (art. 65 Codul Muncii). In acest caz, angajatorul este obligat sa plateasca contributiile de asigurari sociale de care au fost scutiti.

Nici in acest caz, textul OUG 13/2010 nu aduce clarificari cu privire la contributiile sociale care se restituie. Avand in vedere ca textul se refera la orice concediere facuta in cadrul perioadei de 12 luni, credem ca urmeaza a se restitui contributiile de asigurari sociale de care angajatorul a fost scutit pentru toate raporturile de munca incheiate cu persoane din randul somerilor pentru care perioada minima de 12 luni – de mentinere in activitate - nu a expirat la data efectuarii concedierilor.

• 6 luni reducerea contributiei datorata bugetului asigurarilor pentru somaj

Temeiul normativ: art. 93 si 94 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca (Legea 76/2002).

Obiectul reducerii: masura de stimulare vizeaza reducerea contributiei datorata de angajator la bugetul asigurarilor pentru somaj.
Potrivit alin. 2 al art. 93 din Legea 76/2002, reducerea contributiei consta in diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat din randul somerilor din numarul mediu scriptic de personal incadrat cu contract individual de munca din anul respectiv.

Aceasta facilitate a fost prevazuta in Legea 76/2002 in perioada in care contributia angajatorului la bugetul asigurarilor de somaj era mai mare decat cea actuala de 0,5% (aceasta a cunoscut in decursul timpului cote de 5%, 3,5%, 2,5% etc).

Alin. 1 al art. 93 din Legea 76/2002 continua astfel sa se refere la o contributie a angajatorului de 2,5% la care urmeaza a se aplica reducerea detaliata in alin. 2 al aceluiasi articol.

Avand in vedere ca, in prezent, contributia angajatorului la bugetul asigurarilor de somaj este de 0,5%, suntem de parere ca aceasta masura de stimulare rezulta in fapt intr-o scutire de la plata contributiei angajatorului la bugetul asigurarilor de somaj.
Perioada de reducere: 6 luni, incepand cu anul fiscal urmator.