HG nr. 248/2011 - aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 109 1 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,


Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Articol unic. — Se aproba Procedura de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneaza:
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Ialomitianu
Bucuresti, 17 martie 2011.
Nr. 248.

ANEXA
Procedura de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate

CAPITOLUL I
Dispozitii comune
Art. 1. — Verificarea situatiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit, prevazuta la art. 109 ¹ din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul de procedura fiscala, reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale avand ca obiect examinarea totalitatii drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a oricaror altor elemente relevante pentru stabilirea situatiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.
Art. 2. — In scopul efectuarii activitatilor prevazute la art. 1, organul fiscal va proceda, in principal, la:
a) solicitarea, in conditiile legii, de informatii de la autoritati si institutii publice;
b) analiza tuturor informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba referitoare la situatia fiscala a persoanei fizice verificate;
c) confruntarea informatiilor obtinute prin administrarea mijloacelor de proba cu cele din declaratiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificata sau, dupa caz, de platitorii de venit ori terte persoane;
d) solicitarea, in conditiile legii, de informatii, clarificari, explicatii, documente si alte asemenea mijloace de proba de la persoana fizica verificata si/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
e) discutarea constatarilor organului fiscal cu persoana fizica verificata si/sau cu imputernicitii acesteia;
f) stabilirea, daca este cazul, a diferentei de baza de impozitare ajustata, prin utilizarea metodelor indirecte,
prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si a obligatiilor fiscale corespunzatoare acesteia;
g) dispunerea masurilor asiguratorii, in conditiile legii.
Art. 3. — Perioada pentru care se determina starea de fapt fiscala a persoanei fizice verificate este perioada impozabila definita de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul fiscal.
Art. 4. — Perioada supusa verificarii este perioada de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale.

CAPITOLUL II
Metodele indirecte

Art. 5. — Metodele indirecte utilizate pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmatoarele:
a) metoda sursei si cheltuirii fondului;
b) metoda fluxurilor de trezorerie;
c) metoda patrimoniului.
Art. 6. — (1) Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile este de competenta organelor fiscale.
(2) Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face in functie de situatia constatata, sursele de informatii si inscrisurile identificate sau documentele obtinute.
(3) Utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, in functie de complexitatea, dificultatile, sursele de informatii si de perioada verificata.
Art. 7. — (1) Metoda sursei si cheltuirii fondului consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in perioada verificata. Orice cheltuiala in exces fata de valoarea declarata a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat.
(2) Pentru reconstituirea venitului obtinut atat din surse impozabile, cat si din surse neimpozabile, care este luat in considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au in vedere fluxurile de numerar.
(3) Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza cheltuielile si veniturile persoanei fizice, determinandu-se astfel in intregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa.
(4) Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanta veniturilor si cheltuielilor efectuate, fiind luate in considerare veniturile, respectiv sumele incasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, cresterile si descresterile nete ale activelor in perioada verificata.
(5) Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in perioada supusa verificarii.
Art. 8. — (1) Metoda fluxurilor de trezorerie consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume in/din conturile bancare, precum si a intrarilor si iesirilor de sume in numerar, pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestor miscari cu sursele de venit si utilizarea acestora.
(2) Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei depunerilor in conturile bancare si a surselor acestor depuneri.
(3) Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea disponibilitatilor banesti din conturile bancare si evidentiate in documente sau folosite la plata cu numerar cu toate veniturile din surse impozabile depuse in conturile bancare ori folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli in perioada supusa controlului.
Art. 9. — (1) Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand cresterea, respectiv descresterea patrimoniului net al acesteia.
(2) Metoda patrimoniului consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unei perioade impozabile, dupa ajustarea cu cheltuielile efectuate si veniturile neimpozabile. Se considera ca pentru orice perioada impozabila venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli, inclusiv pentru cresterea patrimoniului net sau pentru scaderea obligatiilor.
(3) Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei. Se vor lua in considerare efectele pe care le au asupra patrimoniului net achizitionarea de active, reducerea de obligatii si cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.
Art. 10. — In vederea aplicarii metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate a unei persoane fizice verificate, organele fiscale efectueaza urmatoarele activitati:
a) stabilirea starii de fapt in cazul persoanei fizice supusa verificarii si care indreptateste organul fiscal la aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. Organul fiscal are dreptul sa utilizeze metodele indirecte de stabilire a veniturilor impozabile daca in urma verificarii fiscale prealabile a fost constatata o diferenta semnificativa intre, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizica sau de platitorii
de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala;
b) examinarea oricaror inscrisuri sau informatii despre activitatea persoanei fizice verificate referitoare la marimea veniturilor si/sau a cheltuielilor pe perioada verificata;
c) stabilirea elementelor sau criteriilor care conduc la concluzia ca veniturile realizate si/sau cheltuielile efectuate de persoana fizica verificata nu sunt conforme cu declaratiile de venit depuse la organele fiscale;
d) identificarea, analizarea si selectarea elementelor probatorii in vederea selectarii metodei/metodelor indirecte;
e) selectarea metodei sau a metodelor indirecte, care se face in functie de cerintele specifice ale acestora, de situatia fiscala a persoanei fizice verificate si de natura informatiilor ori a documentelor disponibile. Organele fiscale vor utiliza individual sau combinat metodele indirecte;
f) stabilirea bazei impozabile ajustate prin metoda/metodele indirecte, pentru perioada verificata, pe fiecare categorie de venit supusa impozitarii (venituri din surse identificate si/sau din surse neidentificate);
g) calculul impozitului pe venit datorat de persoana fizica verificata pentru perioada verificata, corespunzator bazei impozabile ajustate;
h) stabilirea diferentei de impozit pe venit datorat de persoana fizica pentru perioada verificata.
Art. 11. — Rezultatele obtinute din aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se inscriu in raportul incheiat de organul fiscal la finalizarea verificarilor, impreuna cu nominalizarea metodei/metodelor indirecte utilizate si a tuturor elementelor avute in vedere la stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit.

CAPITOLUL III
Procedura de aplicare a metodelor indirecte
SECȚIUNEA 1
Etape preliminare verificarii fiscale prealabile documentare

Art. 12. — Pentru verificarea situatiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectueaza urmatoarele activitati preliminare:
a) analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor institutii ori autoritati publice;
b) selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare.
Art. 13. — Analiza de risc reprezinta activitatea efectuata de organele fiscale pentru a identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le gestiona, precum si de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare.
Art. 14. — Analiza de risc consta in urmatoarele activitati:
a) definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potential risc de nedeclarare;
b) stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
c) culegerea si formalizarea informatiilor;
d) elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;
e) stabilirea riscului minim acceptat de administratia fiscala;
f) procesarea si elaborarea listei persoanelor care depasesc riscul minim;
g) propuneri pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare.
Art. 15. — Dispozitiile prezentei proceduri se vor completa, la propunerea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu norme privind procedura de analiza de risc, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentului act normativ.
Art. 16. — Selectarea persoanelor fizice ce urmeaza a fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare este efectuata de catre organul fiscal competent.
Art. 17. — Selectarea persoanelor fizice ce urmeaza a fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depasesc riscul minim acceptat de administratia fiscala, in functie de nivelul riscului si de capacitatea de efectuare a verificarilor fiscale prealabile documentare.

SECȚIUNEA a 2-a
Verificarea fiscala prealabila documentara

Art. 18. — Verificarea fiscala prealabila documentara reprezinta ansamblul activitatilor prevazute la art. 1 efectuate la sediul organului fiscal pe baza informatiilor detinute de catre acesta sau obtinute ca urmare a exercitarii atributiilor prevazute de lege.
Art. 19. — Verificarea fiscala prealabila documentara se efectueaza asupra persoanelor fizice selectate.
Art. 20. — Activitatea de verificare fiscala prealabila documentara se desfasoara fara notificarea persoanei fizice.
Art. 21. — Pe perioada desfasurarii activitatii de verificare fiscala prealabila documentara, organele fiscale pot solicita tertilor, inclusiv platitorilor de venit sau oricaror autoritati sau institutii publice, in conditiile legii, informatii ori documente pentru stabilirea situatiei fiscale reale a persoanei fizice supuse verificarii.
Art. 22. — Verificarea fiscala prealabila documentara consta in compararea tuturor veniturilor declarate de persoana fizica supusa verificarii sau de platitorii de venit dintr-o perioada impozabila, pe de o parte, cu situatia fiscala personala definita la art. 109 1 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, din aceeasi perioada impozabila, pe de alta parte.
Art. 23. — La stabilirea situatiei fiscale personale, organul fiscal are in vedere evolutia totalitatii drepturilor si obligatiilor de natura patrimoniala, pe parcursul perioadei impozabile verificate, inclusiv a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente relevante pentru stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit datorat de persoana fizica.
Art. 24. — Organele fiscale stabilesc situatia fiscala personala pe baza informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba, astfel:
a) detinute de organul fiscal;
b) obtinute de catre organul fiscal de la terti prin exercitarea dreptului sau de a solicita informatii sau documente, potrivit art. 52—59 din Codul de procedura fiscala;
c) obtinute de organul fiscal de la autoritatile sau institutiile publice, in conditiile art. 60—63 din Codul de procedura fiscala.
Art. 25. — Verificarea fiscala prealabila documentara are in vedere examinarea informatiilor referitoare la persoana fizica verificata in ceea ce priveste sursele de venit, regimurile de impunere, indeplinirea obligatiilor de depunere a declaratiilor fiscale, rezultatele eventualelor inspectii fiscale cu privire la activitatile independente desfasurate de persoana fizica, daca este cazul, verificari la persoane juridice cu care aceasta are legaturi de afaceri si orice alte asemenea examinari, in functie
de informatiile existente in evidenta fiscala.
Art. 26. — In scopul stabilirii situatiei fiscale personale a persoanei fizice verificate si al compararii acesteia cu veniturile declarate, organul fiscal procedeaza la examinarea si evaluarea intrarilor si iesirilor din patrimoniu a bunurilor mobile si imobile, a intrarilor si iesirilor de bani sau alte valori, precum si a altor elemente ce vizeaza nivelul si categoriile de cheltuieli personale ale persoanei fizice verificate.
Art. 27. — Prin verificarea fiscala prealabila documentara se stabilesc:
a) nivelul veniturilor realizate de persoana fizica verificata comparativ cu veniturile din declaratiile fiscale;
b) continuarea verificarii fiscale sau incetarea acesteia.
Art. 28. — Rezultatele verificarii fiscale prealabile documentare se consemneaza intr-un raport de verificare fiscala prealabila documentara.
Art. 29. — Raportul de verificare fiscala prealabila documentara contine toate constatarile retinute de organul fiscal pe perioada desfasurarii verificarii, precum si propunerea de a continua verificarea sau de a inceta procedura de verificare. Dupa analiza raportului de verificare fiscala prealabila documentara, conducatorul organului fiscal decide, in conditiile legii, prin rezolutie scrisa, continuarea sau incetarea procedurii de verificare.

SECȚIUNEA a 3-a
Verificarea fiscala

Art. 30. — (1) In cazul in care rezultatul verificarii fiscale prealabile documentare reprezinta o diferenta semnificativa intre veniturile realizate de persoana fizica, calculate in baza situatiei fiscale personale, si veniturile declarate de aceasta sau de platitorii de venit, conform art. 109 1 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal comunica avizul de verificare persoanei fizice care a facut obiectul verificarii fiscale prealabile documentare.
(2) Avizul prevazut la alin. (1) este insotit de un extras din raportul de verificare fiscala prealabila documentara ce contine concluziile verificarii, care au stat la baza luarii deciziei de continuare a procedurii de verificare.
Art. 31. — Prin comunicarea avizului de verificare, procedura de verificare fiscala continua. Verificarea, denumita in continuare verificare fiscala, se efectueaza cu cooperarea persoanei fizice verificate.
Art. 32. — (1) Avizul de verificare cuprinde toate elementele prevazute de art. 109 ³ din Codul de procedura fiscala, respectiv:
a) temeiul juridic al verificarii fiscale. Se precizeaza ca este indeplinita conditia prevazuta la art. 109 ¹ alin. (4) din Codul de procedura fiscala;
b) data de incepere a verificarii fiscale. Este data stabilita de organul fiscal pentru inceperea verificarii fiscale. Avizul de verificare se comunica persoanei fizice cu cel putin 15 zile inainte de data inceperii verificarii fiscale. La stabilirea datei de incepere a verificarii fiscale organul fiscal va avea in vedere perioada necesara pentru comunicarea avizului de verificare;
c) perioada ce urmeaza a fi supusa verificarii. Perioada supusa verificarii este perioada impozabila definita de Codul fiscal, cu respectarea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii. Acest drept trebuie sa fie precizat expres in avizul de
verificare;
e) solicitarea de informatii si inscrisuri relevante pentru verificare. Se precizeaza ca, in termen de 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, persoana fizica verificata trebuie sa prezinte documente justificative pentru clarificarea situatiei fiscale personale. Odata cu comunicarea avizului de verificare organul fiscal solicita extrasele de conturi bancare.
(2) Prin avizul de verificare, persoana fizica este instiintata ca are dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.
Art. 33. — Avizul de verificare se comunica persoanei fizice in conformitate cu dispozitiile art. 44 din Codul de procedura fiscala. Avizul de verificare este insotit de Carta drepturilor si obligatiilor persoanei fizice supuse verificarii fiscale.
Art. 34. — In cazul refacerii verificarii ca urmare a unei dispozitii cuprinse in decizia de solutionare a contestatiei, se comunica persoanei fizice un aviz de refacere a verificarii.
Art. 35. — (1) Amanarea datei de incepere a verificarii fiscale se poate face o singura data, la solicitarea scrisa a persoanei fizice, pentru motive justificate. In solicitare persoana fizica prezinta motivele pentru care solicita amanarea si, dupa caz, documentele justificative in sustinerea acestora.
(2) Cererea de amanare se solutioneaza in termen de maximum 5 zile de la data inregistrarii acesteia.
(3) In situatia in care organul fiscal a aprobat amanarea datei de incepere a verificarii fiscale, comunica persoanei fizice data la care a fost reprogramata actiunea de verificare fiscala.
Art. 36. — (1) Actiunea de verificare fiscala se desfasoara, de regula, la sediul organului fiscal. In acest scop, persoana fizica verificata este instiintata prin avizul de verificare despre locul si persoana de contact la care sa se prezinte.
(2) La cererea persoanei fizice verificate, verificarea fiscala se poate desfasura si la:
a) domiciliul sau, daca persoana verificata este in imposibilitate fizica de a se deplasa;
b) domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta de specialitate sau juridica, daca domiciliul acestei persoane reprezinta si sediul sau profesional.
(3) Solicitarea scrisa a persoanei fizice pentru desfasurarea verificarii la domiciliul sau sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta se depune la organul fiscal inainte de data inceperii verificarii fiscale inscrisa in avizul de verificare. Cererea se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare.
(4) Pentru efectuarea verificarii la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta de specialitate ori juridica trebuie ca spatiul pus la dispozitia organului fiscal sa fie adecvat pentru efectuarea verificarilor.
(5) Prin spatiu adecvat desfasurarii verificarilor se intelege asigurarea unui spatiu, in limita posibilitatii persoanei fizice, care sa permita desfasurarea activitatilor legate de controlul documentelor si elaborarea actului de control.
(6) La data inceperii verificarii fiscale, organul fiscal va avea prima discutie cu persoana fizica supusa verificarii. Cu aceasta ocazie, organul fiscal va prezenta persoanei fizice legitimatia si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului fiscal.
Art. 37. — (1) Persoana fizica are la dispozitie o perioada de 60 de zile de la primirea avizului sa prezinte documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala.
(2) Prin clarificari relevante se intelege prezentarea de explicatii in legatura cu continutul unor documente justificative sau in legatura cu unele situatii de fapt.
(3) Perioada prevazuta la alin. (1) poate fi prelungita cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea scrisa si temeinic justificata a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal.
(4) Ori de cate ori pe parcursul verificarii fiscale organul fiscal apreciaza ca sunt necesare noi documente sau informatii relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice, in conditiile art. 52 si 56 din Codul de procedura fiscala. In acest
caz, organul fiscal va stabili, cu consultarea persoanei fizice, un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile, pentru prezentarea documentelor si/sau a informatiilor solicitate.
Art. 38. — (1) Durata efectuarii verificarii fiscale este stabilita de organul fiscal si nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) Perioadele prevazute de lege sau stabilite de organul fiscal pentru prezentarea documentelor si/sau a informatiilor solicitate nu sunt incluse in calculul duratei verificarii fiscale.
Art. 39. — (1) Actiunea de verificare poate fi suspendata cand este indeplinita una dintre urmatoarele conditii si numai daca neindeplinirea acesteia impiedica finalizarea verificarii fiscale:
a) pentru efectuarea unei expertize conform Codului de procedura fiscala;
b) pentru efectuarea de cercetari in vederea identificarii persoanei fizice sau a stabilirii realitatii unor tranzactii;
c) la solicitarea scrisa a persoanei fizice ca urmare a aparitiei unei situatii obiective, confirmata de organul fiscal desemnat pentru efectuarea verificarii, care conduce la imposibilitatea continuarii verificarii. Pe parcursul unei verificari, persoana fizica poate solicita suspendarea acesteia doar o singura data;
d) pentru solicitarea unor informatii suplimentare de la terte persoane sau de la autoritatile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene ori din state cu care Romania are incheiate conventii internationale pentru schimburi de informatii in scopuri fiscale;
e) la propunerea structurii care coordoneaza activitatea de verificare fiscala a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informatii rezultate din alte verificari, primite de la alte autoritati sau institutii publice ori de la terti.
(2) Data de la care se suspenda actiunea de verificare este comunicata persoanei fizice prin decizie de suspendare. Decizia de suspendare este act administrativ fiscal si poate fi contestata in conditiile Codului de procedura fiscala.
(3) Dupa incetarea conditiilor care au generat suspendarea, verificarea fiscala va fi reluata, data acesteia fiind comunicata in scris persoanei fizice.
Art. 40. — Pe parcursul derularii verificarii fiscale, cu respectarea termenului prevazut la art. 109 ¹ alin. (5) din Codul de procedura fiscala, persoana supusa verificarii are dreptul sa prezinte orice documente justificative sau explicatii pentru stabilirea situatiei fiscale reale. Cu ocazia prezentarii documentelor justificative sau explicatiilor, concluziile se consemneaza intr-un document semnat de ambele parti. In cazul in care persoana verificata refuza semnarea documentului, se consemneaza refuzul de semnare.
Art. 41. — Inscrisurile si explicatiile prezentate conform art. 40 se refera la elemente privind clarificarea situatiei fiscale personale definite la art. 109 1 din Codul de procedura fiscala.
Art. 42. — Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit se au in vedere, in special, urmatoarele:
a) documentele/informatiile prezentate de persoana fizica verificata;
b) documentele/informatiile persoanei fizice verificate sau in legatura cu aceasta detinute sau obtinute de organele fiscale;
c) informatii oficiale publicate de autoritati sau institutii publice;
d) documente/informatii obtinute de la terte persoane in legatura cu veniturile sau cheltuielile persoanei verificate;
e) documente/informatii de la autoritatile si institutiile publice in legatura cu patrimoniul persoanei fizice verificate;
f) oricare alte evidente relevante pentru ajustarea sau stabilirea bazei impozabile;
g) declaratiile fiscale depuse de persoana verificata, de platitorii de venit sau de terte persoane.
Art. 43. — La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent are in vedere toate documentele justificative si fiscale care constituie mijloace de proba pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Art. 44. — (1) La inceperea verificarii fiscale, persoana fizica verificata este informata ca poate numi persoane care sa dea informatii.
(2) Daca informatiile persoanei fizice verificate sau cele ale persoanei numite de aceasta sunt insuficiente, atunci organul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii, in conditiile art. 52—59 din Codul de procedura fiscala.
(3) Persoana fizica verificata este informata pe parcursul desfasurarii verificarii fiscale asupra constatarilor rezultate din verificare.
Art. 45. — Persoana fizica verificata are dreptul sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale, in conditiile legii. Aceasta are dreptul sa dea informatii, sa prezinte inscrisuri relevante pentru verificarea fiscala, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
Art. 46. — (1) Rezultatul verificarii se consemneaza intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile din punct de vedere faptic si legal.
(2) Raportul prevazut la alin. (1) sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupa caz, a unei decizii de incetare a procedurii de verificare, in cazul in care nu se ajusteaza baza impozabila.
(3) La raportul privind rezultatele verificarii se anexeaza documentele care au stat la baza constatarilor, documentele intalnirilor si orice alte acte care au legatura cu constatarile efectuate in cauza. Documentele prezentate de persoana fizica verificata se predau organului fiscal, sub semnatura.
Art. 47. — (1) La finalizarea verificarii fiscale, organul fiscal prezinta persoanei fizice constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-i acesteia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma verificarii fiscale sau a cazului in care persoana fizica renunta la acest drept si notifica, in scris, acest fapt organelor fiscale.
(2) Data, ora si locul prezentarii concluziilor se comunica, in scris, persoanei fizice, in timp util.
(3) Persoana fizica are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile verificarii fiscale, punct de vedere ce se anexeaza la raportul de verificare si asupra caruia organul fiscal se pronunta in cuprinsul raportului.
Art. 48. — (1) Raportul de verificare se semneaza de catre organele fiscale care au efectuat verificarea, se verifica si se avizeaza de seful de serviciu si se aproba de catre conducatorul organului fiscal competent.
(2) Decizia de impunere sau de incetare a procedurii de verificare fiscala se comunica persoanei fizice verificate, conform art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Art. 49. — Ori de cate ori organele fiscale, in cadrul constatarilor efectuate cu ocazia verificarii fiscale, au indicii care ar putea intruni elementele constitutive ale unei infractiuni, sesizeaza organele de urmarire penala, in conditiile prevazute de legea penala.
Art. 50. — In cazul in care se constata ca declaratiile fiscale, documentele si informatiile prezentate in cadrul procedurii de verificare fiscala sunt incorecte, incomplete, false sau daca persoana verificata refuza, in cadrul aceleiasi proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate in termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organele fiscale stabilesc baza impozabila ajustata pentru impozitul pe venit si emit decizia de impunere.

SECȚIUNEA a 4-a
Reverificarea

Art. 51. — (1) Verificarea prevazuta la art. 109 1 din Codul de procedura fiscala se efectueaza o singura data pentru impozitul pe venit si pentru fiecare perioada impozabila. Prin exceptie, conducatorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii verificarii fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute organelor
fiscale la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.
(2) Datele suplimentare, necunoscute organelor fiscale la data efectuarii verificarii fiscale la o persoana fizica, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta din situatii, cum sunt:
a) efectuarea unui control, potrivit prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte si persoana fizica in cauza;
b) obtinerea, pe parcursul actiunilor de verificare efectuate la alti contribuabili, a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, intr-o perioada care a fost deja supusa verificarii fiscale;
c) informatii obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele verificarii fiscale anterioare.

CAPITOLUL IV
Dispozitii finale

Art. 52. — (1) In termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei proceduri se aproba, prin ordin al ministrului finantelor publice, Carta drepturilor si obligatiilor persoanei fizice supuse verificarii fiscale.
(2) In termenul prevazut la alin. (1), prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se aproba modelul si continutul formularelor utilizate in activitatea de verificare fiscala, precum si ale raportului de verificare fiscala prealabila documentara, raportului de verificare fiscala, deciziei de impunere si deciziei de incetare a procedurii de verificare.