Decizia ICCJ nr. 5/2010 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 223 din 31 martie 2011.
Prin aceasta decizie, ICCJ a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ privind stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, prin luarea in considerare a formelor de retribuire obtinute in regim de lucru prelungit.
Practica neunitara a instantelor de judecata
In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, prin luarea in considerare a formelor de retribuire obtinute in regim de lucru prelungit, prevazute de art. 2 din Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.546/1952.
1. Astfel, unele instante au considerat ca la stabilirea si recalcularea pensiei nu se pot lua in considerare veniturile obtinute in regim de lucru prelungit, reglementat de Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.546/1952 si, consecutiv, de Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2.579/1956, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 191/1963 ori Decretul nr. 175/1973, intrucat aceste sume sunt rezultatul unor forme de retribuire a muncii dupa timp sau in regie.
S-a retinut ca prin dispozitii legale exprese, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale, au fost precizate elementele care se iau in calcul la stabilirea si recalcularea drepturilor de pensie, nefiind prevazute sumele primite pentru orele prestate in regim prelungit de lucru.
2. Intr-o alta orientare jurisprudentiala s-a considerat ca la stabilirea si recalcularea drepturilor de pensie se iau in considerare si veniturile obtinute pentru munca prestata in regim de lucru prelungit, in temeiul art. 1 si 2 din Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.546/1952, al Hotararii Consiliului de Ministri nr. 2.579/1956 si al Decretului nr. 175/1973, retinandu-se ca pentru aceste sume s-a achitat contributia de asigurari sociale.
Potrivit deciziei ICCJ, aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.
Argumentele ICCJ
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala prevedea ca pensia se stabileste in raport cu contributia adusa de fiecare persoana la dezvoltarea societatii si se diferentiaza in functie de vechimea in munca, retributia avuta si grupa de munca, iar art. 10 din acelasi act normativ prevedea ca baza de calcul care este avuta in vedere la stabilirea pensiei este retributia tarifara, respective media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.
Art. 10 din lege a fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale, forma dupa modificare prevazand ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza si, printre alte sporuri, a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal.
Prin art. 3 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 se prevedea ca dreptul la pensia de asigurari sociale este recunoscut tuturor cetatenilor tarii care au desfasurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care unitatile au depus contributia prevazuta de lege la fondul de asigurari sociale de stat.
Fata de aceste dispozitii legale, urmeaza a se stabili in ce masura veniturile obtinute prin regim de lucru prelungit, potrivit dispozitiilor Legii nr. 3/1977, intra in baza de calcul al pensiei de asigurari sociale, ceea ce inseamna a se stabili daca au reprezentat un spor cu caracter tarifar, pentru care s-au achitat contributii la bugetul asigurarilor de stat.
Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat initial prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.546/1952, prevedea ca ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicala respectiva, vor putea aproba santierele de constructii si montaj pentru care se admite program normal de lucru, pana la 10 ore pe zi, iar in cazuri exceptionale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi.
Potrivit art. 2 din aceasta hotarare, orele efectuate in aceste conditii vor fi considerate si platite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii al R.S.R., care in art. 116 prevedea ca in constructii, in industria forestiera, in agricultura, precum si in alte activitati cu conditii specifice, durata zilei de munca poate fi mai mare, in conditiile si limitele stabilite prin hotarare a Consiliului de Ministri, de
comun acord cu Uniunea Generala a Sindicatelor.
Potrivit art. 120 din fostul Cod al muncii, orele in care o persoana presteaza munca peste durata normala a timpului de lucru sunt ore suplimentare si se compenseaza cu timp liber corespunzator, iar daca munca astfel prestata nu a putut fi compensata cu timp liber corespunzator, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, in conditiile reglementate de acelasi cod.
Aceste dispozitii au fost preluate si de Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, care in art. 71 prevedea ca personalul care lucreaza peste durata normala a zilei de munca sau in zilele de repaus saptamanal ori in alte zile in care, potrivit legii, nu se lucreaza are dreptul sa fie retribuit daca nu i s-a asigurat, in compensare, timpul liber corespunzator.
Prin urmare, se constata ca veniturile realizate din munca prestata peste programul normal de lucru, potrivit dispozitiilor legale mai sus aratate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate in considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusa.
Trebuie subliniat faptul ca pentru aceste sume incasate s-a platit contributia la asigurarile sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contributia pentru asigurari sociale de stat prevedea aceasta sarcina asupra castigului brut realizat de personalul salariat, fara nicio distinctie.
Or, potrivit principiului contributivitatii, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se in temeiul contributiilor de asigurari sociale platite. Faptul ca aceste venituri trebuie luate in considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat si de prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005.
Acest articol prevede ca sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare care, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au facut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual sunt cele prezentate in anexa care face parte integranta din actul normativ in discutie.
Or, potrivit pct. IV din anexa la ordonanta, intra in categoria sporurilor, indemnizatiilor si majorarilor de retributii tarifare si acele sporuri acordate de catre ministerele de resort, conform
prevederilor actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidentiate impreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contributia de asigurari sociale.
De asemenea, in aceasta categorie intra si sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal. Anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 cuprinde la pct. IV si mentiunea ca la stabilirea punctajului mediu anual nu vor fi avute in vedere formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, deoarece acestea nu au facut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Veniturile obtinute in regim de lucru prelungit nu reprezinta o forma de retribuire a muncii in regie sau dupa timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea aceasta forma de retributie pentru situatia in care retributia tarifara era stabilita pe o ora, zi sau luna si se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrala a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de productie zilnica sau prin atributii stabilite concret pentru fiecare loc de munca.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 199 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, in cazuri exceptionale, in anumite sectoare de activitate se putea aproba efectuarea in afara programului de lucru a unor munci retribuite cu ora sau in raport de lucrarile executate.
Timpul de munca in regim de lucru prelungit, asa cum s-a aratat, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru si retribuit ca atare.
Astfel, avand in vedere cele mentionate mai sus, ICCJ a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca sumele platite pentru munca prestata de fostii salariati in regim de lucru prelungit, in conditiile art. 1 si 2 din Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.546/1952, se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public.
Vezi cele 12 comentarii!
Iti place Avocatnet.ro? Da like la pagina noastra de Facebook!
Reminder Amenzi de pana la 4.500 de lei pentru cei care nu depun la timp situatiile finan... 
Guvernul decide astazi daca noul plafon de scutire de TVA va fi introdus in Codu... 
Trebuie sa ne schimbam permisele de conducere in 2013? Permisele ar putea avea o... 
Legea Big Brother, adoptata de deputati. Operatorii de telefonie si internet sun... 
Criteriile de evaluare a salariatilor din perspectiva specialistului HR. Afla to... 
