Reminder Amenzi de pana la 4.500 de lei pentru cei care nu depun la timp situatiile finan... 
Guvernul decide astazi daca noul plafon de scutire de TVA va fi introdus in Codu... 
Trebuie sa ne schimbam permisele de conducere in 2013? Permisele ar putea avea o... 
Legea Big Brother, adoptata de deputati. Operatorii de telefonie si internet sun... 
Criteriile de evaluare a salariatilor din perspectiva specialistului HR. Afla to... E vara, in jurul meu e un lan nesfarsit de trifoi inalt de 2 sau 3 centimetri. Un verde crud care-mi intinde simturile ca un elastic. Un loc in care merg in picioarele goale si n-am absolut niciun gand in afara uimirii ca raiul e chiar acolo, sub picioarele mele. Lacuste mici sar in toate directiile. O pala usoara de vant adie ca o mangaiere si trece de mine cu multumirea ca ne-am salutat. In dreapta, sus pe cer, un avion lasa o dara alba si lunga, preocupat parca sa-si aminteasca drumul de intoarcere spre casa. Langa el, un nor seamana cu o vata de zahar pe care ti-o iei din balciurile de la tara. Si nu aud nimic in afara fosnetului imensitatii verzi pe care merg fara griji. Si o iau la goana, cu o bucurie pe care n-am cum sa o descriu in cuvinte. Imi simt pieptul umflat de o senzatie stranie de bucurie fara margini. Si rad si urlu din toate puterile fara sa-mi fie frica sau jena ca ma priveste cineva si-i pasa. Sunt doar eu si locul ala. Si ma simt de 10 ori mai bine decat la biroul la care imi descriu experienta.De cand n-ai mai strigat de bucurie, cat poti de tare, fara sa-ti fie jena de cei care te aud? De cand n-ai mai simtit bucuria aia in capul pieptului, care aproape ca iti ridica picioarele de la sol si-ti transforma chipul intr-un zambet imens? Daca nu le-ai simtit niciodata, iti dau dreptate sa razi de mine ca iti spun toate astea. Nu-mi pasa :). Pentru ca eu mi-am gasit raiul acolo si am sansa sa-l pot revedea din cand in cand.
Comentariile urmatoare aduc completari prezentului articol
Buna dimineata,
Multumesc pentru aprecieri, mesaje, critici, emailuri si like-uri pe Facebook. Ma bucura faptul ca ideea a prins si promit sa mai vorbim despre astfel de teme in viitor.
Din pacate sau din fericire, dupa cum vom vedea impreuna in acest an, am reusit sa pierd pariul :). Asa ca, vrand-nevrand, o sa apar pe net cantand :sorry: . Promit ca pana la finalul anului sa ma antrenez si sa ofer o reprezentatie cat mai putin jalnica cu putinta :(( . Dincolo de pariu, insa, chiar mi se pare o provocare si ideea cu cantatul, asa ca... de ce nu? :yeah:
Ca idee, provocarea era ca 1 din 10 cititori ai materialului sa faca o actiune (comentariu, buton avocatnet.ro "imi place", "like" pe facebook, tweet pe twitter.com si asa mai departe). Textul meu n-a reusit sa determine decat un cititor din 20 sa aiba o reactie, asa ca lucrurile sunt clare din aceasta perspectiva. Oricum, au existat si comentarii care arata clar ca unele inimi impietrite au preferat sa ramana asa cum sunt, motiv pentru care pariul era pierdut oricum. Viata merge inainte, insa, iar pariuri vor mai fi cu siguranta.
Le multumesc celor peste 10.000 de oameni care au citit textul si promit ca pana la finalul anului sa pun online o inregistrare in care cant o melodie Queen. :blush2:
O saptamana excelenta va urez. :)
Autor: Alin Popescu
Te iubesc, te iubesc si te iubesc!
E dimineata acum, cand am citit articolul tau. Sedea in mailul meu din 16iulie, sosit prin Avocat.Net.ro... L-am pastrat acolo, fara sa il citesc. Acum, in dimineata aceasta, imediat ce am deschis computerul, a venit la mine si l-am citit.
Doamne, e aproape o luna de cand asteapta acolo...Dar sunt convinsa ca astazi e ziua lui 
Mai ales ca aseara discutam cu cineva exact pe aceeasi tema - ii spuneam ca fericirea, bogatia, totul este in noi. Ca noi suntem dirijorii vitetii noastre; noi si Divinitatea din noi. Ii spuneam ca ma consider unul dintre cei mai bogati oameni ai lumii si unul din fiii adorati ai Divinitatii; ca am un tezaur: curtea mea, copacii mei, iarba mea, prietenii mei, marea mea, nisipul meu, cainii mei, muntii mei, vacantele mele, cafeaua mea, mirodeniile mele...Doamne, cata avutie!
E drept ca se cam holba la mine persoana cu pricina, insa nu m-am preocupat de nepriceperea sa, ci mai degraba am fost atenta la fericirea cu care spuneam toate astea si la Divinitatea din mine care ma imbratisa cu toata iubirea Universului pentru faptul ca evocam toate aceste minuni care imi aduc fericirea
Asa ca... ce inseamna pariul despre care vorbeai?
Te iubesc si te imbratisez cu tot sufletul!
"Tot ce am facut in trecut, se intoarce la noi in viitor!. Mi-ar placea daca ai avea ocazia sa citesti primul meu volum de poezie si proza:"Jurnal absent"! Cat despre articolul au...fara cuvinte! FELICITARI!
Cu respect,
Cati Gavril
citez;
''Cineva spunea odata ca nu poti vedea viata asa cum este ea, o vezi asa cum esti tu. Cativa munti si un ocean mai departe, altcineva spunea ca tu, ca om, vezi ceea ce esti, ca viata ta e formata din franturile lucrurilor care ti s-au spus si lucrurilor care ti s-au intamplat. Si ideea nu e deloc de aruncat la gunoi.
Ti s-a spus repetat ca lucrurile scrise sunt doar cuvinte goale. Ti s-a spus ca e mai bine sa faci si sa taci. Ti s-a spus ca oamenii adevarati sunt aia care reusesc sa mentina echilibrul in viata: 8 ore de munca, 8 ore dedicate familiei, 8 ore de somn. Ti s-a spus ca trebuie sa fii normal, dar nu ti-a dat nimeni un manual de utilizare a normalitatii''
Frumos
Daca il citeam la timp ii dadeam Like doar in gand, pentru ca nu as fi vrut sa pierd ocazia de a va vedea cantand
Acum am dat linistita, pentru ca merita. Si nu stiu de ce, dar banuiesc vreo cativa ca au gandit / facut ca mine 
E frumos cand alegem sa ne pictam gandurile in cuvinte profunde si sa compunem un peisaj care vorbeste... si pe care fiecare il intelege in felul sau...si care poate fi un inceput promitator pentru autor... I love Queen!
Da Alin,asa e!,cred ca toti tindem sa ajungem sa nu ne mai apartinem,sa devenim un fel de robotzei ,din cauza traiului din tara asta(au ei grija,politicienii) greu si foarte greu,sa intram in goana traiului de azi pe maine,sa ne complacem in clisee si sa nu iesim din rand,pt a nu avea probleme,si uite asa,incet ,incet omoram bucuria din suflet,.Asa apare lehamitea si rautatea din noi,egoismul , materialismu,pragmatismul si toate cele.
Eu unul,inca n-am ajuns robotizat,dar din cauza vremilor pe care le traim,simt ,asa ca intr-o apa mare si vijelioasa ,ca ma trage curentul la vale fara a ma putea opune in vreun fel.
Si da!,si mie:
Mi-e dor de vara,mi-e dor de soare
Mi-e dor sa pot lua roua in picioare
Sa pot rade,sa pot zambi
Ca atunci ,cand eram copii!
......
Eu spun ca ai castigat pariul Aline!
Foarte frumos scris... Aproape ca simteam mangaierea trifoiului... E adevarat, toti avem nevoie de un loc din care sa ne alimentam cu energie... Iar daca acest loc este real, daca putem simti si in realitate racoarea trifoiului sub talpile noastre, suntem tare norocosi... Eu una, am parte din cand in cand de asa ceva!
Superba descrierea!
Multumesc! M-a surprins placut si m-a facut sa ma opresc o clipa si sa ma gandesc cat adevar e in tot ce spui. Din pacate prea mult adevar.
DA! Foarte frumos si ...adevarat cu o singura corectura si anume aceea ca nu "am devenit suma tuturor lucrurilor pe care am reusit sa le uitam in viata" ci restul (ramasitele) acestor lucruri.
Pe de alta parte, toti marii intelepti ai lumii (si ma voi referi numai la cei crestini doar fiindca eu asta sunt, sau cel putin aspir sa fiu cu adevarat) ne-au spus (vezi Filocalia si toate scrierile sfintilor parinti) ca: iubirea este totul, sa-i dam slava Lui Dumnezeu (ceea ce se reduce cam tot la asti sa iubim paulian si a sti sa si pentru ce sa multumim), cea mai grea lupta este aceea cu gandurile noastre (care ne polueaza zumzaind neintrerupt prin cap, de cele mai multe ori fara a sti sa le filtram si sa le alungam pe cele (mai multe) complet nefolositoare) si multe altele la fel de adevarate. Din punctul meu de vedere, esti castigator, chiar si numai pentru faptul ca Dumnezeu te-a atins cu aripa de inger a sentimentelor si gandurilor simtite si descrise mai sus. Ma bucur cu adevarat ca oamenii il mai pot vedea pe Dumnezeu (care nu se vede numai cu ochii fizici, cum cred multi rataciti) si ca am posibilitatea sa cunosc asemenea oameni. Care, totusi, din fericire, desi minoritari, nu sunt chiar putini.
Av. Zaharia
Fain, nenicule, da' vorbele raman vorbe! Pe mine unul nu ma scot de la soare la racoare!
Felicitari. Este insa...dureros de adevarat si sincer eu am inceput "sa lucrez" la acest aspect sper sa fie cati mai multi, sa ne oprim din goana asta care ne-a cuprins pe toti si nici macar nu suntem siguri catre ce alergam...spre sfarsit...dar cine ne asigura ca ne asteapta o alta viata, una ...palpabila
Foarte frumos si adevarat .Bravo,felicitari autorului.
Multumim pentru articol si mesaj.
Am colindat padurile din copilarie pentru lemne de foc, fragi, zmeura, mure, afine, bureti, plante medicinale; am avut sansa sa am in fata casei muntii si in fundul curtii lunca si apa Bistritei. Credinta, simplitatea si bunul simt a parintilor ne-au invatat sa nu tinem cont de gura lumii si sa traim asa cum credem de cuviinta.
Pe mine viata m-a aruncat tocmai in Bucuresti din Piatra Neamt. La sfarsit de saptamana merg pe munte, profitand de reducerile CFR de la sfarsit de saptamana, VSD. Continui sa traiesc cum vreau , nu sa-mi aduc aminte. Stiu o fata care ajunsa pe varf de creasta a strigat bucuroasa : "Am orgasm !"
E plin personalul de la ora 6.30, sambata-duminica, de oameni vii . Veniti la vagonul 2 la "Floarea de colt ", daca nu stiti de unde sa incepeti !
Genial! Frumos, multa sensibilitate!! Bravo!Sunt sigura ca :ai castigat Alin!
@salbatecu_neagu:
"Frunza verde de albastru
ma doare un cal maiastru".
Hmmm, e totusi o diferenta intre un cal "albastru" si unul "maiastru". Oare nici poezia lui Nichita n-ai inteles-o prea bine?....
...hai sa o lasam asa...Da, chiar nici macar pe asta atat de simpla!?
Tu ai inteles, observ! Stii sa faci diferente? intre cine nu stiu!
Mda, de cand eram adolescenta aveam divergente cu cei din jur in legatura cu cuvantul "normal"... Ce inseamna normal? Este normalul societatii sau normalul meu ? Daca normalul meu este anormalul societatii, inseamna ca sunt anormala pt societate, desi eu ma consider normala ?!... Inseamna ca normalul este anormal in acest caz... Cum poate fi un cuvant in acelasi timp si antonim ?!
Stimate Alin, intrucat si noi am pierdut pariul tau ca nu ne-am miscat suficient de repede sau ne-am luat cu alte treburi "normale", am o propunere: sa cantam si noi alaturi de tine piesa celor de la Queen... si dupa aia sa raspundem la o intrebare: am pierdut pariul sau am castigat de fapt ?
Eu am vorbit serios cu inregistrarea impreuna a piesei Queen... Hai sa vedem daca sunt sustinatori
Iti doresc sa ai motivatia sa mai incerci sa ajungi in sufletele celor "impietriti" cum ii numea cineva, si daca macar unul , fara sa constientizeze, ridica nasul din calculator si miroase aerul amintirilor, ai reusit sa salvezi un suflet!!! Si nu e putin lucru.....
Alin,tu,in acest ,hai sa-i zic articol,asa cum l-ai intitulat tu,e o incercare timida de a-ti intoarce sufletul spre eu-l tau interior,spre ceea ce ne dorim de fapt toti sa traim,sa retraim,ce-am simtit candva,atunci cand eram plini de iluzii si sperante,cand sufletul ne era prea plin de iubire,cand aveam curaj sa ne ascultam pe noi insine,cand tipatul nostru interior era atat de puternic ,incat il mai puteam auzi.....si da,ai dreptate,ne-am automatizat ,am devenit niste roboti care au doar necesitati fiziologice,am uitat sa visam,am uitat sa mai credem,nu stim sa mai ascultam cantecul iubirii din noi....iubirea de viata ,iubirea pentru tot ce ne inconjoara,iubirea pentru aproapele nostru.Alin,ai pierdut un pariu facut cu acel amic,dar ai castigat pariul pe care l-ai facut cu tine insuti,cand visai cu ochii deschisi si-ti promiteai ca nu te vei schimba niciodata ca vei crede cu tarie in tot ce-i frumos si curat pentru ca stiai ca atunci cand incetezi sa mai visezi,inseamna ca ai murit pe dinauntru.Tu ,ai castigat pariul cu viata,ai stiut sa-ti pastrezi sufletul inocent,de copil....bucura-te pentru asta
Heeeeeiiiiiii - stai asa - unii au mai fost plecati in weekend, se mai pot da like-uri, nu?!
Da, am citit, mi-am golit mintea de problemele zilnice si ce credeti, pe geamul deschis de la birou am auzit pentru cantecul pasarilor. Ce liniste, acum imi dau seama ca traiesc insa eram prea ocupata cu altele.
Multumesc
Regret ca ati pierdut pariul si asta, numai pentru ca unii dintre noi (si eu) nu am stiut sa intram pe...
Dar voi avea placerea sa va aud cintind! Si nu gindesc asta cu sadism, nu. Ma voi bucura si poate ma voi si distra.
Succes la repetitii!
1. La prima citire am reusit sa parcurg 3 randuri,cateva pe la jumatatea articolului si am dat repede la final...
2.Acasa, dupa serviciu, dupa ce a apus sorele, dupa ce s-au dus la somn ai casei, am citit cap coada...si cred ca toata lumea se regaseste in postura ta,deci...nimic nou sub soare...
3.Problema e ca unii pleaca si nu se mai pot intoarce nici macar cu gandul, aceia pe drept cuvant sunt de plans...
In final, felicitari, esti de-al nostru.
Va citesc articolele de ceva vreme cu incantarea unui copil, cu speranta ca oamenii acestei tari pe care o iubesc sunt si altfel dacat ceea ce se 'vede'. Cu speranta ca intr-o zi, copiii copiilor mei vor putea fi mandri ca sunt romani.
Dar fara a simti nevoia unui comentariu; acum insa am crezut ca este nevoie sa VA MULTUMESC si sa va rog:
"Nu va opriti niciodata din scris!". Nu va opriti niciodata in a inspira oamenilor simplitatea, frumusetea gandurilor dumneavoastra.
Si poate intr-o zi vom fi suficient de multi, de "puternici" - noi cei care ne bucuram inca de "gustul corcoduselor verzi" - ca sa putem schimba ceva, ca sa putem lua atitudine si sa avem o tara care ne reprezinta.
cu recunostiinta si speranta
ab
Zi de zi avem obligatia sa invatam sa traim frumos.
Ma bucur ca si altii impartasesc acest lucru.
Desi pare ciudat si suntem minoritari, contam fosrte mult pentru cei din jurul nostru.
Doresc tuuror sa faca din fiecare zi a vietii lor o sarbatoare, asa cum zicea Constantin Noica.
Important este ca mesajul tau a ajuns acolo unde trabuie: la inima si la minte. Mai scrie-ne!
Buna dimineata,
Multumesc pentru aprecieri, mesaje, critici, emailuri si like-uri pe Facebook. Ma bucura faptul ca ideea a prins si promit sa mai vorbim despre astfel de teme in viitor.
Din pacate sau din fericire, dupa cum vom vedea impreuna in acest an, am reusit sa pierd pariul . Asa ca, vrand-nevrand, o sa apar pe net cantand . Promit ca pana la finalul anului sa ma antrenez si sa ofer o reprezentatie cat mai putin jalnica cu putinta 
. Dincolo de pariu, insa, chiar mi se pare o provocare si ideea cu cantatul, asa ca... de ce nu? 
Ca idee, provocarea era ca 1 din 10 cititori ai materialului sa faca o actiune (comentariu, buton avocatnet.ro "imi place", "like" pe facebook, tweet pe twitter.com si asa mai departe). Textul meu n-a reusit sa determine decat un cititor din 20 sa aiba o reactie, asa ca lucrurile sunt clare din aceasta perspectiva. Oricum, au existat si comentarii care arata clar ca unele inimi impietrite au preferat sa ramana asa cum sunt, motiv pentru care pariul era pierdut oricum. Viata merge inainte, insa, iar pariuri vor mai fi cu siguranta.
Le multumesc celor peste 10.000 de oameni care au citit textul si promit ca pana la finalul anului sa pun online o inregistrare in care cant o melodie Queen. 
O saptamana excelenta va urez.
Alin, tu ai castigat pariul daca tinem cont ca articolul tau a fost trimis la sfarsitul saptamanii. Eu abia azi l-am citit si mi-a placut sa constat ca ma regasesc in multe din ideile tale. Din pacate nu am simtit roua diminetii pe talpile picioarelor decat in vacantele la munte pentru ca m-am nascut in minunatul Bucuresti acum aproape 60 de ani. Astept sa ne canti We are the CHAMPIONS !
Buna Alin
Te-as ruga sa iei in considerarare acesta propunere!
In loc sa canti Qeen -"We are the champions" mai bine ai canta un cantec care intodeauna m-a inspirat pe mine mult, si care-n tineretea mea a fost un foarte mare succes.
Cantecul "Don't give up" cantat de duo-ul Peter Gabriel si Kate Bush...http://youtu.be/uiCRZLr9oRw
Vreau sa spun ceva apropos de provocare.
Mi-am autopropus si eu asa ceva, nu chiar explicit, acum cativa ani ... Ei bine, a durat cativa ani ca sa reusesc sa culeg roadele acestei autoprovocari. Oamenii pot fi convinsi de bunele intentii, de cinste, de corectitudine, de buna credinta. Totul e sa le arati calea, sa le explici putin si concret ce au de facut si sa le creezi si obisnuinta de a fi de partea buna a lucrurilor, chiar cu maruntisuri.
Cred ca ai pierdut pariul pentru ca nu ai aratat ce au de facut oamenii, daca asta era singura problema, de a apasa pe butoane. Eu, de exemplu, nu am aceasta obisnuinta, desi sunt lucruri care imi plac nespus. Deci se putea si mult mai bine daca ne dadeai instrumentele si pariul n-ar fi fost distorsionat din cauza asta. Chiar daca votul meu nu conta, imi pare rau ca nu am apasat pe butoane, fir-ar sa fie de butoane!
Pe de alta parte cred ca inimile impietrite sunt cauze pierdute pentru care nu merita sa pierzi nici macar un "pariulet" cat de mic.
Amuzant o sa fie show-ul. Tot e bine!
Felicitari pentru articol, pentru ideea pariului si pentru provocare in special!
Alin, ai castigat pariul.
Doar ca , dupa parerea mea, trebuie sa te intorci in trecut DOAR pentru a-ti aminti momentele frumoase, care CONTEAZA! Si sa traiesti in continuare in PREZENT! Viitorul, e doar in mintea noastra. Si rareori se adevereste intocmai...
Oda semnelor nemuririi - de William Wordsworth
Acum, nimic nu-mi poate-aduce inapoi
Splendoarea-n iarba traita de noi doi
Nu vom jeli a florii maretie
Putere vom gasi in amintirea-i vie.
---------------
Chiar daca-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semetia florii
Leac vom gasi, sa nu ne doara
In ce pastram de-odinioara.
Acuma am citit articolul si cum sunt eu cu stirile chiar daca le citesc peste un an e noutate daca nu-leam intalnit cu el...
Cel mai important dupa citirea articolului a fost ideea care mi-a venit- vrem un al patrulea copil si purtam niste conversatii in gand cu oamenii care ne vor pune tot felul de intrebari..care va fi raspunsul de ce as dori,ne-am dori ..citind articolul am gasit raspunsul pentru toti--as dori sa fac inca un timp ceva ce mi-a placut cel mai mult in viata mea , mult mai mult decat a tine conrtabilitatea si a imparte sfaturi in materia de afaceri
Am parcurs textul o data, de doua, de trei ori si nu ma pot opri. Zeci de intamplari memorabile navalesc peste mine dar n-as stii pe care sa v-o impartasesc mai repede.
Sunt la serviciu in fata monitorului si nu ma mai pot concentra, poate nici nu vreau.....simt doar ca traiesc !!!!
INCREDIBIL !!!
Sunt sigura ca ai castigat, dovada sunt mesajele de mai sus. Cred ca pana la urma esential e sa ne iubim:
si atunci, in ziua in care ne vom iubi:
?IN ZIUA IN CARE M-AM IUBIT CU ADEVARAT:
1.AM INTELES CA IN TOATE IMPREJURARILE,
MA AFLAM LA LOCUL POTRIVIT,
IN MOMENTUL POTRIVIT,
SI ATUNCI, AM PUTUT SA MA LINISTESC.
ASTAZI STIU CA ACEASTA SE NUMESTE ? STIMA DE SINE
2.AM REALIZAT CA NELINISTEA SI SUFERINTA MEA EMOTIONALA
NU ERAU NIMIC ALTCEVA DECAT SEMNALUL CA MERG IMPOTRIVA CONVINGERILOR MELE.
ASTAZI STIU CA ACEASTA SE NUMESTE ? AUTENTICITATE
3.AM INCETAT SA DORESC O VIATA DIFERITA SI
AM INCEPUT SA INTELEG CA TOT CEEA CE MI SE INTAMPLA
CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA MEA PERSONALA.
ASTAZI STIU CA ACEASTA SE NUMESTE ? MATURITATE
4. AM INCEPUT SA REALIZEZ CA ESTE O GRESEALA
SA FORTEZ O SITUATIE SAU O PERSOANA
CU SINGURUL SCOP DE A OBTINE CEEA CE DORESC,
STIIND FOARTE BINE CA NICI ACEA PERSOANA,
NICI EU INSUMI NU SUNTEM PREGATITI SI CA NU E MOMENTUL?
ASTAZI STIU CA ACEASTA SE NUMESTE ? RESPECT
5.AM INCEPUT SA MA ELIBEREZ DE TOT CEEA CE NU ERA BENEFIC?
PERSOANE, SITUATII, TOT CEEA CE IMI CONSUMA ENERGIA.
LA INCEPUT, RATIUNEA MEA NUMEA ASTA EGOISM.
ASTAZI STIU CA ACEASTA SE NUMESTE ? AMOR PROPRIU
6. AM INCETAT SA-MI MAI FIE TEAMA DE TIMPUL LIBER SI
AM RENUNTAT SA MAI FAC PLANURI MARI,
AM ABANDONAT MEGA-PROIECTELE DE VIITOR.
ASTAZI FAC CEEA CE ESTE CORECT,
CEEA CE IMI PLACE, CAND IMI PLACE SI IN RITMUL MEU.
ASTAZI STIU CA ACEASTA SE NUMESTE ? SIMPLITATE
7.AM INCETAT SA MAI CAUT SA AM INTOTDEAUNA DREPTATE SI
MI-AM DAT SEAMA DE CAT DE MULTE ORI M-AM INSELAT.
ASTAZI, AM DESCOPERIT?MODESTIA
8. AM INCETAT SA RETRAIESC TRECUTUL SI SA MA PREOCUP DE VIITOR.
ASTAZI, TRAIESC PREZENTUL, ACOLO UNDE SE PETRECE INTREAGA VIATA.
ASTAZI TRAIESC CLIPA FIECAREI ZILE.
SI ACEASTA SE NUMESTE ?.PLENITUDINE
9.AM INTELES CA RATIUNEA MA POATE INSELA SI DEZAMAGI.
DAR DACA O PUN IN SLUJBA INIMII MELE,
EA DEVINE UN ALIAT PRETIOS.
SI TOATE ACESTEA INSEAMNA?
SA TRAIESTI CU ADEVARAT.?
CHARLIE CHAPLIN
ADEVARAT , FRUMOS , MULTUMESC !
Emotionant!
Sunt atatea lucruri simple, usor de facut, care nu costa nimic, dar pe care cei dragi nu le vor uita niciodata ...
Da, cu siguranta weekendul viitor voi merge la tara, la bunica mea, acolo unde am copilarit.
Cunosc acelasi rai ca si tine.....mersul cu picioarele goale prin iarba umeda, zumzaitul gazelor, racoarea din casa bunicii, catelusul care ma asteapta si ma cunoaste si dupa luni de zile in care nu m-a vazut, o masa numai cu legume din gradina bunicii.....
Mi-e dor dr raiul din copilarie!
"Tzine-l Doamne, ca-i om bun", zice cineva de langa mine, dupa ce am citit impreuna textul. Multumesc pentru sinteza; toate, sau mare parte din aceste componente ale memoriei personale, le aveam raspandite prin coltzuri de memorie. Acum s-au rearanjat intr-un mod care i-mi place. SA MAI SCRII; Precis te citim! Se spune ca fiecarui lucru pozitiv ii corespunde unul negativ. Oare de ce ma gandesc la ultimul ministru miruit de VODA.
cat adevar....iti multumesc! doar atat.....
De-am putea intrerupe gandurile! Sa le poþi intrerupe ca pe un foehn, ca sa nu mai zumzaie, sa nu-ti mai infierbante capul.
Sunt doua zile de cand am citit acest articol si o singura clipa mintea mea n-a respirat libera de presiunea gandurilor, care toate se invartesc pana la ameteala in jurul locurilor copilariei mele, aflate la confluenta Ialomitei cu Prahova murdara.
Mi-am amintit ceva.
Strabunicul meu, Vasile a lui Ciotarca, plecat pe front, lasase acasa pe iubita lui Anastasia. Ar fi dorit sa-i transmita simtamintele sale, dar nu stia nici el sa scrie, nici ea sã citeasca. Se uita la camarazii lui cum ticluiau scrisori de dragoste pe cate trei-patru pagini. A rugat atunci pe unul din ei sa-l înveþe sã scrie doar cateva litere si a umplut patru pagini cu aceste trei cuvinte: "Sia, te iubesc".
A murit la 97 de ani, aproape orb si la fel de simplu (sarac?) precum a trait. La doua zile dupa moartea lui, cu putine lacrimi ce-i mai ramasesera in ochii ei ORBITI demult, strãbunica spunea: Astept sa-i faceti maica, pomana de patru'j da zile ºi ma duc dupa el ca mi-i dor sa-l mai VAD. Si a fost aproape cum a zis.
Inceput si sfarsit. Cuvinte.
Nimeni nu-mi poate spune despre iubire mai mult, nici daca ar cuvanta o mie de ani fara intrerupere.
Foarte frumos...........,am ramas fara cuvinte
Daca nu scriati aceste vorbe, nu as fi crezut in viata mea ca imi vor da lacrimile la un text scris de Nicoleta Romascanu.
Uneori, imi spun ca sunt ciudata. Nu plang nici cand lucrul acesta ar trebui sa vina ca o eliberare.Supapa de la oala sub presiune. Mi-ar prinde bine si totusi...lacrimile se opresc dureros intr-un nod, undeva sub "marul lui Adam". Sa stii ca e dureros sa nu poti plange. Cine esti tu, de ai reusit sa ma faci sa plang? IN SFARSIT!!!
Felicitari, Alin ! Citesc cu mare placere articolele tale
Totusi, parca as vrea sa pierzi pariul sa te auzim cantand ...
Scopul pariului a fost atins!
Se numeste manipulare de masa, sau... "mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic"
Felicitari pentru (aceasta) reusita!
Superb ! Multumesc pentru faptul ca te-ai straduit sa trezesti un ecou in sufletele celor ce-ti citesc randurile. Oricare ti-au fost motivele editarii articolului consider ca a meritat efortul. Felicitari !
Buna seara .Trec cam rar in ultima vreme pe aici, dar acum stiu ca daca n-as fi trecut as fi pierdut .Sincere felicitar, domnule Alin Popescui! Un text superb, pe parcursul caruia emotia , pe care o intalnesti inca de la primele randuri se amplifica,ideile iti patrund in constiinta, si, iti amintesti ca nu esti ceea ce esti nevoit sa fii si nu esti acolo unde simti ca ai dori sa fii, fie macar pentru cateva ore,sa simti libertatea, sa iti apartii , sa savurezi culorile , sa te intorci cumva la inocenta .Un astfel de text are darul sa ma incante chiar daca, intr-un fel imi reaminteste ca,, omul nou ,, isi duce viata printre betoane , respira un aer infect , are nervii mai mereu incordati , cu toate acestea insa trebuie sa ramana ,,pe baricade,, fiindca ambitiile lui trebuie realizate, intr-o lume competitiva , unde , desi nu-i ofera nimeni vreo medalie, el isi doreste continuu sa fie primul,, la linia de sosire,,.
..timpul nu sta in loc,duce cu el intamplari placute si mai putin placute,destine, oameni,fapte..! din fiecare intamplare invatam ceva: bucuriile ne ridica la cer iar suferinta ne intoarce cu fata catre Dumnezeu! Important este dupa parerea mea, sa nu uitam sa fim OAMENI!
Felicitari Alin . Uite cate persoane ai antrenat in discutii pe marginea subiectului sau chiar traindu-l.Poti sa-ti dai seama cita lume ''navigheaza'' singur in casa in toiul verii , in loc sa-si incarce ''bateriile'' intr-un colt de natura, intr-o oaza de verdeata ori racorindu-se la un izvor de munte. Pacat ca nu stim sa culegem de la viata ce-i mai frumos, firesc, placut si benefic sufletului nostru. Calculatorul ne acapareaza cu totul! Ar trebui sa reflectam si in acest sens! In incheiere sa spun ce fac eu iesit din tipare: macar o data pe an merg la padure in zona unde am copilarit cu citiva prieteni, vecini , nepoti, circa 10-15 persoane (mai des primavara cind sint multe floricele) si nu ies din padure pina ce nu ascult fosnetul frunzelor si admir culcata cerul senin printre crengile uscate sau verzi ale copacilor inalti si la intoarcere strig precum Tarzan , manifestindu-mi astfel bucuria si incintarea fata de ce vad si simt. E minunat !
Felicitari, Alin, si cred ca ti-ai dat seama, dupa numarul comentariilor, ca ai castigat pariul!
Este, intr-adevar, unul dintre cele mai sincere (si frumoase) texte pe care le-am citit vreodata!
Autotorul merita felicitat, dar ne este dator cu finalul! Asteptam
Buna Alin
Parca esti un om care te-ai trezit dintr-un somn adanc.Ai lasat lumea intr-un fel la culcare si ai gasit-o altfel la sculare.Viata nu e un sir de evenimente fericite ci din pacate o multime de incercari nefericite.Poti aprecia viata abia dupa ce ai trecut prin incercari foarte grele.Suntem in aceasta stare pentru ca non valorile au inceput sa ne conduca iar unii dintre noi ne-am pierdut valorile daca le-am avut.Eu stau si privesc in jurul meu si chiar ma intreb daca a inebunit lumea sau eu.Fericirea o gasesti in lucruri marunte nu in toale,cluburi ,masini,mancare bautura,sex,etc.Astept cu nerabdare ziua de salar si merg si-mi iau o mica "bucurie",mananc un meniu la KFC,
fac un mic drum cu taxiul,ma plimb prin centru,beau un suc,citesc o carte buna(de spectacole nu am bani),imi seaman flori pe balcon,ma asteapta cu drag pisicutele,privesc rasaritul Soarelui si-al Lunii,apusurile,avioanele,satelitii,melcii,aricii si lista poate continua...Si ce daca dorm pe jos ca mi s-a stricat patul,si ce daca imi cade usa de la frigider si de la dulap,si ce daca vecinii parventi pe care ii ajutam nu ma mai saluta si rad de mine si ce,.......................
Si ce ca cineva a vrut sa-mi ia casa mostenita de la parinti pe baza unui testament fals,ca mi-a fost luat postul de o colega mai piloasa,ca am facut fizica nucleara ca sa ma straduiesc sa invat niste netrebnici si la TV ne spun expirati unii care sunt mai in varsta ca mine ,si ce?................
Si am fost infiata,si am fost in coma,si m-am casatorit si dupa 16 ani am divortat(de un sot betiv si agresiv si fustangiu dar mare prof universitar)si mi-am crescut singura doua fete,una plecata de 10 ani in USA si nu primesc viza,si niciodata nu am gasit un om "OM",si ce?
Dar cand fetita mea de 21 de ani a fost diagnosticata cu tumora cerebrala atunci DA necaz.Am trecut noi doua cu D-zeu peste toate,e sanatoasa ,fara urmari in urma operatiei si am invatat sa ne traim clipa.Ea se vaicarea asa cum fac toti si eu o tot lamuream ce e important si valoros pe lumea asta si ce nu.In urma operatiei s-a schimbat total si-mi da dreptate ca trebuie sa ne alegem valorile si sa vedem"Lazarii" din jurul nostru.
Asa ca aveti curaj si incredere in D-zeu (multi fac glume pe seama D-zeului meu) si bucurati-va de tot ce e fara bani:Soare,Luna,cer senin,pasarele,verdeata si poate mai gasiti si cate un adevarat prieten
Sa aveti o saptamana fericita
"Nu te-ndoi ci crede caci dupa orice nor, e-un soare mai puternic si mai stralucitor"...I-ti apreciez credinta si ma bucur ca ai gasit bucurie si mangaiere in Divinitate. Este un lucru la indemana tuturor dar majoritatea il ignora. Fi tare incontinuare si vei reusi !
Felicitari, sanatate si viata frumoasa! V-a inspirat textul lui Alin.
nostalgii sau cum sa denumim fantasmele trecutului
o evadare - o senzatie de scufundare in acea beatitudine in care tu esti si vei fi DUMNEZEUL - cel care stie si trecutul si prezentul - pentru ca privind in trecut - din prezent, asta devii.
si daca trecutul e atat de dureros incat fiecare gand si amintire iti lasa dare de spini si sange pe fiecare coltisor din suflet ?
daca fiecare pas e un pas pe GOLGOTA ?
uite asa te arunci in neant catre o noua zi - un nou inceput o noua lupta cu tine insuti
Citez din text: .....Unii spun ca e gresit sa traiesti in trecut, eu cred insa ca e uimitor de benefic........Aminteste-ti de viata ta.......
D-le Alin, un text care mi-a mers la inima!!!! Nu demult am avut intalnirea de 40 de ani de la terminarea liceului. M-am simtit excelent, eu si colegii mei, am dansat pana aproape la epuizare, am spus bancuri, glume, a fost fenomenal! Parca atunci tocmai terminasem orele si ne reintalnisem la ?intrunire? (asa se spunea in tineretea mea la seara dansanta organizate neaparat la liceu!) . Parca avem 18-19 ani si nu cu 40 mai multi!
Fiind la un moment dat intr-un impas in viata, am fost la parintele duhovnic si mi-am descarcat sufletul spunandu-i ca imi este teama ca voi fi diagnosticata cu o boala ucigatoare. Stiti cum m-a linistit??? M-a intrebat: doamna, daca invocam doar ?raul?, atunci cui lasam ?binele????? Raul ne domina pentru ca nu ne preocupa binele nostru, al celor din jur, al tuturor! Avea dreptate si ii multumesc pentru sfat!
Da, in viata am trait si continui sa traiesc cu amintirile din trecut, cele bune. Fiecare are amintiri bune, nu doar rele. Incercati ca nu va costa nimic, doar sa va preocupe un pic si sufletul vostru, sa-i dati hrana ?naturala, pura?.
Inca odata multumesc domnule Alin Popescu pentru textul ce ni l-ati impartasit!
Toti avem sentimente de vinovatie pentru greselile din trecut. Ne intrebam adeseori cum a fost posibil sa ne comportam astfel, de ce nu am luat alte decizii , de ce nu am anticipat ce se va intampla? De ce am vazut doar raul, acolo unde era si mult bine?
Nu uitam lucrurile bune (cum le-am putea uita?) dar raman in sufletele noastre si cele rele. Se spune ca timpul le vindeca pe toate. Eu nu prea cred .
Nu poti schimba nimic si in acele momente avem nevoie de amintirile frumoase din trecut, avem nevoie de locul acela ferit in care sa ne revenim.
Important e sa ne pastram echilibrul sufletesc si sa gasim puterea de a trece peste greselile din trecut. Dar mai ales, sa avem grija sa nu le repetam.
Frumos, interesant si binevenit articol . Felicitari autorului cu suflet sensibil si romantic ! Un bun exemplu de exercitiu pentru cei aflati in impas, precum ''dxcvb nm'' care sigur are nevoie de un pic de curaj si acuratete in gindire pentru a depasi dezamagirea sentimentala prin care trece momentan.... si caruia/careia ii spun ca nimeni si nimic nu merita sa-ti induca atita suferinta si dezamagire incit sa te gindesti la ''actul final''! Viata e un dar divin si depinde in cea mai mare parte de noi cum cum stim sa o traim, cum luptam cu noi pentru frumusetea si linistea ei. Doar la vointa trebuie sa apelam, lasitatea sa o indepartam, curajul sa nu ne lipseasca si putina inteligenta care sa ne deschida ochii, ceea ce tie ''dxcvb nm'' ,vad ca ti-a dat Dzeu ! Citeste cu atentie ce-ti recomand si vei vedea ca sensul vietii tale va fi altul ! Iti garantez 100% ca vei reusi daca ai vointa si inteligenta!
M-am nascut si am fost educata intr-o unde femeia este undeva pe planul doi; am doi frati care mereu au fost "privilegiati" si mai toata copilaria si adolescenta mea au fost un amestec de mila ("mult va mai avea de suferit ca femeie!") si reguli stricte ("sa nu-mi zica ala de te-o lua ca nu am fost in stare sa te cresc...!"). La 24 de ani am intalnit "marea dragoste". La 28 de ani, cu toate vociferarile parintilor, ne-am mutat impreuna, fara sa ne casatorim (domnul nu credea ca o hartie "ne tine impreuna"). La 29 de ani, intamplator, am ramas insarcinata. Dumnealui si-a dat seama ca nu este facut pentru a fi tata si a plecat. Am avut de luat o decizie grea, dar am hotarat sa-mi pastrez copilul. Nu exista destule cuvinte in dictionar (sau nu le cunosc eu) pentru a descrie tot noroiul care mi-a fost aruncat in cap de toti cunoscutii, desi aveam 30 de ani, desi aveam o casa facuta doar prin munca mea, desi aveam o situatie pentru care nu cerusem ajutorul decat lui Dumnezeu. Ca si cum toate astea nu ar fi fost suficiente sarcina a fost foarte grea: primele 5 luni mi-a fost in permanenta rau, am Rh negativ si din trei in trei saptamani trebuia sa-mi fac analize, din doua'n doua saptamani control la doctor care numai placut nu era... si toate astea singura. A venit momentul sa nasc si, evident, ca acest lucru nu trebuia sa se petreaca decat dupa 10 ore de travaliul continuu; pe fiecare celula din corpul meu crescusera tepi si nu mai aveam putere nici pentru o respiratie. In momentul acela mi-a venit pe lume fetita. Secunda in care i-am auzit tipatul a sters instantaneu toate durerile fizice si psihice existente. Pana atunci nu credeam ca poti trece de la o stare de durere sfasietoare la fericire suprema. De atunci consider ca a fi femeie este o binecuvantare si, credeti-ma, acea mica secunda merita orice sacrificiu si orice durere. Oricand imi este greu imi conduc amintirea la acel moment...
Buna ziua, domnule Alin !
Ati catigat marele pariu ?
Va simtiti in vreun fel responsabil pentru cei pe care articolul d-voastra ii face si mai depresivi ?
Nu trebuie sa-mi raspundeti mie.
Buna ziua,
In seara asta o sa putem trage impreuna linie cu privire la reactia cititorilor cu privire la textul de mai sus. Si n-o sa comentez suplimentar pe tema asta, tocmai pentru ca mi se pare important sa nu influentez nimic.
Dupa cum v-ati prins, insa, "pariul" a fost mai degraba o provocare motivationala decat vreun soi de castig in bani sau alte obiecte.
NU ma simt responsabil pentru oamenii pe care textul ii face si mai depresivi pentru simplul motiv ca textul este el insusi o solutie anti-depresie. Da, unii au o viata grea. Da, te uiti in jur si vezi doar probleme. Numai ca, atunci cand nu faci decat sa te gandesti la problemele din viata ta, uiti ca mai exista si alte lucruri pe lumea asta. Si lucrurile in cauza nu sunt deloc de uitat, pentru ca ele pot fi cele mai bune medicamente anti-depresie.
Multumesc pentru comentarii si felicitari, multumesc pentru emailuri. Si daca va fi sa cant, ce-o sa se intample? O sa ne distram cu totii si-o sa ne prindem ca uneori trebuie sa faci si lucruri pe care nu ti le doresti cu tot dinadinsul.
Duminica placuta in continuare
Buna ziua Tuturor!
Un articol plin de iubire si scris cu multa intelepciune !Felicitari Dlui Alin Popescu!
Cu siguranta prietenul Dvoastra a pierdut pariul!
,,Omul nu este doar liber,el este insasi libertatea.''In clipa cand ii contesti omului libertatea,ii refuzi cea mai pretioasa comoara a lui,imparatia la care are dreptul..Oare cati dintre noi avem aceasta libertate?
O zi minunata tuturor!
Cu mici exceptii, m-am regasit, din nefericire in descrierea facuta de tine.
Dar am invatat (destul de tarziu) ca bucuria o gasim in lucruri marunte.
Pentru dxcvb nm
As vrea sa te ajut cumva, nu stiu cum... Daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti mai multe despre necazurile tale, scrie-mi. Nu fa gesturi disperate, lasa timpul sa treaca, ai rabdare, incetul cu incetul trec toate.
Puah, ce vorbe goale, nu stiu cum sa te ajut. Cred ca trebuie sa gasesti in tine forta sa mergi mai departe. Cred ca trebuie sa fii mai blanda cu tine, sa lupti sa-ti recastigi stima de sine. Iti tin pumnii!!!....
Daca chiar vrei, poti!
Nu ai timp?...dar in drum spre serviciu (cativa pasi tot faci, macar din casa pana la masina) cine te impiedica sa-ti ridici privirea o clipa si sa constati cat de albastru senin este cerul?
Opreste-te un pic si goneste gandurile platii facturilor, ciuleste urechile si peste zgomotele orasului, daca esti atent, o sa auzi pasarile...
Iar viata nu ti-o aranjezi dupa cum cred/zic altii, ci dupa cum simti tu (in masura in care nu aduci prejudicii nimanui), altfel esti un prizonier.
Depinde de fiecare daca vrea sa faca pentru sine acele mici lucruri simple care-i fac placere. Nu o sa le traiasca/realizeze nimeni in locul tau/ pentru tine. Iar a te smiorcai nu e solutie.
meriti sa castigi acest pariu pentru ca ai avut curajul sa ti asumi intr adevar gandurile si simtamintele, e de prisos sa analizam exprimarea , stilul, romantismul , etc. , ce mai conteaza , conteaza ca in fiecare zi ne doare stomacul de tensiunile acumulate, de stressul cotidian si nu pentru ca am fi mancat dulceta stricata din camara bunicii , pacat
Nu stiu cine va castiga, important este ca ai trezit in sufletele multora un sentiment frumos si mara majoritate dintre cei ce au citit au trait o clipa, altfel.
Eu in fiecare an cand nu ma pot duce un CO din pricina nebuniei pe care o traim acum ( si sunt multi ani ) imi hranesc sufletul ( sa nu radeti) cu zilele cand ne intorceam din vacanta si mama ne astepta cu pepene rosu, piersici si caise, toate reci numai bune de mancat in zilele calduroase si cu casa plina de flori....putin, neansemnat,
poate, insa pentru mine foarte mult. Este mare lucru sa te poti intoarce.Uneori oamenii ajung sa spuna 'nu mai pot", cei care se pot intoarce sunt si cei care merg mai departe.
M-a surprins,m-a emotionat,mi-a placut.Scrierea ta m-a facut sa ma intorc,cu gandul,la lucruri,oameni si intamplari care merita.Multumesc.
felicitari ALIN,de mult nu am mai citit asa un text,dar asa cum spun si uni din colegi putin sunt care inteleg printre rinduri,care inteleg mesajul acestui text,care intradevar stiu sa traiasca..
Pacat ca uni nu au amintiri care sa-i fac sa treaca peste momentele grele,care sa le dea energia si puterea de a merge mai departe... eu am aceast privilegiu si pot spune ca ma simit bine cind vad ca nu sunt singura..
Multumesc Alin si multi alti care totusi sunt ca noi...
Impresionant articol!! ªi de fapt este cu adevãrat acel gen de provocare de care avem nevoie ca sã ne autosondãm profunzimea sufletului fiecãruia dintre noi. ªi ca sã vedem cât de tineri spiritual am rãmas.
Dincolo de motiovaþia scrierii articolului cred cã cel mai corect este cã sã apara în acelaºi videoclip ºi autorul ºi prietenul la care face referire.
Felicitãri !
Acolo , undeva , in timp , am fost mereu ...De acolo ne vine puterea cand ne este mai greu , dar multi oameni confunda sentimentele nealterate cu slabiciunea si de aceea fug de ea . Se vor maturi fugind de copilarie si-si amintesc de ea cand e prea tarziu .
Felicitari!
M-am linistit acum. Credeam ca numai eu ma-ntorc in gand si-n mare taina,in trecutul meu secret, atunci cand ma simt coplesita si nu gasesc iesiri din impasurile mele.Ma intorc in curtea casei bunicilor unde am eu un loc al meu, pe o alee de iarba, catre fundul curtii, pitita bine de privirile indiscrete ale oricarui trecator nepoftit. Din pacate locul este intact doar in gandul meu. Bunicii s-au dus demult si casa a luat si ea alta cale cu alti proprietari...Dar imi fac bine aceste incursiuni secrete. Ma intorc de acolo reparata si gata de drum mai departe.
Frumos articol, m-a entuziasmat pana la lacrimi, mi-am adus aminte de lucruri din trecut, de lucruri frumoase care mi s-au intamplat. Daca as putea as da timpul inapoi si as mai trai odata acele clipe minunate de care mi-am amintit citind acest articol.Chiar ieri mi s-a intimplat sa-mi aduc aminte de ziua in care m-am dus sa ma inscriu la facultate in 1988 la ISE,deoarece am fost cu fiica mea sa se inscrie la facultate la FEAA si am stat si am completat cererea de inscriere ,in banca si in sala in care am stat si eu cu multi ani in urma si gandindu-ma la acele vremuri de demult chiar mi-au dat lacrimile, ma uitam la ea si ma vedeam pe mine.Ar fi multe de scris , ar fi multe de povestit.Bravo ptr acest articol, meritati tot respectul meu
Iarta-i pe toti care nu inteleg "frumusetea unei nopti de vara". Articolul este SU[ERB!!!! Bafta! Si poate vor intelege ....
Plang... Asa ma manifest eu. Eu nu pot sa urlu, eu plang.
Iti multumesc din suflet!
Multumesc pentru acest articol si pentru toate publicate pana acum. Articolul este o provocare pentru toti cei ce il citesc. Indiferent care dintre voi va canta la sfarsit conform pariului, vreau sa iti spun ca TU ai castigat. Ai castigat prin faptul ca ai provocat TOTI cititorii sa mediteze pe aceasta tema. Si asta numesc eu CASTIG. Personal citesc cu drag tot ce publici aici. Multumesc frumos.
pentru dxcvb nm
Am fost inntr-o mare depresie cand cei de la ultimul meu loc de munca incercau sa-mi forteze mana sa-mi dau demisia si gandeam ca tine si am avut prezenta de spirit sa merg la medicul psihiatru si acolo am descoperit ca depresia se trateaza si desi greutatile din viata mea nu s-au sfarsit am totusi puterea sa merg mai departe si sa ma bucur din nou de ceea ce am scris mai jos si sa ma incarc cu energie pentru a-mi creste cat mai frumos copilul drag.
Poate incerci si tu si scapi de depresia in care esti acum, zic si eu, poate te ajuta, numai de tine depinde daca doresti sa tratezi asa ceva, pentru ca nu constientizam cat de perfida si cum macina aceasta boala....
Numai moartea aduce cu ea linistea. Viata mea s-a terminat . traiesc ultimul act. Acela al lacrimilor . al celor din urma lacrimi. Am gresit tot. sunt o eroare. Un specimen ratat. Un proiect respins la primele examinari mai serioase. Praf in ochi. Praf de stele . Dar risipit printre gunoaiele de la marginea pamantului. Oboseala face ca dorinta mortii mele sa fie in crestere . nu mai vreau decat terminarea ultimului meu act pe scena acestei lumi urate si greu de inteles. Nu mai vreau decat izbavirea finala. Un adio definitv si o inmormantare la care sa nu vina nimeni din cei pentru care imi doream candva sa traiesc. Viata s-a terminat , sa vina cineva sa ma ingroape, in curand vor aparea stoluri de ciori negre si urate . Nu te teme, gargaritza proasta, cand vei putrezi in pamint, nu o sa te mai doara nimic. Curaj iti cer din nou, e ultima farama de curaj pe care ti-o mai cer. Imi ridic ochii la Cer si-L strig sa puna capat la tot ! nu mai pot. Nu mai pot . nu vreau sa mai pot . viata e o mare mare povara. Sa vina cineva, sa traga cortina, sa stinga luminile si sa aprinda cea din urma lumanare. Eu nu mai am nicio putere?
Draga Alin,
Eu citesc, ori de cate ori am ocazia, cu multa placere articolele tale. Sunt pline de substanta si sensibilitate, dar si de obiectivitate si inteligenta sclipitoare. Declar, oficial, ca esti preferatul meu. Sper, colegii tai, sa nu fie ofensati. Si pe ei ii apreciez foarte mult. Gusturile sunt subiective. Sunt convinsa ca ai atins coarda sensibila a tuturor celor care te-au citit, oricum ar fi ei, acesti cititori, impietriti sau nu.
Raman la convingerea ca fiecare pastreaza, pana la moarte, esenta sentimentelor si emotiilor frumoase. Mai devreme sau mai tarziu, toti apreciem valorile simple dar indispensabile a tot ceea ce inseamna viata adevarata, placerea de a respira aerul curat, de a simti mangaierea zefirului, de a-ti scalda ochii in culorile infinite ale naturii. Emotiile pot tasni din adancurile nebanuite ale sufletului atunci cand te astepti mai putin, declansate de rasul senin al unui copil sau de lacrima tasnind din ochii unui batran necunoscut, de stralucirea mirifica a unui apus de soare, a unui curcubeu agatat de coada unui nor istovit sau de acordurile unui acordeon intr-o statie de metrou. Te simti deodata conectat sufleteste de persoane necunoscute sau de locuri pe care le-ai vazut prima oara. Sentimentele si emotiile nu pot fi cumparate. Si cine nu le mai poate scoate la suprafata e mai sarac decat cel mai sarac om de pe pamant.
"Cinei domn pasareai canta.
Cinei prost sta si asculta"
MORALA :
- Nu visati la cai verzi pe pereti. Bucurativa de viata aceasta si traitio dim plin. O alta viata la fel ca aceasta nu vom mai avaea. Imi pare rau ca va dezamagesc... dar aceasta-i realitatea, din pacate. Viata-i frumoasa , dar trebuie sa stim sa o traim si sa ne bucuram de ea.
Multumesc pentru gandurile care e clar ce provin din sufletul, sin trecutul, din meditatia ta in fata adevarul, in fata constienta, in fata Dumnezeu, pentru ca am plans de bucurie pentru a lua speranta sa ne intoarcem toti acolo, la pacea interioara care iradia lumina si bucuria. Din nou, multumesc frumos.
"Desi ar trebui sa fie altfel, uitam lucrurile bune si ramanem cu cele rele. Uitam si nici macar nu ne dam seama de asta."
"si dv. ati ales sa extrageti din text tristetea... e loc de mai mult"
Am recitit totul... Imi fac mea culpa!
Ne lasam impresionati (poate prea usor) de lucrurile negative (le scoatem in evidenta mai mult decat e cazul) si tratam cu multa superficialitate lucrurile pozitive.
Am uitat sa apreciem un peisaj frumos, un chip drag, o vorba buna, un ajutor nesperat?
Am uitat sa multumim, sa ne bucuram? Nu cred!
Romanul e sociabil si cauta prilej de petrecere din orice.
Sa ne bucuram, asadar!
Sa ne bucuram de chipul mamei si al tatalui (pe care ii vizitam cam rar), de copiii care se uita cu incredere deplina in ochii nostri, de prieteni, de ziua de azi, de tot ce ne aduce bucurie in suflet si ne incarca bateriile.
Si daca tot am copiat atatea de la altii, poate sarbatorim si noi o zi a recunostintei...in fiecare zi.
Astazi este ziua mea. Iti multumesc Alin pentru acest cadou: cel mai frumos text din viata mea.
PS: Iti multmesc si pentru toate celelalte texte primite!
Alin, ma tem ca vei pierde
Iata ce spuneai la inceputul textului:
"Un prieten m-a provocat sa scriu un text care va reusi sa-i motiveze chiar si pe cei mai impietriti cititori. Si am acceptat intrigat, convins ca literele pot transmite la fel de multe ca si sunetul unui discurs interesant."
Cei care la toate articolele scriu "pe langa" sunt tot aici si nu s-au inmuiat deloc. Au ramas aceiasi pe care "ii doare la basca" de textul tau. Ei repeta ca morile stricate aceleasi vorbe pe care simt nevoia sa si le scrie mereu si peste tot unde au prilejul sa o faca, dar fara legatura cu textele si intrebarile tale sau ale colaboratoarelor tale.
Pregateste-te sa ne canti.....din pacate! Asta daca e sa tii pariul ....corect!
Sincera sa fiu n-as fi vrut sa te vad cantand pe net....dar o portie de ras nu strica.
Ca sa fiu sigura ca am inteles bine, pariul nu era pentru mesajele elogioase pe care oricum le primeai de la noi, cei care iti apreciem textele, ci de la ceilalti.... Asa e? Am inteles bine?
Cred ca a vrut sa ne provoace sa scriem despre lucrurile pozitive din viata noastra care ne ajuta sa depasim greutatile prezentului, ne fac mai puternici.
Sa le redescoperim impartasindu-le si altora, nu sa comentam de pe margine...filozofi.
Ne-am inchis fiecare in carapacea lui, rezonam cu ce i se intampla lui X sau lui Y, dar nu renuntam la ea...dar am putea (in numele libertatii pe care ne-am dorit-o).
Oricum manusa a fost aruncata. 
Sa castige ce?
Care este miza pariului, ati inteles? Sau poate n-am inteles eu, ca despre asta vorbesc, nu despre textul in sine. Despre acela m-am exprimat in alta parte. Dar aici nu e vorba despre mine, ci despre PARIUL lui Alin.
Eh, Elga draga, ai 50? Se simte! Eu am 60 si-s total lipsita de prejudecati.Ce contrast mare intre pisoiasul curios si-nterlept(care vrei sa te reprezinte)si pqarerile tale"extravagante". Iti spun eu ca voce,presimnt ca n-are Alin, sar sunet placut si culorii pastel are in scrisuri. Punem pariu ca o sa castige?!
Pentru elena138:
Numai din text.
Am vrut ca mesajul meu sa fie optimist: uita nostalgia, traieste asa cum iti dore?ti 
. De tine depinde!
D-le Alin,trebuie sa va felicit din nou. In mod cert,simtirile si trairile d-voastra exprimate in scris merita nota maxima,cu plus.Continuati in acelasi stil.Va multumesc.
Interesanta provocarea.
Toti avem amintirile noastre, pe care le derulam uneori singuri, in minte, dar de cele mai multe ori, impreuna cu cei dragi. Ce am ajunge noi, parintii, daca atunci cand copii pleaca fiecare pe drumul sau, iar tu ca parinte ai fost obisnuit multi ani, sa fie casa plina, nu ne-am aminti de primele gangureli, de primii pasi, de "vorbaria" pe intelesul numai al celor mici ? Ne amintim cu nostalgie si de cei plecati dintre noi, acolo de unde nimeni nu s-a intors inca.
Mi se pare ceva greu de exprimat in vorbe, sa stau pe o banca in parc sau pe malul raului, sa ascult fosnetul copacilor si iarba cum creste, sa ma confund cu susurul apei, sa incerc sa descifrez ciripitul pasarelelor.
Traind in prezent, pentru mine este in firea lucrurilor, ca toamna sa ma "intristez" cand pleaca randunelele care si-au facut cuib sub tavanul balconului de la casa, iar primavara sa astept cu nerabdare revenirea randunelelor.
Cantatul este in firea lucrurilor. Fredonam o melodie veche, izvorata din rarunchii sufletului nostru, cand taiem ceapa pentru tocana de la pranz sau prajim un ou, dimineata la micul dejun. Fredonam melodii din tinerete sau de ce nu, dintre cele auzite recent, pe la radio sau tv.
Se zice ca fericirea este un simplu acord intre om si existenta pe care o o duce.
Omul face intotdeauna alegeri si, fie ca si le asuma, fie ca nu, suporta consecintele.
Textul mi se pare trist, descurajant de trist...
Povestea unui om care, furat de mirajul orasului, lasa in urma locul natal - iarba verde de acasa, vorba cantecului.
Trist este faptul ca nu s-a adaptat, ca se simte prins ca intr-o centrifuga.
Nu mai este adolescentul gata oricad sa accepte noi provocari, nu mai vede oportunitati...
Nu se mai simte atras de locul ales, are nostalgia trecutului, dar alege sa nu schimbe nimic, coplesit fiind de responsabilitatile pe care si le-a asumat.
Tinerii traiesc din sperante, batranii din amintiri? Nu intotdeauna, depinde ce alegem.
lia_alexe, si dv. ati ales sa extrageti din text tristetea... e loc de mai mult
Alin, am avut impresia ca m-ai desprins de timp?
Ai scris cu acea caldura proprie sufletelor rare si adesea cu adevarat mari, incat mi s-a parut ca iarba aceea a fost aievea si am savurat aceasta iluzie. Pentru ca am si eu locurile mele unde, tolanita in iarba si privind un nor, aflata intr-o singura goana, doar goana dupa un gand, am trait cele mai vibrante ceasuri din viata mea, pe care nimic nu le va intrece in maretie, chiar daca intr-o zi lumea va catadicsi sa ma striveasca cu rasfatul ei.
Le pastrez intacte in mine. Sa le descriu ar insemna sa le slutesc. Si nici nu prea mai am cui. Cui? Celor care ridica ochii spre cer doar ca sa vada daca le trebuie umbrela? Celor care traiesc intre aceleasi ziduri, aceleasi strazi si aceleasi chipuri pe care le-au vazut de prea dese ori? Celor care n-au dormit niciodata afara, in iarba, si habar n-au ce-i cerul?
Cum sa le explici lor ca fericirea costa putin? Cum sa explici placerea de-a cauta oistea carului mare intr-o noapte de vara, unora care n-au numart niciodata mai mult decat stelele hotelului? Cum sa le explici lor ca se poate iubi major, nimicitor un copac umbros, daca ei au sufletul transformat intr-o craca uscata? Ce inima impietrita ar deveni deodata sensibila incat sa guste ideea ca fericirea poate fi traita si intr-o forma simpla, atat de simpla, incat ei nici macar nu o pot intelege? Fara indoiala ca sunt multi cei care au o inima, dar seamana cu buruienile alea incalcite care cresc la marginea drumului si niciun colt de iarba nu mai trece vreodata prin gandurile lor.
Suntem asa cum suntem. Unii cu o viata interioara de care te poti agata ca de un copac in desert, altii (ca vreo doi comentatori de mai jos) cu atata desert in ei si-n viata lor, incat nici macar nu-si pot da seama ca le e permis sa faca observatii pe marginea unui text dintr-o doctrina, dar in nici un caz asupra rigurozitatii unui text ca cel de mai sus, pentru ca nu ti-e permis sa faci "raritura" printre sentimentele altuia.
Mi-e mila de ei! Rautatea din ei se manifesta ca o gura de canal uitata deschisa intr-un razor de trandafiri. Robi liberati, deveniti si mai robi prin libertate! N-au niciun copac, n-au nici un colt de iarba care sa-i rascumpere de toate iluziile si toate esecurile de mai tarziu! Ei cred ca A TRAI e totuna cu ati umple orele cu o obligatie plictisitoare. Unii (precum primul comentator) nu pot pricepe ca si un avocat intortocheat si distant, pe unde ai incerca sa-l apropii, care poate exprima detasare si la nevoie sfidare, se poate darui si el unor stari trecute si prezente care nasc in el cuvinte, daca are de unde sa-si traga seva.
Sau poate ca ar trebui sa-mi fie mila de unii ca noi, Alin. Traim ca niste faruri intr-un ocean de rutina, impotriva carora se vor invesuna din ce in ce mai mult toate valurile de prostie si beznele inconstientei stingerite de LUMINA.
Mai bine m-as opri din aceste ganduri insirate la-ntamplare care se poticnesc ca bete printre cuvinte.
Dar as mai vrea sa adaug ceva. Te rog sa-i spui prietenului aluia al tau, cu care ai pus pariul, ca mi-l inchipui ca pe unul care se invarte in jurul unui birou, biroul in jurul lui insusi si amandoi impreuna cu pamantul in jurul soarelui, dar dracu stie pentru ce, fiindca totuna ar fi daca tustrei ar sta locului.
este intr-adevar cel mai frumos text din viata ta ... prea multi ne regasim in cele scrise de tine si prea putini reusim sa ne rupem de realitatea urata in care traim nu pentru ca asa vrem ci pentru ca asa ne trage valul.
si totusi saptamana ce tocmai se incheie, eu am reusit "sa ma intorc la viata mea", sa ma rup de servici, "de cutia cu facturi".... si sa ma bucur de peisaje frumoase, de sunetul vantului .... e asa de greu in ultimul timp sa mai poti sa auzi vantul.... dar, cu eforturi uriase, daca reusesti sa poti sa te bucuri de lucrurile marunte din jur, atunci esti fericit cu adevarat si chiar iti dau lacrimile de bucurie...
Felicitari Alin pentru cel mai frumos text din viata ta (si din viata noastra)!!
Draga Alin, iti urmaresc articolele de weekend. Le-am inteles si mi-au placut toate. Poezia de mai jos e scrisa acum vreo saptamana. Mie imi pare ca-i pe aceeasi lungime de unda cu articolul de fata.
Liber intr-o lume captiva
Trist este sa porti catusi,
Puse de tine tie, pentru ca ti-au poruncit niste papusi.
Asa se vede cand de gura...ura
Si de fara de masura: dulceata de pelin a lumii
Tu te temi...si te-nconvoi
Ca sa-ncapi in sertarul prafuit
Ce ti l-au trasat unul...doi.
Lumea toata este-o mare esuare
Imbracata-n haine stralucitoare
Ca sa para victorie.
Vine vantul de cuvinte:
?Imbraca asta, altfel nu te prinde!
Taie din tine ce-ti vine din simtire
Si pune degraba ce vine din lume!
Ce-ti pasa tie ca-ti pari ciudat?!
Conteaza mie, lumii, sa-mi fii pe plac!
Ascunde-ti zambetul senin, copilaresc, adevarat
Si pune-l degraba pe cel dupa tipar creat!
Ca nu cumva...sa-mi dai adevarata simtire
Si sa ma trezesti din a mea dormire.
Sa nu cumva s-ajung sa-mi plang necazul
Ca-a ma seda inseamna fericire,
Ci lasa-ma intru durere,
Caci drogul uitarii de sine-i dulce...?
Adesea ne stavilim dorirea,
Uitand mersul pe care-l are fericirea,
Ea vine-asa:
In tine se naste o simtire:
Dorinta pentru-o-mplinire,
Fie ca e un cuvant cuiva, candva,
Fie un lucru de facut: sa zbori, sa canti.
Poate fi simtirea de-a mustra pe cineva,
Gandul ca nu se cuvine a-l lasa asa.
Si fericire ai atunci cand savarsesti
Ce-ti vine-n sine sa-mplinesti.
Nu e nevoie sa primesti vreo aprobare,
Sa-ncuviinteze cineva ca ai facut un lucru mare.
Inima nu-i legata de nimic,
Noi o stricam agatandu-o de-orice nimic.
Vezi dar... si-mplineste ce doresti,
Ca in simpla savarsire sta a ta fericire...
plictisitor....sunt curios unde ai scris textul asta...?oare in padure?? sau in faca unui calculator in birou?? oare platesti vreo factura pentru internetul care-l folosesti??sau curent?sau apa?sau gaze?sau cablu tv?sau telefon? asta e viata....si tehnologia,adica avansam.copii nostri nu o sa mai stie mirosul ierbii si al corcoduselor culese din copac.ei demult prefera countert strike sau calculatorul in general.asta e viata....si mie imi place asa cum e.
Eu cred ca ideea articolului este sa faci acum ce faceai atunci, nu sa stai la birou, fluierand a paguba si plangandu-ti de mila 
Inteleg cu mintea tot ce ai scris Alin, am reusit chiar sa schitez un zambet dulce-amar, dar tot cotidianul asta mocirlos care a facut depozite, cruste pe sufletul meu, toate necazurile, toate frustrarile m-au inghetat, m-au secatuit deja intre timp. Ma mai bucur de ceva deja foarte rar, la modul ideatic, nu mai simt cu adevarat nimic si din pacate cred ca toti ajungem acolo, in punctul acela mort din care mai continuam avansul doar in virtutea inertiei. E bun textul tau, e frumos, e profund dar, inutil. E un strigat disperat impotriva legilor naturii. Viata e sufocanta, trepidanta, vremurile sunt tot mai grele.. E drept, dar cred ca aceasta nostalgie vine intr-adevar mai ales din faptul ca imbatranim, ca am pierdut anii cei mai frumosi din viata.
Felicitari, oricum, si urla cat de mult timp mai poti, nu ceda in fata soartei!...
Mi-au dat lacrimile...Multumim si nu conteaza cine castiga sau pierde pariul , conteaza ca pentru cateva minute chiar am retrait imagini si amintiri din trecut , care nu se sterg niciodata , sunt stocate undeva...
Superb! Cred ca reintoarcerea la sine,la lucrurile care iti faceau placere, care te definesc si pe care ulterior le ratacim prin ganduri, uitand o vreme de ele, face parte din viata fiecaruia dintre noi.Recomand din tot sufletul filmul psihologic THE SHIFT, o combinatie intre un film artistic si documentar , un film extraordinar care diferentiaza sinele de ego, cu Wayne Dyer un scriitor psiholog american.Este un film care poate fi o schimbare,pentru fiecare...
Superb! Cred ca reintoarcerea la sine,la lucrurile care iti faceau placere, care te definesc si pe care ulterior le ratacim prin ganduri, uitand o vreme de ele, face parte din viata fiecaruia dintre noi.Recomand din tot sufletul filmul psihologic THE SHIFT, o combinatie intre un film artistic si documentar , un film extraordinar care diferentiaza sinele de ego, cu Wayne Dyer un scriitor psiholog american.Este un film care poate fi o schimbare,pentru fiecare...
BRAVO prislop ! Nimic nu ne opreste sa urlam de bucurie la orice varsta, si cu orice buget. E tonic textul tau si ma inveseleste.
DOMNULE ALIN ! Esti trist de normal si de plicticos. Iesi afara si vezi ca iarba inca-i verde si lacustele sunt in trifoi...De ce te duci dumneata la birou sa-ti scrii textele acolo ? De ce-ti impovarezi copiii cu zbaterile pe care nu ti le-au cerut ? E asa o mare nefericire c-avem facturi de platit si ca zilnic ni se intampla ceva ? E viata ! Si viata bate cel mai frumos text !
Superb !!!!!!!!!!!! FELICITARI !!!!!!!!!!!!
De-am reusi cat mai multi dintre noi sa ne intoarcem in trecut cu gandul si sa ne hranim din toate lucrurile bune ce ne-au influentat, daca am reusi uneori, cat mai multi dintre noi, sa "simtim" gustul dulce al copilarei, de am reusi cat mai multi dintre noi sa nu mai alergam ca disperatii prin viata asta, daca toate astea s-ar putea petrece la cat mai multi dintre noi cu siguranta ca am fi mai intelegatori, mai sinceri unii cu alti, mai bunni si mult mai rationali.
mie dor de inghetata polar)
Si mie imi era dor de inghetata polar si imi e dor de persoana care mi-o cumpara , pana ajungea cu ea acasa era pe jumatate topita , dar cu ce pofta o mancam...Si chiar exista in comert de putin timp am gasit si am cumparat , dar nu are acel gust , nimic nu mai are gustul din copilarie si din adolescenta...
Domnule Alin va dau concursul la provocarea facuta. De multe ori ma apuca si pe mine nostalgia timpului trecut care pot spune ca a fost cu multe experiente placute si altele mai putin placute. Ca sa observati cat de simplu ma transpun si eu la clipele dulci ale memoriei va marturisesc o intamplare banal de simpla dar plina de sentiment pentru mine. Am fost la o nunta intr-un orasel de prin partea Ardealului (o zona extraordinar de frumoasa) si acolo orchestra canta muzica de mai multe genuri dar de la ei cel mai mult mi-a placut muzica populara. Va spun ca au fost melodii la care plangeam de bucurie cand le auzeam, asa cum este frumosul cantec "pusca si cureaua lata" (fara nici o abstractie la altii) si altul tare de tot "cu ce m-am ales in viata?".
Daca va fi sa cantati pentru ca pierdeti pariul cantati va rog una din cele doua.
Daca-mi este permis (pentru putina delectare) !?
http://youtu.be/Dp9-DkPPWXY
Nu am cerscut la tara, nu am rude la tara nici cit sa ma primeasca la umbra unui copac. Si totusi, mi-e atit de dor de iarba pe care sa calc desculta, de "muzica" pasarelelor (vrabii le spune la toate, oraseanca din mine needucata in acest sens), de umbra unui nuc ce pare mai racoroasa decit a oricarui alt copac, de linistea care sa-ti tiuie in urechi, de multe altele. Dar, unde, cind si cum? Trebuie sa ne "integram" vietii cotidiene, altfel nu supravietuim. Pajistile de altadata sint inchise cu un mare semn "proprietate privata!" Padurile sint inecate in gunoaie de parvenitii vremii, de cei ce confunda libertatea cu libertinajul, poluate cu manele. Plajele... Si mai ales auzi mereu in jurul tau: esti fericita, esti bine, esti... fii multumita si taci ca altii nu au ce ai tu, nu pot ce poti tu...! Pai, de ce sa ma compar cu ce e mai rau (boli, saracie, incultura) cind pot sa ma compar cu ce e mai bun (cultura, educatie, prieteni civilizati alaturi de care sa ascult un concert) si sa tind sa devin ca ei. Nu, banii m-ar ajuta sa-mi implinesc visele, nu pofta de a ma ghiftui sau etala cine stie ce kitsch-uri! Dar mi-ar prinde bine sa-i am.
D-le Popescu, ati spus cea ce noi uitam, ce nu avem timp sa ne amintim, ce nu stim sa visam si multe lucruri pe care poate nici nu le-am stiut.
Doresc sa cistigati pariul. Pe de alta parte, as dori si sa va aud cintind, ar fi una din acele placeri nevinovate ce fac viata mai suportabila. Succes!!
Incep cu concluzia trasa de cei mai mutli dintre voi si anume: sa lasam trecutul in urma si sa traim prezentul privind spre viitor. De acord. Pai, sa privim spre viitor si sa il transpunem in prezent pentru a putea da viata trecutului. Mai precis, va invit la un exercitiu. Inchipuiti-va ca sunteti la varsta a treia, cand, mai toti bunicii nostri stau, in prezentul lor, contempland trecutul pe care l-au trait, astfel incat sa suporte prezentul zilelor noastre. Si atunci, intreb: De ce sa nu ii dam trecutului atentia necesara pentru a ne putea da, la schimb, energia timpului sau, energie care sa ne propulseze in prezent spre un viitor frumos? De ce sa nu ne refugiem in structurile minunate ale trecutului si anume: copilaria, adolescenta, calatoriile, experienta, etc? Trecutul este fundamentul prezentului si al viitorului. Toti invocam experienta de viata pentru succesul unora dintre noi, dar oare experienta nu este acumulata de-a lungul timpului? Nu este experienta exponentul principal al trecutului? Zic si eu,... Frumos pariu! Ar fi si mai frumos sa incepem sa pariem cat mai multi dintre noi asa!
UMBRE
Mã regãsesc uneori, în ceasuri târzii
Cãutând îndelung prin ciorne uitate
Cu colþurile roase, de vreme pãtate
Cu rânduri de care n-ai cum sã mai ºtii
ªi ochi-mi colindã prin file tãcute
Prin umbrele care încet se desprind
Din foile pale ºi-n noapte se-ntind:
Sunt lungile umbre ale zilelor scurte!
***
Tãcere cu noapte ºi lipsã de vise
Tãcere furatã de umbre din ieri
Petale ofilite de flori, primãveri
Petale ofilite din flori nedeschise..
Tãcere cu noapte, cu umbrele grele
Plutind peste rânduri - odatã senine -
Plutind peste noapte, plutind peste mine.
Mã regãsesc deseori cãutându-mã-n ele?
mig. iulie '69
Cred ca teoria textelor a cam trecut! Sa trecem la fapte pentru a ne salva si afirma ca neam!
In acest articol nu e vorba de salvarea neamului, ci de salvarea de sine.... N-ati inteles!
E frumos textul, e sensibil si se regasesc dupa parerea mea multi oameni, daca nu toti. Dar cred totusi ca nu e o solutie sa traim momente de bucurie si fericire doar intorcandu-ne in trecut .E bine sa ne amintim cum eram atunci si ce traiam si cum reactionam, cum ne manifestam dar asta pentru a ne putea regasi si pentru a putea reveni la ce eram. Am ajuns sa fim deoformati din cauza noastra, noi ne-am lasat. E penibil acum sa ma opresc sa miros iarba. E penibil sa merg pur simplu prin ploaie daca zic oamenii ca sunt nebun.E penibil ca imi place ceva.Cred ca penibili suntem noi ca nu avem curaj sa facem lucruri pe care le faceam.Ne-am creat singuri standarde si comportamente de trait .Societatea e formata din oameni deci oamenii au facut standarde si prejudecati si norme si alte chestii care acum ne impiedica sa traim cum ne-ar placea.
Doua poezii pe care le-am scris.
Avem la randu-i fiecare
o masca ce-o purtam
Si-un bal mascat
e tot ce ne inconjoara
Si invitati suntem noi toti.
Marchizi,marchize,printi si conti
Si imbracati in haine zdrenturoase
Uitam de ceea ce suntem.
Un teatru de papusi
Fara papusi si spectatori.
Noi nu vorbim caci mastile vorbesc
Noi n-ascultam caci mastile asculta.
Acelasi sunt?
Mi-am pus o masca
Ca nimeni sa nu stie ce sunt,
Acelasi sunt, acelasi eu.
Mi-am pus inca o masca
Ca lumea sa nu stie cum sunt,
Acelasi sunt, acelasi eu.
Mi-am pus o alta masca
Sa nu vada nimeni ce-am in suflet,
Acelasi sunt, acelasi eu.
Si mi-am facut nenumarate masti
Sa pot mereu sa ma ascund,
Acelasi sunt, acelasi eu.
Am vrut sa dau o masca jos,
Dar n-am gasit-o.
Am incercat o alta masca sa gasesc...
Din cate am pus n-am mai gasit nici una,
Acele masti, erau acuma eu.
Acelasi sunt? Acelasi eu?
Cred cu tarie ca depinde doar de noi sa facem lucruri, altfel lumea viitorului aia cu roboti va fi adevarata, doar ca vor fi tot oameni care nu isi mai folosesc cele cinci simturi.Fara simturi suntem mobila.Cred ca acum trebuie sa reusim sa simtim, sa vedem, sa observam, altfel ne uitam la filme cu noi si despre noi si spunem ce frumosi eram.Inca putem fi.
Era un banc cu doi mosi nostalgici:
- Ce bine era pe vremea lui Stalin , zice primul.
- Esti nebun, cum era bine, Stalin a fost un tiran, un nenorocit, a facut o groaza de crime impotriva oamenilor, bla, bla, etc., raspunde al doilea.
- Da , asa o fi, dar eram tanar !
Cam asa arata nostalgia cand imbatranesti !
Legat de acelasi subiect va pot spune ca mereu m-am simtit putin vinovata de faptul ca nu am putut sa-i ofer baiatului meu copilaria pe care am trait-o eu la tara, plina de miros de fan si toate celelalte, descrise atat de bine de autorul articolului cat si de comentatori. Intr-una din zile, cand baiatul meu incepea sa devina un barbat plin de responsabilitati, am vorbit si printre altele, mi-am exprimat regretul ca a facut parte din generatia copiilor cu cheia de gat; sa stiti ca m-a contrazis si mi-a spus ca a avut o copilarie fericita prin faptul ca universul din cartierul de blocuri i-a adus o gramada de prirteni, jocuri si amintiri frumoase. Asa ca tot ce ti se intampla atunci cand esti copil sau tanar ramane frumos si bun. Se spune ca batrin fiind cnsideri chiar si momentele rele din tinerete nostalgice.
Va doresc tinerete vesnica !
In cazul meu, pentru ca sunt un caracter mai putin zgomotos, aceasta evadare de care vorbesti functioneaza in mod natural, nu mi-o impun, si zic asta pentru ca uneori ma surprind admirand fara nicio noima verdele placut al unor copaci, albastrul minunat al cerului, griul norilor cand iti doresti sa ploua, chipul linistit al copilului meu sau rasul molipsitor al unui bebelus necunoscut http://www.youtube.com/watc ... .
Si toate astea imi dau pentru o clipa sentimentul acela de fericire, de uitare a greutatilor din societatea noastra si cred ca de aici am reusit sa-mi iau energia sa trec mai departe si sa indur mai usor asprimea vietii.
am reusit, sper sa va placa bebelusul razacios
http://www.youtube.com/watc...
nu stiu de ce a aparut alta adresa in comentariul initial, sper sa reusesc de data asta
"... niste lucruri: Miza provocarii este..."
"...ca oamenii adevarati sunt aia care reusesc sa mentina..."
"Atunci cand am scris textul m-am intors acolo. Pe bune."
Sigur, textul este destul de plangacios si descurajant, sa nu mai vorbim de:
- de cand dupa ce se pun doua puncte se scre cu litera mare;
- cum adica oamenii "aia" poate ai vrut sa spui "acei oameni";
- adica cum "pe bune" nu inteleg...
Sa nu mai continuam pentru ca incepe "sa miroasa culoarea ierbii"
Si totusi... ai "trecut" prin text precum gasca prin apa . Pacat !!!
gresesc masinile, dar nou oamenii, mai bine apreciaza decat sa judeci, nimeni nu este perfect
adevarat numai de-am putea sa ne amintim cit mai des aceste lucruri prietenul sa inceapa sa faca vocalize numai bine
...valabil si penru "albul" de mai sus , desi eu sunt NEAGU , nu "negru":
............................................
"Foaie verde de maiastru
Ma doare un cal albastru!"
Da, dar versurile de mai sus apartin unui mare poet roman!
Cu bine!
Sunt lucruri , trairi sacre pe care toti dintre noi (evident unii mai intens altii mai putin..) le purtam in suflet si ne revim in memorie cand nu ne asteptam cand o imagine sau o actiune a prezentului stimuleaza acel sertaras care e stocat cu amintirile respective ; o livada frumoasa cu flori parfumate puternic mirositoare pe care am vazut-o recent intr-o calatorie dintr-o tara indepartata, m-a dus cu gandul la salcimul inflorit din poarta gradinii casei parintesti care ma inbata cu mirosul putenic si placut care plutea in aer acompaniat parca de zumzetul simfonic al albinutelor harnice treze dis-de-dimineata si prezente la activitatea lor frumoasa. Alaturi era un visin sub a carui umbra se afla un trunchi mare de stejar folosit la despicatul lemnelor ;trunchi pe care in fiecare dimineata de vara dupa ce ma trezeam , ma asezam pe el si lasam razele soarelui dulci care strecurandu-se printre ramuri , sa-mi mangaie chipul minute bune ..multe minute si in multe dimineti frumoase care sunt imposibil de uitat vreodata !
Uneori astfel de momente sunt atat de frumoase incat parca doare daca le povestim sau altfel spus , nu gasim cuvintele care sa exprime cat decat trairile sufletesti respective ...si nici numerita efortul pentru a le cauta - acele imagini sunt doar ale noastre ,ale mele si raman acolo sa ne vegheze si sa ne ofere energie la fel ca atunci cand erau "proaspete" ..
Grozav. Ar mai trebui adaugata amintirea statului cu capul in poala mamii cand erai copil
Felicitari, Dl Alin Popescu!
Textul este plin de substanta, cu mesaj puternic, ca de altfel si alte texte scrise dumneavoastra. Intr-adevar este un text frumos. Imi place sa cred ca exprima o parte din Dvs. Regasesc in el principiile unei filosofii sanatoase de viata.
Intr-adevar, de-a lungul istoriei, s-a constatat ca societatea? a deformat? si ?deformeaza? Omul, cauia ii impune: anumite tipare, o normalitate prea putin si insuficient definita, standarde de atins (nu neaparat in avantajul omului). Se uita insa un lucru esential. Fiecare om este unic, ceea ce implica atatea normalitati cati oameni exista.
Cred, ca ati castigat deja pariul.
Ai talent Alin ...si sensibilitate.Tot ce scrii te transpune,te intoarce in viata ta,asa cum este ea,asa cum esti tu.De curand,am fost la ocean si-am fost trista...m-am intors putin in trecut,dar nu mi-a putut arata nicio directie.Am simtit sunetul valurilor,mirosul algelor,dar...n-am auzit vocea,n-am zarit chipul celui care mi-a fost umbra o viata intreaga...
Am vrut sa dau la o parte si gresilele trecutului si corvoada sufletului ce-o port dupa mine,dar n-am reusit si...m-am intors in tara,in trecutul vietii,in viitorul amintirilor....Asa este Alin,viata este...asa cum esti tu!Felicitari pentru tot ceea ce asterni pe hartie!
Tot respectul, astept linkul catre prietenul tau care va canta cu siguranta
Aceste momente de retraire sunt unice prin subtilitate, incomparabile cu orice altceva, sunt gratuite - adevarat ai spus -
sunt providentiale si daca reusesti sa le prinzi, da, poti spune ca ai intredeschis usa raiului.
Din pacate aceste momente sunt flashuri prea scurte pentru cat le-ai vrea, dar sunt extrem de intense tocmai prin ineditul trairii.
foarte frumos, deosebit ,genial! Cei care nu se gandesc la nimic nu pot sa inteleaga sensul cuvintelor!Cei care s au nascut ,crescut si au trait la "bloc" pe asffalt si n au fost la "tara" n au cum sa inteleaga mirosul trifoiului si a ierbii proaspat cosite! Fiecare cu gandirea si fericirea lui!
Dar cei care au trait la pe asfalt se pot intoarce in ei sa simta mirosul de asfalt udat cu stropitoarea dupa care alergau impreuna cu liota de copii scaldandu-se si chiuind de fericirea de a fi udati in caldura torida amplificata de zidurile cladirilor.
Toti avem amintiri la care ne putem intoarce si cu un exercitiu foarte subtil al simturilor putem sa ne retraim fragmente scurte din copilarie sau adolescanta sau tinerete si sa ne revigoram.
Da, Alin, acolo e raiul, ai dreptate, in fericirea pierduta pe care fiecare dintre noi o putem regasi pentru cateva secunde si din care ne putem trage seva ca sa mergem mai departe sau sa depasim momente grele din viata noastra!
atata ni-a mai ramas bun in viata aceasta, ca sa putem trece peste ce ne asteapta
si eu sunt unica..la fel ca toti ceilalti ... "depasita de situatie" sau poate obosita sau nostalgica accept un exercitiu de imagerie sau poate unul al experientei mele trecute din care sa re-privesc iar realitatea. functioneaza ! mi s-a intamplat totusi, din superficialitate, sa regasesc in spatiul linistii mele, printre alge, scoici, nisip, soare fierbinte... pe sheful meu zis "polizorul" (datorita turatiei cu care ne mascareste ideile) ce "intamplator" alege aceeasi "destinatie" . ar fi corect ca tu si prietenul tau sa cantati in duet pt ca provocarea lui a generat raspunsul tau ...
meriti sa castigi pariul. astept linkul unde canta prietenul tau dar propun sa canti si tu cu el . fericire la toata lumea!
bine zis!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu mi a placut. Ideea textului o apreciez, insa formularea a fost prea siropoasa si detaliata ca sa ma poata tine atenta. Si romantismul asta are nevoie de putine scantei ca sa nu devina moale si insuportabil de dulce.
Adevarat, e ca o gura de aer proaspat pentru mintile noastre imbicsite de griji.
E ca o terapie pentru suflet!
E tare articolul! Pe bune. ... dar trebuie sa si faceti (urlet, farse, glume etc). E lumea pe care o ascundem din ipocrizie si care ne macina.
Cel mai placut lucru este sa faci, din cand in cand, cate ceva interzis de normalitatea statistica si sa depasesti starea de "incruntat" care nu-ti da distinctie, ci starneste zambete cel mai adesea.
Succes cu pariul!
in prima parte a articolului ma regasesc de cand am venit in Bucuresti! nu cred ca exista oras mai apasator ca asta!!! si cred ca apasator e cel mai pun cuvant... cu greu l-am gasit... ideea e ca aici e greu sa te bucuri de viata... e prea multa lume mancata de dor.... de dorul de mama, de dorul de familie, de dorul de linistea orasului natal in care toata lumea iti zambeste.... chiar daca e fals (macar acolo ii stii pe aceia). niciodata nu mi-a fost mai frica de nou decat acum... in bucuresti. si am mai fost nevoita sa accept "noul" de multe ori. dar asa greu nu a fost niciodata. articolul impartaseste un mare adevar - pe care il stim cu totii. e un sfat bun sa ne bucuram de lucrurile simple. tb sa facem ceea ce ne face pe noi fericiti. tb sa fim noi impliniti cu noi insine. orice am face pe lumea asta. Impliniti, nu impacati (sau resemnati)! asta e marea problema a zilelor noastre - ne resemnam prea usor. acceptam prea usor tot ce ni spune. orice scuza penibila. mai rau e ca tot noi suntem cei care gasim cele mai penibile scuze.
nu stiu daca apreciez sau nu articolul. esenta e buna. dar poti sa tipi acum si in 5 minute iti amintesti ca momnetan tb sa ramai la locul de munca care nu iti place, dar nu gasesti altceva. sau ca tb sa platesti chiria sau rata.... si acel tipat care parea de bucurie, se transforma intr-un plans pe care nu il mai poti opri decat atunci cand te apropii de usa dupa care te asteapta cei dragi.
Intamplator am trait un sentiment asemanator chiar saptamana asta.
In drum spre serviciu am trecut pe langa un spatiu verde care tocmai ce fusese cosit; mirosul acela de iarba proaspat cosita mi-a produs o senzatie atat de placuta (...am copilarin in zona de munte... "unde se cosea mult") ca am fost tentat sa ma dau cativa pasi inapoi, poate mai prindeam inca o doza... numai ca daca as fi facut-o probabil as fi lasat impresia ca am luat-o razna...
Daca oamenii ar constientiza cat de mult, si cat de indispensabile, unei vieti mentale sanatoase, sunt astfel de momente "nesemnificative"...
Eu cred ca meriti sa castigi pariul...
scuze, am uitat sa te rog sa ne faci posibil accesul la clipul in care canta prietenul tau!
Eu nu puteam sa scriu atat de frumos! Ai uitat sa adaugi mirosul trifoiului!
Multumesc ca ai avut curajul sa accepti pariul!
cat adevar...ar trebui citit zilnic acest text...
Doamne , uite ca mai exista un "nebun" ca mine,,,,,,,,,Citi crezi ca vor intelege gestul cuvintelor ? Traiesc asta :"Mirosul, sunetul, vocea, chipul, pot fi oricand portul tau de siguranta, locul in care te intorci cu mintea ori de cate ori ai nevoie de putere sa treci peste lucrurile care ti se intampla in fiecare zi. ". E singurul lucru care ma tine cu mintea treaza, e singurul lucru care imi aminteste ca exist . Deci stiu ce spui si iti multumesc ca existi ,,,,,,,,,,NU SUNT SINGURA,,,,,,
Initial am crezut ca este o recalama facuta de o banca care iti propune credite avantajoase! Apoi m-am gandit la o RECLAMA LA INGHETATA DE VANILIE.Apoi m-am gandit,cum poate un jurist sa nu stie ca verba volant scripta manet!
Este parfum de bascalie in atata frumusetze a spiritului,in fond poti urla de bucurie si daca-ti raman 30 de lei din salariu,la CORA,dupa ce ai renuntat la detergenti si rasolul de vita,Cat priveste natura inconjuratoare,AICI ESTE O MARE PROBLEMA!! CE LEGATURA ARE TRIFOIUL, CU STII TU CE...
CAT DESPRE BANI,CAT DRACUL COSTA SA MA INTORC ACOLO DE UNDE NICI NU AM PLECAT?
Continua sa traiesti in lumea ta, plina de inteligenta! 