Reminder Amenzi de pana la 4.500 de lei pentru cei care nu depun la timp situatiile finan... 
Guvernul decide astazi daca noul plafon de scutire de TVA va fi introdus in Codu... 
Trebuie sa ne schimbam permisele de conducere in 2013? Permisele ar putea avea o... 
Legea Big Brother, adoptata de deputati. Operatorii de telefonie si internet sun... 
Criteriile de evaluare a salariatilor din perspectiva specialistului HR. Afla to... 
sambata..
Poate maine... 
/ 
Acasă e oriunde e bine. Eu nu sunt legat de un loc anume, fiindcă au existat o grămadă de locuri în care m-am simțit și mă simt acasă. De asemenea nici de anumite p0ersoane nu mă simt legat. Mereu am amici cu care mă simt bine, unii au plecat din oraș, alții și din țară, dar nu a fost niciodată bai: mi-am făcut alți amici, alți tovarăși de drum cu care mă simt bine pe moment; am mereu cu cine să ies la o bere, la un concert rock sau folk, la o plimbare etc. Cel mai legat mă simt de pisicile mele, practic ele mă fac oarecum legat și de actuala casă; de asta nu călătoresc foarte departe de casă și nu lipsesc de acasă mai mult de 2-3 zile. Pisicile amândouă întotdeauna știu dinainte când ajung acasă și mă așteaptă deja la ușă cu mare bucurie. Pe ele nu le-aș abandona niciodată și dacă ar fi să mă mut vreodată în altă casă, obligatoriu le-aș lua cu mine. Unde sunt pisicile mele, acolo e acasă.
Citeam cu voce soptita randurile de mai sus ... si parca imi auzeam propriile ganduri !!! Un alt "ACASA" : Targovistea . N-am mai fost acolo de ani de zile ... pentru ca privelistea "noua si moderna" imi este straina si rece . Sunt asemeni unui copac, numai ca radacinile mele sunt "ACASA", copilaria, meleagurile natale, oamenii cu care am crescut .Iar ceea ce am gasit la ultima vizita 
...
Ar fi multe de scris , dar pentru asta e nevoie de talent . Sunt convinsa(sau cel putin eu asa vreau sa cred) ca sunt inca multi printre noi care gandesc asa . FELICITARI pentru fila din JURNAL !!!
Foarte frumos!
Mi-e atat de drag si mie sa ma reintorc....acasa......
Frumos si emotionant.Da, ai mare dreptate, farmecul Sucevei s-a diminuat sub povara "modernulului "actual.Parintii mei sunt din Itcani si eu mi-am petrecut multe vacante in Suceava si in imprejurimi.Articolul tau mi-a trezit amintirea acelor vacante de demult mai mult decat a facut-o orasul in 2009 cand am fost ultima data acolo.
Articol plin de nostalgii.
Inchit ochii sa vad cu cei ai mintii strada pe care am copilarit.Din fericire mai exista,asa cum mai exista
o parte din case.Si alte cartiere au ramas.Din pacate orasul s-a uratit.Ca peste tot,au venit in ?industria? orasului
la munca persoane care nu au nimic comun cu orasul sau civilizatia.
Au fost demolate cladiri cu istorie.Au fost demolate cladiri frumoase cu arhitectura de bun gust.
A fost o perioda cand judecam oranduirea trecuta ca a vrut sa darame tot sa nu mai stim de istoria noastra.
De ce se repeta........ce trebuie sa uitam......
Locul in care m-am nascut imi este complet necunoscut. Din pacate, toata copilaria mea a fos imprastiata pe la unii bunici, la matusi, la unchi, alti bunici, alte matusi, uneori cu parintii, asta insemnind cam toata jumatatea de nord a Moldovei, asa incit si un an scolar am ajuns sa-l fac in doua scoli diferite. Motivul? Nu-l stiu! Dar din cauza asta nu am avut prieteni la scoala, nici prin vecini, nu m-am putut lega de un loc, nimic nu a fost "al meu". Nici la bunici nu stateam suficient incit sa am dorul "casei bunicilor". Prin peregrinarile mele, intimplator am terminat liceul (inceput in alta parte) la Suceava, liceu unde director era "Zeus". Primise aceasta porecla pentru vocea sa puternica, parca tuna cind striga. Dar am avut si o profesoara la una din specialitati care ne-a fost cu adevarat pedagog. Ne-a tinut loc si de profesor, si de mama, si de sora, si de prietena, si consilier sufletesc. Datorita ei am amintiri frumoase despre Suceava.
De fapt, "acasa" mea este toata tara asta. Unele locuri mi-au placut cind le-am vizitat, altele pe unde am facut cursuri si unde mi-am gasit prieteni de suflet, altele.... Dar tot pe munte vreau sa merg cind vreau sa-mi reincarc bateriile sufletului.
Multumesc mult Ioana ! 
Oare copii nostri vor avea nostalgii, vor avea cu ce sa-si hraneasca sufletul?
este de apreciat ca cineva in negura secolului 21 se gandeste la o tema atat de profunda. cred ca toti cei care am avut placerea de a lectura scrisoarea am fost miscati! Felicitari!
Foarte frumos Ioana, articolul tau este un balsam pe altarul sufletului.
Ma bucur ca existi si ma simt onorata ca am avut ocazia sa-ti citesc randurile.
Multumesc pentru articolul plin de sensibilite.
Cel putin pentru un moment , am crezut ca m-am nascut la Suceava !
Eu fara sa ma uit la lanuri de trifoi, floarea soarelui etc. (azi am vazut foarte multe lanuri de porumb, spre ex.), imi zboara destul de des gandul la draga mea Bucovina. Din Suceava isi trage seva neam de neamul meu, de secole. Si copilaria mea a fost tapetata de povestile bunicilor, respectiv parintilor mei. Pe la 16-17 ani, inca ma mai plimbam pe vechea strada Karl Marx (era o librarie acolo, iar eu eram clienta fidela), iar in pauze, la liceu, intr-o trecere rapida printre tarabe, gustam fructe din Piata, situata pe vechiul amplasament (a devenit parcare si loc de intalnire a valutistilor acum). Ce vremuri faine!!!...fara kitsch.
Referitor la Suceava astazi, m-as fi abtinut a spune ca "S-a imbracat in straiele modernitatii si-ale mondenitatii, totodata, asa cum au fost percepute prin perspectiva celor care au plecat sa isi castige existenta in Vest. Si sunt multi. Orasul e plin de simbolurile imbogatirii rapide, in contrast absolut cu cei care au ales sa ramana acasa si refuza, datorita educatiei, ostentativul."
Sunt insignifiante "simbolurile imbogatirii rapide" (daca asa va place sa le numiti) care si-au castigat existenta in Vest (acestia retragandu-se mai mult in mediul rural, de unde-si au sorgintea), in comparatie cu baronii locali, primari, secretari de primarie, prefecti, subprefecti, politisti s.a.m.d..... care au ales sa ramana acasa, sa parvina la modul nesimtit (nu cred ca intra in calcul vreo educatie) si care, nu au refuzat nici o clipa ostentativul. Mai mult, ostentativ, il etaleaza. Cred ca este timpul si cazul sa vedem clar lucrurile si sa fim obiectivi. Sanatate
bravo Ioana!
M-ai facut sa-mi amintesc de casa bunicii mele, casa in care am crescut, casa pe care am considerat-o mult timp "acasa". Din pacate bunica nu mai este! Casa cred ca o mai fi, dar desi merg in fiecare am de 1 noiembrie in Zalau, merg doar la cimitir sa le pun o floare si sa aprind o lumanare celor dusi. Nu am avut puterea sa merg sa vad casa, strada, ... ma leaga multe amintiri ... De multe ori imi incarc "bateriile" gandundu-ma la anii copilariei, la casa bunicii mele, la cele 3 trepte pe care le urcai sa intrii in casa si pe care obisnuiam sa stam de povesti, sa mancam o salata de rosii, castraveti proaspat culesi din gradina, ...
Cu trecerea timpului am invatat sa spun si sa gandesc "acasa" la casa mea. Si ma simt bine! Asta vine odata cu copii, nepotii...
Toti ajungem aici! Ai sa ajungi si tu sa-ti faci o "casa a ta".
Frumos articol si foarte adevarat.Zic asta pentru ca pentru mine "ACASA" inseamna tot Bucovina ,cu frumusetile ei,cu oamenii ramasi ancorati in obiceiuri vechi de secole,zona in care politicienii nostri vin sa ia o gura de oxigen si sa mai manance ceva natural,dar numai atat.
Frumoasa Bucovina a devenit un mare santier,care nu se stie cand se va inchide ,ca se vrea a arata lumii investitiile facute, de la un an la altul,dar in urma lucrarilor ramane acelasi lucru romanesc de foarte proasta calitate,care anul urmator trebuie neaparat carpit prin partile esentiale.
....Of, Doamne! "Acasa Si atat"
Acasa la mine este pe undeva prin judetul Braila, Custura se numeste localitatea. Casa nu mai este de vreo cativa ani, demolata fiind, insa eu tot simt nevoia sa trec pe "acasa" si chiar o fac cel putin o data pe an. Trec prin fata fostei curti, ma opresc , trag aer in piept pana ma "incarc" si atat.
Acum sunt galatean prin adoptie si in vara aceasta intorcandu-ma de la Gura Humorului, cu trenul, persoanele din compartiment erau total nedumerite cand am ajunj in gara Burdujeni. Care ziceau ca Burdujeni este de fapt o gara a Sucevei , care zuceau ca nu...1. Nu am inteles pana urma!?
Multumesc. Pentru ca asa mi s-a spus mereu, eram convinsa ca gara Burdujeni e construita dupa modelul Garii din Milano, cand colo, ?Lucrările au fost executate de societatea particulară italiană Celesti Construttirice Edilitates Ceretti e Tanfani din ora?ul Milano după un proiect similar cu cel al gării din ora?ul elve?ian Fribourg.?
Cred ca mai sunt ceva suceveni indusi in eroare ca mine.
Deh, in vremurile alea nu exista Wikipedia, ci radio-santul. 
@salbatecu_neagu: Gara Itcani - construita dupa model habsburgic - este partial inchisa pentru reparatii. Putine trenuri mai gareaza acolo.
@tara fagilor: Gara Burdujeni este construita dupa gara orasului elventian Fribourg, lucrarile fiind executate de o companie din Milano. In clipa de fata, este gara principala a orasului.
Burdujeni si Itcani au fost sate limitrofe Sucevei in care usor-usor s-a dezvoltat asa zisa "zona industriala". Acum au devenit cartiere. Burdujeniul e mai aproape de cea ce se stie a fi Suceava dar prin gara Burdujeni, trecuta in Mersul trenurilor simplu: Suceava (mare Doamne!) trec in general trenuri de pe relatia Ardeal. Itcani (sau Suceava nord) are legatura mai mult cu Moldova si in continuare Bucuresti. Ambele gari au fost alternativ "principala", au cam aceeasi importanta dar si o linie de legatura intre ele. Gara Scheia este mai departe de oras, mai putin folosita si opresc numai trenuri de rang inferior. Se spune ca la fundatie are saci de lina pentru a atenua trepidatiile provocate de trenuri.
Gara Burdujeni este gara principala a orasului Suceava, construita dupa modelul Garii din Milano (a fost inchisa pt. cativa ani pt. renovari). Burdujeniul este un cartier nou, candva muncitoresc, al Sucevei (nu a apartinut Bucovinei). Acolo, pe vremea lui Ceausescu, a fost situata o mare parte a zonei industriale a orasului. Acum s-a transformat intr-o mare zona de hipermarket-uri. Suceava mai are 2 gari, Itcani si Scheia. Sper ca v-am lamurit
...Multumesc. Si atat....
(cuvintele nu sunt de ajuns pentru ceea ce simtim)
Felicitari Ioana..
Asa cum supun unii ..ACASA ..este acolo unde locuiesti ,unde ai traiat un timp mai indelungat,dar..mereu ACASA este casa copilariei ,unde ne-am nascut ,crescut si am invatat..
ACASA pentru mine a fost ,este si va fi mereu orasul SIGHISOARA, un orasel de pe malurile TIRNAVEI..
un oras micut si medieval,cu o bogata incarcare istorica,un oras linistit plin de mister..
acolo merg mereu cind vreau sa-mi incarc "bateriile"simt cum renasc si pot sa ma intorc la locul unde traiesc de aproape 30 de ani,aici in BAia mare in nordul MAramuresului..
deci asa cum ai spus locul copilariei e meru ceva unic.mereu ceav frumos stralucitor care nu egaleaza cu nici un loc in care ai sta in tara..
nu o spune eu ,ci multe persoane din jurul meu gindesc asa
Felicitari, IOANA. foarte frumos si adevarat,la un moment dat cei mai multi ajungem sa ne fie dor de locurile unde ne-am nascut si copilarit.Textul tau m-a ravasit un pic si pe mine avand in vedere ca viata mi-a purtat pasii pe alte meleaguri si acum am si o fata care a ales Bucurestiul.
Se vede ce ai menirea literara, faci un roman din suflet. Atata rafturi de carte in copilaria... Este o vremea asta de vara cu mult timp liber pentru a citi si a aminti. Saptamana trecuta am invatat ce trecerea la propriul trecut face bine, si se vede ca al ceilalti la fel!. Frumos
Mi-a ravasit sufletul acest articol!Mi-e dor de casa parinteasca,de mama si tata,de fratele meu,mi-e dor de toata copilaria mea cu miros de paine coapta!Mi-e dor de fericire!...
Felicitari, Ioana! Ai transcris tare placut sentimentul pe care il traiesti "ACASA", in conditiile in care casa ta de peste an este in Bucurestiul agitat si poluat sub toate aspectele!
Ai o sensibilitate speciala...de a simti si de a transpune in script gandul si trairea sufletului.
Nu stiu de ce, dar, citind randurile tale, mi-am amintit de cartea "La Medeleni"...
Cand voi mai trece prin Suceava, voi vedea altfel orasul!
acasa pentru orice om nu poate fi altundeva decat ACASA; acasa la parinti daca ei si casa in care te-ai nascut mai exista (fericiti sunt aceia care mai au macar parintii daca nu si casa in care s-au nascut si au copilarit...) sau acasa in localitatea in care muncesti, in care te-ai maturizat si te-ai format ca om, apoi ti-ai format familia ta, caminul tau... acolo e ACASA pt orice om de pe fata pamantului, indiferent cum se numeste localitatea sau tara respectiva.
Pentru mine acasa este apartamentul meu de la periferia Brailei, dintr-un cartier uitat de primarie, dintr-un oras care nu mai e decat umbra a ceea ce a fost cand eram eu copil, dar.... aici e acum "acasa" pentru mine... amintirile..raman si nu ni le poate lua nimeni niciodata 
Felicitari Ioana!!!
ACASA, pentru mine inseamna acolo unde este inima, unde sunt persoanele dragi, inseamna Valcea, adica Oltenia de Nord, chiar Regatul, pentru ca nu facem comparatii geografice ci doar ne intoarcem putin in copilarie, in vremea in care ne simteam in siguranta, in vremea in care inca mai radeam din inima si adormeam fara griji.
ACASA, inseamna mirosul de cozonac si de mere, vocea bunicii si ingrijorarea permanenta a mamei, jocul de sah si linistea din prajma tatalui meu, un ilustru si modest profesor de matematica...Inseamna cartile si povestile serilor tarzii de toamna, parfumul florilor de tei si a murelor coapte, inseamna rasaritul de Soare din padurile de basm si mai inseamna primii prieteni dragi, cainele Dulache si pisica Kiki...
Nu sunt departe aceste amintiri, trebuie doar sa ma opresc o clipa, sa inchid ochii si oriunde as fi, pe orice continent, ACASA este in sufletul meu!!!
Va rog, de oriunde ati veni, merita sa vizitati zona Bazinului Oltului, pentru salba de MAnastiri, pentru Cocosul de Hurez si pentru oamenii veseli, buni si calzi din Valcea!
Ioana, sa nu-ti fie cu suparare dar eu nu-i inteleg pe cei care blameaza Bucurestiul dar, totusi, locuiesc aici. Vin din alte localitati din tara dar mereu au tendinta sa gaseasca doar partile negative ale orasului in care traiesc si muncesc fara ca macar sa se intereseze de ....prezentul acestui oras. Istoria e doar istorie, oriunde locuiesti, oriunde traiesti, orice ai face.
Eu am copilarit in Campulung Muscel, oras care va ramane mereu preferatul meu si in care mereu ma voi intoarce cu placere. Pot sa ignor, sa trec cu vederea "noul" aparut pt ca amintirile nu-mi pot fi stirbite.
De peste 20 de ani traiesc in Bucuresti. Si consider ca apartin acestui loc, imi place acest oras pt ca sunt atat de multe locuri interesante in Bucuresti! Celui care vrea sa le caute, sa le descopere, nu ii va fi greu deloc.
Nu stiu de ce ati ramas cu impresia aceasta, dar nu blamez Bucurestiul. Capitala ofera mult mai multe oportunitati decat orasul meu natal si nu am cum sa neg asta
Am facut liceul in Suceava (la seral ) cum se spunea pe atunci si cursurile unei scoli profesionale la zi ; acolo am invatat meserie si sa-mi fac ordine in viata .Am fost legitimat si la un centru sportiv unde am invatat disciplina fizica si mentala ; alergarile in aer liber pe malul raului sau "la cetate" - sute si sute de ore de antrenament care mai tarziu mi-au ajutat foarte mult .Orasul propriu zis se afla la o distanta considerabila de zona industriala -o zona foarte poluata pe vremea comunismului (din cauza fabricii foste IFA) ; Burdujeni se numeste localitatea unde e o parte a acestei foste zone industriale -unde acum este pozitionat si atat de apreciat Bazarul si colosurile MEGAMARKETS construite atat de ostentativ ; Apoi avem o alta suburbie cunoscuta cu "coloritul" specific deasemenea , care poarta denumirea de Itcani ; in gara din Burdujeni si uneori in gara Itcani a facut servici tatal meu 36 ani .El este pensionar si-i place uneori sa-si viziteze locul de munca .
Multe amintiri care ma bucur ca ai reusit azi sa mi le ravasesti ; ma simt mai bine chiar de sunt la o asa mare distanta de Suceava a lui Stefan al nostru ce Mare si Sfant !
Foarte frumos aricolul Ioana, felicitari,ne-ai amintit de cea mai frumoasa perioada din viata noastra, in aceste timpuri in care toul a fost pangarit de mizeria politica.
In ceea ce priveste criza de valori, va contrazic, mai sunt inca multe valori umane si materiale in tarisoara noastra, dar, adevaratele valori umane, din pacate pentru noi, stau in umbra, nu ies la "inaintare" pentru ca au un caracter si o constiinta curata.
NB. Ca suspans.... și încheiere..... Sibiul vă așteaptă și nu veți regreta!
Avem un sas primar, care ne-a readus mândria că suntem sibieni. Totul OK, dar este numai unul, ar mai trebui...câțiva. Bun și acesta. Atâta timp când nonvaloarea este ridicată la rang, scursurile sunt admirate,dar ce este mai grav suntem într-o foarte lungă și accentuată criză a valorilor, încă de pe vremea mult prea iute împușcatului, ce ne mai rămâne? Amintirile sub toate formele, nostalgiile și regretul că nu te poți înscrie cu majoritatea la "ciordit, învârtit, etc" căci au mai rămas câte ceva de furat .........
E tare frumos acasa, in Suceava. Iar daca uneori imi vine sa iau drumul pribegiei, ascult BALADA. Si-mi trece.
:Acasa ramane intotdeauna locul in care te-ai nascut,indiferent de locul unde traiesti in prezent.Eu m-am nascut in Bucuresti,casele unde am lociut in diferite perioade mi-au lasat amintiri dragi,strazile pe care colindam in tinerete mi-au ramas in minte asa cum au fost, am nostalgia lor, dar cu toate schimbarile iubesc Bucurestiul,orasul meu de bastina.:
Frumos spus! Casa in care mi-am petrecut copilaria si o parte din adolescenta nu mai exista si nu mai exista aproape nimic din tot ce a fost acolo , avand in vedere ca am locuit pe unul din santierele de pe Valea Sebesului . Au fost daramate toate constructiile si acum e cu totul altceva . Nu am mai fost acolo de vreo 15 ani ,desi acum locuiesc la vreo 50 km distanta si nici nu vreau sa merg . In mintea mea totul exista asa cum a fost atunci si mi-e drag asa cum vad totul cu ochii mintii . Toate amintirile imi incalzesc sufletul . Acolo e o parte din viata mea si mai bine imi inchipui ca nu s-a schimbat nimic .Atata vreme cat nu vad transformarea pot sa pastrez in suflet doar amintirea la ce a fost atunci .
Un text foarte sensibil, felicitari si din parte-mi !
M-am regasit foarte mult in ceea ce am citit. Vreau sa adaug insa:
1. Sunteti fericita ca puteti regasi camera, rafturile, casa parinteasca...
2. Pentru cei care le-au pierdut si pe acestea, Bucurestiul devine uneori un nou "acasa", singurul real. Invatam sa iubim si Bucurestiul !
Unii dintr noi, reconstituim un acasa din cioburi: o mobila, cateva fotografii, cateva obiecte, si peste toate, amintiri, amintiri.
Un articol frumos,emotionant,nostalgic! Felicitari!
