Reminder Amenzi de pana la 4.500 de lei pentru cei care nu depun la timp situatiile finan... 
Guvernul decide astazi daca noul plafon de scutire de TVA va fi introdus in Codu... 
Trebuie sa ne schimbam permisele de conducere in 2013? Permisele ar putea avea o... 
Legea Big Brother, adoptata de deputati. Operatorii de telefonie si internet sun... 
Contribuabilii pot fi inregistrati fiscal din oficiu. Afla ce procedura se aplic...
In ultima vreme am trecut prin multe... Concluziile mele sunt doua:
1. Pentru tine, "TU" trebuie sa fii cea mai importanta persoana!
Si...a doua,o sintagma provocatoare:
2. Nimeni nu te merita. Merita'te tu!
sunt ce pot fi ACUM
Ei, draga Ioana Vlad, cui ii pasa cu adevarat cum suntem in vartejul acesta al vietii noastre de zi cu zi, in afara poate, a celor apropiati? Uneori e o "usurare" faptul ca ceilalti te vad "altfel". Te poti considera chiar "avantajat" cat ceilalti te vad altfel si, intr-un fel acest altfel ascunde lucruri despre tine pe care tu insati le consideri incomode, ca timiditatea, cu care si eu ma confrunt.
E adevarat ce spui:
"Pur si simplu, sa faci fata confruntarilor directe este epuizant. Orice dialog in care incerci sa spui cum esti TU, sa explici un gest care TE defineste sau sa refuzi caracterizarea facuta de un tert se transforma intotdeauna intr-un cosmar."
Si uite, de dragul oglindei sparte, care s-a incapatinat sa-mi demonstreze, cu ani in urma "puterea ei" (puterea superstitiilor adanc inradacinate in subconstient) recunosc, uneori cochetez chiar cu imaginea din oglinda. Mai ales in calitate de sofer, demonstrez si profit uneori de faptul ca sunt "femeie" in acel sens pe care multi barbati soferi ni-l atribuie.
suntem ceea ce suntem in functie de felul in care putem sa spunem da sau nu in situatii extreme.daca gasim adevarul acestor da sau nu ............
Un bun articol Ioana ... aspectele mentionate de tine se desfasoara in toat aspectele vietii ... dar astia sunt pasi intr-un proces de autocunoastere , de acceptare a ceea ce esti si cum esti si nu cum ai vrea sa fii caci deh... am trait vieti intregi in care am fost educati intr-un anume fel iar acum suntem obligati sa spergem tiparele si sa le eliminam atat cat putem . E uneori mai dificil... alteori mai greu, depinde de fiecare si cat de mare ii e oglinda cu lectiile de invatat si asumat . Succes la studiu si la scris.
Elena
A eticheta pe cineva? e simplu sau cel putin asa cred toti neavenitii...inainte de a pune o eticheta cuiva trebuie sa etichetezi pe tine insuti...si nici atunci nu ai acest drept...
Citind aceste randuri, imi aduc aminte de mine insumi acu' 10 ani cand incercam sa aflu ce are lumea cu mine. Ajungand intr-un mediu cu oameni deschisi fara prejudecati, nu e vorba de secte, religi, metafizica, yoga sau alte prostii de acest gen, doar oameni care incercau sa vada viata asa cum e, mi-am dat seama ca de fapt toate aceste reflectii sunt slabiciunile mele, de fap eu eram acela care eticheta lumea ca sa ma apar, sa gasesc justificari la toate ratarile mele profesional sau personal.
Etichetele pe care alti le pun, fie ele corecte sau nu, sunt ceea de noi aratam lumii.
Sunt oameni care se resemneaza... De ce? ... va spun eu; Din cauza articolelor de genul acesta care nu au nimic care sa-i ajute pe aceia care se regasesc citind aceste randuri, alimentand aceasta atitudine.
Ca iti pasa sau nu ce gandesc altii despre tine prea putin conteaza. Atat timp cat nu stii cum sa abordezi problemele zilnice, sa tratezi ceea ce tu consideri arogant, egoist, orgolios, etc... nu au cum sa intelegi etichetele pe care altii le pun... De cate ori in viata ai zis: mai, ce dobitoc e ala? ... pe de alta parte te plangi ca lumea nu te accepta asa cum esti.
In viata, nu exista reteta perfecta. Daca vrei sa stii intradevar cine esti, esti acela pe care ceilalti il vad. Ceea ce crezi tu ca esti, e ceea ce vrei sa fii. Acum interaba-te singur: Ce am facut eu ca acele etichete care mi s-au pus sa fie corecte?
Daca ai raspunsul, ai facut primul pas.
Urmeaza sa intelegi ce se intampla in jurul tau, sa accepti ca fiecare om are valorile lui, sa intelegi ca deciziile oamenilor sunt influentate de ceea ce vad si experimenteaza.
In consecinta, Bun sau Rau sunt relative, ce e bun pentru o persoana poate fi rau pentru alta... totodata incearca sa traiesti dupa principii de genul, nu judeca ceea ce nu intelegi, daca nu poti face un bine nu fa nimic rau, cum pot scoate avantaje din situatii care la prima vedere ma dezavantajeaza, nu torn gaz pe foc, etc...
Am vazut mai de mult pe o masa la un fast food in BV urmatoarele cuvinte: Daca vezi rosu in fata ochilor opreste-te,asteapta sa fie verde apoi porneste si treci strada (sau ceva)... e o uimitoare lectie de viata.
S-ar putea umple pagini pe acest subiect... unii aleg varianta mai usoara, fara efort (o fi ceva), altii fac eforturi sa se realizeze si sa se implineasca (nu neaparat material), o alta categorie se resemneaza, etc...
In concluzie, stabileste un tel in viata, urmareste-l, fa eforturi ca etichetele care le primesti sa fie in avantajul tau si fii fericit! ai in jur de 80 ani la dispozitie, cat a trecut?..... ejoy life!
Cum sunt eu?!
Sunt omul care foloseste exemplul cu oglinda sparta cand ma refer la INCREDERE. Pentru ca si dezamagirea in incredere, ca si oglinda sparta niciodata nu le mai poti repara.....
Nu am nevoie sa ma eticheteze nimeni ,si mai mult de atit nu-mi pasa daca acest lucru ar fi facut .O singura data am auzit cum cineva a zis:este ca pasarea PHOENIX.A fost ,ca si cum m-as fi oprit ,sa inspir si sa plec mai departe cu o putere inzecita.Nimic mai mult .La ce ne-ar folosi parerile altora despre noi daca noi insine nu stim cum suntem cu adevarat?
Cinci cuvinte pot fi multe sau putine in functie de starea in care sunt in acel moment,dar incapatanarea e omniprezenta in prezentarea proprie.Am pierdut multe in viata personala cat si in cea profesionala ptr ca m-am incapatanat sa spun lucrurilor pe nume.Am gresit?Poate ca da dar nu pot schimba asta.E firea mea si sunt de acord sa mi se raspunda cu aceeasi moneda.
A crede ceva despre cineva e un drept al fiecaruia asta neinsemnand ca are si dreptate ; a fi cum vor altii doar pt a fi acceptat de acestia e o decizie personala luata in functie de prioritatile fiecarui individ; a accepta sau nu valorile sau nonvalorile celorlalti inseamna integrare.
Cine nu m-a ajutat nici macar cu un sfat, sa nu indrazneasca sa ma judece!!!
In esenta, tot ceea ce conteaza este sa fii onest cu tine insuti/insati. Cand te vei iubi cu adevarat vei sti si vei fi capabil/a sa gasesti mereu forta de a te prezenta in fata ta si a oricui exact asa cum esti, fara sa te rusinezi si fara sa vrei cu tot dinadinsul sa epatezi, fara teama ca se va descoperi ca esti un fel de ..."impostor"/"impostoare" Restul e... vanare de vant. Si cand se pleaca la vanatoare de vant, lucrurile pornesc pe panta in jos de-a rostogolul. De aceea societatea merge asa cum merge...Din pacate!
Felicitari pentru analiza si deci, in consecinta pentru articol!
Simpla divagatie. Romanii sunt niste dobitoci, niste egoisti si lipsiti de initiativa. Daca eram altfel, nu ajungeam aici, in halul in care suntem astazi,. Ne este frica de sacrificiu. Nu intelegem ca fara sacrificiu nu vom reusi in viata si nici genereatiile viitoare nu sunt mai prejos.
Sa ne fie rusine ca am ajuns un de am ajuns dupa 21 de ani de democratie.
Unde este initiativa noastra, unde este s[iritul nostru combativ. S-a pierdut undeva in neant, in adancurile inconstientei si incapacitatii noastre.
Credem ca suntem mai presus de altii dar suntem de rasul Europei.
Halal tara, halal oameni, numiti romani sau mai stiti voi cum.
Articolul este o simpla divagatie pe care orice om destept, subliniez, orice om destept o poate face. Restul este o adunatura care intelege numai ce ii convine.
Poate ca sunteti o femei e desteapta dar articolul, nu este pentru toti , ci numai pentru unii.
Andrew Adam
incorruptibleman
Desteptii sunt destepti nu pentru ca s-au nascut asa, ci pentru ca au invatat sa invete.
Tudor Octavian
http://www.buzaulive.ro/for...
tare mult mi-a placut articolul.Sint de acord cu parerea GABRIELEI.
Dragii mei, articolul e bine scris, nu mai mult ! Pentru ca eludeaza, constient sau nu, o problema acuta, capacitatea fiecaruia de a-si da sema cum este, cine este, de ce este asftel, in raport de educatia primita, de mediu in care respirra, de nivelul cultural sii,mai ales moral ! Zicea Socrate : cunoaste-te pe tine insuti !", cum fara criterii axiologice ? Fara criterii si principii evaluatoare, fara norme, fara ...scrupule uneori ? Am citit ce s-a scris din curiozitate justificata, o data nu am auzit de faptul ca faptele definesc (eventual prin CV), comportamentul, atitudinea umana, nu cea de biped/a fara pene care se infoaie plenar cotcodacind zgomotos ca traieste si este cum doreste el/ea, doar o viata are ...cumplit reflex al unei societati posmoderne bolnave si degradate, un fel anarhic de a te impune cu orice pret dandu-i pe celilati la o parte, conform unuio adagiu rabelaisian : "Fais ce que voudras !" (caustic in context atunci, acum o regula !), adica acum te taie capul, horiibile dictu ! Asa ca....inapoi la decenta, armonie si echilibru, dragii mei, din pacate prea multi urasc un dicton provenit din legile naturii : QUOD LICET IOVIS NON LICET BOVIS !
cum sunt?stare de fapt este determinata de starea spiritului,mediul in care traiesc,educatia pe care am primit-o,
si chiar daca privesc in oglinda sufletului si-mi recunosc identitatea,nu am curajul sa spun intotdeauna ''EU SUNT''
Personalitatea si caracterul ,sufera modificari in timp...invatam,suntem influentati ,incercam sa facem pe plac altora..........etc.Cred ca,singurul lucru care echilibreaza balanta,este respectul si iubirea fata de noi si ceilalti.
Eu de fapt ...sunt perfecta !(
)...asta in sensul ca ...alta mama nu mai face , iar eu chiar cred ca nu fac umbra pamintului degeaba... Acum, daca ma mut in "pantofii " altora pentru a ma caracteriza / judeca/....as indrazni sa cred ca socotind plusuri si minusuri....suma algebrica e pozitiva...
Cit despre procedura prin care ar trebui sa facem corectia de perceptie a celorlalti asupra noastra , cheia mi se pare ...comunicarea .
Si nu e simplu de loc, cere efort de a intelege unde suntem ( in perceptia celuilalt zic) , de a "calibra"arma cu acele fapte/ cuvinte / gesturi de care e nevoie pentru update si desigur e nevoie de suficienta cunoastere umana pentru a opera cu exact acele 'unelte" care sunt utile in cazul celui in speta ....si daca toate acestea chiar se fac...as zice ca e suficient ca sa demonstram ( noua si lumii) ca avem calitati importante si ca meritam "investitia" pe care ceilalti sa o faca pentru a "fora" mai adinc in noi , dincolo de ...coaja aparentei...
Scuze pentru ....lungime , asta e un cusur asumat ...tot ce pot sa fac e sa incerc sa nu plictisesc...voi fi reusit oare de data asta ?
Parca ar fii vorbele mele..imi vine sa rad..mai este cineva care gandeste exact ca mine..comunicare este intradevar cheia..dar dupa ce epuizezi toate caile de comunicare si vezi ca nu e eficienta e bine sa ii lasi deoparte pe cei care te judeca.Tu te cunosti cel mai bine..iti cunosti resursele..tu stii cel mai bine cum ai actionat in momente cheie ale vietii..nimeni nu te cunoaste mai bine.Depinde din ce unghi te uiti in oglinda ..constiinta ta va stii intodeauna cine esti tu..
Excelent articol,mai ales ca face apel la sinceritatea fiecaruia dintre noi! Mai mult decat frica mentionata in titlu,cred ca ar fi mai nimerita RUSINEA fata de cei din jur.In ziua de azi,rusinea a disparut in totalitate din cauza lipsei de educatie,,in primul rand.In anii 60', cand eram licean si apoi student,nu am facut niciodata blatul in mijloacele de transport in comun,de RUSINE ca sa nu fiu prins intr-o asemene ipostaza.Nu pot nega ca nu a existat tentatia,mai ales sub influenta anturajului,desi aveam de la parinti 1 leu pe zi pentru dusul/intorsul la/de la scoala/facultate.Acestea au fost posibilitatile momentului,dar am invatat pentru ca numai asa puteam sa-mi depasesc coditia avuta!
Astazi cand vad cu cata nonsalanta se eludeaza legile si normele de convietuire ma revolt,de pomana,insa.Aseara,vazand cum o asa zisa doamna intreba pe forum cum sa faca pentru a obtine o
indemnizatie cat mai mare pentru CCC,m-am apucat sa scriu.Susnumita nici nu era macar insarcinata,dar se gandea cum sa fenteze pentru a smulge statului mai multi bani ca indemnizatie
prin pastrarea actualului loc de munca in regim de part-time cu 2 ore/zi si sa se inscrie la un masterat cu bursa,adica,teoretic,cu scoatere din productie!?Probabil ca la incheierea termenului legal de pregatire,persoana in cauza devenea experta in fente!?Ca avea asemenea ganduri,era treaba ei,dar sa te mai apuci sa le faci publice denota o lipsa totala de rusine,aici nu intervine nicio FRICA!!!
Cum sunt eu?
Logic ar fi sa gandesc la superlativ despre mine,dar ..sunt modesta..
O fi o calitate sau un defect?
Stiu ca sunt incapatanata, o vad eu, mi-o spun si altii, dar desi incerc din rasputeri sa trec peste asta, nu reusesc.
De multe ori poate fi privita ca o calitate, dar pt mine in mod sigur e un defect.
Imi soptesc totusi, in fiecare zi.."Fii tu insati! Capul sus!....Lumea e a ta!"
Frumos articol si care da de gandit. Intr-o lume in care ne grabim sa etichetam si sa fim etichetati, e adevarat e mai comod asa, uneori ne simtim lipsiti de substanta, stim inlauntrul nostru ca nu e in regula, dar... Mi s-a intamplat sa fiu etichetata drept inconstienta nebuna etc cand am avut curajul sa iau viata de la capat la 50 de ani intr-o tara straina, fara sa cunosc prea bine nici macar limba, sistemul etc. prietene binevoitoare, unele chiar bine intentionate cautau sa ma descurajeze dar EU STIAM ca asta trebuie sa fac Acum aceleasi prietene imi sun "ei nu toti au nororcul tau, stiam noi ca o sa reusesti, prostii de astea". Nu am spua aceste lucruri ca sa ma caracterizez in mai mult de 5 cuvinte, am vrut doar sa spun etichetarile altora si implicit ale noastre sunt doar o privire superficiala asupra vietii, intamplarilor si de ce nu a curajului de a trai. si cum am mai spus AUDACES FORTUNA JUVAT.
Multumesc Ioana. Succes. Si nu uita, birocratia poate fi invinsa cititind legile extrem de atent, sau mai bine zis modalitatea de aplicare a lor.
Te felicit stimata doamna!!Fii tu insati si traieste-ti viata asa cum consideri si decizi tu!Nu traieste nimeni in locul nostru.Sper sa ai parte de lucruri bune acolo unde esti!O spun,pentru ca si eu ma aflu in aceeasi situatie,...inca nesigura daca pot ramane aici(intr-o tara straina,evident...) sau nu,nu depinde de mine ci de autoritati!Sper sa am bafta!!!Inca o data,FELICITARI!
De multe ori, este vorba de o imagine reala simpla care nu stim sa dam in fata comunitatea virtuala. Ar fi bine sa facem exercitii de modestia si la net asa cum ati facut dv.
Forte frumos articol , care ne indeamna la o analiza a personalitatii fiecaruia dintre noi.
Este foarte greu , daca nu imposibil sa te caracterizezi in doar cinci cuvinte....
Fiecare ar cuprinde poate , in cele cinci cuvinte , calitatile pe care le considera deosebite de ceilalti , sau poate chiar unice.
In urma acestei caracterizari se poate observa de cati prieteni adevarti suntem inconjurati.
De altfel , aceasta ar fi pana la urma , unitatea de masura pentru "cele cinci cuvinte" .
of........buna intrebare, nici macar nu stiu daca am mai multe defecte sau mai multe calitati. Cel mai mare defect al meu - pe care il vad eu - este ca ii inteleg pe cei din jur, ma pun in locul lor. Din cauza asta am mult de suferit mai tarziu. Ii inteleg cand negociaza ceva, cand sunt in contradictie cu ei...................si tot felul de interactiuni cu oamenii. Ar mai fi defectele pe care le vad cei din jur dar nu mi le asum . Dupa o analiza atenta imi dau seama ca in primul rand am f.multe calitati. Dar de ce m-am gandit mai intai la defecte?
Am cativa prieteni si destul de multe cunostinte dar pana acum nu am auzit sau simtit pe nimeni apropiat sa traiasca sub"eticheta" pusa de altii ! Da , poate la un moment dat am auzit si eu cand am fost"etichetata " intr-un fel sau altul ! Poate mi-a placut , poate nu....dar asta nu mi-a afectat viata si felul meu de a exista . Eu sunt EU ! Cine ma place asa cum sunt si ma simte asa cum sunt este bine , cine nu....nu e musai sa stea in preajma mea ! Nu o sa incerc sa ma jostific niciodata altcuiva , mai ales ca in aceleasi imprejurari putem reactiona complet diferit in functie de starea noastra . O afirmatie auzita astazi ma poate enerva dar daca o aud maine ....pot sa rad si sa ma distrez de ea ! Voi nu ati patit la fel ?!
In randul 5 primul cuvant este "justific " , scuzati graba de a tasta !
Bravo ! Splendid articol ! Demult nu am mai citit un asa articol, care te face imediat sa reflecti asupra vietii tale de pana acum !
Imi place cum scrii, Ioana. Mai scrii pe undeva? Gen, un ziar, o revista?
