Reminder Amenzi de pana la 4.500 de lei pentru cei care nu depun la timp situatiile finan... 
Guvernul decide astazi daca noul plafon de scutire de TVA va fi introdus in Codu... 
Trebuie sa ne schimbam permisele de conducere in 2013? Permisele ar putea avea o... 
Legea Big Brother, adoptata de deputati. Operatorii de telefonie si internet sun... 
Contribuabilii pot fi inregistrati fiscal din oficiu. Afla ce procedura se aplic... | Invictus, de William Ernest Menley OUT of the night that covers me, Black as the Pit from pole to pole, I thank whatever gods may be For my unconquerable soul. Beyond this place of wrath and tears Looms but the horror of the shade, And yet the menace of the years Finds, and shall find me, unafraid. In the fell clutch of circumstance I have not winced nor cried aloud, Under the bludgeonings of chance My head is bloody, but unbowed. It matters not how strait the gate, How charged with punishments the scroll, I am the master of my fate: I am the captain of my soul. |
Invictus În noaptea ce mă-mbracă acum, Neagră ca Groapa, loc cumplit Mă-nclin oricărui zeu mi-a dat Un suflet de necucerit În pumnul strâns de-mprejurări Nu m-am chircit, nici n-am țipat, Sub răutatea multor ani Capul mi-e spart, dar nu-i plecat Și peste lacrimi și manie Din groaza umbrei înălțat Sub bâta sorții care-a fost să fie Apar, și-oi fi la fel, neînfricat Și-oricât de-ngustă o fi calea Oricâte piedici m-or lovi din greu Eu sunt stăpânul sorții mele Sunt căpitanul sufletului meu. |
Comentariile urmatoare aduc completari prezentului articol
Alin, :bow:
Ai scris: ''Daca ai o versiune mai buna, lasa un comentariu si publicam cu placere.''
Am si eu o versiune - de fapt doua :) Nu stiu daca sunt mai bune, dar a fost o provocare careia nu i-am rezistat.
Varianta I
Din noaptea ce ma-nghite, eu
Negru ca Haul lung nespus
Zic multumesc, de-ar fi vreun zeu,
Pentru-al meu suflet nesupus
Aici sunt cazne, lacrimi sunt
Afara asteapta umbra-n spaima
La ranjetul timpului crunt
Nu am, nici n-o sa am vreo teama
In pumn strivit de intamplari
Nu am clipit, n-am plans in piept
Calcat de-a? sansei incaltari
Tin capu-nsangerat, dar drept
Oricat ar fi de stramta poarta
Orice pedepse-mi dau in urlet
Eu sunt stapan pe soarta mea
Sunt capitan pe al meu suflet
Varianta II
Din noaptea ce m-acoperi
Neagra ca Haul infinit
Daca sunt zei, le-as multumi
C-am suflet de necucerit
Aici e cazna, lacrimi sunt
Afara asteapta umbre, spaima
Cand timpul imi ranjeste crunt
Tot n-am, nici n-o sa am vreo teama
Strans rau in pumn de circumstante
Nu am clipit, n-am plans in piept
Sansa-mi da bate, nu sperante
Am capu-nsangerat, dar drept
Oricat ar fi de stramta-o poarta
Orice pedepse-mi dau in urlet
Eu sunt stapan pe a mea soarta
Sunt capitan pe al meu suflet
Astept urmatoarea provocare ;)
Autor: Aladin
Alin Popescu, omul surprizelor frumoase.
"Imi cobor capul si recunosc umil ca tocmai am trait un moment extraordinar". Felicitari pentru ideea acestui articol si pentru ecoul sau. 
Multumesc pentru ceea ce mi-a transmis si pentru ceea ce m-a facut sa simt.
Multumesc si pentru faptul ca mi-a amintit cine sunt.
Nici nu stii cat de mult iti multumesc, Alin Popescu! 
Din noaptea care mă acoperii,
Neagră ca Abisul de la pol la pol,
Mulțumesc zeilor oricum ar fi
Pentru sufletul meu biruitor.
Dincolo de locul calvarelor în lacrimi
Se-ntrevăd umbre de Orori
Și totuși, ale anilor asprimi
Mă găsesc neîncetat fără fiori
În crunta-mbrățișare a circumstanței
Nu m-am retras și n-am țipat.
Sub lovitura cu bât-a șansei
Capu-mi e însângerat, dar neînchinat.
Nu contează îngusta poartă,
Că pergamentul de pedepse-i greu,
Sunt stăpânu-mi peste soartă:
Eu sunt căpitanul sufletului meu.
Am dat link spre FB. (inainte de a comenta)
Sufletul este cu noi pretutindeni. Nu multi stiu asta !
Sufletul nostru este un imperiu !
este fara comentarii...
excelent articol.
felicitari si tot respectul !!!
Zorim pe drumul vietii cu mers asa grabit,
De parca niciodata n-ajungem la sfarsit
Si strangem la gunoaie, si ziduri inaltam
De parca niciodata n-ar fi sa le lasam.
Mor langa noi parintii, si prieteni dragi, si soti,
Mormantul nu alege, la fel ii ia pe toti,
Si mor pe neasteptate, se duc si noi privim
De parca niciodata noi n-am fi sa murim.
Din cate toamne frunza ne-a spus ceva cazand,
Si parul alb la tample, si ochii lacramand,
Si mersul greu pe cale ? si suflul mai greoi,
- si totusi parca moartea n-ar fi si pentru noi.
O, daca astazi inca mai esti aici ? si viu,
E semn ca pentru tine, nu-i totusi prea tarziu,
- dar maine, - maine poate sa vina al tau apus,
ce mare lucru este sa vii azi la Iisus?
Alin,
Ai scris: ''Daca ai o versiune mai buna, lasa un comentariu si publicam cu placere.''
Am si eu o versiune - de fapt doua 
Nu stiu daca sunt mai bune, dar a fost o provocare careia nu i-am rezistat.
Varianta I
Din noaptea ce ma-nghite, eu
Negru ca Haul lung nespus
Zic multumesc, de-ar fi vreun zeu,
Pentru-al meu suflet nesupus
Aici sunt cazne, lacrimi sunt
Afara asteapta umbra-n spaima
La ranjetul timpului crunt
Nu am, nici n-o sa am vreo teama
In pumn strivit de intamplari
Nu am clipit, n-am plans in piept
Calcat de-a? sansei incaltari
Tin capu-nsangerat, dar drept
Oricat ar fi de stramta poarta
Orice pedepse-mi dau in urlet
Eu sunt stapan pe soarta mea
Sunt capitan pe al meu suflet
Varianta II
Din noaptea ce m-acoperi
Neagra ca Haul infinit
Daca sunt zei, le-as multumi
C-am suflet de necucerit
Aici e cazna, lacrimi sunt
Afara asteapta umbre, spaima
Cand timpul imi ranjeste crunt
Tot n-am, nici n-o sa am vreo teama
Strans rau in pumn de circumstante
Nu am clipit, n-am plans in piept
Sansa-mi da bate, nu sperante
Am capu-nsangerat, dar drept
Oricat ar fi de stramta-o poarta
Orice pedepse-mi dau in urlet
Eu sunt stapan pe a mea soarta
Sunt capitan pe al meu suflet
Astept urmatoarea provocare 
Interesanta poezia,
dar iata ce ma inspira pe mine mai mult: http://www.youtube.com/watc...
D-lui Alin atat
este extraordinare .....sper sa ne ajute pe toti......sa trecem .... cu fruntea sus si demni peste toate necazurile .. cele mai bune ginduri ptr.toti romanii...
Domnule Popescu,cite suflete ai răscolit postând aceasta poezie ?i cite suflete sensibile ai descoperit, felicitări
!
Superba incurajare!
Multumim pentru postare si pentru traducere.
P.S. Autorul se numeste William Ernest Henley http://ro.wikipedia.org/wik...
si inca o poezie scrisa de mine,
catre un detinut imaginar,in perioda cand eram si eu incarcerata
PASI IN ANI
viata mea?,o viata zbuciumata,o viata trista
am fost tradata,mintita,umilita,haituita
m-au parasit cu totii si aici,ei m-au uitat
fruct interzis am fost,acum sunt mar stricat
in viata m-am luptat,sa-nving,sa fiu biruitoare
pe unde am pasit,n-am fost o simpla trecatoare
pe munti stancosi,eu am urcat si in oceane-am innotat
furtuni si uragane ma loveau,dar nu am abdicat
un lant,o za,sau o zabrea,sa ma poata oare-mpiedica
sa stralucesc pe cerul vietii,mai mult decat o stea?
un infinit de piedici grele,un infinit de greutati
sa-mi fie oare coborarea si sa imi spuna cineva:MAI POTI?
iti scriu povestea vietii mele si-s fericita ca existi
poate ca vrei sa mi-o asculti si poate chiar si iti doresti
de-mi vei cunoaste amintirea si tot trecutul dureros
acum,incepe-o alta viata,un alt prezent si sper frumos
aici,e cartierul oamenilor condamnati
aici,si tu si eu,pentru un timp,suntem legati
aici ,nici ura nu ne-ajuta,nici dusmania,razbunarea
nasul,-un aliat puternic-e RABDAREA
aici ma ai pe mine,aicea,sunt si eu
si chiar de voi pasi dincolo,tot langa tine,eu voi fi mereu
nu poarta ne desparte,nu-i bariera intre noi
deja,avem un singur drum,pe care mergem amandoi.
12.04.2006
aceasta este o poezie scrisa de mine,cu multi ani in urma
HARUL SI MILA
sa poti ierta,pe cel ce raul,ti-l doreste
sa poti iubi,pe cel ce dusmania,ti-o nutreste
sa poti saruta cu dragoste,mana ce trupul,aprig,ti l-a lovit,
sa poti zambi,omului,ce incruntat te priveste si te-a umilit,
sa poti intinde un covor de lauri,acelui ce din viata lui,te-a alungat,
sa poti sa dai si de la tine,acelui ce din averi,misel,el ti-a furat
sa poti sa te pedepsesti,in fata celui ce pedeapsa si suferinta ta,e fericirea lui,
e har si-ntelepciune,e tot ce-nseamna dragoste de oameni si de dumnezeu
sa poti sa-ntinzi o mana,unui copil infometat,sarac si-abandonat
sa-i dai din painea ta,un codru si-n patul tau sa-l culci,ca fiul tau adevarat
sa ingrijesti de-un cersetor si adapost la umbra sufletului tau,el sa-si gaseasca,
o, omule,aceasta-i mila si dragostea,cu care ai dorit,ca domnul,in imparatia lui sa te primeasca
Felicitari si multumiri!
O mica observatie: autorul se numeste William Ernest Henley (23 08.1849-11.07.1903).
Invictus
Fericit cel ce nu are nevoie de o astfel de poezie.
Cand am fost greu incecata de destin si eu am scris ceva care ani mi-a alinat durerea, sufletul si acum imi este secatuit.
Mai cititi odata
În noaptea ce mă-mbracă acum,
Neagră ca Groapa, loc cumplit
Mă-nclin oricărui zeu mi-a dat
Un suflet de necucerit
În pumnul strâns de-mprejurări
Nu m-am chircit, nici n-am țipat,
Sub răutatea multor ani
Capul mi-e spart, dar nu-i plecat
Și peste lacrimi și manie
Din groaza umbrei înălțat
Sub bâta sorții care-a fost să fie
Apar, și-oi fi la fel, neînfricat
Și-oricât de-ngustă o fi calea
Oricâte piedici m-or lovi din greu
Eu sunt stăpânul sorții mele
Sunt căpitanul sufletului meu.
Felicitari, domnule Alin Popescu .Multumesc si eu alaturi de ceilalti pentru acest text, despre care nu stiam, dar care este profund emotionant si, intr-adevar, o lectie despre curaj , despre puterea de a lupta pentru un crez in pofida suferintelor , de a accepta sacrificarea libertatii , cu demnitate , despre speranta si atat de multe lucruri care noua, majoritatii probabil ne-ar lipsi in situatii similare. Chiar daca traducerea ar avea imperfectiuni, sunt insignifiante de vreme ce textul ei poate reda sentimentele autorului si poate emotiona .Imi place la fel de mult si are parca aceeasi solemnitate si noblete si traire ca poezia lui Cosbuc ( Noi vrem pamant) pe care o stiu din copilarie si care imi revine uneori in memorie, tot ca o lectie despre curaj si sacrificiu pentru un drept, pentru un crez: Flamând si gol, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si câine eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legamânt
Sa-ti fim toti câini, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi
Dar vrem pamânt!
Sincere felicitari!
Eu intodeauna am fost fascinat de epilogul acestei poezii. Parca ma facea sa folosesc alta intonatie ...
Sa nu dea Dumnezeu cel Sfant
Sa vrem noi sange, nu pamant!
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
Nici in mormant!
Arta de a invinge cu zambetul pe buze ,toate avatarurile vietii , arta de a te deroba de tot uratul si raul din viata ta pentru a iesi invingator din lupta cu propriul destin.
Suferinta si durerea au nascut aproape mereu opere de arta.
Exemplele sunt multiple.
Felicitari dlui.avocat Alin Popescu !
o poezie de exceptie. si da, se intampla uneori ca anumite cuvinte sa ,,pice la tzanc". asa mi se intampla mie. multumesc pt poezie. Dl Popescu, felicitarile mele pentru traducere.
elidor, nu stii cat de actuale sunt versurile tale pentru mine.
va multumesc amandurora.
O poezie ce sa -ti fie crez, rugaciune, este mai mult decat orice indemn sau consolare ai primi de la altcineva.
Nu stiu daca ati trecut printr-o astfel de experienta, eu da. Am avut norocul sa primesc o felicitare de la o buna verisoara cu aceasta poezie a lui Esenin. Atat de mult m-a intarit cand aveam mai mare nevoie, imi pierdusem increderea in oameni, aveam numai 27 de ani, sufletul imi era ca rapus, dar , seara de seara am citit aceasta poezie si incet, incet m-am reinaltat. O buna prietena de aici chiar si-a luat-o de statut. Poate fiecare are o poezie care sa-l intareasca.Eu o voi recita in scris pe a mea:
Cand te bantuie tristetea,
cand pierzi totul,
cand te doare,
Cand te-apasa greul vietii
sub furtuni,
sub ani,
sub vant
Sa te-arati tacut si simplu,
sa zambesti cu nepasare
Este cea mai mare arta
dintre cate-s pe pamant.
Va doresc la toti sa nu aveti nevoie , dar cred ca fiecare ,pe parcursul vietii,traverseaza perioade grele.
Cautati-va poezia! 
Suferinta face poezie care misca inima cu sentimente foarte puternice.
Interesant este ca aceasta poezie scrisa in 1875 de un poet care a trecut prin boli cumplite l-a motivat pe unul din principalii activi?ti împortriva apartheid-ului si acum atinge si inimile noastre.
Weekend placut!
superba poezie.multumiri pentru articol si pentru traducere.sa speram ca multi vor intelege mesajul transmis de poezie.,mai ales in aceste vremuri
frumos... tocmai m-am intors de la o lansare de carte... "Fara anestezie" de Lucretia Picui... cine are curaj sa rupa lanturile celuilalt "eu" supravietuieste dincolo de propriile neputinte... e un fel de "punct , si de la capat"
Felicitari pentru traducere!
Multumiri si admiratie pentru traducator (si evident si autor)
Exceptionala poezie, exceptionala traducere!
I-am dat un like pe Facebook!
Mi-a placut extraordinar de mult.
Felicitari pentru traducere : e foarte buna! iar daca e prima , ar trebui sa continuati.
mda..si consoarta imi spune ca sunt la "criza" baietilor de la patrus'de ani
cica vrem sa iesim in evidenta , altfel.......
FOARTE FRUMOASA POEZIE . MULTUMESC AVOCATNET.RO !
Nu mai vreau nici trebuiesc servi pe stapanul ce poate mori. (Sf. Teresa de Avila). Sfanta Teresa , viata si opere sale, sunt un fel de invictus spaniol. Azi conmemoran catolici pe alta sfanta frantesa, Teresa al proncului Iisus. O minunata viata stapanita invicta in lucrurile marunti
alvarolipo, esti un invingator
Corina
uneori, pe neasteptate primesti un raspuns la situatii, probleme deosebite. acest articol, aceasta poezie (n-o cunosteam) a venit intr-un astfel de moment. MULTUMESC.
Foarteee frumos!
Schimbă te rog, strofa a doua cu a treia ca să fie în ton cu cel ce recită această minunată înmănunchere de cuvinte rostite cu crez.
