Reminder Ce obligatii fiscale ai de indeplinit pana maine 
Reminder Amenzi de pana la 500 de lei pentru cei care nu isi declara pana maine venituril... 
Reminder Amenzi de pana la 4.500 de lei pentru cei care nu depun la timp situatiile finan... 
Guvernul decide astazi daca noul plafon de scutire de TVA va fi introdus in Codu... 
Trebuie sa ne schimbam permisele de conducere in 2013? Permisele ar putea avea o... O barza si sotul ei se pregateau sa emigreze (asa cum a gresit povestasul, cu farmec) in tarile calde. Aveau trei copii si un drum greu. Cand puiul cel mare a obosit, tatal l-a luat pe spate lui si a zburat mai departe cu el:N-am uitat niciodata povestea lui. Mi s-a parut trista; atunci nu aveam mai mult decat tata si n-aveam mai mult de iubit. Dar astazi, daca l-as tine pe Luca de-o mana, pe tata de partea cealalta si ar fi necesar sa renunt la unul din ei, eu sunt puiul cel mic."
- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate?
- Absolut sigur, tata!
Tatal s-a rasucit brusc si l-a lasat sa cada in gol.
Puiul cel mijlociu a obosit si el in curand, iar tatal barzoi a preluat sarcina lui. Niciunul din pui nu auzise discutia cu fratele lor mare.
- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate?
- Absolut sigur, tata!
Tatal s-a lepadat si de el, lasandu-l sa cada in hau.
L-a preluat in curand pe cel mic.
- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate?
- In niciun caz tata! Voi duce copiii mei!
Si puiul cel mic a ajuns in tarile calde.
“Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei vin prin voi, dar nu de la voi. Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin.Suntem copiii parintilor nostri, iar asta inseamna ca le vom repeta apucaturile, in momentele noastre de stres. Cel mai bine simti cine esti si de unde vii cand esti parinte, la randul tau. Exact obiceiurile pe care le-ai detestat cel mai mult la parintii tai, exact cuvintele care te-au chircit cel mai mull iti vin la indemana cand esti la limita. Daca te poti controla si vrei sa fii un parinte mai bun, trebuie sa le tii pentru tine. Altfel, esti pe punctul sa fabrici un model parental si pentru nepotii tai.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre/Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul/Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.”
e un subiect atat de delicat si sensibil. sunt parinti si....parinti si copii si..copii. faptul ca ne-au nascut nu inseamna ca sunt stapanii absoluti ai vietilor noastre asa cum noi ca parinti nu suntem stapanii copiilor nostri. imi amintesc cu drag de mama mea, D-zeu s-o odihneasca... niciodata nu s-a amestecat in alegerile mele, m-a sustinut totdeauna si mai ales m-a incurajat sa indraznesc, imi spunea mereu.. in viata mai bine sa-ti para rau ca ai facut decat ca nu ai avut curajul sa faci... pana la urma in aceste relatii trebuie sa existe echilibru.... exista uneori o gelozie a parintilor, am constatat-o mai ales la mamele baietilor, un fel de "ura" pentru femeia care le-a "furat" odorul, dar... aici tine de inteligenta, cultura, bun simt...sper din toata inima ca nu ma voi rosti la batranete si nu ma voi agata de fiica mea, dimpotriva o voi incuraja mereu sa-si ia viata in piept, sa indrazneasca, sa traiasca asa cum isi doreste.
Am norocul sa fi crescut intr-o famile in care parintii mei erau ca berzele din poveste, o familie in care am invatat ca nu sacrifici generatiile tinere de dragul celor apuse.
Dar ... am crescut si m-am maritat. Sotul meu provine dintr-o famile in care cei importanti sunt batranii. Mie imi este aproape imposibil sa aceept aceasta mentalitate. Cand mi-am spus punctul de vedere am fost privita de parca aveam ciuma. Soacra mea refuza sa inteleaga faptul ca din momentul casatoriei noastre, famila sotului meu am devenit eu, iar ea i-a ramas doar "ruda de sange" cum bine scrie in articol.
SINGURELE neintelegeri dintre mine si sotul meu sunt pe aceasta tema. In rest totul decurge grozav. Nu avem copii. Nu pot ramane insarcinata decat daca fac tratament hormonal. L-as fi facut daca nu m-as fi lovit exact de problema descrisa in articol. Dar mi-e imposibil sa incerc sa am un copil ca sa-l fac sclavul sentimental al soacrei mele. Iar a lupta sa-i castig "independenta" ar insemna sa creez in casa un climat care, numai propice cresterii unui copil nu este. Am preferat sa renunt la a avea copii.
Sa divortez nici nu ma gandesc. Povestea descrisa in articol este atat de mult raspandita, din ce am costatat eu, incat pot imbatrani si muri pana sa-l intalnesc pe cel crescut asemeni mie. Asa ca nu-mi ramane decat sa astept sa moara soacra mea ca sa-mi pot trai si eu viata.
Tatal meu a murit pe cand eram copil, iar mama, Dumnezeu sa o aiba in paza, e moarta de 20 de ani.
Saraca, numai ea stie cum ne-a crescut singura, vaduva, cum ne-a indrumat in viata. Viata ei a fost munca, copiii, iar concediile erau curatenie mare, zugravit, spalat...
Socrii mei au fost niste oameni de isprava. Am avut multe de invatat de la ei, desi erau oameni simpli.
Soacra mea, disparuta recent, era o sfanta. Nu voia sa ne deranjeze cu nimic, in ultimii ani se gandea numai sa nu se imbolnaveasca, sa nu ne faca noua greutati. Si ne ajuta, dupa puterile ei.
Si-a economisit bani, din pensioara ei, pentru inmormantare.
A plecat, dar e mereu cu noi, si cat de maruntica era, asa gol mare a lasat in urma ei.
Nu toti oamenii sunt la fel, copiii buni pot fi , la randul lor, parinti buni, fara a-si uita parintii.
...e greu sa raspunzi unui astfel de comentariu, deoarece ai renuntat deja, deja te-ai resemnat, deja ai ales sa fii nefericita. Toti vor spune ca este extraordinar de greu sa "traiesti" cu soacra, dar cu adevarat important este sa intelegi ca TU nu "traiesti" cu ea, ci cu fiul sau. Tu deja, pot spune, ai acceptat-o in viata ta, deja este parte din "prezentul" tau. faptul ca alegi sa nu faci copii nu are nici o legatura cu soacra, ci doar cu temerile tale proprii... mai ales ca nici bebe nu vine usor. Este usor sa te resemnezi, sa nu lupti, sa lasi anii sa treaca peste voi. Am un bebelus, care a venit si el greu, si te asigur ca acel pui de om te va face mai obosita, dar mai fericita decat ai fost vreodata. Iar sentimentalismul taticilor este pur si simplu cuceritor. Soacra va fi posesiva, probabil, dar sigur va spune "pas" la schimbat scutece, sau leganat copilul noaptea. Copiii sunt obositori, iar multe soacre nu rezista mai mult de 2 ore cu ei. Nu poti sa nu vrei sa faci copii din cauza soacrei. Este nefiresc. Esti mai puternica decat crezi. Si copiii sunt Muuuult mai rezistenti, mai iubitori si mai independenti decat iti imaginezi. Sper sa iti gasesti fericirea.
Socrii toxici există în multe forme. Există Criticul, cel care de-abia așteaptă să ne spună cu ce greșim; Autoritarul, care încearcă să ne controleze viața; Acaparatorul, care are pretenții permanente asupra timpului nostru și Stăpânii Haosului, ale căror numeroase probleme trebuie să le rezolvăm. Este posibil ca frustrarea produsă de socrii enervanți să ne afecteze relația cu partenerul de viață. Exista triunghi care ne forțează să intrăm într-o luptă cu partenerul pentru loialitate și sprijin. 
Da, incercati sa faceti un copil si veti vedea cum nu veti mai reusi sa scapati de hoasca din casa dvs. Veti constata foarte repede ca cea mai buna mama nu veti fi dvs., ci soacra dvs si ca micutul seamana cu neamul ei, chiar daca este leit dvs. Un copil insa va va face mult mai puternica!!!! Poate cu ajutorul lui veti reusi sa puneti lucrurile in ordinea lor fireasca. Si poate ca si sotul dvs va deveni mai putin dependent de parintele lui, acum cand este si el parinte.
Incercati sa faceti un copil si veti constata ca dragostea tuturor se va revarsa asupra lui, iar impreuna va va fi mai usor sa-l cresteti si sa-l educati! Bunicii iubesc nespus de mult nepotii, tatal isi va iubi fiul si toti va veti revarsa sentimentele de dragoste asupra lui! Trebuie doar sa aveti grija sa nu-l sufocati cu atata dragoste! Exista surse de iubire pentru toti, de la bunici pana la nepoti, fiecare gasindu-si loc in suflet la fiecare! Asa este firesc!
Nu, n-a taiat cordonul ombilical. N-are puterea. Si nici eu n-am puterea sa-l smulg. Am totusi un pic de noroc. Toata povestea asta nu l-a dus la violenta ca pe fratele lui, care si-a distrus familia din acest motiv.
Daca si al meu sot ar fi avut tendinte violente, plecam si nu ma mai uitam inapoi. Dar stiu ca si el doreste cansicia asta la fel de mult ca mine, numai ca in subconstient i-a fost atat de adanc inradacinata supusenia fata de mama incat nu are puterea sa se elibereze.
In ce ma priveste, eu m-am impacat cu soarta, m-am resemnat. O sa rasara si pentru mine soarele intr-o zi ...
Sper ca ultima propozitie a comentariului tau nu a fost si rezolutia ta de anul nou!
Draga mea, este foarte trist comentariul tau. Daca este longeviva soacra ta, ce se va alege de viata ta? De regula, veninul este cel mai eficient formol.. Daca sotul tau a taiat cordonul ombilical cu mama lui si este suficient de hotarat ca sa-i limiteze accesul, poate ca ar trebui sa reconsideri pozitia ta. De el depinde soarta ta de mama, nu de soacra ta. Esti intr-o fundatura, si asta te va frustrat din ce in ce mai mult.
Alt articol copiat...
Citeste aici originalul:
http://smartwoman.hotnews.r...
nu este copiat, este publicat pe blogul ei cu titlul,, capra cu trei iezi"
Dupa mintea mea, articolul original este pe blogul personal al doamnei. Faptul ca l-a publicat ici si colo nu inseamna ca a fost copiat, de cei care l-au gazduit, de la unii la altii.
Nu este un articol copiat. Este un articol scris pentru AvocatNet, aparut pe aceasta platforma in weekend.
Nu poti sa copii cand publici cu intaietate un material.
Platforma smartwoman este o platforma foarte draga mie, unde public din toata inima cand am ceva de spus.
In cazul de fata, este doar o deficienta de comunicare intre mine si smart cu privire la puii nostri mici si mari.
In alta ordine de idei, tin sa multumesc tuturor cititorilor Avocatnet care si-au exprimat un punct de vedere in acest weekend. Tema a fost extrem de sensibila, dar scrisa cu bunacredinta si, mai ales, cu dorinta de a gasi un echilibru in vietile noastre de famile.
Dupa cate vad "originalul" este datat 27 feb, in timp ce acest articol este datat 25 feb.... deci cine dupa cine a copiat???
CINE SUNT EI?
Parintii nu-i alegem!
Din ce Cosmos venim in trupul lor,
Lumini si adieri de vant,
Lastari de flori de camp
Si apa de izvor?
Si cine sunt cei ce ne ocrotesc
Pana ne facem mari,si apoi, la rand,
Noi devenim parinti si, rand pe rand,
Discreti, ei se retrag si, innoptand,
Devin lumina sus si jos pamant
Si iau cu ei, in sufletul lor bland,
Un fir eteric din aceasta lume
Si-l dapana,in sus, la cer,
Si-l rasucesc in jos, la hume,
Si-l tes in scari de vis si de lumina
Din ceruri pana jos, la radacina,
Sa ne-agatam tulpinile de el!
Cine sunt ei? Ramane un mister
Ce se va dezlega atunci cand noi,
Parinti la randu-ne, scaldati in ploi
De griji si de-amintiri, ne innoptam
S-apoi discret plecam!
Mariana Popeanga Cornoiu
Deosebit
Romanii au o mentalitate ancestrala daca ne referim la majoritatea populatiei. Religia (nu credinta) are o putere imensa la noi. Imediat esti judecat pentru orice contravine obiceiurilor lui tzatza Leana, care le stie ea cel mai bine pe toate.
Traim intr-o lume de cutume si prejudecati de la care numai sa indraznesti sa te abati si esti pus la stalpul infamiei de catre restul familiei, vecini, prieteni, colegi etc... Inca destui mame si tati isi bat copiii cu sete, barbatii isi bat nevestele, considera femeia inferioara pentru ca altfel ar trebui sa ajute la treburile casei si in acesta mentalitate de epoca medievala aspectul vesnicei recunostiinte pentru parinti pentru ca au suferit si ti-au dat viata etc etc... este doar un copac in peisajul descris mai sus.
Sunt de acord ca parintii au datorie asupra copiilor pentru ca i-au adus pe lume si ca acestia (copiii) trebuie sa-si plateasca datoria fata de copiii lor in primul rand si nu fata de parinti.
Dar... mereu exista un "dar"... nu inseamna asta ca parintii trebuie abandonati ca un autobuz cand ai ajuns la statia unde ai dorit... ei exista cate zile au pe lume si corect este sa ii ajutam. Pretentia de a ii pune pe ei inaintea copiilor (nepotilor lor) este insa ilogica si depasita. Este ca si cum ai sacrifica viitorul pentru trecut.
Adevarul este ca inuman este sa fi pus in fata situatiei sa alegi pe cine sa sacrifici. Din pacate unii dintre noi in viata trebuie sa facem alegeri dificile... mai ales din cauza saraciei din Romania... unii abandoneaza parintii ca sa caute un viitor pentru ei si pentru copiii lor... sunt oare de condamnat?
Eu zic ca nu... dar sa nu uitam cine poarta cu adevarat vina dramei multor familii din Romania care s-au distrus... vina saraciei populatiei din care nu mai iesim si ne afundam din ce in ce mai adanc... si aici trebuie sa aratam cu degetul vinovatiei catre "generatiile" de conducatori si clica lor de smecheri care au furat constant de 20 de ani si au adus la disperare atatea familii. Ei s-au imbogatit prin tot felul de "privatizari" si afaceri cu statul si cand nu au mai ramas bani s-au imprumutat la FMI ca sa fie datori si copiii copiilor nostri, fara sa intrebe poporul asa prost cum il considera ei, daca vrem sau nu asa ceva...
Deci dramele de zi cu zi pe care le vedem sunt o consecinta a celor doi factori care ne macina esenta poporului geto-dac care avea candva mandria si bogatia lui... factorul de primitivism medieval si factorul saraciei din cauza hotilor si aici nu intra numai hotii de 20 de ani de la revolutie, ca si comunistii au multe crime pe constiinta...
Intradevar am exagerat prin faptul ca am comentat mai mult decat era cazul. Acest articol nu se dorea a fi o incitare la dezabatere politica. Dar mi s-a parut corect atunci cand remarci "boala" sa cauti si cauza acesteia... conflictul dintre generatii se adanceste la noi in tara si pentru ca este alimentat de o educatie gresita a tineretului si din cauza disperarii, a saraciei si lipsei de perspective... dar acestea sunt efectele proastei gestionarii a resurselor acestei tari... si nu cauze disparate si fara legatura... asta am vrut sa subliniez. Nu fac apologia nici unui partid pentru ca nici unul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor si sperantelor maselor largi ale poporului.
@Martonze
Stimate Martonze, de ce sa nu politizam? Spui de "omenie"... pai de unde vine asta? Din educatie... cine a distrus educatia la noi in tara? Cum a ajuns tineretul asa de lipsit de respect pentru cei in varsta? Au ajuns sa ii urasca pe pensionari de parca ei nu vor ajunge vreodata pensionari.
Ai vazut statistica cu gradul de (ne)fericire pe tarile din lume? Romania este printre cele mai nefericite, dpdv al modului cum percepem noi. Ne intrec in top tari cu mult mai sarace. De ce? De ce de fiecare data cand vin in Romania ma izbeste cenusiul peisajului si fetzele crispate de ganduri ale oamenilor? Pai cum sa fie oamenii fericiti cand au pe cap zeci de facturi de platit pentru taxele pe care cine le inventeaza daca nu politicienii? Asta in cazul ca au un loc de munca din care sa le plateasca? De ce sa nu fac legatura dintre saracie si politicieni pentru ca tara asta a avut bogatii, agricultura si industrie care a fost sistematic distrusa prin decizii politice gresite si furturi? De ce sa nu fac legatura la un articol care pune accentul pe dezbinarea familiei din Romania, pe disperarea celor care trebuie sa sacrifice parintii pentru un viitor al copiilor? De ce am ajuns unde am ajuns? Cine e raspunzator pentru educatia precara din scoli si promovarea non-valorilor? Este o vorba veche romaneasca: "pestele de la cap se impute"... Tara asta nu a mai avut conducatori destoinici de multe zeci de ani... fiecare isi vede de interesul propriu si este oportunist... isi vinde constiinta pe o punga de alimente sau cei mai "avuti" pe o bucatica de "ciolan"... Cunosc bine mentalitatea... daca eu am o firma si merge binisor, nu ma intereseaza de cei care sufera... inseamna ca sunt mai prosti ca nu au stiut sa se invarta... si nu doresc nici o schimbare pt ca mie imi merge bine... nu-i asa? (vorbesc la modul general, nu ma refer la persoana dvs. pt ca bineinteles nu am habar daca traiti bine si sunteti multumit de situatie)...
Stimate ursulici,
Hai sa nu politizam!!
Ce parere aveti de acel consilier din satul inzapezit care avea mama in casa acoperita de nameti si n-a miscat un deget sa -si salveze mama??
Indiferent de saracia unui om, trebuie sa ne gandim la OMENIE, uneori un parinte se multumeste cu un "Buna ziua, ce mai faci?", fara alte pretentii...
Cine nu are trecut nu are nici viitor !
http://www.youtube.com/watc...
Dar cu cine se agata de trecut in detrimentul viitorului, cum ramane .....?
-Un gand venit din partea unui tata-
Cand este vorba despre dragostea sau iubirea care trebuie demonstrata copiilor tai sa folosim aceiasi metoda care este folosita de lege in impartirea bunurilor la mostenire. Adica, jumatate mamaei copiilor iar restul impartit egal intre toti cei ramasi.
Daca amandoi parintii considera aceasta metoda ca fiind buna in familia lor cu siguranta ca acea familie va fi unita si copii se vor bucura si vor avea de beneficiat de o dragoste destul de echilibrata si un mediu placut de locuit.
@ilbobass
mamaei=mama (greseala la tiparit)
Daca "regula" amintita de mine nu este in vigoare cu legea, cel putin poti accepta ca sentimentul de dragoste care izvoraste din inima ta trebuie sa aibe prioritate pentru partenerul tau si numai dupa aceea pentru copii, pentru care nu trebuie sa o diferentiezi chiar daca este "puiul cel mic, mijlocii sau cel mare".
N-am inteles ce vrei sa spui, mai ales ca "regula" impatirii mostenirii este total eronata si neconforma cu legea in vigoare.
....putin gelos pe copilul lui.am avut de luptat cu asta.....
Am asa o senzatie ca sunteti tata de baiat.....
Logic! Copii nu ne apartin noua si nu ne sunt datori cu nimic pentru ca noi am hotarat sa-i aducem pe lume si in acel moment ar fi trebuit sa ne asumam si responsabilitatea de a fi parinti pana la capat iar felul cum ei relationeaza cu noi dupa ce isi iau zborul din cuib depinde tot de noi. Ideal ar fi sa nu ii percepem ca pe o povara si sa nu devenim nici noi o povara pentru ei. Pentru asta ar trebui sa intelegem foarte bine viata si rostul ei si sa fim intelepti si cumpatati.
Logic ca ai dreptate! La americani si la toti occidentalii nu mai vezi asteptarile exagerate pe care le au parintii la noi. Trebuie sa-i slugaresti pentru ca te-au crescut si sa te inchini la ei mai ceva ca la Dumnezeu. Unii dintre ei au fost egoisti si ti-au scos toata viata ochii pentu ultima firmitura pe care ti-au dat-o. Am si eu copii si nu au nicio vina ca i-am facut pentru ca am vrut eu, nu ei. Si nu m-am gandit sa le reprosez ca i-am hranit, pentru ca era de datoria mea. Voi nu vedeti ca aici se discuta despre abuzurile dintr-o familie? Sigur ca este usor sa cinstesti un parinte bun, dar ce faci cu unul care te-a facut varza? Hai sa nu mai fim ipocriti si prea buni din spatele anonimatului. La fapte suntem cu totii mai slabi, pentru ca nu uitati ce spune - si nu degeaba, Sfantul Vasile : "Dusmanii omului sunt casnicii lui"
Delicat subiect...La fel ma rog si eu bunului Dumnezeu sa-mi dea putere sa nu fiu povara pentru copii,parintii mei au fost intotdeauna pentru copii mei,nu au acceptat nimic din partea mea in plus,acum dupa multi ani dupa disparitia lor am remuscari ca nu am facut mai mult pentru ei,tot timpul imi spuneau sa am grija de familia mea, sotie si copii.Am facut rau ca i-am ascultat?
Despre ce PROFET vorbesti duduie ?
Identifica-l ca sa te identific si eu pe tine...
Si abia dupa ce ne lamurim cu asta, o sa-mi dau seama care este de fapt mesajul ascuns in acest articol.
La ora actuala se desfasoara o intensa campanie anti-crestina, pe mai multe planuri si directii. Se pot identifica insa cel putin cateva aspecte principale pe care se concentreaza atacurile. De pilda :
1- utilizarea inerentelor cazuri de lepadaturi din andul clerului pentru a ataca religia in ansamblu;
2- coruperea la nivel central a clerului si crearea unei imagini cat mai defaimatoare asupra acestuia, indiferent daca aceasta imagine este sau nu justificata;
3- destructurarea principiilor educatiei crestine, prin incercarea de a se acredita ca aceasta s-ar baza vezi-Doamne pe violenta oarba, inumana;
4- folosirea cazurilor de violenta domestica in mod viclean, pentru ca, prin metoda sofismului, sa fie atacata de fapt problema utilizarii pedepselor prevazute de educatia crestina; cu toate ca IN REALITATE, disciplina in familie si violenta in familie (act ilicit si absurd, nejustificat) NU AU NICIO legatura. A le pune in aceasi oala este deci o practica vicleana, de rea-credinta, menita atragerii ideii de malefic asupra DOCTRINEI FAMILIEI SI EDUCATIEI
CRESTINE.
Si altele. Dar deocamdata, precizeaza mai exact PROFETUL la care te inchini, ca sa stiu si eu CU CINE vorbesc de fapt...
cred ca ai gresit articolul pt ca nu prea are legtura cu cel de fata ...
mai cauta unul pe teme religioase ... ai fi mai potrivit
Tonul si atitudinea dvs va recomanda mai inainte sa ne dati lectii despre campaniile dvs imaginare. Nu ne-ati deschid ochii in niciun fel si in afara de niste idei fixe, care nici macar nu mai sunt de mult originale, Nu at venit cu nicop contributie la tema dezbatuta. Dar, ca intotdeauna, avem parte si de "opozitie". "Mesaje ascunse,", "duduie", abosolut jalnic. Traiti intr-o lume de pericole imaginare.
Ca de obicei, se ridica un stersat care vede conspiratii peste tot. Da, biserica are probleme mari si dupa pararea ta, ar trebui sa nu vorbim de rau niciun preot chiar daca sunt niste hoti si smenari pentru ca sigur punem la cale o campanie anticrestina. Vezi ca pana la sfarsitul lumii, vine propriul tau sfarsit si asta nu este o campanie anti viata sau ce-ti mai tuna tie mintea aia paranoica. Dixit.
Parerea me este ca nu s-a facut referire la profet in intelesul religios,ci trebuie luat ca un intelept ale carui sfaturi,moduri de a gandi aduc o lumina aparte in peceptia aspectelor existentiale ale vietii noastre.
; Dogma crestina te invata sa-ti ajuti aproapele la nevoie ,,indiferent daca iti este fiu, tata, mama etc... Nici decum sa-l arunci in "HAU".Total dezgustatoare povestea... Intradevar viata trebuie orientata spre viitor dar trebuie sa mai avem inca doi 'ochi'in spate sa vedem deunde ne tragem. Nu venim din 'viitor" sa privim numai in fata...
O mare perioada de timp am crezut ca doar familia mea trece prin asa ceva,reprosuri din partea parintilor-a socrilor mai exact.-.Deja suntem casatoriti de 14 ani,si inca nu s-au obisnuit ca noi formam o familie. si ca facem tot ce putem pentru copiii nostri(ceea ce ei nu prea au facut).Sa zicem ca eu sunt nora cea rea si sunt subiectiva,dar nici pe fata lor pe care socrul meu a spus ca a iubit-o mai mult decat pe sotul meu-ce fel de parinte ar spune asa ceva?-,nu o iarta cu nimic.Acum un an,mama mea a avut o fractura de sold care a necesitat 3-4 luni de stat in pat,si normal ca eu si fratiii mei am stat pe rand cu ea ,asa cum am putut fiecare.Ma credeti ca mi s-a reprosat din partea socrilor ca de ce ma duc sa-mi ajut parintii?Probabil ca multi o sa zica ,ca nu poate fi adevarat,dar este.Imi doresc ca si atunci cand ajung in curtea lor sa ni se zica o vorba buna;BINE A-TI VENIT !...etc. dar nu:a-ti intarzaiat o ora,nu prea va place sa veniti pe la noi,etc.Eu consider asa,ca parinte, daca stii sa spui o vorba buna,spune-o, daca nu cel mai bine e sa taci.In momentele de furie ii spuneam sotului ca o saptamana nu o sa ma uit la ei daca le va fi greu,dar bineinteles ca nu pot face asta,pentru ca eu am crescut intr-un altfel de mediu.Si mai cred un lucru,parintii ofensati care s-au regasit in articol sunt cei care si-au tinut copiii langa ei pana au indraznit sa se casatoreasca,si deodata a disparut o sursa de bani,o sluga,etc....Eu am plecat de acasa la 12 ani-parintii mei fiind tarani-si am venit la oras la scoala.Si asa au plecat toti fratii mei,la 12-14 ani.Mama mea ne spunea sa invatam,ca sa nu stam o viata intraga cu sapa in spate,asa cum a trait ea.
Profetul de Khalil Gibran este o culegere de invataturi scrise in versuri, grupate pe mai multe teme, printre care si capitolul despre copii,din care citeaza acele intelepte versuri doamna Otilia Sava. De fapt,
este "o reușită culegere de principii practice ale artei de a trăi, o carte care vă oferă răspunsuri simple la întrebări complicate".
Un articol cam ..dezlanat si cam incarcat de o furie retinuta. In afara povestii cu gastele alea (care, pana la urma, tot niste gaste raman), n-am gasit nici coerenta, nici sensibilitate. Am observat aplauzele comentatorilor. Seamana cu laudele supusilor in fata Imparatului cu haine invizibile... Cam asa stau lucrurile in viata, iar o lectie de sociologie o poate da foarte bine intelesul povestii "Hainele Imparatului".
Deci ....ce-a vrut sa spuna autorul ?!
Foarte frumos!!!
Dragilor, sa nu uitam niciodata ,-Porunca a V-a: ?Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta??, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant !
da, sa-i respecti, dar cand nu poti sa ai propria ta viata de familie pentru ca socrii suna la ora 5 sau 23 si iti cheama sotul la o "urgenta" care nu e nicicum urgenta?!? Ce faci? 
Da, CINSTESTE-I, nu trebuie sa-iubesti, sa-i cari in spinare.
trebuie doar sa nu-i vorbesti de rau, asculta-i dar pana la urma vei actiona in felul tau, etc, iar cand nu vor mai fi din cand in cand, dupa putinta viziteaza-le mormantulIn rest fiecare o viata are si trebuie sa o traiasca exemplar
Excelent articol! Felicitari!
Frumos articol!Felicitari Dna Sava! Pentru cei care au inteles ca nu trebuie sa isi respecte si sa isi ajute parintii la batranete ii sfatuiesc sa mai citeasca odata articolul cu mintea limpede, in nici un caz nu este vorba despre asta .
Haideti sa fim puiul cel mic dar sa nu aruncam in gol nici pe cei care ne au crescut
Probabil sunt demodata, am conceptii invechite, de fapt sunt si eu cam veche 
Parintii ne-au oferit tot ce au putut mai bun in conditiile date, si mie, si fratelui meu, si copiilor mei, fara sa ne ceara ajutorul cand au ajuns la ananghie... Dar a urmat spitalul, saptamani intregi la capataiul mamei, ziua-serviciu, noaptea spitalul, copiii dati in grija soacrei si sotului...
NU, nu sunt de acord cu abandonarea parintilor, saracii parinti devin si ei un fel de copii si au nevoie de ocrotire, de o vorba buna, sa stie ca nu sunt uitati...
Copiii, daca Dumnezeu ni i-a dat, avem datoria sa-i crestem, sa-i educam, sa le oferim tot ce putem mai bun, in limita posibilitatilor noastre. Asta nu inseamna sa ne uitam parintii, care au facut acelasi lucru, in urma cu 25-30 de ani, asa cum au stiut ei.
In viata asta, exista o lege a compensatiei: cum dai, asa vei primi
Apreciez sinceritatea si curajul Otiliei. Daca spui ceva din toata inima si din convingere nu mai conteaza daca gresesti un pic. Din marea noastra familie lipsesc, fara voia lor, ingerii nenascuti , carora marea noastra familie nu le-a dat nici cea mai mica sansa. Ar fi trebuit sa fie cu noi si aceasta povara o ducem cu totii tocmai pentru ca suntem o mare familie de la inceputuri, acum si pana la sfarsit, asa cum frumos spune Otilia.
Ar fi atit de multe de spus la acest subiect.Important este ca fiecare sa invete din copilaria lui si sa aplice copiilor ce a fost bun si sa uite ce a fost rau.Dumnezeu spune sa ne iubim aproapele ,deci si pe copiii nostri si pe parintii nostri,chiar daca de multe ori gresesc pt ca, sa nu uitam,si noi gresim.
Si eu abia astept sambata sa vad ce ne propuneti pt "adanca cugetare".
Numai bine in tot ceea ce faceti.
F tare! Bravo, felicitari!Pt tine iti doresc sa ramai puiul cel mic, adica cel rau, marsav, care nu face decat sa ii murdareasca si pe ceilalti cu miicimea sufletului lui! Pe vremuri eram invatati sa fim copii prntru parintii nostri, sot pt sotie, , tata pt copil prieten pt prieteni, soar pt sora si pt frate.Acum nu inveti decat la egoism, si la alterarea celor mai normale sentimente> Am vazut pui cei mici (mame) care isi ingrijesc copii, evident pui mici din fasa, de cand se joaca in parc, in timp ce mamele lor mananca seminte si barfesc, si apoi mai si tipa pt ca sunt deranjate de obligatiile si responsabilitatile unei familii.De fapt e o mare MIZERIE ce ai scris,si asta din cauza ca probabil esti doar frustata si n-ai de unde sa dai ceea ce nu ai, goliciune, lene , comoditate,. egoism.Sa traiesti 100 de ani asa cum ii inveti pe altii, sa simti goliciunea si ceea ce propavaduiesti pe pielea ta.
Aceasta povestioara trateaza un aspect care ar trebui sa calauzeasca parintii cat si copii in sensul ca fiul (puiul) cel mic a ramas sa se odihneasca (alaturi de parinte) pana in tarile calde iar cel mare respectiv mijlociu au fost calauziti doar o parte a drumului pentru asi urma apoi propria viata , fiind lasati de pe umerii parintilor . Natura ne ofera modele de a ne faurii viata de familie, numai ca nu vedem cei bun de urmat .tinerii i-au cei rau din viata unor semeni ai nostri . Va aduc in atentie si viata unei familii de albine in care regina (MATCA) batrana pleaca din stup impreuna cu o parte din albine si lasa matca tanara in stupul care are deja tot cei trebuie.
Ma intreb (a nu stiu cata oara) cum poate sa scrie cineva care nu stie sa citeasca.
Eu nu am inteles nimic din mesajul dvs, decat ca sunteti nemultumit. Faza cu puiul mic din parc, care nu este ajutat de barza care mananca semine acasa, se incadreaza perfect in ideea articolului, pe care altfle il respingeti. Sa-l mai cititi odata, poate il veti intelege pe dos si vom vorbi aceeasi limba. Articolul se refera in principal la parintii abuzivi, care pot da nastere mai departe unor copii abuzivi cu copiii lor, pentru ca repetam inconstient un model parental. Daca ati avut un model parental bun, va felicit; inseamana ca articolul nu este scris pentru dvs. Nu de alta, dar ne faceti sa parem pe toti care l-am apreciat putin cam fraieri.
Super articol intradevar este un subiect f.foarte delicat o lectie pt. toti parintii si copii nostri vor deveni la randul lor parinti
De aceea este imperios necesar asa cum se spune si trebuie CEI 7 ANI DE ACASA
inainte,respectul si responsabilitayea pt parinti erau sfinte,acum nu mai exista...articolul mi se pare neconstructiv
Oricum privesti aspectul, religios, semantic ori juridic, familia inseamna partenerul de viata si urmasii proveniti din acest cuplu. Articolul nu are nimic de a face cu respectul sau lipsa de respect fata de parinti ci de fapt doar cu RESPECTUL CU CARE PARINTII SUNT LA RANDUL LOR DATORI SA IL ACORDE COPIILOR. Imi cer scuze pentru tonul din ultima parte, dar in afara de faptul ca trebuie bineinteles sa ne preocupe soarta parintilor nostri batrani si eventual bolnavi, in primul rand suntem datori sa avem grija de ceea ce ei ne-au lasat si avem obligatia sa dam mai departe - cunostintele si bagajul genetic pe care il ducem vremelnic cu noi. Acesta e motivul pentru care de fapt noi, parintii, oricat de mult ne-ar durea la un moment dat, trebuie sa ne dam deoparte si sa ii lasam pe ei sa isi duca traiul in ceea ce inseamna familie, in toate conotatiile, repet: religios, fiind primul element de referinta, semantic - pentru ca mai apoi a fost vorbirea scrisa, cat si juridic- fiind o preluare de fapt a celor doua elemente anterioare.
DACA S-AR APLICA IN PRACTICA(MAI ALES DE GENERATIILE MAI IN VIRSTA) NU AR MAI EXISTA ATITEA DIVORTURI..........SI DE OAMENI LA 40 ANI CARE STAU INCA CU PARINTII........E FRUMOS SA-TI IUBESTI SI SA-TI RESPECTI PARINTII DAR NU E NORMAL SA FACI TOATA VIATA CE ITI DICTEAZA EI....
...si vorba multa saracia omului.....
teoria ca teorie , dar practica ne omoara....
Foarte frumos articolul.Constructiv in educatia parintilor. Felicitari .
Felicitari!
mda, tema tratata este ... buna, asa este, omul are in fata o viata intreaga sa-si puna ordine in ...viata, sa-si pregateasca "culcusul" pentru acea parte a vietii in care, vremea si vremurile devin "grele" dupa un drum ostenitor si lung, niciodata insa nu trebuie sa-ti traiesti viata cu ideea ca, trebuie neaparat sa devii o povara pentru cineva, sau ca, lasa, doar nu o sa ma lase in "drum", doar neprevazutul, intamplarea nefericita ar trebui sa aduca pe cineva dependent de altcineva si nu obisnuinta, obisnuinta se poate naste doar in mintea unui om delasator, inconstient, distrugator al propriei vieti dar, fara dreptui de a distruge si viata altora, aveti dreptate, un om care isi traieste viata "cu picioarele pe pamant" si-o va sfarsi la fel, desi, se spune ca, "un parinte, este si ramane parinte si la 100 de ani iar un copil, ramane tot copil si la 80 de ani daca ii traiesc parintii".
Dupa ce devii parinte si toata dragostea si atentia se indreapta catre copii tai iti dai seama prin ce drame trec parinti nostri si realizezi ca n-ai cum sa te imparti ,ca esti captiv pentru ca instinctul matern este puternic...
Cand te hotarasti sa iti iei zborul pe cont propriu, nu faci altceva decat sa iei lumea in piept. Din acest motiv trecutul nu este decat o rampa de lansare catre prezent si o linie (eventual) directoare prin viitor. In aceasta situatie, aceasta linie directoare care suntem (fiind la urma urmei si noi un "trecut") nu trebuie decat eventual sa sprijinim zborul viitorului, si in nici un caz sa fim noi zborul viitorului. Din nefericire multi dintre noi nu renuntam la sprijin, nu avem curajul sa zburam cu adevarat, motivand faptul ca nu putem lasa parintii............ Si tot din pacate sunt parinti care ne reproseaza ca vrem sa zburam, cerand ca viitorul nostru sa ramana de fapt doar trecut. Ar trebui cu totii sa invatam barza ca noi nu putem fi decat puiul cel mic...................
minunat, ,
trebuie sa reflectam mai mult cand actionam in relatiile cu copii si parintii nostrii
frumoase ganduri, iar citatul de la mijlocul textului e cutremurator prin adevarul pe care-l contine, pacat ca nu reusesc sa ma ridic la inaltimea frumusetii sale...nu pentru ca n-as vrea ...ci pentru ca atunci cand ai, cand posezi ceva valoarea ACELUI CEVA NU ESTE PERCEPUTA IN PLENITUDINEA EI CI TINDE SA SE MICSOREZE, SA SCADA IN OCHII TAI proportional cu durata detinerii. Uneori nu vad padurea din cauza copacilor.
Frumos si emotionant. Povestea asta insa ma duce cu gandul la familia mea. Imi iubesc copii si consider ca acesata dragoste trebuie extinsa si catre sotii lor. Este normal ca atunci cand iti iubesti copilul sa-l iubesti si pe cel/cea pe care si l-a ales ca sot/sotie. Traisec insa marea drama ca sotia mea nu-si poate uita rolul de soacra si gaseste permament motive de disputa cu nora noastra. Probabil ca si nora are defectele ei, dar o intreb de multe ori pe sotia meaare noi nu am avut aceleasi defecte?Si de aici acele discutii interminabile si reprosurile de genul: eu sunt bolnava si voi nu vedeti sau "cate am facut eu pentru voi" si multe altele. Este greu sa traim ca oamenii atata vreme cat nu suntem oameni.
Frumos articol.Multumesc bunului Dumnezeu ca am niste parinti de nota 10-chiar daca au 82,respectiv 72 ani-,la care intotdeauna gasesc o vorba buna.Uneori nici nu le mai povestesc toate relele prin care trecem in ultimul timp(avand o mica afacere care nu prea mai merge),ca sa nu-i mai amarasc si pe ei.Mama mea are o vorba:"Mare-I Dumnezeu!"Nu acelasi lucru il pot spune despre socri,pe care parca i-ati luat ca exemplu la faza cu telefonul.Ca-i sunam prea rar,ca puteau sa moara de 10 ori si noi nu stiam,ca am uitat de ei,ca de ce investim in cei doi copii ai nostri (antrnamente de tenis,haine,carti,reviste ,etc.),ca sunt bani dusi pe apa sambetei,si multe alte lucruri pe care sotul meu nici nu mai vrea sa mi le spuna. Sa mai zic ca daca ne-a dat vreodata 10 lei au avut grija sa-i ceara inapoi....Si multe altele.Si da,in fiecare zi spun baietilor mei ca-i iubesc,si ca sunt cei mai frumosi,pentru ca pentru mine zambetul lor conteaza mai mult decat nemultumirile unora.FELICITARI PENTRU ARTICOL!!!!
Felicitari d-nei Otilia Sava !
Stimata Doamna de abia astept sfarsitul de saptamina pt. articolele, subiectele ,interesante pe care le dezbateti cu mult simt de raspundere si profesionalism !
Sigur este o problema delicata,atunci cand totul este pe dos, raul este la rang de bine si binele este rau, cum poti sa te faci credibil in ochii copilului tau. Cum poti sa incurajezi un copil, cand in jurul lui totul este altfel decat ii povestesti tu ca parinte .
Subiect delicat, frumos scris!
Ce pot sa spun? Ii iubesc pe cei ca tine, macar de-ar fi mai multi.
Excelent!
Un subiect extrem de delicat...
Suntem datori parintilor nostri dar si mai datori copiilor nostri. Nu avem dreptul sa le zdruncinam temelia pe care-si construiesc viitorul abia intrezarit si mai fragil decat a fost al nostru pe cand eram de-aceasi varsta, privandu-i de sustinerea, rabdarea si solidaritatea noastra. In acelasi timp, nu putem lasa ca parintele nostru sa fie lipsit de sprijin in toamna vietii lui... Trebuie gasit un echilibru 
Trecerea prin viata este ca traversarea unui fluviu, deseori involburat, alteori linistit si trebuie sa alegem cu grija de cine ne "agatam" pentru a nu-i perturba echilibrul.
Mi-a placut.Problema este ca trebuie schimbate mentalitatile.
Ca la sarea din bucate .
