Articol scris de Aida Chivu, managing partner R-HR Romania.

Sa luam ca exemplu o tanara femeie de 30 de ani, manager intr-o companie. Pana la acest moment eforturile ei au fost strict directionate catre job si nu si-a dorit altceva decat evolutie in cariera. A pornit de jos, a stat pana noaptea tarziu la birou, astfel incat daca avea o zi in care pleca si afara era lumina, sentimentul de vinovatie nu inceta sa apara. A aratat ca poate, ca e in stare sa mute muntii, ca nimic nu e atat de mult incat sa nu fie dovedit de ea, astfel incat, promovarea venit de cele mai multe ori de la sine. Cand alti colegi vorbeau de iesiri in weekend, de vacante all inclusive si o seara de billiard, ea era bucuroasa ca ramane linistita la birou si fara atata vanzoleala isi va mai rezolva din taskuri-le restante.

Numai ca a venit un moment si in viata ei cand ideea de a deveni mama s-a concretizat si urmeaza sa se intample. Cei din jur o felicita si se bucura pentru ea, dar nu omit sa o intrebe si “pana cand mai vii?”, urmat repede de “cat stai acasa?” Astfel incat femeia noastra se vede nevoita sa inceapa sa-si faca planuri si se simte datoare sa ii asigure pe cei din jur ca va veni pana cand nu va mai putea. Despre intoarcere ii e si teama sa vorbeasca. Ea ar sta 2 ani acasa, ar lua o pauza si isi doreste sa se bucure de copilul ei, dar nu e sigura ca va gasi intelegere pentru asta. Timpul trece, ea vine pana in ultima luna, cauta sa lase totul la linie, este disponibila tot timpul, nu cracneste nici cand nu se mai poate ridica din prima de pe un scaun, doar-doar va gasi intelegere si va avea un loc de munca la care sa se intoarca.

Zambeste atunci cand o aude pe colega ei de la HR care ii spune ca legal are dreptul la 6 ore de munca pe zi. Ea stie bine ca rapoartele trebuie predate la timp si nu se admit scuze de genul: “am avut greturi”. Momentul inevitabil a sosit. Incarcata cu flori si cadouri se retrage sub regretele celor din jur, care o asigura ca le va fi greu fara ea.

Daca la inceput era inca activa si colegii o cautau pentru diverse, usor-usor nimeni nu a mai deranjat-o. Asa trece timpul si printre scutece si biberoane sterilizate isi da seama ca in curand va trebui sa se intoarca la serviciu. Suna sa le dea vestea cea mare si constata cu tristete ca nu mai aude acelasi entuziasm in vocile celor de acolo. I se spune sa astepte, ca lucrurile nu mai sunt asa cum le stia ea, ca na!, acum nu mai e la curent cu “lucrurile importante si e de inteles”, dar ca se va rezolva “problema” cu siguranta. Si uite asa, femeia noastra manager, din persoana importanta si cu o cariera de succes se trezeste ca a devenit o “problema” ce urmeaza a fi “rezolvata”. Ce s-a intamplat de fapt? Ea doar a plecat sa aduca pe lume un copil. De ce trebuie sa se simta prost pentru asta?

Cate femei s-au trezit intr-o astfel de situatie? Mult mai multe decat ne-am putut imagina. Ce este de facut? De ce se intampla astfel de lucruri si cum pot fi evitate?

Poate ca ar trebui sa privim problema din 2 unghiuri: al companiei angajatoare si al angajatei.

In primul caz, compania s-a trezit la un moment dat ca unul dintre oamenii de baza va iesi din calcul si nu se va mai putea baza pe el o perioada de timp. In acest caz se impun niste schimbari, astfel incat sarcinile sa fie duse la indeplinire, iar treaba sa nu stea pe loc. Intr-un fel sau altul acel om este inlocuit, chiar daca nimeni nu recunoaste asta. Pe firma o intereseaza sa mearga mai departe, ea are niste rezultate de obtinut. Nu poate si nu concepe sa stea pe loc. O perioada face “artificii” si incarca pe altii cu sarcinile colegei plecate, dar nu o poate face pe o perioada lunga de timp. Atunci apare altcineva in schema, care oficial nu ia job-ul nimanui, dar in realitate preia sarcinile mamei noastre. La momentul la care angajata hotaraste sa se intoarca la serviciu, compania s-ar putea sa constate ca se descurca foarte bine si asa. Costurile s-au mai redus, sarcinile se indeplinesc, totul functioneaza. Mai mult, cei (sau cel) care acum muncesc in locul ei se intreaba: “Si cu noi/mine cum ramane? V-am facut treaba si acum ne/ma dati la o parte?”

Pe de alta parte, angajata noastra are si ea de-a face cu cele mai proaste momente ale vietii ei. Job-ul pe care odinioara l-a ocupat nu prea mai exista. Echipa s-a mai schimbat, oamenii au alte sarcini, iar ea e privita de parca prezinta deficiente si este iesita din uz. Prejudecatile incep sa apara: nimeni nu pare dispus sa ii dea timp sa se acomodeze, iar colectivul o priveste de parca ea s-ar intoarce dintr-o vacanta prelungita in Hawai si i se vede bronzul.

Intr-o forma sau alta, fie i se sugereaza ca trebuie sa-si caute alt loc de munca, fie i se da ceva sub nivelul ei ca sarcini si responsabilitati.
Dupa cele prezentate mai sus, ai zice ca fiecare parte are dreptatea ei, chiar daca sufleteste esti mai aproape de angajata noastra. Ce ar trebui sa faca o companie, asta e un subiect ce il vom dezbate ulterior, acum as vrea sa insist pe cativa pasi pe care ar trebui sa le urmeze fiecare femeie aflata in situatia de a se intoarce la job dupa concediul de crestere a copilului.

PASI DE URMAT

1. In primul rand, cu cel putin o luna - doua inaintea revenirii, fa un drum la compania angajatoare si ai o discutie foarte serioasa, legata de revenirea ta, cu cei de acolo. Cu superiorul tau si nu numai. Uneori chiar si colegii iti pot furniza informatii pretioase si utile despre ce s-a intamplat in ultimii ani si care e starea companiei.

2. Cere o situatie reala a postului tau, fa tot posibilul sa ti se spuna cine iti indeplineste sarcinile pe care le aveai, daca a fost adusa o persoana “temporar” in locul tau sau postul e oarecum “dizolvat”, adica sarcinile au fost distribuite mai multor colegi. Scopul tau este sa afli cat de necesara mai este acea pozitie in firma, sau daca lucrurile pot functiona bine mersi si asa.

3. Cere noua organigrama a companiei, urmareste evolutiile, promovarile fostilor colegi sau sefi.

4. Informeaza-te cu privire la toate pozitiile noi, deschise, la momentul respectiv. Vezi ce s-ar putea potrivi experientei tale.

5. Cel mai important este sa analizezi absolut toate informatiile primite si sa nu te grabesti atunci cand faci asta.

6. Mergi acasa si analizeaza totul cat poti de obiectiv. Incearca sa-ti raspunzi corect la intrebari de genul: Ma voi descurca cu un nou job? Sunt pregatita pentru o schimbare in cariera sau prefer sa ma intorc sa fac ce stiu eu mai bine?

7. Legal ai toate drepturile sa te intorci la serviciu. Nu te lasa intimidata si incheie o intelegere cu angajatorul tau. Chiar daca asta inseamna si un compromis pe termen scurt.

8. Ia-ti masuri de siguranta chiar si pentru a-ti cauta alt loc de munca.

9. Orice ar fi, nu te victimiza! Zambeste si fii sigura pe tine! :)

Cotidianul AvocatNet.ro si R-HR Romania vor organiza, pe 30 martie, un workshop despre orientarea femeilor in cariera, in cadrul celui de-al doilea eveniment din seria "Women and Children First MMXI - Get the best value from your lives", dedicat femeilor active, femeilor insarcinate, mamelor si copiilor.

Mai multe informatii despre eveniment puteti regasi aici.