Discursul lui Hans Rosling, sustinut la TED2006, spune intr-un mod magistral povestea unor cifre pe care, intr-un alt context, le ignoram sau le consideram prea complicate pentru a ne interesa.

Cu zece ani in urma, am preluat sarcina de a preda dezvoltarea globala studentilor suedezi. Aceasta a fost dupa ce am petrecut cam 20 de ani impreuna cu institutii africane studiind foametea in Africa, deci era cumva de asteptat sa stiu un pic despre lume. Si am inceput la universitatea noastra de medicina, Institutul Karolinska, un curs numit Sanatatea Globala. Insa, cand primesti o asemenea oportunitate, devii un pic nervos. Ma gandeam ca acesti studenti venind la noi chiar au cele mai mari note care pot fi obtinute in sistemul de colegii din Suedia -- deci poate ei stiu totul despre ce vreau eu sa-i invat. Asa ca am facut o testare prealabila cand au venit. Si una din intrebari, din care am invatat foarte multe, a fost aceasta: "Care tara are cea mai mare mortalitate infantila in fiecare din aceste cinci perechi?"

Si i-am pus impreuna astfel incat in fiecare pereche de tari, una avea mortalitatea infantila dubla fata de cealalta. Si aceasta inseamna ca diferenta era mai mare decat incertitudinea datelor. Nu va voi pune la test aici, dar e Turcia, care este mai mare aici, Polonia, Rusia, Pakistan si Africa de Sud. Si acestea au fost rezultatele studentilor suedezi. Am facut in asa fel incat am obtinut intervalul de incredere, care este destul de ingust, si am fost fericit, desigur: 1.8 raspunsuri corecte din 5 posibile. Aceasta inseamna ca era loc pentru un profesor de sanatate globala si pentru cursul meu.

Dar intr-o seara tarzie, cand compilam raportul, am realizat intr-adevar descoperirea mea. Am aratat ca studentii de varf din Suedia stiu, din punct de vedere statistic, semnificativ mai putin despre lume decat cimpanzeii. Fiindca cimpanzeii ar fi obtinut jumatate din punctaj daca le-as fi dat doua banane cu Sri Lanka si Turcia. Ei ar fi avut dreptate in jumatate din cazuri.Dar studentii inca nu au ajuns acolo. Problema pentru mine nu era ignoranta: erau ideile preconcepute.

Am facut, de asemenea, un studiu mai putin etic al profesorilor din Institutul Karolinska (Rasete) - cei care decerneaza premiul Nobel pentru medicina, si erau la egalitate cu cimpanzeii. Aici am realizat ca era, intr-adevar, o problema de comunicare, fiindca datele despre ce se intimpla in lume si sanatatea copiilor din fiecare tara sunt foarte bine cunoscute.

Am facut acest program care o afiseaza astfel: fiecare balon aici este o tara. Aceasta tara aici este China. Aceasta este India. Dimensiunea balonului este populatia si pe aceasta axa aici am pus rata de fertilitate.

Fiindca raspunsul studentilor mei la intrebarea mea, cand au privit asupra lumii: "Ce credeti despre lume?" Ei bine,intai am descoperit ca manualul lor era in principal Tintin (benzi desenate). Iar ei au spus "Lumea este impartita in 'noi' si 'ei'. Iar noi inseamna Vestul, iar 'ei' inseamna Lumea a treia". "Si ce intelegeti prin Vest?" am spus eu. "Pai, aici e viata lunga si familie mica, iar Lumea a treia este viata scurta si familie mare."

Asta pot afisa aici. Am pus rata fertilitatii aici: numarul de copii la fiecare femeie, unul, doi, trei, patru pana la opt copii la fiecare femeie. Avem date foarte bune incepand din 1962 -- cam 1960 -- despre marimea familiilor in toate tarile. Marginea de eroare e ingusta. Aici am pus speranta de viata la nastere, de la 30 de ani in unele tari, pana la 70 de ani. In 1962, era deja un grup de tari aici. Erau tarile industrializate si ele aveau familii mici si vieti lungi. Si acestea erau tarile in curs de dezvoltare: ele aveau familii mari si aveau vieti relativ scurte. Acum sa vedem ce s-a intamplat incepand din 1962? Dorim sa vedem schimbarea. Au studentii dreptate? Mai sunt inca doua tipuri de tari? Sau si aceste tari in curs de dezvoltare au familii mai mici si traiesc aici? Sau au vieti mai lungi si traiesc aici sus?

Sa vedem. Am oprit lumea atunci. Aceasta este toata statistica de la Natiunile Unite care a fost disponibila . Pornim acum. Puteti vedea acolo? Este China acolo, miscandu-se pentru o sanatate mai buna acolo,imbunatatindu-se acolo. Toate tarile verzi din America Latina se misca spre familii mai mici. Cele galbene de aici sunt tarile arabe, si ele au o viata mai lunga, dar nu si familii mai mari. Tarile africane sunt cele verzi jos aici. Ele inca raman aici. Aceasta este India. Indonezia se misca destul de repede. Si in anii 80 aici avem inca Bangladesh printre tarile africane aici. Dar acum, Bangladesh -- este un miracol care se intimpla in anii 80: preotii lor incep sa promoveze planificarea familiei. Ei se misca sus in acel colt. Si in anii 90 avem epidemia teribila de SIDA care reduce speranta de viata a tarilor africane si tot restul tarilor se misca susin colt, unde avem vieti lungi si familie mica, si avem o lume complet noua. 

Permiteti-mi sa fac o comparatie directa intre Statele Unite ale Americii si Vietnam.

1964: America avea familii mici si viata lunga; Vietnam avea familii mari si vieti scurte. Si asta s-a intamplat: datele din timpul razboiului arata ca, chiar si cu toti mortii, a fost o imbunatatire in speranta de viata.

Pana la sfarsitul anului, planificarea familiei a pornit in Vietnam si au pornit spre familii mai mici. Si Statele Unite acolo sus obtin vieti mai lungi, pastrand marimea familiei.

Si in anii 80 acum, ei renunta la planificarea comunista si merg spre economia de piata, si se misca chiar mai repede decat viata sociala. Si azi avem in Vietnam aceeasi speranta de viata si aceeasi marime a familiei in 2003, precum in Statele Unite, 1974, la sfarsitul razboiului.

Cred ca noi toti - daca nu ne uitam la date - subestimam schimbarea majora din Asia, care a fost schimbare sociala inainte sa fi vazut schimbarea economica.

 

Discursul integral poate fi urmarit mai jos, cu subtitrare in limba romana