Conceptul de preturi de transfer este opozabil tranzactiilor (prestarii de servicii, transferului de bunuri, active necorporale, active financiare) intre persoane afiliate. Astfel, dosarul de preturi de transfer reprezinta o cerinta de documentare impusa entitatilor, persoane fizice sau juridice, care intra in relatii comerciale si financiare cu entitati, alte persoane fizice sau juridice afiliate. Legislatia fiecarui stat stabileste propria definitie a persoanelor afiliate. In Romania, relatia de afiliere dintre doua persoane fizice cuprinde relatia dintre sot/sotie si rude pana la gradul al III-lea. Relatia de afiliere dintre persoane fizice/persoane juridice pe de o parte si persoane juridice, pe de alta parte, se judeca prin prisma detinerii a minim 25% din capitalul social/drepturile de vot sau prin exercitarea controlului asupra persoanei juridice.  Schema de mai jos reflecta cele mai frecvente cazuri in care doua entitati pot fi afiliate, conform definitiei aplicabile in legislatia romana.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In intelegerea schemei de mai sus se impune precizarea ca relatia de afiliere se evalueaza atat pe baza detinerilor directe, cat si indirecte (prin intermediul afiliatilor). In practica inspectiilor fiscale, toate relatiile de afiliere prezentate mai sus indreptatesc autoritatea fiscala sa solicite dosarul preturilor de transfer.

Un alt aspect care merita mentionat se refera la rezidenta persoanelor. Daca pana la 1 Mai 2010, conceptul de preturi de transfer se aplica doar in relatia dintre rezidenti romani si nerezidenti, dupa aceasta data, conceptul de preturi de transfer se aplica (si in retrospectiva, in practica de control a autoritatii fiscale) atat pentru tranzactiile cu rezidenti romani, cat si pentru tranzactiile cu nerezidenti.

O prima concluzie ar fi ca obligatia de a aplica preturi de piata este opozabila tranzactiilor care se desfasoara cu persoane fizice si/sau juridice afiliate, romane sau nerezidente.

Cand se intocmeste dosarul preturilor de transfer?

Mai departe, respectarea preturilor de piata la un moment dat in timp se verifica pe baza dosarului de preturi de transfer. Dosarul de preturi de transfer reprezinta documentul care consemneza respectarea sau nerespectarea principiului lungimii de brat care statueaza valoarea de piata ca element de raportare a preturilor de transfer.

Principiul care ghideaza aplicarea preturilor de transfer se numeste in literatura de specialitate principiul lungimii de brat. Conform acestuia, doua entitati afiliate ar trebui sa adopte un comportament similar celui adoptat de doua entitati neafiliate, in care fiecare urmareste maximizarea beneficiilor proprii. Acest principiu se regaseste in Conventia Model a Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica  si pe cale de consecinta, in reteaua de conventii de evitare a dublei impuneri dintre state. La nivel mondial, desi exista opinii pro si contra principiului lungimii de brat, acesta reprezinta standardul general valabil.

Entitatile afiliate intre care au loc tranzactii au obligatia sa stabileasca preturi care sa reflecte preturile de piata. Aceasta obligatie nu apare doar la un moment dat in timp, spre exemplu atunci cand este solicitat dosarul preturilor de transfer, ci este una continua. Legislatia porneste de la premisa ca preturile de transfer sunt preturi de piata, iar dosarul de preturi de transfer este doar un document care atesta acest fapt sau nu.

Conformarea preturilor de transfer nu este o conformare statica, la un moment dat in timp, ci una dinamica. Spre exemplu, daca se incheie un contract  de chirie intre parti afiliate pentru o perioada indelungata de timp, iar la momentul incheierii contractului pretul de transfer este un pret de piata, este posibil ca pe parcursul derularii contractului pretul de transfer sa nu mai reflecte un pret de piata. In masura in care conditiile pietei se modifica, iar pentru una dintre parti contractul nu mai este avantajos, se impune reanalizarea contractului.

Intre parti neafiliate, in acest punct, ar avea loc o renegociere a clauzelor contractuale sau cel putin s-ar lua in considerare optiunea rezilierii contractului si platii unor daune fata de optiunea de a plati mai departe un pret semnificativ mai mare decat cel care ar fi platit la momentul respectiv catre o societate independenta.

Dosarul de preturi de transfer reflecta conformarea sau neconformarea preturilor de transfer la un moment dat in timp. Spre exemplu, dosarul preturilor de transfer intocmit la data initierii contractului de inchiriere din exemplu de mai sus va indica faptul ca preturile de transfer corespund valorii de piata. In masura in care conditiile pietei se modifica, iar contractul nu se renegociaza, dosarul de preturi de transfer intocmit la un moment ulterior va indica o neconcordanta intre preturile de transfer si preturile de piata.

Intrucat verificarea preturilor de transfer este necesara in mod continuu, apare nevoia de actualizare a dosarului de preturi de transfer la intervale de timp anuale sau mai ample. In acelasi timp, pentru a exista o certitudine sporita cu privire la conformarea permanenta a preturilor de transfer la preturi de piata majoritatea societatilor multinationale opteaza pentru dezvoltarea unor politici de documentare a preturilor de transfer.

In linii mari, o politica de preturi de transfer ar trebui sa stabileasca profilul functional al entitatilor din grup, metoda de stabilire a preturilor de transfer pentru fiecare tranzactie, nivelul de pret sau marja de profit recomandata precum si descrierea bazei de cost la care se aplica, modalitatile de regularizare si monitorizare a deviatiilor fata de pretul sau marja recomandata, indicarea persoanelor/departamentelor responsabile cu monitorizarea si implementarea politicii de preturi de transfer, etc. Implementarea unor politici privind preturile de transfer conduce la eliminarea riscurilor cu privire la ajustarea preturilor de transfer, in masura in care politicile sunt corect elaborate si aplicate consecvent.

Cu privire la termenul de timp prevazut legal pentru intocmirea si prezentarea dosarului de preturi de transfer, acest termen este de minim o luna si maxim trei luni si poate fi prelungit o singura data cu o durata egala cu cea acordata initial de autoritatea fiscala . Spre exemplu, in masura in care se acorda un termen de intocmire de o luna de zile, acesta poate fi suplimentat (din motive rezonabile) cu inca o luna de zile. Este deosebit de important de precizat ca acest termen este acordat companiilor pentru a avea ocazia sa justifice ca preturile de transfer sunt preturi de piata. Intocmirea dosarului nu echivaleaza cu stabilirea unei echivalente intre preturile de transfer si preturile de piata in masura in care nu a existat o vointa de conformare din partea societatii anterior solicitarii dosarului.

Asigurarea ca preturile de transfer sunt preturi de piata trebuie sa reprezinte un obiect recurent al societatilor implicate in tranzactii cu afiliati si nu un efort sacadat in timp, sub forma intocmirii dosarului de preturi de transfer la solicitarea autoritatilor fiscale. In majoritatea cazurilor in care societatile din Romania au inregistrat ajustari ale preturilor de transfer acestea au aparut ca rezultat al neglijarii sau amanarii documentarii preturilor de transfer, pe de o parte, sau ca urmare a incapacitatii de a urmari consevent raportarea la preturi de piata.