Norme Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Norma metodologica din 22/01/2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 06/02/2004

Codul fiscal:


TITLUL II
Impozitul pe profit


CAPITOLUL I
Dispoziþii generale


Contribuabili
Art. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, urmãtoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române;


Norme metodologice:
1. Fac parte din aceastã categorie companiile naþionale, societãþile naþionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societãþile comerciale, indiferent de forma juridicã de organizare ºi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital strãin sau cu capital integral strãin, societãþile agricole ºi alte forme de asociere agricolã cu personalitate juridicã, organizaþiile cooperatiste, instituþiile financiare ºi instituþiile de credit, fundaþiile, asociaþiile, organizaþiile, precum ºi orice altã entitate care are statutul legal de persoanã juridicã constituitã potrivit legislaþiei române.
2. În cazul persoanelor juridice române care deþin participaþii în capitalul altor societãþi comerciale ºi care întocmesc situaþii financiare consolidate, calculul ºi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecãrei persoane juridice din grup.


Codul fiscal:
b) persoanele juridice strãine care desfãºoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;


Norme metodologice:
3. Persoanele juridice strãine, cum sunt: companiile, fundaþiile, asociaþiile, organizaþiile ºi orice entitãþi similare, înfiinþate ºi organizate în conformitate cu legislaþia unei alte þãri, devin subiect al impunerii atunci când îºi desfãºoarã activitatea, integral sau parþial, prin intermediul unui sediu permanent în România, aºa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la începutul activitãþii sediului.


Codul fiscal:
Scutiri
Art. 15. - (1) Sunt scutiþi de la plata impozitului pe profit urmãtorii contribuabili: [...]
d) fundaþiile române constituite ca urmare a unui legat;


Norme metodologice:
4. Fundaþia constituitã ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, este subiectul de drept înfiinþat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauzã de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent ºi irevocabil realizãrii unui scop de interes general sau, dupã caz, comunitar.


Codul fiscal:
e) cultele religioase, pentru veniturile obþinute din activitãþi economice care sunt utilizate pentru susþinerea activitãþilor cu scop caritabil;


Norme metodologice:
5. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit cultele religioase pentru profitul impozabil corespunzãtor veniturilor obþinute din activitãþi economice, altele decât cele menþionate la Art. 15 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, în situaþia în care sumele respective sunt utilizate în anul curent pentru susþinerea activitãþilor cu scop caritabil, cum ar fi: ajutorarea persoanelor aflate în dificultãþi materiale, a oamenilor fãrã adãpost, a centrelor de îngrijire a copiilor ºi bãtrânilor etc. Justificarea utilizãrii veniturilor pentru susþinerea activitãþilor cu scop caritabil se realizeazã în baza documentelor care atestã efectuarea cheltuielilor respective.


Codul fiscal:
f) cultele religioase, pentru veniturile obþinute din producerea ºi valorificarea obiectelor ºi produselor necesare activitãþii de cult, potrivit legii, ºi pentru veniturile obþinute din chirii, cu condiþia ca sumele respective sã fie utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, pentru întreþinerea ºi funcþionarea unitãþilor de cult, pentru lucrãrile de construcþie, de reparaþie ºi de consolidare a lãcaºurilor de cult ºi a clãdirilor ecleziastice, pentru învãþãmânt ºi pentru acþiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despãgubiri sub formã bãneascã, obþinute ca urmare a mãsurilor reparatorii prevãzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
g) instituþiile de învãþãmânt particular acreditate, precum ºi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, potrivit Legii învãþãmântului nr. 84/1995, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare ºi Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãþirea finanþãrii învãþãmântului superior, cu modificãrile ulterioare;


Norme metodologice:
6. Veniturile obþinute din activitãþi economice de cãtre contribuabilii prevãzuþi la Art. 15 alin. (1) lit. e), f) ºi g) din Codul fiscal ºi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres menþionate la literele respective se supun impozitãrii cu cota prevãzutã la Art. 17 alin. (1) din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obþinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestor venituri.


Codul fiscal:
(2) Organizaþiile nonprofit, organizaþiile sindicale ºi organizaþiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmãtoarele tipuri de venituri: [...]
k) veniturile obþinute din reclamã ºi publicitate, realizate de organizaþiile nonprofit de utilitate publicã, potrivit legilor de organizare ºi funcþionare, din domeniul culturii, cercetãrii ºtiinþifice, învãþãmântului, sportului, sãnãtãþii, precum ºi de camerele de comerþ ºi industrie, organizaþiile sindicale ºi organizaþiile patronale.


Norme metodologice:
7. Sunt venituri neimpozabile din reclamã ºi publicitate veniturile obþinute din închirieri de spaþii publicitare pe: clãdiri, terenuri, tricouri, cãrþi, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile obþinute din prestãri de servicii de intermediere în reclamã ºi publicitate.


Codul fiscal:
(3) Organizaþiile nonprofit, organizaþiile sindicale ºi organizaþiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit ºi pentru veniturile din activitãþi economice realizate pânã la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevãzute la alin. (2). Organizaþiile prevãzute în prezentul alineat datoreazã impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevãzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevãzute la Art. 17 alin. (1) sau Art. 18, dupã caz.


Norme metodologice:
8. Organizaþiile nonprofit care obþin venituri, altele decât cele menþionate la Art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, ºi depãºesc limita prevãzutã la alin. (3) plãtesc impozit pentru profitul corespunzãtor acestora. Determinarea profitului impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II, titlul II din Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) stabilirea veniturilor neimpozabile prevãzute la Art. 15 alin. (2) din Codul fiscal;
b) determinarea veniturilor neimpozabile prevãzute la Art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea urmãtorilor paºi:
- calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Naþionalã a României pentru anul fiscal respectiv;
- calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevãzute la lit. a);
- stabilirea veniturilor neimpozabile prevãzute la Art. 15 alin. (3) din Codul fiscal ca fiind valoarea cea mai micã dintre sumele stabilite conform precizãrilor anterioare;
c) stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) ºi b);
d) determinarea veniturilor impozabile prin scãderea din totalul veniturilor a celor de la lit. c);
e) calculul profitului impozabil corespunzãtor veniturilor impozabile de la lit. d), avându-se în vedere urmãtoarele:
(i) stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizãrii veniturilor impozabile de la lit. d). Este necesarã utilizarea de cãtre contribuabil a unor chei corespunzãtoare de repartizare a cheltuielilor comune;
(ii) stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform regulilor de la pct. (i), luându-se în considerare prevederile Art. 21 din Codul fiscal;
(iii) stabilirea profitului impozabil ca diferenþã între veniturile impozabile de la lit. d) ºi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii);
f) calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevãzute la Art. 17 alin. (1) sau la Art. 18 din Codul fiscal, dupã caz, asupra profitului impozabil stabilit la lit. e).


Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic.
(2) Când un contribuabil se înfiinþeazã sau înceteazã sã mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.


Norme metodologice:
9. În cazul înfiinþãrii unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilã începe:
a) de la data înregistrãrii acestuia la registrul comerþului, dacã are aceastã obligaþie;
b) de la data înregistrãrii în registrul þinut de instanþele judecãtoreºti competente, dacã are aceastã obligaþie;
c) de la data încheierii sau, dupã caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naºtere unei noi persoane juridice.
10. Perioada impozabilã se încheie, în cazul divizãrilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenþei persoanelor juridice supuse acestor operaþiuni, la urmãtoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societãþi noi, la data înregistrãrii în registrul comerþului a noii societãþi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerþului a menþiunii privind majorarea capitalului social al societãþii absorbante.
În cazul lichidãrii unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilã înceteazã o datã cu data radierii din registrul unde a fost înregistratã înfiinþarea acestuia.


Codul fiscal:
Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri ºi pariuri sportive
Art. 18. - Contribuabilii care desfãºoarã activitãþi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive ºi la care impozitul pe profit datorat pentru activitãþile prevãzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaþi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.


Norme metodologice:
11. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 18 din Codul fiscal contribuabilii care desfãºoarã activitãþi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadraþi potrivit dispoziþiilor legale în vigoare; aceºtia trebuie sã organizeze ºi sã conducã evidenþa contabilã pentru a se cunoaºte veniturile ºi cheltuielile corespunzãtoare acestor activitãþi. La determinarea profitului aferent acestor activitãþi se iau în calcul ºi cheltuielile de conducere ºi administrare ºi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporþional cu veniturile obþinute din aceste activitãþi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic decât 5% din veniturile obþinute din aceste activitãþi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adaugã la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activitãþi, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activitãþilor respective, înregistrate în conformitate cu reglementãrile contabile.


Codul fiscal:


CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil


Reguli generale
Art. 19. - (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferenþã între veniturile realizate din orice sursã ºi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile ºi la care se adaugã cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul ºi alte elemente similare veniturilor ºi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.


Norme metodologice:
12. Veniturile ºi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementãrilor contabile date în baza Legii contabilitãþii nr. 82/1991, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, precum ºi orice alte elemente similare veniturilor ºi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile ºi se adaugã cheltuielile nedeductibile conform prevederilor Art. 21 din Codul fiscal.
Exemple de elemente similare veniturilor:
- diferenþele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluãrii creanþelor ºi datoriilor în valutã, înregistrate în evidenþa contabilã în rezultatul reportat, ca urmare a retratãrii sau transpunerii;
- rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situaþia în care au fost deductibile din profitul impozabil.
Exemple de elemente similare cheltuielilor:
- diferenþele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluãrii creanþelor ºi datoriilor în valutã, înregistrate în evidenþa contabilã în rezultatul reportat, ca urmare a retratãrii sau transpunerii;
- cheltuiala cu valoarea neamortizatã a cheltuielilor de cercetare ºi dezvoltare ºi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistratã în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilã fiscal pe perioada rãmasã de amortizat a acestor imobilizãri, respectiv durata iniþialã stabilitã conform legii, mai puþin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda ºi în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor ºi amenajãrilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratãrii situaþiilor financiare anuale.
13. Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corecteazã prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale cãreia îi aparþin. În cazul în care contribuabilul constatã cã dupã depunerea declaraþiei anuale un element de venit sau de cheltuialã a fost omis ori a fost înregistrat eronat, contribuabilul este obligat sã depunã declaraþia rectificativã pentru anul fiscal respectiv. Dacã în urma efectuãrii acestei corecþii rezultã o sumã suplimentarã de platã a impozitului pe profit, atunci pentru aceastã sumã se datoreazã dobânzi ºi penalitãþi de întârziere conform legislaþiei în vigoare.
14. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevãzute de legislaþia în vigoare se aplicã trimestrial, lunar sau potrivit prezentelor norme metodologice, dupã caz, astfel încât la finele anului acestea sã se încadreze în prevederile legii.
15. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaþi sã întocmeascã un registru de evidenþã fiscalã, într-un singur exemplar, compus din cel puþin 100 de file, þinut în formã scrisã sau electronicã. Completarea se face în ordine cronologicã, iar informaþiile înregistrate trebuie sã corespundã cu operaþiunile fiscale ºi cu datele prezentate în declaraþiile de impunere. Registrul de evidenþã fiscalã se completeazã în toate situaþiile în care informaþiile cuprinse în declaraþia fiscalã sunt obþinute în urma unor prelucrãri ale datelor furnizate din înregistrãrile contabile. Modul de completare a registrului de evidenþã fiscalã este la latitudinea fiecãrui contribuabil, în funcþie de specificul activitãþii ºi de necesitãþile proprii ale acestuia. Acestea se referã la: calculul dobânzilor ºi al diferenþelor de curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscalã, reduceri ºi scutiri de impozit pe profit, evidenþa fiscalã a vânzãrilor cu plata în rate, valoarea fiscalã în cazul efectuãrii operaþiunilor prevãzute la Art. 27 din Codul fiscal, alte asemenea operaþiuni.


Codul fiscal:
(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile ºi imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului sã fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe mãsurã ce ratele devin scadente, conform contractului. Cheltuielile corespunzãtoare acestor venituri sunt deductibile la aceleaºi termene scadente, proporþional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totalã a contractului. Opþiunea se exercitã la momentul livrãrii bunurilor ºi este irevocabilã.


Norme metodologice:
16. Opþiunea prevãzutã la Art. 19 alin. (3) din Codul fiscal poate fi exercitatã numai de contribuabilii care vând cu plata în rate bunuri mobile ºi imobile care sunt rezultate din producþia proprie ºi se face pentru fiecare contract. Pentru determinarea profitului impozabil în perioada curentã, ratele scadente în perioada urmãtoare sunt scoase din baza de impunere, prin intermediul veniturilor neimpozabile, iar cheltuielile corespunzãtoare acestora, prin intermediul cheltuielilor nedeductibile. Pentru perioadele urmãtoare în care veniturile, respectiv cheltuielile aferente contractului de vânzare nu se mai regãsesc în baza de impunere, datoritã trecerii într-un alt an fiscal, veniturile sunt impozabile, iar cheltuielile aferente sunt deductibile pe mãsura scadenþei acestora.


Codul fiscal:
(4) În cazul contribuabililor care desfãºoarã activitãþi de servicii internaþionale, în baza convenþiilor la care România este parte, veniturile ºi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementãrile din aceste convenþii.


Norme metodologice:
17. Intrã sub incidenþa acestui alineat contribuabilii care desfãºoarã activitãþi de servicii internaþionale care aplicã regulile de evidenþã ºi decontare a veniturilor ºi cheltuielilor stabilite prin regulamente de aplicare a convenþiilor la care România este parte (de exemplu: serviciile poºtale, telecomunicaþiile, transporturile internaþionale).


Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 20. - Urmãtoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a) dividendele primite de la o persoanã juridicã românã. Sunt, de asemenea, neimpozabile, dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dividendele primite de la o persoanã juridicã strãinã, din statele Comunitãþii Europene, dacã persoana juridicã românã deþine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã strãinã, pe o perioadã neîntreruptã de cel puþin 2 ani, care se încheie la data plãþii dividendului;


Norme metodologice:
18. Dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, veniturile realizate de persoanele juridice române din dividende primite de la o persoanã juridicã strãinã, din statele Comunitãþii Europene, sunt neimpozabile în condiþiile în care acestea justificã îndeplinirea celor douã condiþii cumulativ:
- deþinerea a minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã strãinã;
- perioada neîntreruptã de cel puþin 2 ani, care se încheie la data plãþii dividendului.
Justificarea îndeplinirii celor douã condiþii se face pe baza documentelor care atestã dreptul de proprietate asupra titlurilor de participare deþinute la persoana juridicã strãinã.


Codul fiscal:
b) diferenþele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporãrii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deþin titluri de participare, precum ºi diferenþele de evaluare a investiþiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionãrii, a retragerii titlurilor de participare, precum ºi la data retragerii capitalului social la persoana juridicã la care se deþin titlurile de participare;


Norme metodologice:
19. În sensul prevederilor Art. 20 lit. b) din Codul fiscal, investiþiile financiare pe termen lung reprezintã activele care au fost înregistrate ca imobilizãri financiare, potrivit normelor contabile.


Codul fiscal:
d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum ºi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;


Norme metodologice:
20. Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recupereazã cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuãrii lor, cum sunt: rambursãrile de impozit pe profit plãtit în perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi ºi/sau penalitãþi de întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor ºi altele asemenea. Veniturile rezultate din înregistrarea în evidenþa contabilã a creanþelor privind impozitul pe profit amânat sunt venituri neimpozabile.


Codul fiscal:
e) veniturile neimpozabile, prevãzute expres în acorduri ºi memorandumuri aprobate prin acte normative.


Norme metodologice:
21. Contribuabilii pentru care prin acorduri ºi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevãzut faptul cã profitul aferent anumitor activitãþi nu este impozabil sunt obligaþi sã organizeze ºi sã conducã evidenþa contabilã pentru determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor activitãþi se iau în calcul ºi cheltuielile de conducere ºi administrare ºi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporþional cu veniturile obþinute din acele activitãþi, în situaþia în care evidenþa contabilã nu asigurã informaþia necesarã identificãrii acestora, dupã caz.


Codul fiscal:
Cheltuieli
Art. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.


Norme metodologice:
22. Cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea ºi comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrãrilor, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
23. În sensul Art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile ºi cheltuielile efectuate cu editarea publicaþiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative ºi în limita cotelor prevãzute în contractele de distribuþie, cu condiþia reflectãrii în contabilitate a veniturilor ºi cheltuielilor potrivit reglementãrilor contabile, respectiv cheltuielile generate de taxa pe valoarea adãugatã ca urmare a aplicãrii pro-ratei, în conformitate cu prevederile titlului VI "Taxa pe valoarea adãugatã" din Codul fiscal, precum ºi în alte situaþii când taxa pe valoarea adãugatã aferentã unor cheltuieli deductibile este înregistratã în costuri.
24. Nu sunt deductibile cheltuielile ocazionate de cesionarea cãtre personalul societãþii a acþiunilor proprii, în limitele stabilite de adunarea generalã a acþionarilor, nefiind cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile.


Codul fiscal:
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri ºi: [...]
b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecþia muncii ºi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncã ºi a bolilor profesionale;


Norme metodologice:
25. Intrã sub incidenþa acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop, în condiþiile în care specificul activitãþii desfãºurate se încadreazã în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protecþie a muncii, stabilite conform legislaþiei în materie.


Codul fiscal:
c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncã, boli profesionale sau riscuri profesionale;


Norme metodologice:
26. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 21 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncã ºi boli profesionale, efectuate potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã ºi boli profesionale, cu modificãrile ulterioare. Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislaþiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.


Codul fiscal:
e) cheltuielile de transport ºi cazare în þarã ºi în strãinãtate efectuate de cãtre salariaþi ºi administratori, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciþiul curent ºi/sau din anii precedenþi;


Norme metodologice:
27. Calitatea de administrator rezultã din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de administrare.
28. Analiza în vederea acordãrii deductibilitãþii cheltuielilor de transport ºi cazare în þarã ºi strãinãtate, efectuate de cãtre salariaþi ºi administratori, se efectueazã pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Profitul în exerciþiul curent reprezintã rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv trimestrului, dupã caz, urmând a se efectua regularizãri periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistreazã profit contabil, cheltuielile prevãzute la Art. 21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal sunt deductibile.


Codul fiscal:
f) contribuþia la rezerva mutualã de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;


Norme metodologice:
29. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cotizaþiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în conformitate cu reglementãrile legale.


Codul fiscal:
g) taxele de înscriere, cotizaþiile ºi contribuþiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum ºi contribuþiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncã;


Norme metodologice:
30. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 21 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizaþiile ºi contribuþiile obligatorii, stabilite prin acte normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert contabil, contabil autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar ºi altele asemenea. Contribuþiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncã sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001.


Codul fiscal:
i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieþei, promovarea pe pieþe existente sau noi, participarea la târguri ºi expoziþii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciþiul curent ºi/sau din anii precedenþi, precum ºi în situaþia în care acesta se aflã înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii;


Norme metodologice:
31. În cazul în care activitãþile de promovare pe pieþe existente sau noi, participarea la târguri ºi expoziþii, la misiuni de afaceri genereazã cheltuieli cu bunuri din producþia proprie sau prestarea de servicii, în scopul popularizãrii firmei, produselor sau serviciilor, acestea sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în baza Art. 21 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal. Celelalte cheltuieli aferente activitãþilor prevãzute la Art. 21 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal nu sunt deductibile în situaþia în care contribuabilul realizeazã pierdere contabilã din cumularea rezultatului curent cu cel reportat sau nu se aflã înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform Art. 26 din Codul fiscal.
32. Analiza în vederea acordãrii deductibilitãþii cheltuielilor de marketing, studiul pieþei, promovarea pe pieþe existente sau noi, participarea la târguri ºi expoziþii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii se efectueazã pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Profitul în exerciþiul curent reprezintã rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv trimestrului, dupã caz, urmând a se efectua regularizãri periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistreazã profit contabil, precum ºi în situaþia în care contribuabilul se aflã înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii, cheltuielile prevãzute la Art. 21 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal sunt deductibile.


Codul fiscal:
(3) Urmãtoarele cheltuieli au deductibilitate limitatã:
a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicatã asupra diferenþei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile ºi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol ºi cheltuielile cu impozitul pe profit;


Norme metodologice:
33. Baza de calcul la care se aplicã cota de 2% o reprezintã diferenþa dintre totalul veniturilor ºi cheltuielile înregistrate conform reglementãrilor contabile, la care se efectueazã ajustãrile fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent ºi amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile.


Codul fiscal:
b) suma cheltuielilor cu indemnizaþia de deplasare acordatã salariaþilor pentru deplasãri în România ºi în strãinãtate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciþiul curent ºi/sau din anii precedenþi. Cheltuielile de transport, cazare ºi indemnizaþia acordatã salariaþilor, în cazul contribuabilului care realizeazã pierdere în exerciþiul curent ºi/sau din anii precedenþi, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice;


Norme metodologice:
34. Cheltuielile de transport, cazare ºi indemnizaþia acordatã salariaþilor sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice, în situaþia în care contribuabilul înregistreazã pierdere contabilã din cumularea rezultatului contabil curent cu cel reportat.


Codul fiscal:
d) perisabilitãþile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraþiei centrale, împreunã cu instituþiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanþelor Publice;


Norme metodologice:
35. Nu sunt considerate perisabilitãþi pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesarã pentru fabricarea unui produs sau obþinerea unui serviciu.


Codul fiscal:
l) cheltuielile pentru funcþionarea, întreþinerea ºi repararea locuinþelor de serviciu situate în localitatea unde se aflã sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeþelor construite prevãzute de legea locuinþei, care se majoreazã din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenþa nedeductibilã trebuie recuperatã de la beneficiari, respectiv chiriaºi/locatari;


Norme metodologice:
36. În cazul locuinþei de serviciu date în folosinþa unui salariat sau administrator, cheltuielile pentru funcþionarea, întreþinerea ºi repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzãtoare raportului dintre suprafaþa construitã prevãzutã de Legea locuinþei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile ulterioare, majoratã cu 10%, ºi totalul suprafeþei construite a locuinþei de serviciu respective.


Codul fiscal:
m) cheltuielile de funcþionare, întreþinere ºi reparaþii aferente unui sediu aflat în locuinþa proprietate personalã a unei persoane fizice, folositã ºi în scop personal, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeþelor puse la dispoziþia societãþii în baza contractelor încheiate între pãrþi, în acest scop;


Norme metodologice:
37. În cazul în care sediul unui contribuabil se aflã în locuinþa proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de funcþionare, întreþinere ºi reparaþii aferente sediului sunt deductibile în limita determinatã pe baza raportului dintre suprafaþa pusã la dispoziþie contribuabilului, menþionatã în contractul încheiat între pãrþi, ºi suprafaþa totalã a locuinþei. Contribuabilul va justifica cheltuielile de funcþionare, întreþinere ºi reparaþii aferente sediului cu documente legale, cum sunt contractele încheiate cu furnizorii de utilitãþi ºi alte documente.


Codul fiscal:
(4) Urmãtoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenþe din anii precedenþi sau din anul curent, precum ºi impozitele pe profit sau pe venit plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile ºi cheltuielile cu impozitele nereþinute la sursã în numele persoanelor fizice ºi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;


Norme metodologice:
38. Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenþe din anii precedenþi sau din anul curent, precum ºi impozitele plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile ºi impozitele cu reþinere la sursã plãtite în numele persoanelor fizice ºi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România. Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt nedeductibile.


Codul fiscal:
b) amenzile, confiscãrile, majorãrile de întârziere ºi penalitãþile de întârziere datorate cãtre autoritãþile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalitãþile sau majorãrile datorate cãtre autoritãþi strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România ºi/sau autoritãþi strãine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepþia majorãrilor, al cãror regim este reglementat prin convenþiile de evitare a dublei impuneri. [...]


Norme metodologice:
39. Prin autoritãþi române se înþelege totalitatea organelor administraþiei publice centrale ºi locale care urmãresc ºi încaseazã amenzi, majorãri ºi penalitãþi de întârziere, executã confiscãri, potrivit prevederilor legale.
40. Majorãrile datorate cãtre autoritãþi strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România care, potrivit convenþiilor de evitare a dublei impuneri, sunt tratate ca dobânzi sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în condiþiile prevãzute de titlul II din Codul fiscal.


Codul fiscal:
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsã din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dacã aceasta este datoratã potrivit prevederilor titlului VI;


Norme metodologice:
41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsã din gestiune sau degradate ºi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intrã sub incidenþa prevederilor Art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
42. Cheltuiala cu valoarea neamortizatã a activelor corporale lipsã din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este cheltuialã deductibilã fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizatã a activelor corporale lipsã din gestiune sau distruse, care excedeazã valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã caz, nu este deductibilã fiscal.


Codul fiscal:
e) cheltuielile fãcute în favoarea acþionarilor sau asociaþilor, altele decât cele generate de plãþi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preþul de piaþã pentru aceste bunuri sau servicii;


Norme metodologice:
43. Sunt considerate cheltuieli fãcute în favoarea participanþilor urmãtoarele:
a) cheltuielile cu amortizarea, întreþinerea ºi repararea mijloacelor de transport utilizate de cãtre participanþi, în favoarea acestora;
b) bunurile, mãrfurile ºi serviciile acordate participanþilor, precum ºi lucrãrile executate în favoarea acestora;
c) cheltuielile cu chiria ºi întreþinerea spaþiilor puse la dispoziþie acestora;
d) alte cheltuieli în favoarea acestora.


Codul fiscal:
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bazã un document justificativ, potrivit legii, prin care sã se facã dovada efectuãrii operaþiunii sau intrãrii în gestiune, dupã caz, potrivit normelor;


Norme metodologice:
44. Înregistrãrile în evidenþa contabilã se fac cronologic ºi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajeazã rãspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementãrilor contabile în vigoare.


Codul fiscal:
h) cheltuielile determinate de diferenþele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deþin participaþii, precum ºi de diferenþele nefavorabile de valoare aferente obligaþiunilor emise pe termen lung, cu excepþia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;


Norme metodologice:
45. Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor de participare, ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comercialã la care se deþin titlurile de participare sau ca urmare a modificãrii cotaþiei pe piaþa bursierã, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
46. Nu intrã sub incidenþa acestor prevederi cheltuielile reprezentând valoarea titlurilor de participare tranzacþionate sau cesionate.
47. În cazul vânzãrii titlurilor de participare, profitul impozabil se determinã ca diferenþã între valoarea obþinutã în urma vânzãrii ºi valoarea nominalã în cazul primei vânzãri sau costul de achiziþie ori valoarea fiscalã definitã potrivit Art. 27 din Codul fiscal, dupã caz. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenþã a stocurilor.


Codul fiscal:
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanþã, asistenþã sau alte prestãri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestãrii acestora în scopul desfãºurãrii activitãþii proprii ºi pentru care nu sunt încheiate contracte;


Norme metodologice:
48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanþã, asistenþã sau alte prestãri de servicii trebuie sã se îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiþii:
- serviciile trebuie sã fie efectiv prestate, sã fie executate în baza unui contract care sã cuprindã date referitoare la prestatori, termene de execuþie, precizarea serviciilor prestate, precum ºi tarifele percepute, respectiv valoarea totalã a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceastã naturã sã se facã pe întreaga duratã de desfãºurare a contractului sau pe durata realizãrii obiectului contractului; prestarea efectivã a serviciilor se justificã prin: situaþii de lucrãri, procese-verbale de recepþie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaþã sau orice alte materiale corespunzãtoare;
- contribuabilul trebuie sã dovedeascã necesitatea efectuãrii cheltuielilor prin specificul activitãþilor desfãºurate.
49. Pentru servicii de management, consultanþã ºi asistenþã tehnicã prestate de nerezidenþii afiliaþi contribuabilului, la analiza tranzacþiilor pentru determinarea deductibilitãþii cheltuielilor trebuie sã se aibã în vedere ºi principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din Convenþia-model cu privire la impozitele pe venit ºi impozitele pe capital. Analiza trebuie sã aibã în vedere:
(i) pãrþile implicate;
(ii) natura serviciilor prestate;
(iii) elementele de recunoaºtere a cheltuielilor ºi veniturilor pe baza documentelor justificative care sã ateste prestarea acestor servicii.


Codul fiscal:
Provizioane ºi rezerve
Art. 22 - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor ºi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a) rezerva legalã este deductibilã în limita unei cote de 5% aplicatã asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile ºi se adaugã cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pânã ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris ºi vãrsat sau din patrimoniu, dupã caz, potrivit legilor de organizare ºi funcþionare. În cazul în care aceasta este utilizatã pentru acoperirea pierderilor sau este distribuitã sub orice formã, reconstituirea ulterioarã a rezervei nu mai este deductibilã la calculul profitului impozabil. Prin excepþie, rezerva constituitã de persoanele juridice care furnizeazã utilitãþi societãþilor comerciale care se restructureazã, se reorganizeazã sau se privatizeazã poate fi folositã pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acþiuni obþinut în urma procedurii de conversie a creanþelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;


Norme metodologice:
50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevãzutã la Art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplicã asupra diferenþei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, ºi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent ºi amânat ºi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculeazã cumulat de la începutul anului ºi este deductibilã la calculul profitului impozabil lunar sau trimestrial, dupã caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervã sunt incluse veniturile prevãzute la Art. 20 din Codul fiscal, cu excepþia celor prevãzute la lit. e) din acelaºi articol. Rezervele astfel constituite se completeazã sau se diminueazã în funcþie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul.
51. În cazul în care aceastã rezervã este utilizatã pentru acoperirea pierderilor sau este distribuitã sub orice formã, rezerva reconstituitã ulterior acestei utilizãri în aceeaºi limitã nu mai este deductibilã la calculul profitului impozabil.


Codul fiscal:
b) provizioanele pentru garanþii de bunã execuþie acordate clienþilor;


Norme metodologice:
52. Provizioanele pentru garanþii de bunã execuþie acordate clienþilor se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrãrile executate ºi serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordã garanþie în perioadele urmãtoare, la nivelul cotelor prevãzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevãzut în tariful lucrãrilor executate ori serviciilor prestate.
Pentru lucrãrile de construcþii care necesitã garanþii de bunã execuþie, conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se constituie trimestrial, în limita cotelor prevãzute în contracte, cu condiþia reflectãrii integrale la venituri a valorii lucrãrilor executate ºi confirmate de beneficiar pe baza situaþiilor de lucrãri.
Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanþiile de bunã execuþie se face pe mãsura efectuãrii cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanþie înscrise în contract.
Aceleaºi prevederi se aplicã ºi în cazul provizioanelor pentru garanþii de bunã execuþie a contractelor externe, acordate în condiþiile legii producãtorilor ºi prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor complexe, proporþional cu cota de participare la realizarea acestora, cu condiþia ca acestea sã se regãseascã distinct în contractele încheiate sau în tariful lucrãrilor executate ºi în facturile emise.
Prin export complex se înþelege exportul de echipamente, instalaþii sau pãrþi de instalaþii, separat ori împreunã cu tehnologii, licenþe, know-how, asistenþã tehnicã, proiectare, construcþii-montaj, lucrãri de punere în funcþiune ºi recepþie, precum ºi piesele de schimb ºi materialele aferente, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.
Sunt considerate exporturi complexe lucrãrile geologice de proiectare-explorare, lucrãrile de exploatare pentru zãcãminte minerale, construcþii de reþele electrice, executarea de foraje de sonde, construcþii de schele, de instalaþii ºi conducte de transport, de depozitare ºi de distribuire a produselor petroliere ºi a gazelor naturale, precum ºi realizarea de nave complete, de obiective în domeniile agriculturii, îmbunãtãþirilor funciare, amenajãrilor hidrotehnice, silvice, organizarea exploatãrilor forestiere ºi altele asemenea, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.


Codul fiscal:
c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanþelor asupra clienþilor, înregistrate de cãtre contribuabili, altele decât cele prevãzute la lit. d), f), g) ºi i), care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
1. sunt înregistrate dupã data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadã ce depãºeºte 270 de zile de la data scadenþei;
3. nu sunt garantate de altã persoanã;
4. sunt datorate de o persoanã care nu este persoanã afiliatã contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.


Norme metodologice:
53. Creanþele asupra clienþilor reprezintã sumele datorate de clienþii interni ºi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mãrfuri etc. vândute, lucrãri executate ºi servicii prestate, pe bazã de facturi, înregistrate dupã 1 ianuarie 2004 ºi neîncasate într-o perioadã ce depãºeºte 270 de zile de la data scadenþei.
Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectueazã prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasãrii creanþei, proporþional cu valoarea încasatã sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanþelor în valutã, provizionul este deductibil la nivelul valorii influenþate cu diferenþele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluãrii acestora.


Codul fiscal:
e) rezervele constituite de societãþile comerciale bancare sau alte instituþii de credit autorizate, precum ºi de societãþile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare ºi funcþionare;


Norme metodologice:
54. Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal, inclusiv fondul pentru riscuri bancare generale, în cazul bãncilor, precum ºi în cazul sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, se calculeazã lunar în cotele ºi în limitele prevãzute de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.


Codul fiscal:
g) rezervele legale ºi provizioanele constituite de Banca Naþionalã a României, în conformitate cu legislaþia în vigoare;


Norme metodologice:
55. Rezervele legale se constituie lunar din profitul Bãncii Naþionale a României, în cotele ºi în limitele stabilite, conform legii.


Codul fiscal:
h) rezervele tehnice constituite de societãþile de asigurare ºi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare ºi funcþionare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminueazã astfel încât nivelul acestora sã acopere partea de risc care rãmâne în sarcina asigurãtorului, dupã deducerea reasigurãrii;


Norme metodologice:
56. În cazul societãþilor din domeniul asigurãrilor ºi reasigurãrilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societãþile de asigurare ºi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. Conform dispoziþiilor acestei legi rezervele de prime ºi de daune se constituie din cote-pãrþi corespunzãtoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.


Codul fiscal:
(2) Contribuabilii autorizaþi sã desfãºoare activitate în domeniul exploatãrii zãcãmintelor naturale sunt obligaþi sã înregistreze în evidenþa contabilã ºi sã deducã provizioane pentru refacerea terenurilor afectate ºi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenþei dintre veniturile ºi cheltuielile din exploatare, pe toatã durata de funcþionare a exploatãrii zãcãmintelor naturale.


Norme metodologice:
57. Provizioanele prevãzute la Art. 22 alin. (2) din Codul fiscal sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale, gaze naturale ºi pentru titularii acordurilor petroliere.


Codul fiscal:
(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale ºi rezerve reprezentând facilitãþi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculeazã impozitul pe profit ºi se stabilesc dobânzi ºi penalitãþi de întârziere, de la data aplicãrii facilitãþii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitãrii rezervele din influenþe de curs valutar aferente aprecierii disponibilitãþilor în valutã, constituite potrivit legii, înregistrate de societãþi comerciale bancare - persoane juridice române ºi sucursalele bãncilor strãine, care îºi desfãºoarã activitatea în România.


Norme metodologice:
58. Intrã sub incidenþa Art. 22 alin. (6) din Codul fiscal urmãtoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanþare, în conformitate cu reglementãrile privind impozitul pe profit:
a) sumele reprezentând diferenþele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost neimpozabile;
b) scutirile ºi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit, diferenþa dintre cota redusã de impozit pentru exportul de bunuri ºi/sau servicii ºi cota standard, precum ºi cele prevãzute în legi speciale.


Codul fiscal:
Cheltuieli cu dobânzile ºi diferenþe de curs valutar
Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a capitalului se determinã ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an ºi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului ºi sfârºitul perioadei pentru care se determinã impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se înþelege totalul creditelor ºi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât trei.
(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile ºi cu pierderea netã din diferenþele de curs valutar sunt deductibile pânã la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile ºi cu pierderea netã din diferenþele de curs valutar rãmase nedeductibile se reporteazã în perioada urmãtoare, în aceleaºi condiþii, pânã la deductibilitatea integralã a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenþele de curs valutar ale contribuabilului depãºesc veniturile din diferenþele de curs valutar, diferenþa va fi tratatã ca o cheltuialã cu dobânda, potrivit alin. (1) ºi (2), deductibilitatea acestei diferenþe fiind supusã limitãrilor prevãzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferenþele de curs valutar, care se limiteazã potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(4) Dobânzile ºi pierderile din diferenþe de curs valutar, în legãturã cu împrumuturile obþinute direct sau indirect de la bãnci internaþionale de dezvoltare ºi organizaþii similare, menþionate în norme, ºi cele care sunt garantate de stat nu intrã sub incidenþa prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obþinute de la alte entitãþi, cu excepþia societãþilor comerciale bancare române sau strãine, sucursalelor bãncilor strãine, cooperativelor de credit, a societãþilor de leasing pentru operaþiuni de leasing, a societãþilor de credit ipotecar ºi a persoanelor juridice care acordã credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzilor de referinþã a Bãncii Naþionale a României, corespunzãtoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, ºi
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valutã. Acest nivel al ratei dobânzii se aplicã la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valutã se va actualiza prin hotãrâre a Guvernului.
(6) Limita prevãzutã la alin. (5) se aplicã separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) ºi (2).
(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã societãþilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor bãncilor strãine care îºi desfãºoarã activitatea în România, societãþilor de leasing pentru operaþiunile de leasing, societãþilor de credit ipotecar, precum ºi instituþiilor de credit.
(8) În cazul unei persoane juridice strãine care îºi desfãºoarã activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplicã prin luarea în considerare a capitalului propriu.


Norme metodologice:
59. În vederea determinãrii valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se efectueazã mai întâi ajustãrile conform Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedeazã nivelului de deductibilitate permis conform Art. 23 alin. (5) este consideratã nedeductibilã, fãrã a mai fi luatã în calcul în perioadele urmãtoare.
60. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativã sau gradul de îndatorare este mai mare ori egal cu 1, contribuabilul aplicã limitarea prevãzutã la Art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
61. Intrã sub incidenþa Art. 23 alin. (3) din Codul fiscal pierderea netã din diferenþe de curs valutar aferente capitalului împrumutat.
62. Instituþiile de credit, în sensul Art. 23 alin. (7) din Codul fiscal, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Naþionalã a României. În sensul Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, prin persoane juridice care acordã credite potrivit legii se înþelege persoanele juridice care sunt autorizate sã acorde credite prin legi speciale de înfiinþare.
63. Gradul de îndatorare al capitalului se determinã ca raport între capitalul împrumutat ºi capitalul propriu. Prin capital împrumutat se înþelege totalul creditelor ºi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an de la data semnãrii contractului, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituþii financiare, împrumuturi de la acþionari, asociaþi sau alte persoane, credite furnizori.
64. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exerciþiului ºi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementãrilor legale. În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziþie de societatea principalã pentru desfãºurarea activitãþii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciþiului ºi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementãrilor legale.
Capital împrumutatGradul de îndatorare = ────────────────── Capital propriu


65. Pentru calculul deductibilitãþii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere urmãtoarele:
a) Pentru împrumuturile angajate de la alte entitãþi, cu excepþia societãþilor bancare române sau strãine, sucursalelor bãncilor strãine, cooperativelor de credit, a societãþilor de leasing pentru operaþiuni de leasing, a societãþilor de credit ipotecar ºi a persoanelor juridice care acordã credite potrivit legii, se aplicã limita prevãzutã la Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, indiferent de perioada în care au fost contractate.
b) În scopul aplicãrii Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, nivelul ratei dobânzii de referinþã, recunoscutã la calculul profitului impozabil, este cea din ultima lunã a trimestrului pentru care se calculeazã impozitul pe profit, publicatã de Banca Naþionalã a României în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) Modul de calcul al dobânzii, conform Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzãtor modului de calcul al dobânzii aferente împrumuturilor.
d) Rezultatul exerciþiului luat în calcul la determinarea capitalului propriu pentru sfârºitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.
66. Cheltuielile cu dobânzile însumate cu pierderea netã din diferenþele de curs valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în limitele prevãzute la Art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
67. În cazul leasingului financiar, utilizatorul nu aplicã limita prevãzutã la Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
68. În vederea determinãrii impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculeazã ca raport între media capitalului împrumutat ºi media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului ºi la sfârºitul perioadei pentru care se determinã impozitul pe profit, dupã cum urmeazã:
Capital împrumutat(începutul anului fiscal) + Capital împrumutat(sfârºitul perioadei) ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2Gradul de îndatorare = ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Capital propriu(începutul anului fiscal) + Capital propriu(sfârºitul perioadei) ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2astfel: Capital împrumutat(începutul anului fiscal) + Capital împrumutat(sfârºitul perioadei)Gradul de îndatorare = ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Capital propriu(începutul anului fiscal) + Capital propriu(sfârºitul perioadei)


În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic decât 1, cheltuielile cu dobânzile ºi cu pierderea netã de curs valutar sunt deductibile integral dupã ce s-au efectuat ajustãrile prevãzute la Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
Dacã gradul de îndatorare astfel determinat este 1 sau mai mare decât 1, suma cheltuielilor cu dobânzile ºi cu pierderea netã din diferenþe de curs valutar este deductibilã numai în limita urmãtoarei sume: venitul din dobânzi al contribuabilului plus 10% din celelalte venituri impozabile ale acestuia. Celelalte venituri nu includ: veniturile din dobânzi, veniturile din diferenþe de curs valutar, veniturile înregistrate în conturile 711, 721 ºi 722, precum ºi eventualele venituri rezultate din operaþiuni care au ca scop majorarea limitei prevãzute în Art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
69. Cheltuielile rãmase nedeductibile dupã aplicarea prevederilor Art. 23 alin. (2) din Codul fiscal sunt reportate în perioada urmãtoare ºi sunt tratate din punct de vedere fiscal ca fiind cheltuieli ale perioadei respective, urmând sã devinã subiect al limitãrii aplicabile în acea perioadã.
70. În sensul prevederilor Art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bãnci internaþionale de dezvoltare se înþelege:
- Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (BIRD), Corporaþia Financiarã Internaþionalã (CFI) ºi Asociaþia pentru Dezvoltare Internaþionalã (ADI);
- Banca Europeanã de Investiþii (BEI);
- Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (BERD);
- bãnci ºi organizaþii de cooperare ºi dezvoltare regionalã similare.
Prin împrumut garantat de stat se înþelege împrumutul garantat de stat potrivit Legii datoriei publice nr. 81/1999.


Codul fiscal:
Amortizarea fiscalã
Art. 24 [...]
(8) În cazul metodei de amortizare degresivã, amortizarea se calculeazã prin multiplicarea cotelor de amortizare liniarã cu unul dintre coeficienþii urmãtori:
a) 1,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 ºi 5 ani;
b) 2,0, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 ºi 10 ani;
c) 2,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.


Norme metodologice:
71. Exemplu de calcul al amortizãrii prin utilizarea regimului de amortizare degresivã. Pentru un mijloc fix se dau urmãtoarele date:
- valoarea de intrare: 350.000.000 lei;
- durata normalã de funcþionare conform catalogului: 10 ani;
- cota anualã de amortizare: 100/10 = 10%;
- cota anualã de amortizare degresivã: 10% x 2,0 = 20%;
Amortizarea anualã se va calcula astfel:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Ani Modul de calcul Amortizarea anualã degresivã Valoarea rãmasã (lei) (lei)─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 350.000.000 x 20% 70.000.000 280.000.000─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2 280.000.000 x 20% 56.000.000 224.000.000─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3 224.000.000 x 20% 44.800.000 179.200.000─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4 179.200.000 x 20% 35.840.000 143.360.000─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 5 143.360.000 x 20% 28.672.000 114.688.000─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 6 114.688.000 x 20%=114.688.000/5 22.937.600 91.750.400─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 7 22.937.600 68.812.800─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 8 22.937.600 45.875.200─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 9 22.937.600 22.937.600───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────10 22.937.600 0───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


Codul fiscal:
Contracte de leasing
Art. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaþional, locatorul are aceastã calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de cãtre utilizator, în cazul leasingului financiar, ºi de cãtre locator, în cazul leasingului operaþional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit Art. 24.
(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaþional locatorul deduce chiria (rata de leasing).


Norme metodologice:
72. Încadrarea operaþiunilor de leasing se realizeazã avându-se în vedere prevederile Art. 7 alin. (1) pct. 7 ºi 8 din Codul fiscal ºi clauzele contractului de leasing.


Codul fiscal:
Pierderi fiscale
Art. 26. - (1) Pierderea anualã, stabilitã prin declaraþia de impozit pe profit, se recupereazã din profiturile impozabile obþinute în urmãtorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de platã a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
(2) Pierderea fiscalã înregistratã de contribuabilii care îºi înceteazã existenþa prin divizare sau fuziune nu se recupereazã de cãtre contribuabilii nou-înfiinþaþi sau de cãtre cei care preiau patrimoniul societãþii absorbite, dupã caz.
(3) În cazul persoanelor juridice strãine, prevederile alin. (1) se aplicã luându-se în considerare numai veniturile ºi cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.
(4) Contribuabilii care au fost obligaþi la plata unui impozit pe venit ºi care anterior au realizat pierdere fiscalã, intrã sub incidenþa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Aceastã pierdere se recupereazã pe perioada cuprinsã între data înregistrãrii pierderii fiscale ºi limita celor 5 ani.


Norme metodologice:
73. Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de platã a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
74. Pierderea fiscalã reprezintã suma înregistratã în declaraþia de impunere a anului precedent.
75. În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioarã a rezervei legale nu va mai fi o sumã deductibilã la calculul profitului impozabil.
76. Persoana juridicã din al cãrei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei operaþiuni de divizare ºi care îºi continuã existenþa ca persoanã juridicã recupereazã partea din pierderea fiscalã înregistratã înainte de momentul în care operaþiunea de divizare produce efecte, proporþional cu drepturile ºi obligaþiile menþinute de persoana juridicã respectivã.
77. În cazul fuziunii prin absorbþie pierderea fiscalã rezultatã din declaraþia de impunere a persoanei juridice absorbante, declaratã pânã la data înscrierii la registrul comerþului a menþiunii privind majorarea capitalului social, se recupereazã potrivit prevederilor din lege.


Codul fiscal:
Reorganizãri, lichidãri ºi alte transferuri de active ºi titluri de participare
Art. 27. - (1) În cazul contribuþiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceastã persoanã juridicã se aplicã urmãtoarele reguli:
a) contribuþiile nu sunt transferuri impozabile în înþelesul prevederilor prezentului titlu ºi al prevederilor titlului III;
b) valoarea fiscalã a activelor primite de persoana juridicã este egalã cu valoarea fiscalã a acelor active la persoana care contribuie cu activul;
c) valoarea fiscalã a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egalã cu valoarea fiscalã a activelor aduse drept contribuþie de cãtre persoana respectivã.


Norme metodologice:
78. În sensul dispoziþiilor Art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoanã juridicã poate participa cu active la una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinþã, prin constituirea sau majorarea capitalului social al acestora primind în schimb titluri de participare ale societãþilor respective. Contribuþiile cu active la capitalul social al unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceastã persoanã juridicã nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
79. În cazul în care pentru contribuþia cu active se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã potrivit dispoziþiilor titlului VI din Codul fiscal, iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru aceasta, valoarea fiscalã, în sensul Art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se majoreazã cu taxa pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:
(2) Distribuirea de active de cãtre o persoanã juridicã românã cãtre participanþii sãi, fie sub formã de dividend, fie ca urmare a operaþiunii de lichidare, se trateazã ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevãzute la alin. (3).


Norme metodologice:
80. Distribuirea de active de cãtre o persoanã juridicã românã cãtre participanþii sãi se poate realiza în cazul lichidãrii.
81. Profitul impozabil în cazul lichidãrii se calculeazã ca diferenþã între veniturile ºi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut ºi care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor ºi cheltuielilor.
82. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îºi înceteazã existenþa în urma operaþiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanþare pe parcursul perioadei de funcþionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile Art. 22. Acelaºi tratament se aplicã ºi rezervelor constituite din diferenþe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize, dacã legea nu prevede altfel.
83. Impozitul pe dividende se determinã dupã calculul profitului impozabil, se reþine ºi se vireazã, pentru urmãtoarele elemente:
- profit obþinut în urma operaþiunii de lichidare a societãþilor comerciale;
- capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferenþe provenite din reevaluarea imobilizãrilor ºi a stocurilor, potrivit legii, sume înregistrate la rezerve din diferenþe de curs valutar etc.);
- capitaluri proprii constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul reinvestit etc.);
- capitaluri proprii constituite în conformitate cu prevederile legale, fãrã ca sumele cuprinse în capitaluri sã fie evidenþiate în prealabil la venituri (diferenþe provenite din reevaluarea imobilizãrilor, diferenþe de curs valutar din evaluarea disponibilitãþilor în valutã, diferenþe din aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subvenþii pentru investiþii etc.).
84. Pentru elementele de capital propriu, constituite din profitul net (rezerva statutarã, alte rezerve, profitul net realizat în exerciþiile precedente a cãrui repartizare a fost amânatã etc.), se calculeazã ºi se vireazã numai impozit pe dividende.


Codul fiscal:
(3) Prevederile prezentului articol se aplicã urmãtoarelor operaþiuni de reorganizare, dacã acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscalã sau evitarea plãþii impozitelor:
a) fuziunea între douã sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanþii la oricare persoanã juridicã care fuzioneazã primesc titluri de participare la persoana juridicã succesoare;
b) divizarea unei persoane juridice române în douã sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanþii la persoana juridicã iniþialã beneficiazã de o distribuire proporþionalã a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;


Norme metodologice:
85. În înþelesul Art. 27 alin. (3) lit. a) ºi b) din Codul fiscal, operaþiunile de fuziune ºi divizare sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societãþile comerciale, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.


Codul fiscal:
c) achiziþionarea de cãtre o persoanã juridicã românã a tuturor activelor ºi pasivelor aparþinând uneia sau mai multor activitãþi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;


Norme metodologice:
86. Prevederea de la Art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal are în vedere transferul unei pãrþi din activul unei societãþi (transmiþãtoare) cãtre una sau mai multe societãþi (beneficiare) existente sau care iau astfel fiinþã, în schimbul atribuirii de titluri de participare ale societãþilor beneficiare.


Codul fiscal:


CAPITOLUL III
Aspecte fiscale internaþionale


Veniturile unui sediu permanent
Art. 29. [...]
(2) Profitul impozabil se determinã în conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în urmãtoarele condiþii:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;
b) numai cheltuielile efectuate în scopul obþinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile;
c) cheltuielile de conducere ºi cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridicã strãinã ºi înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale angajaþilor sediului permanent.


Norme metodologice:
87. Prin angajaþi ai sediului permanent se înþelege persoanele angajate cu contract individual de muncã în condiþiile legii.


Codul fiscal:
(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determinã prin tratarea sediului permanent ca persoanã separatã ºi prin utilizarea regulilor preþurilor de transfer la stabilirea preþului de piaþã al unui transfer fãcut între persoana juridicã strãinã ºi sediul sãu permanent.
(4) Înainte de a desfãºura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal la persoanei juridice strãine prevãzute la alin. (1) trebuie sã înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscalã competentã.


Norme metodologice:
88. Persoanele juridice strãine care desfãºoarã activitãþile menþionate la Art. 8 alin. (3) din Codul fiscal datoreazã impozit pe profit de la începutul activitãþii, în mãsura în care se determinã depãºirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevãzute în convenþiile de evitare a dublei impuneri, dupã caz. În situaþia în care nu se determinã înainte de sfârºitul anului fiscal dacã activitãþile din România vor fi pe o duratã suficientã pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în urmãtorul an fiscal, în situaþia în care durata specificatã este depãºitã.
89. Profiturile ce urmeazã a fi atribuite unui sediu permanent sunt acelea pe care sediul permanent le-ar fi realizat dacã, în loc de a derula afaceri cu persoana juridicã nerezidentã al cãrei sediu permanent este, ar fi derulat afaceri cu o persoanã juridicã separatã. La stabilirea preþului de piaþã al transferurilor efectuate între persoana juridicã strãinã ºi sediul sãu permanent se utilizeazã regulile preþurilor de transfer.


Codul fiscal:
Credit fiscal
Art. 31. - (1) Dacã o persoana juridicã românã obþine venituri dintr-un stat strãin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reþinere la sursã ºi veniturile sunt impozitate atât în România, cât ºi în statul strãin, atunci impozitul plãtit cãtre statul strãin, fie direct, fie indirect prin reþinerea ºi virarea de o altã persoanã, se deduce din impozitul pe profit ce se determinã potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2) Deducerea pentru impozitele plãtite cãtre un stat strãin într-un an fiscal nu poate depãºi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevãzute la Art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obþinut în statul strãin, determinat în conformitate cu regulile prevãzute în prezentul titlu sau la venitul obþinut din statul strãin.
(3) Impozitul plãtit unui stat strãin este dedus, numai dacã persoana juridicã românã prezintã documentaþia corespunzãtoare, conform prevederilor legale, din care sã rezulte faptul cã impozitul a fost plãtit statului strãin.


Norme metodologice:
90. În aplicarea prevederilor Art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct de vedere fiscal, la sfârºitul anului fiscal, operaþiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din strãinãtate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât ºi impozitul plãtit se convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Naþionalã a României.
91. O persoanã juridicã românã care desfãºoarã activitãþi printr-un sediu permanent într-un alt stat calculeazã profitul impozabil la nivelul întregii societãþi, potrivit dispoziþiilor capitolului II, titlul II din Codul fiscal. În scopul acordãrii creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculeazã profitul impozabil ºi impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementãrile fiscale din România.
92. Documentul pe baza cãruia se calculeazã deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispoziþiilor acestui articol, este cel care atestã plata, confirmat de autoritatea fiscalã strãinã.
93. Limitarea prevãzutã în Art. 31 alin. (2) din Codul fiscal va fi calculatã separat pentru fiecare sursã de venit. În scopul aplicãrii acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a cãror sursã se aflã în aceeaºi þarã strãinã vor fi considerate ca având aceeaºi sursã. Exemplu: un contribuabil desfãºoarã activitãþi atât în România, cât ºi în þara strãinã X unde realizeazã venituri atât printr-un sediu permanent, cât ºi din alte surse, în mod independent de sediul permanent.
Pentru activitatea desfãºuratã în þara strãinã X situaþia este urmãtoarea:
Pentru sediul permanent:
- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din þara strãinã X, 100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Naþionalã a României);
- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din þara strãinã X (cotã de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Naþionalã a României);
- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea românã, 80 milioane lei (legislaþia românã privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în þara strãinã X);
- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea românã (cotã de 25%), 20 milioane lei.
Alte venituri realizate din þara X:
- venituri din dobânzi: 100 milioane lei;
- impozit de 10% cu reþinere la sursã pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Naþionalã a României).
Pentru activitatea desfãºuratã atât în România, cât ºi în þara strãinã X situaþia este urmãtoarea:
- profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea românã, 1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului permanent ºi 920 milioane profit impozabil pentru activitatea din România);
- impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea românã (cotã de 25%), 250 milioane lei.
Potrivit situaþiei prezentate mai sus, suma maximã reprezentând creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu reþinere la sursã (dobânzi).
Deoarece impozitul plãtit în strãinãtate în sumã de 40 milioane lei este mai mare decât limita maximã de 30 milioane lei care poate fi acordatã sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scãdea din impozitul pe profitul întregii activitãþi (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei.


Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 32. - (1) Orice pierdere realizatã printr-un sediu permanent din strãinãtate este deductibilã doar din veniturile obþinute din strãinãtate.
(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strãinãtate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursã de venit. Pierderile neacoperite se reporteazã ºi se recupereazã în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.


Norme metodologice:
94. Potrivit Art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfãºuratã în strãinãtate printr-un sediu permanent se recupereazã numai din veniturile impozabile realizate în strãinãtate pe fiecare sursã de venit. În sensul aplicãrii acestei prevederi, prin sursã de venit se înþelege þara din care s-au realizat veniturile. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevãzute pentru aplicarea Art. 26 din Codul fiscal.


Codul fiscal:


CAPITOLUL IV
Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionãrii proprietãþilor
imobiliare ºi titlurilor de participare


Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionãrii proprietãþilor imobiliare ºi titlurilor de participare
Art. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplicã persoanelor juridice române ºi strãine care vând-cesioneazã proprietãþi imobiliare situate în România sau titluri de participare deþinute la o persoanã juridicã românã.
(2) Dacã câºtigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietãþilor imobiliare situate în România ºi a titlurilor de participare deþinute la o persoanã juridicã românã depãºesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileºte prin aplicarea unei cote de 10% la diferenþa rezultatã.
(3) Pierderea rezultatã din vânzarea-cesionarea proprietãþilor imobiliare situate în România ºi a titlurilor de participare deþinute la o persoanã juridicã românã se recupereazã din profiturile impozabile rezultate din operaþiuni de aceeaºi naturã, în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.
(4) Câºtigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietãþilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenþa pozitivã între:
a) valoarea realizatã din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietãþi imobiliare sau titluri de participare; ºi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãþi imobiliare sau titluri de participare.
(5) Pierderea rezultatã dintr-o vânzare-cesionare a proprietãþilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenþa negativã între:
a) valoarea realizatã din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietãþi imobiliare sau titluri de participare; ºi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãþi imobiliare sau titluri de participare.
(6) În înþelesul prevederilor alin. (4) ºi (5), valoarea realizatã din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plãtite, aferente vânzãrii-cesionãrii.
(7) Valoarea fiscalã pentru proprietãþile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileºte dupã cum urmeazã:
a) în cazul proprietãþilor imobiliare, valoarea fiscalã este costul de cumpãrare, construire sau îmbunãtãþire a proprietãþii, redus cu amortizarea fiscalã aferentã unei astfel de proprietãþi;
b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscalã este costul de achiziþie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plãtite, aferente achiziþionãrii unor astfel de titluri de participare.
(8) Prezentul articol se aplicã în cazul proprietãþilor imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) contribuabilul a deþinut proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare pe o perioadã mai mare de doi ani;
b) persoana care achiziþioneazã proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare nu este persoanã afiliatã contribuabilului;
c) contribuabilul a achiziþionat proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare dupã 31 decembrie 2003.


Norme metodologice:
95. În vederea aplicãrii Art. 33 alin. (8) din Codul fiscal, contribuabilii justificã perioada de deþinere a proprietãþilor imobiliare sau a titlurilor de participare, astfel încât sã poatã determina perioada mai mare de 2 ani.
96. Persoanele juridice înscriu în registrul de evidenþã fiscalã modul de calcul al câºtigului/pierderii rezultate din tranzacþiile efectuate cu proprietãþi imobiliare. La fiecare termen de platã a impozitului pe profit, persoanele juridice vor determina profitul/pierderea rezultatã, cumulat de la începutul anului fiscal. Profitul rezultat se impune cu cota de 10%, pierderea urmând a fi recuperatã din profiturile determinate în urmãtorii 5 ani fiscali din câºtigurile rezultate din aceleaºi tranzacþii.
97. Bãncii Naþionale a României nu i se aplicã prevederile Art. 33 din Codul fiscal, în conformitate cu prevederile Art. 17 alin. (2) din Codul fiscal.


Codul fiscal:


CAPITOLUL V
Plata impozitului ºi depunerea declaraþiilor fiscale


Plata impozitului
Art. 34. [...]
(3) Organizaþiile nonprofit au obligaþia de a plãti impozitul pe profit anual, pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul.
(4) Contribuabilii care obþin venituri majoritare din cultura cerealelor ºi plantelor tehnice, pomiculturã ºi viticulturã au obligaþia de a plãti impozitul pe profit anual, pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul. [...]
(8) Persoanele juridice care înceteazã sã existe au obligaþia sã depunã declaraþia de impunere ºi sã plãteascã impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrãrii încetãrii existenþei persoanei juridice la registrul comerþului.


Norme metodologice:
98. Contribuabilii prevãzuþi la Art. 34 alin. (3) ºi (4) din Codul fiscal nu depun declaraþii trimestriale.
99. Încadrarea în activitãþile prevãzute la Art. 34 alin. (4) din Codul fiscal este cea stabilitã de Clasificarea activitãþilor din economia naþionalã - CAEN.
100. În situaþia contribuabilului care înceteazã sã existe ca persoanã juridicã în urma efectuãrii unei operaþiuni de fuziune prin absorbþie, divizare sau lichidare, termenul de depunere a declaraþiei privind impozitul pe profit reprezintã ºi termen de platã a obligaþiei faþã de bugetul de stat, potrivit prevederilor legale în vigoare.


Codul fiscal:


CAPITOLUL VII
Dispoziþii tranzitorii ºi finale


Dispoziþii tranzitorii
Art. 38. - (1) În cazul persoanelor juridice care au obþinut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizatã, scutirea de impozit pe profitul aferent investiþiilor noi se aplicã în continuare pe perioada existenþei zonei defavorizate.


Norme metodologice:
101. În cazul contribuabililor care desfãºoarã activitãþi în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordã pe baza certificatului de investitor în zona defavorizatã, eliberat înainte de data de 1 iulie 2002 de cãtre agenþia pentru dezvoltare regionalã în a cãrei razã de competenþã teritorialã se aflã sediul agentului economic, conform prevederilor legale în vigoare.
102. Investiþiile noi sunt reprezentate de mijloacele fixe amortizabile create sau achiziþionate de la terþe pãrþi, utilizate efectiv în activitatea proprie, desfãºuratã în domeniile de interes economic, clasificate expres în anexa la Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicatã, cu modificãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 728/2001, care determinã angajarea de forþã de muncã.
103. Scutirea de la plata impozitului pe profit opereazã pe toatã durata existenþei zonei defavorizate.
104. Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea operaþiunilor de lichidare a investiþiei, conform legii, din vânzarea de active corporale ºi necorporale, din câºtigurile realizate din investiþii financiare, din desfãºurarea de activitãþi în afara zonei defavorizate, precum ºi cel rezultat din desfãºurarea de activitãþi în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate sunt supuse impunerii. Partea din profitul impozabil aferentã fiecãrei operaþiuni/activitãþi este cea care corespunde ponderii veniturilor obþinute din aceste operaþiuni/activitãþi în volumul total al veniturilor.


Codul fiscal:
(4) Cu excepþia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obþin venituri din activitãþi desfãºurate pe bazã de licenþã într-o zonã liberã au obligaþia de a plãti impozit pe profit în cotã de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pânã la data de 31 decembrie 2004.


Norme metodologice:
105. Pentru contribuabilii care desfãºoarã activitãþi în zonele libere pe bazã de licenþe eliberate potrivit Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificãrile ulterioare, profitul obþinut din aceste activitãþi este impozitat cu cota de 5% pânã la data de 31 decembrie 2004, cu excepþia cazului în care aceºtia intrã sub incidenþa prevederilor Art. 38 alin. (3) din Codul fiscal.
106. În cazul în care contribuabilul îºi desfãºoarã activitatea în zona liberã prin unitãþi fãrã personalitate juridicã, acesta este obligat sã þinã evidenþã contabilã distinctã pentru veniturile ºi cheltuielile aferente acestei activitãþi. La determinarea profitului aferent activitãþii se iau în calcul ºi cheltuielile de conducere ºi administrare, precum ºi alte asemenea cheltuieli, proporþional cu veniturile obþinute în zona liberã faþã de veniturile totale realizate de persoana juridicã.
107. Pierderea rezultatã din operaþiunile realizate în zona liberã nu se recupereazã din profitul impozabil realizat în afara zonei, aceasta urmând sã fie recuperatã din profiturile obþinute din aceeaºi zonã.


Codul fiscal:
(12) La calculul profitului impozabil, urmãtoarele venituri sunt neimpozabile pânã la data de 31 decembrie 2006: [...]
b) veniturile realizate din aplicarea unei invenþii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadã de 5 ani de la prima aplicare, calculaþi de la data începerii aplicãrii ºi cuprinºi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;


Norme metodologice:
108. Aplicarea unei invenþii înseamnã fabricarea produsului sau folosirea procedeului/metodei. Procedeul include ºi utilizarea unui produs sau efectuarea oricãrui alt act generator de profit, cum ar fi:
a) proiectarea obiectului/obiectelor unei invenþii:
1. proiect de execuþie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul obþinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei instalaþii sau a altora asemenea;
2. proiect tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode;
b) executarea ºi/sau experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei care face obiectul unei invenþii;
c) executarea ºi/sau exploatarea seriei "zero" a produsului ori a instalaþiei-pilot;
d) exploatarea obiectului unei invenþii prin realizarea pe scarã largã a acestuia, ºi anume:
1. fabricarea produsului, cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalaþia, compoziþia, respectiv produsul obþinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat;
2. folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei invenþii;
3. folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, instalaþie, obiect al unei invenþii exclusiv pentru necesitãþile interne ale unitãþii care aplicã;
e) comercializarea rezultatelor actelor prevãzute la lit. a)-d) de cãtre deþinãtorul de drepturi care este ºi producãtor, dacã aceste acte au fost efectuate în þarã.
109. Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum ºi pentru fiecare dintre licenþiaþii acestuia.
110. Pentru ca titularul brevetului, succesorul sãu în drepturi sau, dupã caz, licenþiaþii acestuia sã beneficieze de scutire de impozit pe profit trebuie sã fie îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) sã existe o copie, certificatã pentru conformitate, a hotãrârii definitive a Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci de acordare a brevetului de invenþie; în cazul în care solicitantul scutirii de impozit este altã persoanã decât titularul brevetului, este necesar sã existe documente, certificate pentru conformitate de cãtre Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci sau autentificate, din care sã rezulte una dintre urmãtoarele situaþii:
1. solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;
2. solicitantul este licenþiat al titularului brevetului;
3. solicitantul este licenþiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b) sã existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, din care sã rezulte cã brevetul de invenþie a fost în vigoare pe perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;
c) sã existe evidenþã contabilã de gestiune din care sã rezulte cã în perioada pentru care se solicitã scutirea de impozit pentru invenþia sau grupul de invenþii brevetate a fost efectuat cel puþin unul dintre actele prevãzute la pct. 167 ºi nivelul profitului obþinut în aceastã perioadã.
d) profitul astfel obþinut sã fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de la prima aplicare ºi cuprinºi în perioada de valabilitate a brevetului.
111. Profitul se stabileºte cu referire strictã la invenþia sau grupul de invenþii brevetate, pe baza elementelor de noutate, aºa cum acestea rezultã din revendicãrile brevetului de invenþie. În conformitate cu prevederile Art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenþie, republicatã, revendicãrile se interpreteazã în legãturã cu descrierea ºi desenele invenþiei.
112. În cazul în care invenþia sau grupul de invenþii brevetate se referã numai la o parte a unei instalaþii ori a unei activitãþi tehnologice, procedeu sau metodã, iar din evidenþele contabile rezultã profitul numai pentru întreaga instalaþie ori activitate tehnologicã, se procedeazã mai întâi la stabilirea ponderii invenþiei sau a grupului de invenþii în instalaþia ori activitatea tehnologicã ºi, pe aceastã bazã, se determinã partea de profit obþinut prin aplicarea invenþiei brevetate.
113. Profitul include ºi câºtigurile obþinute de titularul brevetului sau de licenþiaþii acestuia din eventualele taxe sau tarife, percepute drept contravaloare a serviciului de utilizare a invenþiei brevetate având ca obiect ºi un produs nou, numai în cazul în care brevetul cuprinde ºi o revendicare de utilizare sau de folosire a noului produs.


TITLUL III
Impozitul pe venit


Codul fiscal:


CAPITOLUL I
Dispoziþii generale


Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Art. 41. - Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmãtoarele:
a) venituri din activitãþi independente, definite conform Art. 47;
b) venituri din salarii, definite conform Art. 56;
c) venituri din cedarea folosinþei bunurilor, definite conform Art. 65;
d) venituri din investiþii, definite conform Art. 69;
e) venituri din pensii, definite conform Art. 72;
f) venituri din activitãþi agricole, definite conform Art. 75;
g) veniturile din premii ºi din jocuri de noroc, definite conform Art. 79;
h) venituri din alte surse, definite conform Art. 83.


Norme metodologice:
1. Veniturile din activitãþi independente, inclusiv veniturile realizate de persoanele fizice în cadrul unor asocieri fãrã personalitate juridicã, veniturile din salarii ºi din cedarea folosinþei bunurilor sunt venituri care se supun procedurii de globalizare ºi de determinare a impozitului pe venitul anual global.
2. Veniturile din investiþii, din pensii, din activitãþi agricole, din premii ºi din jocuri de noroc, precum ºi cele cuprinse în categoria "venituri din alte surse" se supun impozitãrii, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.


Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 42. - În înþelesul impozitului pe venit, urmãtoarele venituri nu sunt impozabile:
a) ajutoarele, indemnizaþiile ºi alte forme de sprijin cu destinaþie specialã, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurãrilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale ºi din alte fonduri publice, inclusiv indemnizaþia de maternitate ºi pentru creºterea copilului, precum ºi cele de aceeaºi naturã primite de la alte persoane, cu excepþia indemnizaþiilor pentru incapacitate temporarã de muncã;


Norme metodologice:
3. În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obþinute de persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt:
- alocaþia de stat pentru copii;
- alocaþia de întreþinere pentru fiecare copil încredinþat sau dat în plasament familial;
- indemnizaþia lunarã primitã de persoanele cu handicap grav ºi accentuat;
- alocaþia socialã primitã de nevãzãtorii cu handicap grav ºi accentuat;
- indemnizaþia lunarã acordatã nevãzãtorilor cu handicap grav, potrivit legii;
- contravaloarea serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor de familie care însoþesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi în vârstã de pânã la 3 ani;
- ajutorul pentru încãlzirea locuinþei;
- alocaþia pentru copiii nou-nãscuþi, primitã pentru fiecare dintre primii 4 copii nãscuþi vii;
- indemnizaþia de maternitate;
- indemnizaþia pentru creºterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani ºi, în cazul copilului cu handicap pânã la împlinirea vârstei de 3 ani;
- ajutorul social primit de soþii celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;
- ajutorul social acordat potrivit legii;
- ajutorul de urgenþã acordat de Guvern ºi de primari în situaþii de necesitate ca urmare a calamitãþilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum ºi altor situaþii deosebite stabilite prin lege, în limita fondurilor existente;
- ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;
- ajutorul lunar sau alocaþia de sprijin primit de cadrele militare trecute în rezervã, fãrã drept de pensie, apte de muncã, care nu se pot încadra din lipsã de locuri de muncã corespunzãtoare pregãtirii lor;
- indemnizaþia de ºomaj ºi alte drepturi neimpozabile acordate conform legislaþiei în materie;
- sume plãtite din bugetul asigurãrilor pentru ºomaj pentru completarea veniturilor persoanelor care se angajeazã înainte de expirarea perioadei de ºomaj;
- prima de încadrare ºi prima de instalare acordate din bugetul asigurãrilor pentru ºomaj;
- sprijinul material acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai magistratului decedat sau membrilor de familie ai altei persoane din cadrul organelor autoritãþii judecãtoreºti, care a decedat;
- echivalentul salariului primit de membrii familiei funcþionarului public, în caz de deces al acestuia;
- indemnizaþia reparatorie lunarã primitã de persoanele care ºi-au pierdut total sau parþial capacitatea de muncã, marilor mutilaþi ºi urmaºilor celor care au decedat ca urmare a participãrii la Revoluþia din decembrie 1989;
- indemnizaþia reparatorie lunarã primitã de pãrinþii persoanelor care au decedat ca urmare a participãrii la Revoluþia din decembrie 1989;
- indemnizaþia reparatorie lunarã primitã de soþul supravieþuitor al persoanei care a decedat ca urmare a participãrii la Revoluþia din decembrie 1989 ºi care are în întreþinere unul sau mai mulþi copii ai acesteia;
- suma fixã pentru îngrijire primitã de invalizii ºi accidentaþii de rãzboi, marii mutilaþi ºi cei încadraþi în gradul I de invaliditate;
- indemnizaþia lunarã primitã de persoanele persecutate din motive politice ºi etnice;
- indemnizaþia lunarã primitã de magistraþii care în perioada anilor 1945-1952 au fost înlãturaþi din justiþie din motive politice;
- indemnizaþia de veteran de rãzboi, inclusiv sporul, acordatã potrivit legii;
- renta lunarã acordatã, potrivit legii, veteranilor de rãzboi;
- ajutorul anual pentru acoperirea unei pãrþi din costul chiriei, energiei electrice ºi energiei termice, acordat veteranilor de rãzboi ºi vãduvelor de rãzboi, precum ºi altor persoane defavorizate, potrivit legii;
- sprijinul material primit de soþul supravieþuitor ºi copiii urmaºi ai membrilor Academiei Române;
- ajutoarele acordate emigranþilor politici potrivit legislaþiei în vigoare;
- ajutorul rambursabil pentru refugiaþi;
- ajutoarele umanitare, medicale ºi sociale;
- ajutorul de deces acordat potrivit legislaþiei privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale, precum ºi ajutorul pentru procurarea de proteze, orteze ºi de alte produse ortopedice, acordate în baza legislaþiei de pensii;
- renta viagerã acordatã de la bugetul de stat, bugetele locale ºi din alte fonduri publice, potrivit legii;
- drepturi reprezentând transportul gratuit urban ºi interurban, acordate, potrivit legii, pentru adulþii cu handicap accentuat ºi grav, precum ºi pentru asistenþii personali ºi însoþitorii acestora;
- alte asemenea venituri acordate potrivit normelor legale în vigoare.
4. În sensul Art. 42 lit. a), prin alte persoane se înþelege, printre alþii, ºi:
- casa de ajutor reciproc a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare, medicale ºi sociale acordate membrilor din contribuþiile acestora;
- organizaþiile umanitare, organizaþii sindicale, Crucea Roºie, unitãþi de cult recunoscute în România ºi alte entitãþi care pot acorda ajutoare umanitare sau sociale.


Codul fiscal:
b) sumele încasate din asigurãri de orice fel reprezentând despãgubiri, sume asigurate, precum ºi orice alte drepturi, cu excepþia câºtigurilor primite de la societãþile de asigurãri ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrþi, cu ocazia tragerilor de amortizare.
Nu sunt venituri impozabile despãgubirile în bani sau în naturã primite de cãtre o persoanã fizicã, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despãgubirile reprezentând daunele morale;


Norme metodologice:
5. Sunt neimpozabile despãgubirile, sumele asigurate ºi orice alte drepturi acordate asiguraþilor, beneficiarilor sau terþelor persoane pãgubite, din asigurãrile de orice fel, potrivit legislaþiei privind societãþile de asigurare ºi supravegherea asigurãrilor.
6. Sumele reprezentând alte drepturi acordate asiguraþilor pot avea printre altele urmãtoarele forme: rãscumpãrãri parþiale în contul persoanei asigurate, plãþi eºalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor constituite din primele plãtite de asiguraþi, precum ºi orice alte sume de aceeaºi naturã indiferent de denumirea sau forma sub care sunt plãtite, în contul persoanei asigurate.
7. În cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoanã fizicã independentã, persoanã juridicã sau orice altã entitate care desfãºoarã o activitate, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezintã venituri impozabile pentru persoana fizicã beneficiarã.


Codul fiscal:
c) sumele primite drept despãgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitãþilor naturale, precum ºi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
d) pensiile pentru invalizii de rãzboi, orfanii, vãduvele/vãduvii de rãzboi, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraþi în gradul I de invaliditate, precum ºi pensiile, altele decât pensiile plãtite din fonduri constituite prin contribuþii obligatorii la un sistem de asigurãri sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaþionale ºi cele finanþate de la bugetul de stat;
e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintã bonuri de valoare care se acordã cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziþiilor legale în vigoare;
f) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizare sau mecenat;
g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile ºi mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câºtigurile din transferul titlurilor de valoare;
h) drepturile în bani ºi în naturã primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenþii ºi elevii unitãþilor de învãþãmânt din sectorul de apãrare naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã ºi civile, precum ºi cele ale gradaþilor ºi soldaþilor concentraþi sau mobilizaþi;
i) bursele primite de persoanele care urmeazã orice formã de ºcolarizare sau perfecþionare în cadru instituþionalizat;


Norme metodologice:
8. Prin cadru instituþionalizat se înþelege orice entitate care are ca obiect de activitate educaþia ºcolarã, universitarã, pregãtirea ºi/sau perfecþionarea profesionalã, recunoscutã de autoritãþi ale statului român.


Codul fiscal:
j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moºtenire ºi donaþie;
k) veniturile din agriculturã ºi silviculturã, cu excepþia celor prevãzute la Art. 75;


Norme metodologice:
9. În categoria veniturilor din agriculturã ºi silviculturã considerate neimpozabile se cuprind:
- veniturile realizate de proprietar/arendaº din valorificarea în stare naturalã a produselor obþinute de pe terenurile agricole ºi silvice, proprietate privatã sau luate în arendã;
- veniturile provenite din: creºterea animalelor ºi pãsãrilor, apicultura ºi sericicultura;
- veniturile obþinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturalã, prin unitãþi specializate, cum ar fi centre sau puncte de achiziþie, a produselor culese sau capturate din flora ºi fauna sãlbaticã.
10. Se considerã în stare naturalã: produsele agricole obþinute dupã recoltare, materialul lemnos pe picior sau transformat în buºteni ori în bile, precum ºi produsele de origine animalã, cum ar fi: lapte, lânã, ouã, piei crude ºi altele asemenea, plante ºi animale din flora ºi fauna sãlbaticã, cum ar fi: plante medicinale, fructe de pãdure, ciuperci, melci, scoici, ºerpi, broaºte ºi altele asemenea.


Codul fiscal:
l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice ºi ai posturilor consulare pentru activitãþile desfãºurate în România în calitatea lor oficialã, în condiþii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaþional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;
m) veniturile nete în valutã primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare ºi institutelor culturale ale României amplasate în strãinãtate, în conformitate cu legislaþia în vigoare;
n) veniturile primite de oficialii organismelor ºi organizaþiilor internaþionale din activitãþile desfãºurate în România în calitatea lor oficialã, cu condiþia ca poziþia acestora, de oficial, sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
o) veniturile primite de cetãþeni strãini pentru activitatea de consultanþã desfãºuratã în România, în conformitate cu acordurile de finanþare nerambursabilã încheiate de România cu alte state, cu organisme internaþionale ºi organizaþii neguvernamentale;
p) veniturile primite de cetãþeni strãini pentru activitãþi desfãºurate în România, în calitate de corespondenþi de presã, cu condiþia reciprocitãþii acordate cetãþenilor români pentru venituri din astfel de activitãþi, ºi cu condiþia ca poziþia acestor persoane sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
q) sumele reprezentând diferenþa de dobândã subvenþionatã pentru creditele primite în conformitate cu legislaþia în vigoare;
r) subvenþiile primite pentru achiziþionarea de bunuri, dacã subvenþiile sunt acordate în conformitate cu legislaþia în vigoare;
s) veniturile reprezentând avantaje în bani ºi/sau în naturã primite de persoanele cu handicap, veteranii de rãzboi, invalizii ºi vãduvele de rãzboi, accidentaþii de rãzboi în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, urmaºii eroilor-martiri, rãniþilor, luptãtorilor pentru victoria Revoluþiei din decembrie 1989, precum ºi persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945;


Norme metodologice:
11. Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale ºi cuprind, printre altele:
- contravaloarea protezelor acordate gratuit pentru marii mutilaþi ºi persoanele care ºi-au pierdut total sau parþial capacitatea de muncã, a medicamentelor gratuite, accesului gratuit la sanatorii ºi baze de tratament aparþinând Ministerului Sãnãtãþii, Ministerului Apãrãrii Naþionale, Ministerului Administraþiei ºi Internelor ºi altor instituþii potrivit legii;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun ºi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care intrã sub incidenþa prevederilor Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri ºi acordarea unor drepturi urmaºilor acestora, rãniþilor, precum ºi luptãtorilor pentru victoria Revoluþiei din Decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;
- contravaloarea asistenþei medicale ºi a medicamentelor acordate în mod gratuit ºi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât ºi pe timpul spitalizãrilor, a transportului gratuit cu mijloacele de transport în comun ºi pe calea feratã românã, contravaloarea biletului gratuit, pentru tratament într-o staþiune balneoclimatericã ºi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care intrã sub incidenþa prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum ºi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;
- contravaloarea cãlãtoriilor gratuite pe calea feratã, gratuitãþile pe mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau echivalent cãrbuni, a asistenþei medicale gratuite în toate instituþiile medicale civile de stat sau militare ºi asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât ºi pe timpul spitalizãrii, a biletelor de tratament gratuite, în limita posibilitãþilor existente, în staþiuni balneoclimaterice, a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cãrucioarelor, a aparatelor auditive ºi implanturilor cardiace, mijloacelor moto ºi auto speciale pentru cei handicapaþi locomotor ºi altele asemenea, potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum ºi unele drepturi ale invalizilor ºi vãduvelor de rãzboi, republicatã;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun pentru adulþii cu handicap accentuat ºi grav ºi pentru asistenþii personali sau pentru însoþitorii acestora, a transportului interurban gratuit cu trenul, asistenþa medicalã gratuitã în conformitate cu prevederile Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecþia specialã ºi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 519/2002, cu modificãrile ulterioare;
- altele asemenea, aprobate prin lege.
12. Persoanele fizice prevãzute la Art. 42 lit. s) datoreazã impozit pe venit pentru categoriile de venituri prevãzute la Art. 41.


Codul fiscal:
t) premiile obþinute de sportivii medaliaþi la campionatele mondiale, europene ºi la jocurile olimpice.
Nu sunt venituri impozabile premiile, primele ºi indemnizaþiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor ºi altor specialiºti, prevãzuþi în legislaþia în materie, în vederea realizãrii obiectivelor de înaltã performanþã:
- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale ºi jocurile olimpice;
- calificarea ºi participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale ºi europene, prima grupã valoricã, precum ºi la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive.
Nu sunt venituri impozabile primele ºi indemnizaþiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor ºi altor specialiºti, prevãzuþi în legislaþia în materie, în vederea pregãtirii ºi participãrii la competiþiile internaþionale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;


Norme metodologice:
13. Beneficiazã de aceste prevederi ºi urmãtorii specialiºti: profesorii cu diplomã de licenþã sau de absolvire, instructorii ºi managerii din domeniu, precum ºi alte persoane calificate pentru asistenþã medicalã, cercetare ºi asistenþã ºtiinþificã, organizare ºi conducere tehnicã ºi alte ocupaþii complementare potrivit reglementãrilor în materie.


Codul fiscal:
u) premiile ºi alte drepturi sub formã de cazare, masã, transport ºi alte asemenea, obþinute de elevi ºi studenþi în cadrul competiþiilor interne ºi internaþionale, inclusiv elevi ºi studenþi nerezidenþi în cadrul competiþiilor desfãºurate în România;


Norme metodologice:
14. În aceastã categorie se cuprind:
- premii obþinute la concursuri pe obiecte sau discipline de învãþãmânt, pe meserii, cultural-ºtiinþifice, festivaluri, simpozioane, concursuri tehnico-ºtiinþifice, premii obþinute la campionate ºi concursuri sportive ºcolare, naþionale ºi internaþionale;
- contravaloarea avantajelor sub formã de masã, cazare ºi transport;
- alte drepturi materiale primite de participanþi cu ocazia acestor manifestãri;
- altele asemenea.


Codul fiscal:
v) alte venituri care nu sunt impozabile, aºa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
Barem de impunere
Art. 43. - (1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul plãþilor anticipate, este prevãzut în urmãtorul tabel:
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Venitul anual impozabil Impozitul anual ││ (lei) (lei) │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│ pânã la 28.800.000 18% ││ 28.800.001-69.600.000 5.184.000 + 23% pentru ceea ce depãºeºte suma de 28.800.000 lei ││69.600.001-111.600.000 14.568.000 + 28% pentru ceea ce depãºeºte suma de 69.600.000 lei ││111.600.001-156.000.000 26.328.000 + 34% pentru ceea ce depãºeºte suma de 111.600.000 lei││ peste 156.000.000 41.424.000 + 40% pentru ceea ce depãºeºte suma de 156.000.000 lei│└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii ºi pensii se stabileºte prin ordin al ministrului finanþelor publice, având ca bazã de calcul baremul anual de mai sus.
(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculeazã prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual prevãzut la alin. (1), corectat, prin ordin al ministrului finanþelor publice, cu rata inflaþiei realizate pe anul 2004, diminuatã cu 1/2 din rata inflaþiei prognozate pe acest an.
(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plãþilor anticipate cu titlu de impozit se stabileºte luându-se în calcul 1/2 din rata inflaþiei prognozate pentru anul respectiv, aplicatã la baremul de impunere construit pe baza ratei inflaþiei realizate pe perioada ianuarie-octombrie ºi a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil se stabileºte prin ordin al ministrului finanþelor publice, pe baza baremului anual prevãzut la alin. (3), corectat cu variaþia ratei inflaþiei realizate, faþã de cea prognozatã pe perioada impozabilã.


Norme metodologice:
15. La determinarea impozitului anual, cât ºi a plãþilor anticipate cu titlu de impozit calculat pentru veniturile prevãzute de Art. 41, bazele de calcul al impozitului vor fi stabilite prin rotunjire la mia de lei, prin neglijarea fracþiunilor sub 1.000 lei.


Codul fiscal:
Perioada impozabilã
Art. 44. - (1) Perioada impozabilã este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2) Prin excepþie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, în situaþia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.


Norme metodologice:
16. Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizeazã venituri. Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracþiune de an sau în perioade diferite ce reprezintã fracþiuni ale aceluiaºi an se considerã venit anual impozabil.
17. În cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, cuprinzând numãrul de luni din anul calendaristic pânã la data decesului.


Codul fiscal:
Deduceri personale
Art. 45. - (1) Persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formã de deducere personalã de bazã ºi deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lunã a perioadei impozabile.
(2) Deducerea personalã de bazã, începând cu luna ianuarie 2004, este fixatã la suma de 2.000.000 lei pe lunã.
(3) Deducerea personalã suplimentarã pentru soþia/soþul, copiii sau alþi membri de familie, aflaþi în întreþinere este de 0,5 înmulþit cu deducerea personalã de bazã.
(4) Contribuabilii mai beneficiazã de deduceri personale suplimentare, în funcþie de situaþia proprie sau a persoanelor aflate în întreþinere, în afara sumelor rezultate din calculul prevãzut la alin. (2) ºi (3), astfel:
a) 1,0 înmulþit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul I ºi persoanele cu handicap grav;
b) 0,5 înmulþit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul II ºi persoanele cu handicap accentuat.
(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întreþinere acele persoane ale cãror venituri, impozabile ºi neimpozabile, depãºesc sumele reprezentând deduceri personale, conform alin. (3) ºi (4). În cazul în care o persoanã este întreþinutã de mai mulþi contribuabili, suma reprezentând deducerea personalã a acesteia se împarte în pãrþi egale între contribuabili, exceptându-se cazul în care aceºtia se înþeleg asupra unui alt mod de împãrþire a sumei. Copiii minori, în vârstã de pânã la 18 ani împliniþi, ai contribuabilului sunt consideraþi întreþinuþi, iar suma reprezentând deducerea personalã suplimentarã se acordã pentru persoanele aflate în întreþinerea contribuabilului, pentru acea perioadã impozabilã din anul fiscal în care acestea au fost întreþinute. Perioada se rotunjeºte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întreþinere:
a) persoanele fizice care deþin terenuri agricole ºi silvice în suprafaþã de peste 10.000 m2 în zonele colinare ºi de ºes ºi de peste 20.000 m2 în zonele montane;
b) persoanele fizice care obþin venituri din cultivarea ºi din valorificarea florilor, legumelor ºi zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri ºi/sau în sistem irigat, din cultivarea ºi din valorificarea arbuºtilor, plantelor decorative ºi ciupercilor, precum ºi din exploatarea pepinierelor viticole ºi pomicole, indiferent de suprafaþã.
(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în întreþinere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere ºi venitul determinat potrivit legislaþiei privind venitul minim garantat.
(8) Sunt consideraþi alþi membri de familie, potrivit alin. (3), rudele contribuabilului sau ale soþului/soþiei acestuia pânã la gradul al doilea inclusiv.
(9) Deducerile personale prevãzute la alin. (2), (3) ºi (4) se însumeazã. Suma deducerilor personale admisã pentru calculul impozitului nu poate depãºi de 3 ori deducerea personalã de bazã ºi se acordã în limita venitului realizat.
(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordã personalului trimis în misiune permanentã în strãinãtate, potrivit legii.


Norme metodologice:
18. Determinarea coeficienþilor ºi a sumei reprezentând deduceri personale de bazã ºi suplimentare pentru fiecare contribuabil se efectueazã astfel:
a) de cãtre angajatorii cu sediul sau domiciliul în România pentru veniturile din salarii realizate pe teritoriul României, la funcþia de bazã;
b) de cãtre organul fiscal pentru contribuabilii care realizeazã venituri din salarii, altele decât cele prevãzute la lit. a), pentru contribuabilii care realizeazã venituri din activitãþi independente ºi din cedarea folosinþei bunurilor, precum ºi în alte situaþii apãrute în aplicarea prevederilor titlului III din Codul fiscal.
19. Deducerile personale de bazã se acordã contribuabilului, automat, pentru fiecare lunã a perioadei impozabile, în cursul sau la sfârºitul anului, potrivit pct. 18, dupã caz. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreþinere se acordã o singurã datã numai pe lunile în care persoanele se aflã în întreþinerea contribuabilului, iar cele pentru starea de invaliditate/handicap, numai pentru perioada existenþei acestei stãri, atestatã prin documente justificative. În cazul în care perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic ca urmare a decesului contribuabilului în cursul anului, acesta beneficiazã de un numãr de deduceri personale de bazã lunare ºi de deduceri personale suplimentare corespunzãtor numãrului de luni ale anului calendaristic pânã în luna decesului, inclusiv.
20. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreþinere se acordã numai pentru acele persoane care sunt efectiv în întreþinerea contribuabilului, chiar dacã aceºtia nu au domiciliul comun. Coeficientul de deducere personalã suplimentarã este de 0,5 pentru fiecare persoanã validã aflatã în întreþinere. Pentru starea de invaliditate/handicap a persoanei aflate în întreþinere coeficientul de deducere personalã suplimentarã se majoreazã corespunzãtor. Pentru ca o persoanã sã fie în întreþinere, aceasta trebuie sã îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiþii:
- existenþa unor raporturi juridice între contribuabil ºi persoana aflatã în întreþinere;
- încadrarea în plafon.
21. Sunt considerate persoane aflate în întreþinere soþul/soþia contribuabilului, copiii acestuia, precum ºi alþi membri de familie pânã la gradul al doilea inclusiv.
22. În sensul Art. 45 alin. (8), în categoria "alt membru de familie aflat în întreþinere" se cuprind rudele contribuabilului ºi ale soþului/soþiei acestuia, pânã la gradul al doilea inclusiv.
23. Dupã gradul de rudenie rudele se grupeazã astfel:
- rude de gradul întâi, cum ar fi: pãrinþi ºi copii;
- rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici, nepoþi ºi fraþi/surori.
24. Sunt considerate persoane în întreþinere militarii în termen, militarii cu termen redus, studenþii ºi elevii militari ai instituþiilor de învãþãmânt militare ºi civile, peste vârsta de 18 ani, dacã veniturile obþinute sunt sub plafonul stabilit de acest titlu.
25. Nu sunt considerate persoane în întreþinere persoanele majore condamnate, care executã pedepse privative de libertate.
26. Copilul minor este considerat întotdeauna întreþinut, cu excepþia celor încadraþi în muncã, indiferent dacã se aflã în unitãþi speciale sanitare sau de protecþie specialã ºi altele asemenea, precum ºi în unitãþi de învãþãmânt, inclusiv în situaþia în care costul de întreþinere este suportat de aceste unitãþi. În acest caz eventualele venituri obþinute de copilul minor nu se au în vedere la acordarea deducerii personale suplimentare.
Pentru copilul minor aflat în întreþinerea pãrinþilor sau a tutorelui, deducerea personalã suplimentarã se acordã integral unuia dintre pãrinþi, conform înþelegerii dintre aceºtia, respectiv tutorelui.
Pentru copilul minor provenit din cãsãtorii anterioare, dreptul la coeficientul de deducere personalã suplimentarã pentru copilul aflat în întreþinere revine pãrintelui cãruia i-a fost încredinþat copilul sau unuia dintre soþi care formeazã noua familie, conform înþelegerii dintre aceºtia, indiferent dacã s-a fãcut o adopþie cu efecte restrânse ºi chiar dacã pãrinþii fireºti ai acestuia contribuie la întreþinerea lui prin plata unei pensii de întreþinere. Plata unei pensii de întreþinere nu dã dreptul la deducere personalã suplimentarã pãrintelui obligat la aceastã platã.
Pentru copilul minor primit în plasament sau încredinþat unei persoane ori unei familii, dreptul la coeficientul de deducere personalã suplimentarã pentru acest copil se acordã:
- persoanei care l-a primit în plasament sau cãreia i s-a încredinþat copilul;
- unuia dintre soþi care formeazã familia cãreia i-a fost încredinþat sau i-a fost dat în plasament copilul, conform înþelegerii dintre aceºtia.
Pentru copiii aflaþi în întreþinerea unei familii, deducerea personalã suplimentarã va fi acordatã pãrinþilor, conform înþelegerii dintre aceºtia. Nu se va fracþiona între pãrinþi deducerea personalã suplimentarã pentru fiecare copil aflat în întreþinere. Astfel, în situaþia în care într-o familie sunt mai mulþi copii aflaþi în întreþinere, deducerile personale suplimentare se pot acorda unuia dintre pãrinþi pentru toþi copiii sau fiecãrui pãrinte pentru un numãr de copii, conform înþelegerii dintre pãrinþi. În aceste situaþii angajaþii vor prezenta angajatorilor sau organului fiscal fie o declaraþie pe propria rãspundere din partea soþului/soþiei, fie o adeverinþã emisã de angajatorul acestuia/acesteia, dupã caz, din care sã rezulte numãrul ºi identitatea copiilor pentru care beneficiazã de deduceri personale suplimentare.
Nu se acordã deducere personalã suplimentarã urmãtorilor:
- pãrinþilor ai cãror copii sunt daþi în plasament sau încredinþaþi unei familii ori persoane;
- pãrinþilor copiilor încredinþaþi unui organism privat autorizat sau unui serviciu public autorizat, în cazul în care pãrinþii respectivi sunt puºi sub interdicþie sau sunt decãzuþi din drepturile pãrinteºti.
Copilul minor cu vârsta între 16 ºi 18 ani, încadrat în muncã în condiþiile Codului muncii, devine contribuabil ºi beneficiazã de deducerea personalã de bazã, situaþie în care pãrinþii nu mai au dreptul la acordarea deducerii personale suplimentare, întrucât deducerea personalã se acordã o singurã datã.
27. Contribuabilul beneficiazã de deducere personalã suplimentarã pentru persoanele aflate în întreþinere potrivit Art. 45 alin. (3) din Codul fiscal, dacã persoana fizicã întreþinutã nu are venituri sau veniturile acesteia sunt sub plafonul rezultat din aplicarea coeficientului aferent de deducere personalã suplimentarã la deducerea personalã de bazã.
28. Verificarea încadrãrii veniturilor acestor persoane în plafonul determinat se realizeazã comparând veniturile brute realizate de persoana fizicã aflatã în întreþinere cu plafonul.
29. În cursul anului fiscal, în cazul în care angajatul obþine venituri la funcþia de bazã, pentru a stabili dreptul acestuia la deduceri suplimentare pentru persoane aflate în întreþinere, se comparã venitul lunar realizat de persoana aflatã în întreþinere cu plafonul lunar, astfel:
a) în cazul în care persoana aflatã în întreþinere realizeazã venituri lunare de natura pensiilor, indemnizaþiilor, alocaþiilor ºi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana întreþinutã rezultã din însumarea tuturor drepturilor de aceastã naturã realizate într-o lunã;
b) în cazul în care venitul este realizat sub formã de câºtiguri la jocuri de noroc, premii la diverse competiþii, dividende, dobânzi ºi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizicã aflatã în întreþinere se determinã prin împãrþirea venitului realizat la numãrul de luni rãmase pânã la sfârºitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;
c) în cazul în care persoana întreþinutã realizeazã atât venituri lunare, cât ºi aleatorii, venitul lunar se determinã prin însumarea acestor venituri.
30. În funcþie de venitul lunar al persoanei întreþinute, angajatorul va proceda dupã cum urmeazã:
a) în situaþia în care persoana aflatã în întreþinere, pentru care contribuabilul - angajatul - beneficiazã de deducerea personalã suplimentarã, obþine în cursul anului un venit lunar mai mare decât plafonul lunar, angajatorul va înceta acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana în întreþinere, începând cu luna urmãtoare celei în care a fost realizat venitul;
b) în situaþia în care contribuabilul solicitã acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana aflatã în întreþinere ca urmare a situãrii venitului lunar al acesteia din urmã sub plafonul lunar, angajatorul va începe acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana în întreþinere o datã cu plata drepturilor lunare ale lunii în care angajatul a depus solicitarea.
Dacã venitul unei persoane aflate în întreþinere depãºeºte plafonul deducerii personale suplimentare, ea nu este consideratã întreþinutã.
31. Pentru determinarea coeficienþilor de deduceri personale suplimentare contribuabilul va depune la angajator o declaraþie pe propria rãspundere, care trebuie sã cuprindã urmãtoarele informaþii:
- date de identificare a salariatului (numele ºi prenumele, domiciliul, codul numeric personal);
- date de identificare a fiecãrei persoane aflate în întreþinere (numele ºi prenumele, codul numeric personal), precum ºi situaþia invaliditãþii sau handicapului, dacã este cazul.
În ceea ce priveºte copiii aflaþi în întreþinere, la aceastã declaraþie salariatul va anexa ºi adeverinþa de la angajatorul celuilalt soþ sau declaraþia pe propria rãspundere a acestuia cã nu beneficiazã de deducere personalã suplimentarã pentru acel copil.
32. Declaraþia pe propria rãspundere a persoanei aflate în întreþinere, cu excepþia copilului minor, trebuie sã cuprindã urmãtoarele informaþii:
- date de identificare a persoanei aflate în întreþinere, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
- date de identificare a contribuabilului care beneficiazã de coeficientul de deducere personalã suplimentarã, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
- acordul persoanei întreþinute ca întreþinãtorul sã beneficieze de coeficientul de deducere personalã suplimentarã;
- nivelul ºi natura venitului persoanei aflate în întreþinere, inclusiv menþiunea privind suprafeþele de teren agricol ºi silvic deþinute, precum ºi declaraþia afirmativã sau negativã cu privire la desfãºurarea de activitãþi de: cultivare a terenurilor cu flori, legume ºi zarzavat în sere, în solarii amenajate ºi în sistem irigat; cultivare a arbuºtilor ºi plantelor decorative, ciupercilor; exploatare a pepinierelor viticole ºi pomicole;
- angajarea persoanei întreþinute de a comunica persoanei care contribuie la întreþinerea sa orice modificãri în situaþia venitului realizat.
Declaraþiile pe propria rãspundere depuse în vederea acordãrii de deduceri personale suplimentare nu sunt formulare tipizate.
33. Contribuabilul va prezenta angajatorului sau organului fiscal ºi documentele justificative care sã ateste situaþia proprie ºi a persoanelor aflate în întreþinere, cum sunt: certificatul de cãsãtorie, certificatele de naºtere ale copiilor, certificatul emis de comisia de expertizã medicalã sau decizia de pensionare pentru cazurile de invaliditate, adeverinþa de venit a persoanei întreþinute sau declaraþia pe propria rãspundere ºi altele. Documentele vor fi prezentate în original ºi în copie, angajatorul sau organul fiscal, dupã caz, pãstrând copia dupã ce verificã conformitatea cu originalul. Contribuabilii care depun declaraþia de venit global prin poºtã ºi care solicitã acordarea deducerilor de cãtre organul fiscal vor anexa la aceastã declaraþie copii legalizate de pe documentele justificative care atestã dreptul la deduceri personale suplimentare.
34. Dacã la un angajat intervine o schimbare care are influenþã asupra deducerilor personale suplimentare acordate ºi aceastã schimbare duce la diminuarea deducerii personale suplimentare, angajatul este obligat sã înºtiinþeze angajatorul în termen de 15 zile calendaristice de la data la care s-a produs evenimentul care a generat modificarea.
35. În situaþia în care solicitarea ºi/sau depunerea documentelor justificative privind acordarea deducerilor personale suplimentare se fac ulterior apariþiei evenimentului care dã naºtere sau modificã dreptul la deducere, angajatorul va acorda deducerile cuvenite o datã cu plata drepturilor salariale aferente lunii în care angajatul a depus toate documentele justificative.
36. Situaþia definitivã a deducerilor personale suplimentare se va stabili o datã cu determinarea venitului anual impozabil ºi cu calculul impozitului anual.
37. În situaþia în care depunerea documentelor justificative se face dupã calcularea impozitului ºi regularizarea anualã potrivit prevederilor Art. 61 din Codul fiscal, corecþiile se fac de cãtre organul fiscal, pe baza cererii contribuabilului, la care se anexeazã toate documentele justificative care atestã dreptul acestuia la deduceri personale suplimentare. În cerere se va menþiona obligatoriu perioada pentru care se solicitã acordarea deducerilor, în termenul legal de prescripþie.
38. Deducerea personalã de bazã nu se fracþioneazã în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de muncã cu timp parþial.


Codul fiscal:
Actualizarea deducerilor personale ºi a sumelor fixe
Art. 46. - (1) Deducerea personalã de bazã lunarã, precum ºi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la Art. 43.
(2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât deducerea personalã de bazã, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la Art. 43 alin. (3).
(3) Sumele fixe se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(4) Sumele ºi tranºele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul cã fracþiunile sub 100.000 lei se majoreazã la 100.000 lei.


Norme metodologice:
39. Sumele fixe calculate prin rotunjire la suta de mii de lei sunt cele prevãzute la Art. 43 alin. (2)-(4), Art. 56 alin. (4) lit. a), Art. 73, Art. 81 alin. (4) ºi Art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
40. Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global, precum ºi pentru recalcularea impozitului anual pe veniturile din salarii, deducerea personalã de bazã se actualizeazã potrivit Art. 43 alin. (2) sau alin. (4) din Codul fiscal.
41. Rotunjirea la suta de mii de lei se referã ºi la tranºele de venituri din baremele de impunere anuale ºi lunare. Atât sumele fixe, cât ºi baremele de impunere sunt aprobate prin ordin al ministrului finanþelor publice ºi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Codul fiscal:


CAPITOLUL II
Venituri din activitãþi independente


Definirea veniturilor din activitãþi independente
Art. 47 - (1) Veniturile din activitãþi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere ºi veniturile din drepturi de proprietate intelectualã, realizate în mod individual ºi/sau într-o formã de asociere, inclusiv din activitãþi adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerþ ale contribuabililor, din prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la alin. (3), precum ºi din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obþinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfãºurate în mod independent, în condiþiile legii.
(4) Veniturile din valorificarea sub orice formã a drepturilor de proprietate intelectualã provin din brevete de invenþie, desene ºi modele, mostre, mãrci de fabricã ºi de comerþ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor ºi drepturi conexe dreptului de autor ºi altele asemenea.


Norme metodologice:
42. Se supun impozitului pe veniturile din activitãþi independente persoanele fizice care realizeazã aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea desfãºurãrii de activitãþi în scopul obþinerii de venit, asociere care se realizeazã potrivit dispoziþiilor legale ºi care nu dã naºtere unei persoane juridice.
43. Exercitarea unei activitãþi independente presupune desfãºurarea acesteia în mod obiºnuit, pe cont propriu ºi urmãrind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenþa unei activitãþi independente sunt: libera alegere a desfãºurãrii activitãþii, a programului de lucru ºi a locului de desfãºurare a activitãþii; riscul pe care ºi-l asumã întreprinzãtorul; activitatea se desfãºoarã pentru mai mulþi clienþi; activitatea se poate desfãºura nu numai direct, ci ºi cu personalul angajat de întreprinzãtor în condiþiile legii.
44. Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile obþinute din desfãºurarea în România, potrivit legii, a unei activitãþi independente, printr-un sediu permanent.
45. Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerþ de cãtre persoane fizice sau asocieri fãrã personalitate juridicã, din prestãri de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum ºi cele obþinute din practicarea unei meserii.
Principalele activitãþi care constituie fapte de comerþ sunt:
- activitãþi de producþie;
- activitãþi de cumpãrare efectuate în scopul revânzãrii;
- organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive ºi altele asemenea;
- activitãþi al cãror scop este facilitarea încheierii de tranzacþii comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare ºi alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;
- vânzarea în regim de consignaþie a bunurilor cumpãrate în scopul revânzãrii sau produse pentru a fi comercializate;
- activitãþi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folositã, ºi altele asemenea;
- transport de bunuri ºi de persoane;
- alte activitãþi definite în Codul comercial.
46. Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecãrei persoane asociate din cadrul asocierii fãrã personalitate juridicã, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societãþii civile profesionale, asupra venitului net distribuit.
47. Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obþinute din prestãri de servicii cu caracter profesional, desfãºurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ºtiinþific, literar, artistic, educativ ºi altele, de cãtre: medici, avocaþi, notari publici, executori judecãtoreºti, experþi tehnici ºi contabili, contabili autorizaþi, consultanþi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanþi fiscali, arhitecþi, traducãtori, sportivi, precum ºi alte persoane fizice cu profesii reglementate.
48. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenþii, mai puþin realizãrile tehnice, know-how, mãrci înregistrate, franciza ºi altele asemenea, recunoscute ºi protejate prin înscrisuri ale instituþiilor specializate, precum ºi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de aceastã naturã se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activitãþi independente ºi în situaþia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenþã, francizã ºi altele asemenea, precum ºi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordã, cum ar fi: remuneraþie directã, remuneraþie secundarã, onorariu, redevenþã ºi altele asemenea.
Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectualã prevãzute în mod expres în contractul încheiat între pãrþi reprezintã venituri din drepturi de proprietate intelectualã. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã ºi veniturile din cesiuni pentru care reglementãrile în materie stabilesc prezumþia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.
În situaþia existenþei unei activitãþi dependente ca urmare a unei relaþii de angajare, remuneraþia prestãrilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectualã care intrã în sfera sarcinilor de serviciu reprezintã venituri de naturã salarialã, conform prevederilor menþionate în mod expres în contractul dintre angajat ºi angajator, ºi se supun impozitãrii potrivit prevederilor cap. III "Venituri din salarii" al titlului III din Codul fiscal.
Veniturile reprezentând drepturi bãneºti ale autorului unei realizãri tehnice nu sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de proprietate intelectualã.
49. Persoanele fizice angajate, precum ºi cele care încheie contracte, altele decât cele prin care sunt reglementate relaþiile de angajare, ºi care desfãºoarã activitãþi utilizând baza materialã a angajatorului sau a celeilalte pãrþi contractante, în vederea realizãrii de invenþii, realizãri tehnice sau procedee tehnice, opere ºtiinþifice, literare, artistice etc. obþin venituri de naturã salarialã.
50. Veniturile realizate de sportivii profesioniºti care participã la competiþii sportive pe cont propriu ºi nu au relaþii de angajare cu entitatea plãtitoare de venit sunt considerate venituri din activitãþi independente.


Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 48. - (1) Nu sunt venituri impozabile:
a) veniturile obþinute prin aplicarea efectivã în þarã de cãtre titular sau, dupã caz, de cãtre licenþiaþii acestuia a unei invenþii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, dupã caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculaþi de la data începerii aplicãrii ºi cuprinºi în perioada de valabilitate a brevetului;
b) venitul obþinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiazã persoanele fizice care exploateazã invenþia, respectiv titularul brevetului aplicat.


Norme metodologice:
51. În aplicarea prevederilor Art. 48 din Codul fiscal Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci ºi Ministerul Finanþelor Publice emit ordin comun potrivit prevederilor Art. 5 din Codul fiscal.


Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net din activitãþi independente determinat pe baza contabilitãþii în partidã simplã
Art. 49. - (1) Venitul net din activitãþi independente se determinã ca diferenþã între venitul brut ºi cheltuielile aferente realizãrii venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, cu excepþia prevederilor Art. 50 ºi 51.
(2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate ºi echivalentul în lei al veniturilor în naturã din desfãºurarea activitãþii;
b) veniturile sub formã de dobânzi din creanþe comerciale sau din alte creanþe utilizate în legãturã cu o activitate independentã;
c) câºtigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independentã, inclusiv contravaloarea bunurilor rãmase dupã încetarea definitivã a activitãþii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfãºura o activitate independentã sau de a nu concura cu o altã persoanã;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de platã apãrute în legãturã cu o activitate independentã.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute la începerea unei activitãþi sau în cursul desfãºurãrii acesteia;
b) sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despãgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaþii.
(4) Condiþiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) sã fie efectuate în cadrul activitãþilor desfãºurate în scopul realizãrii venitului, justificate prin documente;
b) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciþiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite;
c) sã respecte regulile privind amortizarea, prevãzute în titlul II;
d) cheltuielile cu primele de asigurare sã fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanþie bancarã pentru creditele utilizate în desfãºurarea activitãþii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. boli profesionale, risc profesional ºi accidente de muncã;
4. persoane care obþin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu condiþia impozitãrii sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plãþii de cãtre suportator.
(5) Urmãtoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare ºi mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
c) suma cheltuielilor cu indemnizaþia primitã pe perioada delegãrii ºi detaºãrii în altã localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita unei sume obþinute prin aplicarea unei cote de pânã la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevãzute de actele normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, potrivit legii;
g) contribuþiile efectuate în numele angajaþilor la scheme facultative de pensii ocupaþionale, în conformitate cu legislaþia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoanã;
h) prima de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate, în limita stabilitã potrivit legii;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentã, cât ºi în scopul personal al contribuabilului sau asociaþilor, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuialã care este aferentã activitãþii independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuþii sociale obligatorii pentru salariaþi ºi contribuabili, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice ºi juridice utilizate în desfãºurarea activitãþii, pe baza contractului încheiat între pãrþi, în limita nivelului dobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operaþional, respectiv cheltuielile cu amortizarea ºi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaþiunile de leasing ºi societãþile de leasing.
(6) Baza de calcul se determinã ca diferenþã dintre venitul brut ºi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat ºi cheltuielile de protocol.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b) cheltuielile corespunzãtoare veniturilor neimpozabile ale cãror surse se aflã pe teritoriul României sau în strãinãtate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în strãinãtate;
d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevãzute la alin. (4) lit. d) ºi la alin. (5) lit. h);
e) donaþii de orice fel;
f) amenzile, confiscãrile, dobânzile, penalitãþile de întârziere ºi penalitãþile datorate autoritãþilor române ºi strãine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plãtite conform clauzelor din contractele comerciale;
g) ratele aferente creditelor angajate;
h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziþionarea de imobilizãri corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsã în valoarea de intrare a imobilizãrii corporale, potrivit prevederilor legale;
i) cheltuielile de achiziþionare sau de fabricare a bunurilor ºi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsã din gestiune sau degradate ºi neimputabile, dacã inventarul nu este acoperit de o poliþã de asigurare;
k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încãlcãrii dispoziþiilor legale în vigoare;
l) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
m) alte sume prevãzute prin legislaþia în vigoare.
(8) Contribuabilii care obþin venituri din activitãþi independente sunt obligaþi sã organizeze ºi sã conducã evidenþa contabilã în partidã simplã, cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind evidenþa contabilã, ºi sã completeze Registrul-jurnal de încasãri ºi plãþi, Registrul-inventar ºi alte documente contabile prevãzute de legislaþia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile ºi drepturile aferente desfãºurãrii activitãþii.


Norme metodologice:
52. În venitul brut se includ toate veniturile în bani ºi în naturã, cum sunt: venituri din vânzarea de produse ºi de mãrfuri, venituri din prestarea de servicii ºi executarea de lucrãri, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii ºi orice alte venituri obþinute din exercitarea activitãþii, precum ºi veniturile din dobânzile primite de la bãnci pentru disponibilitãþile bãneºti aferente afacerii, din alte activitãþi adiacente ºi altele asemenea.
Prin activitãþi adiacente se înþelege toate activitãþile care au legãturã cu obiectul de activitate autorizat.
În cazul încetãrii definitive a activitãþii sumele obþinute din valorificarea bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi: mijloace fixe, obiecte de inventar ºi altele asemenea, precum ºi stocurile de materii prime, materiale, produse finite ºi mãrfuri rãmase nevalorificate sunt incluse în venitul brut.
În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal al contribuabilului, din punct de vedere fiscal se considerã o înstrãinare, iar suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al afacerii.
În toate cazurile evaluarea se face la preþurile practicate pe piaþã sau stabilite prin expertizã tehnicã.
Nu constituie venit brut urmãtoarele:
- aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute la începerea unei activitãþi sau în cursul desfãºurãrii acesteia;
- sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
- sumele primite ca despãgubiri;
- sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaþii.
53. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizãrii venitului, astfel cum rezultã din evidenþele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor Art. 49 alin. (4)-(7) din Codul fiscal.
Condiþiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a) sã fie efectuate în interesul direct al activitãþii;
b) sã corespundã unor cheltuieli efective ºi sã fie justificate cu documente;
c) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciþiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite.
54. Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:
- cheltuielile cu achiziþionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar ºi mãrfuri;
- cheltuielile cu lucrãrile executate ºi serviciile prestate de terþi;
- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrãri ºi prestarea de servicii pentru clienþi;
- chiria aferentã spaþiului în care se desfãºoarã activitatea, cea aferentã utilajelor ºi altor instalaþii utilizate în desfãºurarea activitãþii, în baza unui contract de închiriere;
- dobânzile aferente creditelor bancare;
- dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice ºi juridice, utilizate în desfãºurarea activitãþii, pe baza contractului încheiat între pãrþi, în limita nivelului dobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale a României;
- cheltuielile cu comisioanele ºi cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizãrile corporale ºi necorporale, inclusiv pentru stocurile deþinute, precum ºi cheltuielile de asigurare pentru boli profesionale, risc profesional ºi împotriva accidentelor de muncã;
- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea reprezintã garanþie bancarã pentru creditele utilizate în desfãºurarea activitãþii independente a contribuabilului;
- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, trataþii ºi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;
- cheltuielile poºtale ºi taxele de telecomunicaþii;
- cheltuielile cu energia ºi apa;
- cheltuielile cu transportul de bunuri ºi de persoane;
- cheltuieli de naturã salarialã;
- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
- cheltuielile reprezentând contribuþiile pentru asigurãrile sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de ºomaj, pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, precum ºi alte contribuþii obligatorii pentru contribuabil ºi angajaþii acestuia;
- cheltuielile reprezentând contribuþiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, asociaþiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementãrile din titlul II din Codul fiscal;
- valoarea rãmasã neamortizatã a bunurilor ºi drepturilor amortizabile înstrãinate, determinatã prin deducerea din preþul de cumpãrare a amortizãrii incluse pe costuri în cursul exploatãrii, ºi limitatã la nivelul venitului realizat din înstrãinare;
- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operaþional, respectiv cheltuielile cu amortizarea ºi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaþiunile de leasing ºi societãþile de leasing;
- cheltuielile cu pregãtirea profesionalã pentru contribuabili ºi salariaþii lor;
- cheltuielile ocazionate de participarea la congrese ºi alte întruniri cu caracter profesional;
- cheltuielile cu funcþionarea ºi întreþinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înþelegerii din contract, pentru partea aferentã utilizãrii în scopul afacerii;
- cheltuieli reprezentând tichetele de masã acordate de angajator potrivit legii;
- cheltuielile de delegare, detaºare ºi deplasare, cu excepþia celor reprezentând indemnizaþia de delegare, detaºare în altã localitate în þarã ºi în strãinãtate, care este deductibilã limitat;
- cheltuielile de reclamã ºi publicitate reprezintã cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui contract scris, precum ºi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama ºi publicitatea se efectueazã prin mijloace proprii. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamã ºi publicitate ºi bunurile care se acordã în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor ºi demonstraþii la punctele de vânzare, precum ºi alte bunuri acordate cu scopul stimulãrii vânzãrilor;
- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
55. Sunt cheltuieli deductibile limitat, de exemplu, urmãtoarele:
- cheltuielile cu sponsorizarea ºi mecenatul sunt deductibile în limitele stabilite la Art. 49 din Codul fiscal ºi potrivit condiþiilor din legislaþia în materie;
- cheltuielile reprezentând indemnizaþia de delegare ºi detaºare în altã localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului, sunt deductibile, respectiv în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice;
- cheltuielile sociale în limita unei sume stabilite prin aplicarea unei cote de pânã la 2% asupra fondului de salarii realizat anual ºi acordate pentru salariaþii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de muncã, sub forma: ajutoarelor de înmormântare, ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãþilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave ºi incurabile, ajutoarelor pentru naºtere, cadourilor pentru copiii minori ai salariaþilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la ºi de la locul de muncã al salariatului, costului prestaþiilor pentru tratament ºi odihnã, inclusiv transportul, pentru salariaþii proprii ºi membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaþilor cu ocazia Paºtelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului ºi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum ºi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãºeºte 1.200.000 lei, sumã actualizatã potrivit prevederilor Art. 46 din Codul fiscal.
56. Veniturile obþinute din valorificarea în regim de consignaþie sau prin vânzare directã cãtre agenþi economici ºi alte instituþii a bunurilor rezultate în urma unei prelucrãri sau procurate în scopul revânzãrii sunt considerate venituri din activitãþi independente. În aceastã situaþie se vor solicita documentele care atestã provenienþa bunurilor respective, precum ºi autorizaþia de funcþionare. Nu se încadreazã în aceste prevederi bunurile din patrimoniul personal.
57. Toate bunurile ºi drepturile aferente desfãºurãrii activitãþii se înscriu în Registrul-inventar ºi constituie patrimoniul afacerii.


Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din activitãþi independente, pe baza normelor de venit
Art. 50. - (1) Venitul net dintr-o activitate independentã, care este desemnatã conform alin. (2), ºi care este desfãºuratã de cãtre contribuabil, individual, fãrã salariaþi, se determinã pe baza normelor de venit.
(2) Ministerul Finanþelor Publice elaboreazã normele care conþin nomenclatorul activitãþilor pentru care venitul net se stabileºte pe bazã de norme de venit ºi precizeazã regulile care se utilizeazã pentru stabilirea acestor norme de venit.
(3) Direcþiile generale ale finanþelor publice teritoriale au obligaþia de a stabili ºi publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmeazã a se aplica normele respective.
(4) În cazul în care un contribuabil desfãºoarã o activitate independentã pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei activitãþi se corecteazã astfel încât sã reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfãºuratã activitatea respectivã.
(5) Dacã un contribuabil desfãºoarã douã sau mai multe activitãþi desemnate, venitul net din aceste activitãþi se stabileºte pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activitãþi.
(6) În cazul în care un contribuabil desfãºoarã o activitate din cele prevãzute la alin. (1) ºi o altã activitate care nu este prevãzutã la alin. (1), atunci venitul net din activitãþile independente desfãºurate de contribuabil se determinã pe baza contabilitãþii în partidã simplã, conform Art. 49.
(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane ºi de bunuri în regim de taxi se determinã pe baza normelor de venit.
(8) Dacã un contribuabil desfãºoarã activitate de transport de persoane ºi de bunuri în regim de taxi ºi desfãºoarã ºi o altã activitate independentã, atunci venitul net din activitãþile independente desfãºurate de contribuabil se determinã pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, conform Art. 49. În acest caz, venitul net din aceste activitãþi nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice ºi de bunuri în regim de taxi.
(9) Contribuabilii care desfãºoarã activitãþi pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit nu au obligaþia sã organizeze ºi sã conducã evidenþa contabilã în partidã simplã pentru activitatea respectivã.


Norme metodologice:
58. În sensul Art. 50 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care realizeazã venituri din activitãþi independente ºi desfãºoarã activitãþi cuprinse în nomenclatorul stabilit prin ordin al ministrului finanþelor publice, individual, fãrã angajaþi, venitul net se poate determina pe bazã de norme anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit se vor avea în vedere ºi caracterul sezonier al unor activitãþi, precum ºi durata concediului legal de odihnã.
Pentru contribuabilii care desfãºoarã mai multe activitãþi, printre care ºi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilitã pentru aceastã activitate.
Persoanele care desfãºoarã activitatea de taximetrie cu autoturismele proprietate personalã în baza unor contracte, altele decât contractele de muncã încheiate cu agenþi economici care au ca obiect de activitate taximetria, sunt supuse impozitãrii în aceleaºi condiþii cu taximetriºtii care îºi desfãºoarã activitatea în mod independent, pe bazã de norme de venit sau în sistem real.
59. La stabilirea coeficienþilor de corecþie a normelor de venit se vor avea în vedere urmãtoarele criterii:
- vadul comercial ºi clientela;
- vârsta contribuabililor;
- timpul afectat desfãºurãrii activitãþii, cu excepþia cazurilor prevãzute la pct. 60 ºi 61;
- starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
- activitatea se desfãºoarã într-un spaþiu proprietate a contribuabilului sau închiriat;
- realizarea de lucrãri, prestarea de servicii ºi obþinerea de produse cu material propriu sau al clientului;
- folosirea de maºini, dispozitive ºi scule, acþionate manual sau de forþã motrice;
- alte criterii specifice.
Diminuarea normelor de venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de vârstã a contribuabilului se opereazã începând cu anul urmãtor celui în care acesta a împlinit numãrul de ani care îi permite reducerea normei. Corectarea normelor de venit pentru contribuabilii care au ºi calitatea de salariat sau îºi pierd aceastã calitate se face începând cu luna urmãtoare încheierii/desfacerii contractului individual de muncã.
60. Venitul net din activitãþi independente, determinat pe bazã de norme anuale de venit, se reduce proporþional cu:
- perioada de la începutul anului ºi pânã la momentul autorizãrii din anul începerii activitãþii;
- perioada rãmasã pânã la sfârºitul anului fiscal, în situaþia încetãrii activitãþii, la cererea contribuabilului.
61. Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizãrii ºi altor cauze obiective, inclusiv cele de forþã majorã, dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proporþional cu perioada nelucratã, la cererea contribuabililor. În situaþia încetãrii activitãþii în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã sunt obligate sã depunã autorizaþia de funcþionare ºi sã înºtiinþeze în scris, în termen de 5 zile, organele fiscale în a cãror razã teritorialã aceºtia îºi desfãºoarã activitatea. În acest sens se va anexa, în copie, dovada din care sã rezulte depunerea autorizaþiei.
62. Pentru contribuabilii impuºi pe bazã de norme de venit, care îºi exercitã activitatea o parte din an, în situaþiile prevãzute la pct. 60 ºi 61, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determinã prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulþeºte cu numãrul zilelor de activitate.
În acest scop organul fiscal întocmeºte o notã de constatare care va cuprinde date ºi informaþii privind:
- situaþia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi: începutul/sfârºitul activitãþii, întreruperea temporarã, conform pct. 61, ºi altele asemenea;
- perioada în care nu s-a desfãºurat activitate;
- documentele justificative depuse de contribuabil;
- recalcularea normei, conform prezentului punct.
63. Pentru contribuabilul care opteazã sã fie impus pe bazã de normã de venit ºi care anterior a fost impus în sistem real, având investiþii în curs de amortizare, valoarea amortizãrii nu diminueazã norma de venit. Veniturile realizate din valorificarea investiþiilor respective sau trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfãºurare a activitãþii sau în caz de încetare a activitãþii majoreazã norma de venit proporþional cu valoarea amortizatã în perioada impunerii în sistem real.
64. În cazul contribuabilului impus pe bazã de normã de venit, care pe perioada anterioarã a avut impunere în sistem real ºi a efectuat investiþii care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetãrii activitãþii vor majora norma de venit.
65. Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiþiile de impunere pe bazã de normã de venit vor fi impuºi în sistem real de la data respectivã, venitul net anual urmând sã fie determinat prin însumarea fracþiunii din norma de venit aferentã perioadei de impunere pe bazã de normã de venit cu venitul net rezultat din evidenþa contabilã.


Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectualã
Art. 51. - (1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectualã se stabileºte prin scãderea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 60% din venitul brut;
b) contribuþiile sociale obligatorii plãtite.
(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrãri de artã monumentalã, venitul net se stabileºte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 70% din venitul brut;
b) contribuþiile sociale obligatorii plãtite.
(3) În cazul exploatãrii de cãtre moºtenitori a drepturilor de proprietate intelectualã, precum ºi în cazul remuneraþiei reprezentând dreptul de suitã ºi al remuneraþiei compensatorii pentru copia privatã, venitul net se determinã prin scãderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de asemenea venituri, potrivit legii, fãrã aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevãzute la alin. (1) ºi (2).


Norme metodologice:
66. În urmãtoarele situaþii venitul net din drepturi de proprietate intelectualã se determinã ca diferenþã între venitul brut ºi comisionul cuvenit organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori care, conform legii, au atribuþii de colectare ºi de repartizare a veniturilor între titularii de drepturi:
- venituri din drepturi de proprietate intelectualã transmise prin succesiune;
- venituri din exercitarea dreptului de suitã;
- venituri reprezentând remuneraþia compensatorie pentru copia privatã.
67. Dreptul de suitã este dreptul acordat de lege autorului unei opere de artã plasticã de a primi o cotã de 5% din preþul de revânzare al operei respective, dacã revânzarea se face prin licitaþie sau prin intermediul unui agent comisionar ori de cãtre un comerciant. Licitatorii, agenþii comisionari ºi comercianþii au obligaþia sã reþinã ºi sã plãteascã autorului suma corespunzãtoare cotei de 5% din preþul de vânzare.
68. Remuneraþia compensatorie pentru copia privatã este o sumã stabilitã printr-o dispoziþie expresã a legii drept compensaþie pecuniarã pentru prejudiciile cauzate titularilor de drepturi prin reproducerea/copierea de cãtre diverse persoane, în scop personal, a unor opere protejate, cum ar fi creaþii ºi prestaþii cuprinse într-o fixare comercialã.
Aceastã remuneraþie este plãtitã de cãtre fabricanþii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestor opere sau de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor. Remuneraþia este de 5% din preþul de vânzare sau din valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aceste aparate sau suporturi.
Remuneraþia compensatorie pentru copia privatã se colecteazã prin intermediul organismelor de gestiune colectivã, care repartizeazã sumele astfel colectate fiecãrui beneficiar.


Codul fiscal:
(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasãri ºi plãþi referitoare la încasãri. Aceastã reglementare este opþionalã pentru cei care considerã cã îºi pot îndeplini obligaþiile declarative direct pe baza documentelor emise de plãtitorul de venit. Aceºti contribuabili au obligaþia sã arhiveze ºi sã pãstreze documentele justificative cel puþin în limita termenului de prescripþie prevãzut de lege.


Norme metodologice:
69. Venitul brut din drepturi de proprietate intelectualã cuprinde atât sumele încasate în cursul anului, cât ºi reþinerile în contul plãþilor anticipate efectuate cu titlu de impozit ºi contribuþiile obligatorii reþinute de plãtitorii de venituri.
În cazul în care determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã se face pe bazã de cote forfetare de cheltuieli, nu existã obligativitatea înregistrãrii în evidenþa contabilã a cheltuielilor efectuate aferente venitului.
70. Cheltuielile forfetare includ comisioanele ºi alte sume care revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de venituri drept platã a serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de cãtre aceºtia din urmã cãtre titularii de drepturi.
71. Sunt considerate opere de artã monumentalã urmãtoarele:
- lucrãri de decorare, cum ar fi pictura muralã a unor spaþii ºi clãdiri de mari dimensiuni, interior-exterior;
- lucrãri de artã aplicatã în spaþii publice, cum ar fi: ceramicã, metal, lemn, piatrã, marmurã ºi altele asemenea;
- lucrãri de sculpturã de mari dimensiuni, design monumental, amenajãri de spaþii publice;
- lucrãri de restaurare a acestora.
72. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã obþinute din strãinãtate se supun regulilor aplicabile veniturilor din strãinãtate, indiferent dacã sunt încasate direct de titulari sau prin intermediul entitãþilor responsabile cu gestiunea drepturilor de proprietate intelectualã, potrivit legii.
73. Cota de cheltuieli forfetare nu se acordã în cazul în care persoanele fizice utilizeazã baza materialã a beneficiarului acestor drepturi de proprietate intelectualã.


Codul fiscal:
Opþiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partidã simplã
Art. 52. - (1) Contribuabilii care obþin venituri din activitãþi independente, impuºi pe bazã de norme de venit, precum ºi cei care obþin venituri din drepturi de proprietate intelectualã au dreptul sã opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit Art. 49.
(2) Opþiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadã de 2 ani fiscali consecutivi ºi se considerã reînnoitã pentru o nouã perioadã, dacã nu se depune o cerere de renunþare de cãtre contribuabil.
(3) Cererea de opþiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent pânã la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfãºurat activitate ºi în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activitãþii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.


Norme metodologice:
74. Opþiunea de a determina venitul net în sistem real se face astfel:
a) în cazul contribuabililor prevãzuþi la Art. 50 alin. (1) din Codul fiscal, care au desfãºurat activitate în anul precedent ºi au fost impuºi pe bazã de norme de venit, prin depunerea pânã la data de 31 ianuarie a anului fiscal a cererii de opþiune pentru sistemul real de impunere, precum ºi a declaraþiei privind venitul estimat;
b) în cazul contribuabililor prevãzuþi la Art. 50 alin. (1) din Codul fiscal, care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin depunerea în termen de 15 zile de la începerea activitãþii a declaraþiei privind venitul estimat, însoþitã de cererea de opþiune pentru sistemul real de impunere.
75. Contribuabilii impuºi în sistem real au dreptul de a renunþa la opþiune pe baza unei cereri depuse pânã la data de 31 ianuarie a anului fiscal.
76. Cererea depusã, cuprinzând opþiunea pentru sistemul real, precum ºi cererea de renunþare la opþiune se considerã aprobate de drept prin depunere ºi înregistrare la organul fiscal.


Codul fiscal:
Reþinerea la sursã a impozitului pentru unele venituri din activitãþi independente
Art. 53. - (1) Plãtitorii urmãtoarelor venituri au obligaþia de a calcula, de a reþine ºi de a vira impozit prin reþinere la sursã, reprezentând plãþi anticipate, din veniturile plãtite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectualã;
b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaþie;
c) venituri din activitãþi desfãºurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;
d) venituri din activitãþi desfãºurate în baza contractelor/convenþiilor civile încheiate potrivit Codului civil;
e) venituri din activitatea de expertizã contabilã ºi tehnicã, judiciarã ºi extrajudiciarã;
f) venitul obþinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã contribuabil, potrivit titlului II, care nu genereazã o persoanã juridicã;
g) venitul obþinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereazã o persoanã juridicã.
(2) Impozitul ce trebuie reþinut se stabileºte dupã cum urmeazã:
a) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cotã de impunere de 15% la venitul brut;
b) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de impunere prevãzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei fizice asociate;
c) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de impunere prevãzutã pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;
d) în cazul celorlalte venituri prevãzute la alin. (1), aplicând o cotã de impunere de 10% la venitul brut.
(3) Impozitul ce trebuie reþinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost plãtit venitul, cu excepþia impozitului aferent veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f) ºi g), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II ºi IV.


Norme metodologice:
77. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã au obligaþia de a calcula ºi de a reþine în cursul anului fiscal o sumã reprezentând 15% din venitul brut realizat de titularii de drepturi de proprietate intelectualã ca urmare a exploatãrii drepturilor respective. Aceastã sumã reprezintã plata anticipatã în contul impozitului anual datorat de contribuabili.
78. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã, cãrora le revine obligaþia calculãrii ºi reþinerii impozitului anticipat, sunt, dupã caz:
- utilizatorii de opere, invenþii, know-how ºi altele asemenea, în situaþia în care titularii de drepturi îºi exercitã drepturile de proprietate intelectualã în mod personal, iar relaþia contractualã dintre titularul de drepturi de proprietate intelectualã ºi utilizatorul respectiv este directã;
- organismele de gestiune colectivã sau alte entitãþi, care, conform dispoziþiilor legale, au atribuþii de gestiune a drepturilor de proprietate intelectualã, a cãror gestiune le este încredinþatã de cãtre titulari. În aceastã situaþie se încadreazã ºi producãtorii ºi agenþii mandataþi de titularii de drepturi, prin intermediul cãrora se colecteazã ºi se repartizeazã drepturile respective.
79. În situaþia în care sumele reprezentând venituri din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã se colecteazã prin mai multe organisme de gestiune colectivã sau prin alte entitãþi asemãnãtoare, obligaþia calculãrii ºi reþinerii impozitului anticipat revine organismului sau entitãþii care efectueazã plata cãtre titularul de drepturi de proprietate intelectualã.
80. În cazul contribuabililor ale cãror plãþi anticipate sunt calculate în conformitate cu prevederile Art. 53 alin. (1) lit. b)-e) din Codul fiscal pentru veniturile de aceastã naturã ºi care realizeazã venituri din activitãþi independente ºi în alte condiþii, pentru acestea din urmã au obligaþia sã le evidenþieze în contabilitate separat ºi sã plãteascã în cursul anului plãþi anticipate trimestriale, în conformitate cu Art. 88 din Codul fiscal.
81. Impozitul anticipat se calculeazã ºi se reþine în momentul efectuãrii plãþii sumelor cãtre beneficiarul venitului.
82. Impozitul reþinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care se fac plata venitului ºi reþinerea impozitului.


Codul fiscal:


CAPITOLUL III
Venituri din salarii


Definirea veniturilor din salarii
Art. 56. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani ºi/sau în naturã, obþinute de o persoanã fizicã ce desfãºoarã o activitate în baza unui contract individual de muncã sau a unui statut special prevãzut de lege, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordã, inclusiv indemnizaþiile pentru incapacitate temporarã de muncã.
(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a) indemnizaþiile din activitãþi desfãºurate ca urmare a unei funcþii de demnitate publicã, stabilite potrivit legii;
b) indemnizaþiile din activitãþi desfãºurate ca urmare a unei funcþii alese în cadrul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ;
c) drepturile de soldã lunarã, indemnizaþiile, primele, premiile, sporurile ºi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d) indemnizaþia lunarã brutã, precum ºi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societãþi naþionale, societãþi comerciale la care statul sau o autoritate a administraþiei publice locale este acþionar majoritar, precum ºi la regiile autonome;
e) sumele primite de membrii fondatori ai societãþilor comerciale constituite prin subscripþie publicã;
f) sumele primite de reprezentanþii în adunarea generalã a acþionarilor, în consiliul de administraþie ºi în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanþii în organisme tripartite, potrivit legii;
h) indemnizaþia lunarã a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraþia de asigurãri sociale;
i) sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial ºi de alte entitãþi neplãtitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaþia primitã pe perioada delegãrii ºi detaºãrii în altã localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului, pentru salariaþii din instituþiile publice;
j) orice alte sume sau avantaje de naturã salarialã ori asimilate salariilor.


Norme metodologice:
83. Veniturile de naturã salarialã prevãzute la Art. 56 din Codul fiscal, denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activitãþi dependente, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele criterii:
- pãrþile care intrã în relaþia de muncã, denumite în continuare angajator ºi angajat, stabilesc de la început: felul activitãþii, timpul de lucru ºi locul desfãºurãrii activitãþii;
- partea care utilizeazã forþa de muncã pune la dispoziþia celeilalte pãrþi mijloacele de muncã, cum ar fi: spaþii cu înzestrare corespunzãtoare, îmbrãcãminte specialã, unelte de muncã ºi altele asemenea;
- persoana care activeazã contribuie numai cu prestaþia fizicã sau cu capacitatea ei intelectualã, nu ºi cu capitalul propriu;
- plãtitorul de venituri de naturã salarialã suportã cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizaþia de delegare-detaºare în þarã ºi în strãinãtate, ºi alte cheltuieli de aceastã naturã, precum ºi indemnizaþia de concediu de odihnã ºi indemnizaþia pentru incapacitate temporarã de muncã suportatã de angajator potrivit legii;
- persoana care activeazã lucreazã sub autoritatea unei alte persoane ºi este obligatã sã respecte condiþiile impuse de aceasta, conform legii.
84. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaþii contractuale de muncã, precum ºi orice sume de naturã salarialã primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referã, ºi care sunt realizate din:
a) sume primite pentru munca prestatã ca urmare a contractului individual de muncã, a contractului colectiv de muncã, precum ºi pe baza actului de numire:
- salariile de bazã;
- sporurile ºi adaosurile de orice fel;
- indemnizaþiile de orice fel;
- recompensele ºi premiile de orice fel;
- sumele reprezentând premiul anual ºi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituþiile publice, cele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate salariaþilor agenþilor economici dupã aprobarea bilanþului contabil, potrivit legii;
- sumele primite pentru concediul de odihnã, cu excepþia sumelor primite de salariat cu titlu de despãgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului ºi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncã, precum ºi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnã;
- sumele primite în caz de incapacitate temporarã de muncã;
- orice alte câºtiguri în bani ºi în naturã, primite de la angajatori de cãtre angajaþi, ca platã a muncii lor;
b) indemnizaþiile, precum ºi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autoritãþii publice, alese sau numite în funcþie, potrivit legii, precum ºi altora asimilate cu funcþiile de demnitate publicã, stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizaþiilor pentru persoane care ocupã funcþii de demnitate publicã;
c) drepturile personalului militar în activitate ºi ale militarilor angajaþi pe bazã de contract, reprezentând solda lunarã compusã din solda de grad, solda de funcþie, gradaþii ºi indemnizaþii, precum ºi prime, premii ºi alte drepturi stabilite potrivit legislaþiei speciale;
d) drepturile administratorilor, obþinute în baza contractului de administrare încheiat cu companiile/societãþile naþionale, societãþile comerciale la care statul sau o autoritate a administraþiei publice locale este acþionar majoritar, precum ºi cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi: indemnizaþia lunarã brutã, suma cuvenitã prin participare la profitul net al societãþii;
e) sumele plãtite membrilor fondatori ai unei societãþi comerciale constituite prin subscripþie publicã, potrivit cotei de participare la profitul net, stabilitã de adunarea constitutivã, potrivit legislaþiei în vigoare;
f) sumele primite de reprezentanþii numiþi în adunarea generalã a acþionarilor ºi sumele primite de membrii consiliului de administraþie ºi ai comisiei de cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale;
g) sumele primite de reprezentanþii în organisme tripartite, conform legii;
h) sumele primite de cãtre persoanele fizice agreate de Ministerul Finanþelor Publice sã efectueze certificarea bilanþului contabil ºi a contului de execuþie bugetarã la instituþiile publice care nu au compartiment propriu de audit intern ºi care nu îºi desfãºoarã activitatea în cabinete individuale înregistrate la organele fiscale teritoriale;
i) indemnizaþiile, primele ºi alte asemenea sume acordate membrilor aleºi ai unor entitãþi, cum ar fi: organizaþii sindicale, organizaþii patronale, alte organizaþii neguvernamentale, asociaþii de proprietari/chiriaºi ºi altele asemenea;
j) indemnizaþiile acordate ca urmare a participãrii în comisii, comitete, consilii ºi altele asemenea, constituite conform legii;
k) veniturile obþinute de condamnaþii care executã pedepse la locul de muncã;
l) sumele plãtite sportivilor amatori, ca urmare a participãrii în competiþii sportive oficiale, precum ºi sumele plãtite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor ºi altor specialiºti în domeniu de cãtre cluburile sau asociaþiile sportive cu care aceºtia au relaþii contractuale de muncã, indiferent de forma sub care se plãtesc, inclusiv prima de joc, cu excepþia celor prevãzute la Art. 42 lit. t) din Codul fiscal;
m) compensaþii bãneºti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziþiilor prevãzute în contractul de muncã;
n) indemnizaþii sau alte drepturi acordate angajaþilor cu ocazia angajãrii sau mutãrii acestora într-o altã localitate, stabilite potrivit contractelor de muncã, statutelor sau altor dispoziþii legale, cu excepþia celor prevãzute la Art. 56 alin. (4) lit. h) ºi i) din Codul fiscal;
o) alte drepturi sau avantaje de naturã salarialã sau asimilate salariilor.


Codul fiscal:
(3) Avantajele, cu excepþia celor prevãzute la alin. (4), primite în legãturã cu o activitate dependentã includ, însã nu sunt limitate la:
a) utilizarea oricãrui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepþia deplasãrii pe distanþa dus-întors de la domiciliu la locul de muncã;
b) cazare, hranã, îmbrãcãminte, personal pentru munci casnice, precum ºi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preþ mai mic decât preþul pieþei;
c) împrumuturi nerambursabile ºi diferenþa favorabilã dintre dobânda preferenþialã ºi dobânda de referinþã a Bãncii Naþionale a României, pentru depozite ºi credite;
d) anularea unei creanþe a angajatorului asupra angajatului;
e) abonamentele ºi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f) permise de cãlãtorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g) primele de asigurare plãtite de cãtre suportator pentru salariaþii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plãþii primei respective, altele decât cele obligatorii.


Norme metodologice:
85. Avantajele în bani ºi în naturã sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terþi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncã sau a unei relaþii contractuale între pãrþi, dupã caz.
86. La stabilirea venitului impozabil se au în vedere ºi avantajele primite de cãtre persoana fizicã, cum ar fi:
a) folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal;
b) acordarea de produse alimentare, îmbrãcãminte, cherestea, lemne de foc, cãrbuni, energie electricã, termicã ºi altele;
c) abonamentele de radio ºi televiziune, de transport, abonamentele ºi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartele telefonice;
d) permise de cãlãtorie pe diverse mijloace de transport;
e) bilete de tratament ºi odihnã;
f) cadouri primite cu diverse ocazii, cu excepþia celor menþionate la Art. 56 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal;
g) contravaloarea folosinþei unei locuinþe în scop personal ºi a cheltuielilor conexe de întreþinere, cum sunt cele privind consumul de apã, consumul de energie electricã ºi termicã ºi altele asemenea, cu excepþia celor prevãzute în mod expres la Art. 56 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal;
h) cazarea ºi masa acordate în unitãþi proprii de tip hotelier;
i) contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridicã sau de o altã entitate, pentru angajaþii proprii, precum ºi pentru alþi beneficiari, cu excepþia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislaþiei în materie.
Tratamentul fiscal al avantajului reprezentând contravaloarea primelor de asigurare este urmãtorul:
- pentru beneficiarii care obþin venituri salariale ºi asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de aceastã naturã ale lunii în care sunt plãtite primele de asigurare;
- pentru alþi beneficiari care nu au o relaþie generatoare de venituri salariale ºi asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse în conformitate cu prevederile Art. 83 din Codul fiscal.
87. Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri ºi servicii, precum ºi sumele acordate pentru distracþii sau recreere.
88. Avantajele în bani ºi echivalentul în lei al avantajelor în naturã sunt impozabile, indiferent de forma organizatoricã a entitãþii care le acordã.
89. Fac excepþie veniturile care sunt expres menþionate ca fiind neimpozabile, în limitele ºi condiþiile prevãzute la Art. 56 alin. (4) din Codul fiscal.
90. Veniturile în naturã, precum ºi avantajele în naturã primite cu titlu gratuit sunt evaluate la preþul pieþei la locul ºi data acordãrii avantajului. Avantajele primite cu plata parþialã sunt evaluate ca diferenþã între preþul pieþei la locul ºi data acordãrii avantajului ºi suma reprezentând plata parþialã.
91. Evaluarea avantajelor în naturã sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
a) evaluarea folosinþei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se un procent de 1,7% pentru fiecare lunã, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul în care vehiculul este închiriat de la o terþã persoanã, avantajul este evaluat la nivelul chiriei;
b) evaluarea folosinþei cu titlu gratuit a locuinþei primite se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafeþele locative deþinute de stat. Avantajele conexe, cum ar fi apã, gaz, electricitate, cheltuieli de întreþinere ºi reparaþii ºi altele asemenea, sunt evaluate la valoarea lor efectivã;
c) evaluarea folosinþei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul ºi locuinþa se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecãrui bun pe unitate de mãsurã specificã sau la nivelul preþului practicat pentru terþi.
92. Evaluarea utilizãrii în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinþã mixtã se face astfel:
a) pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 91 lit. a), iar avantajul se determinã proporþional cu numãrul de kilometri parcurºi în interes personal din totalul kilometrilor;
b) pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 91 ºi avantajul se determinã proporþional cu numãrul de metri pãtraþi folosiþi pentru interes personal sau cu numãrul de ore de utilizare în scop personal.
93. Nu sunt considerate avantaje:
- contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru angajaþii a cãror activitate presupune deplasarea frecventã în interiorul localitãþii;
- reducerile de preþuri practicate în scopul vânzãrii, de care pot beneficia clienþii persoane fizice;
- costul abonamentelor telefonice ºi al convorbirilor telefonice efectuate, precum ºi utilizarea autoturismului de serviciu pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
94. Angajatorul stabileºte partea corespunzãtoare din convorbirile telefonice reprezentând folosinþa în scop personal, care reprezintã avantaj impozabil, în condiþiile Art. 56 alin. (3) din Codul fiscal, ºi se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii în care salariatul primeºte acest avantaj. În acest scop angajatorul stabileºte limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic, urmând ca ceea ce depãºeºte aceastã limitã sã fie considerat avantaj în naturã, în situaþia în care salariatului în cauzã nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.
95. La evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din patrimoniul angajatorului cu folosinþã mixtã, pus la dispoziþie unui angajat, nu se ia în considerare distanþa dus-întors de la domiciliu la locul de muncã, precum ºi cheltuielile efectuate pentru realizarea sarcinilor de serviciu.


Codul fiscal:
(4) Urmãtoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale ºi nu sunt impozabile, în înþelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãþilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave ºi incurabile, ajutoarele pentru naºtere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaþilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la ºi de la locul de muncã al salariatului, costul prestaþiilor pentru tratament ºi odihnã, inclusiv transportul pentru salariaþii proprii ºi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaþii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de muncã. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaþilor, cu ocazia Paºtelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului ºi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum ºi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãºeºte 1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale ºi nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevãzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacã aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale ºi finanþate din buget;


Norme metodologice:
96. Ajutoarele de înmormântare sunt venituri neimpozabile atât în cazul angajatului, cât ºi în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele de muncã sau prevederilor din legi speciale, indiferent de sursa din care sunt acordate.
97. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai angajaþilor cu ocazia Paºtelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului ºi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum ºi pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie se aplicã atât darurilor constând în bunuri, cât ºi celor în bani, în cazul tuturor angajatorilor de forþã de muncã.


Codul fiscal:
b) tichete de masã ºi drepturile de hranã acordate de angajatori angajaþilor, în conformitate cu legislaþia în vigoare;


Norme metodologice:
98. În aceastã categorie se cuprind:
- alocaþia individualã de hranã acordatã sub forma tichetelor de masã, primitã de angajaþi ºi suportatã integral de angajator, potrivit legii;
- alocaþiile zilnice de hranã pentru activitatea sportivã de performanþã, internã ºi internaþionalã, diferenþiatã pe categorii de acþiuni;
- contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentaþiei de efort necesare în perioada de pregãtire;
- drepturile de hranã în timp de pace, primite de personalul din sectorul de apãrare naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã;
- alte drepturi de aceastã naturã primite potrivit actelor normative specifice, cum ar fi: alocaþia de hranã zilnicã pentru personalul navigant ºi auxiliar îmbarcat pe nave; alocaþia zilnicã de hranã pentru consumurile colective din unitãþile bugetare ºi din regiile autonome/societãþile comerciale cu specific deosebit; alocaþia de hranã acordatã donatorilor onorifici de sânge; alocaþia de hranã pentru consumurile colective din unitãþile sanitare publice ºi altele asemenea.


Codul fiscal:
c) contravaloarea folosinþei locuinþei de serviciu sau a locuinþei din incinta unitãþii, potrivit repartiþiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitãþii activitãþii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apãrare naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã, precum ºi compensarea diferenþei de chirie, suportate de persoana fizicã, conform legilor speciale;


Norme metodologice:
99. Prin locuinþe acordate ca urmare a specificitãþii activitãþii se înþelege acele locuinþe asigurate angajaþilor când activitatea se desfãºoarã în locuri izolate, precum staþiile meteo, staþiile pentru controlul miºcãrilor seismice, sau în condiþiile în care este solicitatã prezenþa permanentã pentru supravegherea unor instalaþii, utilaje ºi altele asemenea.


Codul fiscal:
d) cazarea ºi contravaloarea chiriei pentru locuinþele puse la dispoziþia oficialitãþilor publice, a angajaþilor consulari ºi diplomatici care lucreazã în afara þãrii, în conformitate cu legislaþia în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecþie ºi de lucru, a alimentaþiei de protecþie, a medicamentelor ºi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecþie a muncii, precum ºi a uniformelor obligatorii ºi a drepturilor de echipament, ce se acordã potrivit legislaþiei în vigoare;


Norme metodologice:
100. Nu sunt venituri impozabile:
- contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub formã de aparaturã, dispozitive, unelte, alte mijloace asemãnãtoare, necesare în procesul muncii;
- contravaloarea echipamentului individual de protecþie cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc;
- contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizãrii lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea;
- contravaloarea alimentaþiei de protecþie primite în mod gratuit de persoanele fizice care lucreazã în locuri de muncã cu condiþii grele ºi vãtãmãtoare;
- contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice care îºi desfãºoarã activitatea în locuri de muncã al cãror specific impune o igienã personalã deosebitã;
- contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate, sportivi, personalul navigant ºi alte categorii de personal, potrivit legii;
- contravaloarea echipamentului ºi a materialelor de resortul echipamentului, cum ar fi: materiale de spãlat ºi de igienã, materiale de gospodãrie, materiale pentru atelierele de reparaþii ºi întreþinere, rechizite ºi furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul din sectorul de apãrare naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã, în condiþiile legii;
- altele asemenea.


Codul fiscal:
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaþii îºi au domiciliul ºi localitatea unde se aflã locul de muncã al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaþiile în care nu se asigurã locuinþã sau nu se suportã contravaloarea chiriei, conform legii;
g) sumele primite de angajaþi pentru acoperirea cheltuielilor de transport ºi cazare, a indemnizaþiei primite pe perioada delegãrii ºi detaºãrii în altã localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial ºi de alte entitãþi neplãtitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizaþia acordatã salariaþilor din instituþiile publice;


Norme metodologice:
101. În categoria cheltuielilor de delegare ºi detaºare se cuprind cheltuielile cu transportul, cazarea, precum ºi indemnizaþia de delegare ºi de detaºare în þarã ºi în strãinãtate, stabilitã potrivit legii.


Codul fiscal:
h) sumele primite, potrivit dispoziþiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;


Norme metodologice:
102. Prin cheltuieli de mutare în interesul serviciului se înþelege cheltuielile cu transportul personal ºi al membrilor de familie ai angajatului, precum ºi al bunurilor din gospodãrie, cu ocazia mutãrii salariatului într-o altã localitate decât cea de domiciliu, în situaþia în care, potrivit legii, se deconteazã de angajator.


Codul fiscal:
i) indemnizaþiile de instalare ce se acordã o singurã datã, la încadrarea într-o unitate situatã într-o altã localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate dupã absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bazã la angajare, precum ºi indemnizaþiile de instalare ºi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituþiile publice ºi celor care îºi stabilesc domiciliul în localitãþi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îºi au locul de muncã;


Norme metodologice:
103. Sunt considerate venituri neimpozabile indemnizaþiile de instalare ºi mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în conformitate cu prevederile legilor speciale.


Codul fiscal:
j) sumele reprezentând plãþile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale cãror contracte individuale de muncã au fost desfãcute ca urmare a concedierilor colective, precum ºi sumele reprezentând plãþile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apãrare naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã la încetarea raporturilor de muncã sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere ºi de restructurare, acordate potrivit legii;
k) sumele reprezentând plãþile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervã sau al cãrui contract înceteazã ca urmare a nevoilor de reducere ºi de restructurare, precum ºi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunarã netã, acordate acestora la trecerea în rezervã sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiþiile de pensie, precum ºi ajutoare sau plãþi compensatorii primite de poliþiºti aflaþi în situaþii similare, al cãror cuantum se determinã în raport cu salariul de bazã lunar net, acordate potrivit legislaþiei în materie;
l) veniturile din salarii, ca urmare a activitãþii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaþie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritãþii sociale ºi familiei, al ministrului comunicaþiilor ºi tehnologiei informaþiei ºi al ministrului finanþelor publice;
m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitãþi dependente desfãºurate într-un stat strãin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepþie veniturile salariale plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfãºurare a activitãþii în strãinãtate;
n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregãtirea profesionalã ºi perfecþionarea angajatului legatã de activitatea desfãºuratã de acesta pentru angajator;
o) costul abonamentelor telefonice ºi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajãrii ºi implicit la momentul acordãrii.
(5) Avantajele primite în bani ºi în naturã ºi imputate salariatului în cauzã nu se impoziteazã.
(6) Impozitul calculat pe veniturile prevãzute la alin. (2) lit. g) este final în situaþia în care contribuabilul care le-a realizat justificã cu documente virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.
............................................................................................


Determinarea lunarã a impozitului pe venitul din salarii
Art. 58. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunar reprezentând plãþi anticipate, care se calculeazã ºi se reþine la sursã de cãtre plãtitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevãzut la alin. (1) se determinã astfel:
a) la locul unde se aflã funcþia de bazã, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la Art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul determinate ca diferenþã între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuþiilor obligatorii ºi a cheltuielilor profesionale, ºi deducerile personale acordate pentru luna respectivã;
b) pentru veniturile obþinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la Art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferenþã între venitul brut ºi contribuþiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.


Norme metodologice:
104. Venitul brut din salarii reprezintã totalitatea veniturilor realizate conform Art. 56 alin. (1)-(3) din Codul fiscal de o persoanã fizicã, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
105. Pentru persoanele fizice care desfãºoarã activitãþi pe teritoriul României sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum ºi de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate, indiferent unde este primitã suma.
106. Contribuabilii care realizeazã venituri din salarii datoreazã lunar impozit reprezentând plãþi anticipate în contul impozitului pe venitul anual, calculat ºi reþinut de cãtre plãtitorul de venituri.
Pentru impunerea veniturilor din salarii reprezentând plãþi anticipate se utilizeazã baremul lunar de impunere pentru veniturile din salarii ºi pensii, stabilit prin ordin al ministrului finanþelor publice potrivit Art. 43 alin. (1) sau (3) din Codul fiscal, dupã caz.
107. Drepturile salariale acordate în naturã, precum ºi avantajele acordate angajaþilor se evalueazã conform pct. 90-92 ºi se impoziteazã în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor ºi avantajelor în naturã primite de angajat se vor anexa la statul de platã.
108. Transformarea în lei a sumelor obþinute, potrivit legii, în valutã, reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naþionalã a României pentru ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi. În situaþia în care veniturile din salarii sunt plãtite în cursul lunii sau în cazul încetãrii raporturilor de muncã, se utilizeazã cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naþionalã a României, în vigoare în ziua precedentã celei în care se face plata.
109. Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, baremul lunar de impozit se aplicã asupra bazei de calcul determinate astfel:
a) asupra venitului net lunar din salarii, determinat prin scãderea din venitul brut a contribuþiilor obligatorii reþinute ºi a sumei reprezentând cheltuieli profesionale, diminuat cu deducerile personale de bazã ºi suplimentare, acordate în luna respectivã, dupã caz, pentru veniturile din salarii la funcþia de bazã;
b) asupra venitului net calculat ca diferenþã între venitul brut realizat într-o lunã ºi contribuþiile obligatorii reþinute, pe fiecare loc de realizare a acestuia, pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la funcþia de bazã. Aceastã regulã se aplicã ºi în cazul veniturilor sub forma indemnizaþiei lunare a asociatului unic, precum ºi pentru drepturile de naturã salarialã acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetãrii raporturilor de muncã.
110. În scopul determinãrii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se aflã funcþia de bazã se înþelege:
a) pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncã, ultimul loc înscris în carnetul de muncã sau în documentele specifice care, potrivit reglementãrilor legale, sunt asimilate acestora;
b) în cazul cumulului de funcþii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
Funcþia de bazã poate fi declaratã de angajat în condiþiile legii ºi la locul de muncã la care acesta realizeazã venituri din salarii în baza unui contract individual de muncã cu timp parþial.
111. Suma care reprezintã prima de vacanþã sau o parte din aceasta se cumuleazã cu veniturile de naturã salarialã ale lunii în care se plãteºte aceastã primã.
112. Indemnizaþiile aferente concediilor de odihnã se defalcheazã pe lunile la care se referã ºi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.
113. Cuantumul contribuþiilor obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar potrivit pct. 110 pentru persoanele fizice care realizeazã venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementãrilor în domeniu, cum ar fi:
- contribuþia individualã de asigurãri sociale;
- contribuþia individualã pentru asigurãrile sociale de sãnãtate;
- contribuþia individualã la bugetul asigurãrilor pentru ºomaj;
- alte contribuþii individuale obligatorii stabilite prin lege.
114. Nu se admit la calculul lunar al impozitului pe salarii contribuþiile individuale pentru asigurãrile private de sãnãtate, precum ºi la schemele facultative de pensii ocupaþionale.


Codul fiscal:
Termen de platã a impozitului
Art. 60. - Plãtitorii de salarii ºi de venituri asimilate salariilor au obligaþia de a calcula ºi de a reþine impozitul aferent veniturilor fiecãrei luni, la data efectuãrii plãþii acestor venituri, precum ºi de a-l vira la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.


Norme metodologice:
115. Impozitul pe veniturile din salarii se calculeazã ºi se reþine lunar de angajatori, pe baza statelor de salarii.
116. Veniturile în naturã se considerã plãtite la ultima platã a drepturilor salariale pentru luna respectivã. Impozitul aferent veniturilor ºi avantajelor în naturã se reþine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeaºi lunã.
117. Calculul ºi reþinerea impozitului lunar pe veniturile din salarii se efectueazã de angajatori astfel:
a) în situaþia în care veniturile din salarii se plãtesc o singurã datã pe lunã sau sub formã de avans ºi lichidare, calculul ºi reþinerea se fac la data ultimei plãþi a drepturilor salariale aferente fiecãrei luni, conform prevederilor Art. 58 din Codul fiscal;
b) în situaþia în care în cursul unei luni angajatorii efectueazã plãþi de venituri, altele decât cele cuprinse la lit. a), cum sunt: premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihnã neefectuat ºi altele asemenea, denumite plãþi intermediare, impozitul se calculeazã ºi se reþine la fiecare platã, pe baza statelor de salarii, prin aplicarea baremului lunar asupra plãþilor intermediare cumulate pânã la data ultimei plãþi intermediare pentru care se face calculul. Impozitul de reþinut la fiecare platã intermediarã reprezintã diferenþa dintre impozitul calculat ºi suma impozitelor reþinute la plãþile intermediare anterioare.
La data ultimei plãþi a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se calculeazã, potrivit Art. 58 din Codul fiscal, asupra veniturilor totale obþinute prin cumularea drepturilor respective cu plãþile intermediare.
Impozitul de reþinut la aceastã datã reprezintã diferenþa dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale ºi suma impozitelor reþinute la plãþile intermediare.
118. În cazul în care un angajat care obþine venituri din salariu la funcþia de bazã se mutã în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare loc de realizare a venitului. Deducerile personale ºi cheltuielile profesionale se acordã numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate pentru acea lunã, pânã la data lichidãrii, recalcularea urmând sã se efectueze o datã cu calculul impozitului anual.
119. Impozitul calculat ºi reþinut lunar se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.
120. Fiºele fiscale pentru salariaþii care au fost detaºaþi la o altã unitate se completeazã de cãtre unitatea care a încheiat contractele de muncã cu aceºtia.
În situaþia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaþii au fost detaºaþi, angajatorul care a detaºat comunicã angajatorului la care aceºtia sunt detaºaþi date referitoare la coeficienþii de deducere, precum ºi eventualele modificãri ale acestora apãrute în cursul anului.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaþii au fost detaºaþi întocmeºte statele de salarii, calculeazã impozitul ºi transmite lunar unitãþii de la care au fost detaºaþi informaþii privind venitul net ºi impozitul reþinut pentru fiecare angajat, în scopul completãrii fiºei fiscale.
Pentru angajaþii permanenþi care nu au altã sursã de venit angajatorul de la care au fost detaºaþi efectueazã regularizarea conform Art. 61 din Codul fiscal ºi transmite unitãþii la care salariaþii au fost detaºaþi informaþii privind diferenþele de impozit pentru restituirea sau reþinerea prin statele de platã.
121. Contribuþiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente veniturilor din salarii se determinã conform reglementãrilor legale în materie.


Codul fiscal:
Regularizarea anualã a impozitului reþinut pentru anumite venituri de naturã salarialã
Art. 61. - (1) Plãtitorii de venituri de naturã salarialã au urmãtoarele obligaþii:
a) sã determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferenþã între venitul net anual din salarii ºi urmãtoarele:
1. deducerile personale stabilite conform Art. 45;
2. cotizaþia de sindicat plãtitã conform legii;
b) sã stabileascã diferenþa dintre impozitul calculat la nivelul anului ºi cel calculat ºi reþinut lunar, sub forma plãþilor anticipate în cursul anului fiscal, pânã în ultima zi lucrãtoare a lunii februarie a anului fiscal urmãtor;
c) sã efectueze regularizarea acestor diferenþe de impozit, în termen de 90 de zile de la termenul prevãzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
1. au fost angajaþii permanenþi ai plãtitorului în cursul anului, cu funcþie de bazã;
2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;
3. nu solicitã alte deduceri, potrivit Art. 86 alin. (1), cu excepþia deducerilor personale ºi a cotizaþiei de sindicat plãtitã potrivit legii.
(2) Diferenþele de impozit rezultate din operaþiunile de regularizare modificã obligaþia de platã pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectivã.
(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de cãtre angajatori, precum ºi deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizeazã cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.
(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, dupã caz, ºi deducerile prevãzute la Art. 86 alin. (1) lit. c)-f), situaþie în care operaþiunea de regularizare se efectueazã de cãtre organul fiscal de domiciliu. În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor, contribuabilul va comunica angajatorului sã nu efectueze aceastã operaþiune.
(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculeazã prin aplicarea baremului anual de impunere prevãzut la Art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.


Norme metodologice:
122. Plãtitorii de venituri din salarii care efectueazã regularizarea anualã a impozitului în condiþiile prevãzute la Art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal determinã impozitul anual pe veniturile din salarii prin aplicarea baremului anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil, prevãzut la Art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4) din Codul fiscal, asupra bazei de impozitare anuale, determinatã ca diferenþã între venitul net anual corectat cu diferenþa de cheltuialã profesionalã ºi suma deducerilor personale cuvenite în acel an ºi, dupã caz, cotizaþia de sindicat plãtitã conform legii.
123. Sunt angajaþi permanenþi, în sensul titlului III din Codul fiscal, persoanele fizice care pe întreaga perioadã a anului fiscal ºi-au desfãºurat activitatea cu funcþia de bazã la acelaºi angajator.
124. Angajatorul va regulariza fiºele fiscale ale angajaþilor permanenþi care:
- nu l-au înºtiinþat în scris cã au realizat ºi alte venituri supuse globalizãrii, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor celui pentru care se face regularizarea; ºi/sau
- nu solicitã deduceri potrivit Art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal.
În situaþia în care contribuabilul realizeazã numai venituri de naturã salarialã la funcþia de bazã ca angajat permanent ºi beneficiazã de deducerile prevãzute la Art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal, atunci operaþiunea de acordare a deducerilor ºi de stabilire a impozitului pe venit se efectueazã de organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
125. În situaþia în care persoana fizicã, pentru care angajatorul a efectuat calculul impozitului anual, nu mai are calitatea de angajat la data efectuãrii regularizãrii diferenþelor de impozit ºi angajatorul nu poate sã efectueze operaþiunea de regularizare a acestor diferenþe, atunci acestea vor fi administrate de organul fiscal competent.


Codul fiscal:
Plãþi anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale
Art. 64. - (1) Contribuabililor care îºi desfãºoarã activitatea în România ºi care obþin venituri sub formã de salarii din strãinãtate, precum ºi persoanelor fizice române care obþin venituri din salarii, ca urmare a activitãþii desfãºurate la misiunile diplomatice ºi posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2) Orice contribuabil prevãzut la alin. (1) are obligaþia de a declara ºi de a plãti impozit lunar la bugetul de stat, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plãþilor anticipate aferent unei luni se stabileºte potrivit Art. 58.
(3) Misiunile diplomatice ºi posturile consulare acreditate în România, precum ºi reprezentanþele organismelor internaþionale ori reprezentanþele societãþilor comerciale ºi ale organizaþiilor economice strãine, autorizate potrivit legii sã îºi desfãºoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaþii acestora care realizeazã venituri din salarii impozabile în România sã îndeplineascã obligaþiile privind calculul, reþinerea ºi virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplicã contribuabililor în cazul în care opþiunea de mai sus este formulatã.
(4) Persoana fizicã, juridicã sau orice altã entitate la care contribuabilul îºi desfãºoarã activitatea potrivit alin. (1) este obligatã sã ofere informaþii organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfãºurãrii activitãþii de cãtre contribuabil ºi, respectiv, a încetãrii acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.


Norme metodologice:
126. Contribuabilii care desfãºoarã activitatea în România ºi obþin venituri sub formã de salarii din strãinãtate, care, potrivit acestui titlu, se impun în România, precum ºi persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice ºi ale posturilor consulare acreditate în România, pentru care angajatorul nu îndeplineºte obligaþiile privind calculul, reþinerea ºi virarea impozitului pe salarii, au obligaþia sã depunã lunar o declaraþie la organul fiscal competent.
127. Organul fiscal competent este:
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã contribuabilul îºi are domiciliul fiscal - pentru persoanele fizice rezidente;
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã locul unde se desfãºoarã activitatea - pentru celelalte cazuri.
128. Persoanele fizice sau juridice la care îºi desfãºoarã activitatea contribuabilii prevãzuþi la Art. 64 alin. (1) din Codul fiscal au obligaþia sã depunã o declaraþie informativã privind începerea/încetarea activitãþii acestor contribuabili.
Declaraþia informativã se depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã îºi are domiciliul sau sediul persoana fizicã ori juridicã la care îºi desfãºoarã activitatea contribuabilul, ori de câte ori apar modificãri de natura începerii/încetãrii activitãþii în documentele care atestã raporturile de muncã, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.


Codul fiscal:


CAPITOLUL IV
Venituri din cedarea folosinþei bunurilor


Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinþei bunurilor
Art. 65. - Veniturile din cedarea folosinþei bunurilor sunt veniturile, în bani ºi/sau în naturã, provenind din cedarea folosinþei bunurilor mobile ºi imobile, obþinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt deþinãtor legal, altele decât veniturile din activitãþi independente.


Norme metodologice:
129. În aceastã categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri ºi subînchirieri de bunuri mobile ºi imobile, precum ºi veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
130. Veniturile obþinute din închirieri ºi subînchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinþei locuinþei, caselor de vacanþã, garajelor, terenurilor ºi altele asemenea, a cãror folosinþã este cedatã în baza unor contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct, arendare ºi altele asemenea, inclusiv a unor pãrþi din acestea, utilizate în scop de reclamã, afiºaj ºi publicitate.


Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din cedarea folosinþei bunurilor
Art. 66. - (1) Venitul brut reprezintã totalitatea sumelor în bani ºi/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturã ºi se stabileºte pe baza chiriei sau a arendei prevãzute în contractul încheiat între pãrþi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasãrii chiriei sau a arendei. Venitul brut se majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziþiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deþinãtor legal, dacã sunt efectuate de cealaltã parte contractantã. În cazul în care arenda se exprimã în naturã, evaluarea în lei se va face pe baza preþurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotãrâri ale consiliilor judeþene ºi, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucureºti, ca urmare a propunerilor direcþiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului, hotãrâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotãrâri se transmit în cadrul aceluiaºi termen direcþiilor generale ale finanþelor publice judeþene ºi a municipiului Bucureºti, pentru a fi comunicate unitãþilor fiscale din subordine.


Norme metodologice:
131. În vederea determinãrii venitului brut, la sumele reprezentând chiria sau arenda în bani ºi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în naturã se adaugã, dacã este cazul, ºi valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispoziþiilor legale sau înþelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deþinãtor legal, dar sunt efectuate de cealaltã parte contractantã.
132. În conformitate cu legislaþia în materie, proprietarul are obligaþia de a efectua cheltuielile referitoare la întreþinerea ºi repararea locuinþei închiriate, ca de exemplu:
- întreþinerea în bune condiþii a elementelor structurii de rezistenþã a clãdirii, elementelor de construcþie exterioarã a clãdirii, cum ar fi: acoperiº, faþadã, curþile ºi grãdinile, precum ºi spaþii comune din interiorul clãdirii, cum ar fi: casa scãrii, casa ascensorului ºi altele asemenea;
- întreþinerea în bune condiþii a instalaþiilor comune proprii clãdirii, respectiv ascensor, hidrofor, instalaþii de alimentare cu apã, de canalizare, instalaþii de încãlzire centralã ºi de preparare a apei calde, instalaþii electrice ºi de gaze;
- repararea ºi menþinerea în stare de siguranþã în exploatare ºi de funcþionare a clãdirii pe toatã durata închirierii locuinþei.
133. În cazul efectuãrii de cãtre chiriaº a unor astfel de cheltuieli care cad în sarcina proprietarului ºi se încadreazã în cota forfetarã de cheltuieli, cu diminuarea corespunzãtoare a chiriei, impunerea rãmâne nemodificatã.


Codul fiscal:
(2) Venitul net din cedarea folosinþei bunurilor se stabileºte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) în cazul construcþiilor, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumã de 50% din venitul brut;
b) în celelalte cazuri, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului, în sumã de 30% din venitul brut.


Norme metodologice:
134. Venitul net se determinã ca diferenþa dintre sumele reprezentând chiria/arenda în bani ºi/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturã, prevãzute în contractul încheiat între pãrþi, ºi cota de cheltuialã forfetarã de 50%, respectiv 30%, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
În cazul contractelor care au ca obiect atât închirierea/arendarea de construcþii, cât ºi de terenuri ºi în care nu se menþioneazã distinct chiria/arenda aferentã construcþiei ºi cea aferentã terenului, se va aplica cota de cheltuialã forfetarã de 30%.
135. Pentru recunoaºterea deductibilitãþii cheltuielilor stabilite forfetar proprietarul nu este obligat sã prezinte organului fiscal documente justificative.
Cheltuielile deductibile aferente venitului, cuprinse în cotele forfetare de 50% sau 30% aplicate la venitul brut, reprezintã uzura bunurilor închiriate ºi cheltuielile ocazionate de întreþinerea ºi repararea acestora, impozitele ºi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reþinut de intermediari, primele de asigurare plãtite pentru bunul cedat spre folosinþã, respectiv eventuale nerealizãri ale veniturilor din arendare scontate, generate de condiþii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta, inundaþii, incendii ºi altele asemenea.
Construcþiile sunt definite conform Catalogului privind clasificarea ºi duratele normate de funcþionare a mijloacelor fixe.


Codul fiscal:
(3) Prin excepþie de la prevederile alin. (1) ºi (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinþei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã.
(4) Dispoziþiile privind opþiunea prevãzutã la Art. 52 alin. (2) ºi (3) se aplicã ºi în cazul contribuabililor menþionaþi la alin. (3).
............................................................................................


CAPITOLUL V
Venituri din investiþii


Definirea veniturilor din investiþii
Art. 69. - (1) Veniturile din investiþii cuprind:
a) dividende;
b) venituri impozabile din dobânzi;
c) câºtiguri din transferul titlurilor de valoare;
d) venituri din operaþiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum ºi orice alte operaþiuni similare.
Reprezintã titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiþii sau alt instrument financiar calificat astfel de cãtre Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare, precum ºi pãrþile sociale.
(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formã de dobânzi, altele decât:
a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere ºi la depuneri la casele de ajutor reciproc;
b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum ºi obligaþiunilor municipale, ale Agenþiei Naþionale pentru Locuinþe ºi ale altor entitãþi emitente de obligaþiuni, care vizeazã construcþia de locuinþe.


Norme metodologice:
136. Sunt considerate venituri din dobânzi urmãtoarele:
- dobânzi obþinute din obligaþiuni;
- dobânzi obþinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
- suma primitã sub formã de dobândã pentru împrumuturile acordate;
- alte venituri obþinute din titluri de creanþã.


Codul fiscal:
Stabilirea venitului din investiþii
Art. 70. - (1) Câºtigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiþii ºi pãrþile sociale, reprezintã diferenþa pozitivã dintre preþul de vânzare ºi preþul de cumpãrare pe tipuri de titluri de valori, diminuatã, dupã caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzacþiilor cu acþiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masã, preþul de cumpãrare la prima tranzacþionare va fi asimilat cu valoarea nominalã a acestora. În cazul tranzacþiilor cu acþiuni cumpãrate la preþ preferenþial, în cadrul sistemului stock options plan, câºtigul se determinã ca diferenþã între preþul de vânzare ºi preþul de cumpãrare preferenþial, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor.
(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiþii, câºtigul se determinã ca diferenþa pozitivã dintre preþul de rãscumpãrare ºi preþul de cumpãrare/subscriere. Preþul de rãscumpãrare este preþul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Preþul de cumpãrare/subscriere este preþul plãtit de investitorul persoanã fizicã pentru achiziþionarea titlului de participare.


Norme metodologice:
137. Preþul de rãscumpãrare este preþul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond ºi este format din valoarea unitarã a activului net din ziua anterioarã depunerii cererii de rãscumpãrare, din care se scad comisioanele de rãscumpãrare.
138. Preþul de cumpãrare/subscriere este preþul plãtit de investitor, persoanã fizicã, ºi este format din valoarea unitarã a activului net la care se adaugã comisionul de cumpãrare, dacã este cazul.


Codul fiscal:
(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra pãrþilor sociale, câºtigul din înstrãinarea pãrþilor sociale se determinã ca diferenþã pozitivã între preþul de vânzare ºi valoarea nominalã/preþul de cumpãrare. Începând cu a doua tranzacþie, valoarea nominalã va fi înlocuitã cu preþul de cumpãrare, care include ºi cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacþiei ºi alte cheltuieli similare justificate cu documente.
(4) Determinarea câºtigului potrivit alin. (1)-(3) se efectueazã la data încheierii tranzacþiei, pe baza contractului încheiat între pãrþi.
(5) Veniturile obþinute sub forma câºtigurilor din operaþiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum ºi din orice alte operaþiuni de acest gen, reprezintã diferenþele de curs favorabile rezultate din aceste operaþiuni în momentul închiderii operaþiunii ºi evidenþierii în contul clientului.


Norme metodologice:
139. În cazul veniturilor realizate ca urmare a deþinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiþii, obligaþia calculãrii, reþinerii ºi virãrii impozitului pe veniturile sub formã de dividende revine:
- societãþii de investiþii, în cazul în care nu are încheiat un contract de administrare;
- societãþii de administrare, în cazul în care societatea de investiþii are încheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.


Codul fiscal:


CAPITOLUL VI
Venituri din pensii


Reþinerea impozitului din venitul din pensii
Art. 74. - (1) Orice plãtitor de venituri din pensii are obligaþia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reþine ºi de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Impozitul se calculeazã prin aplicarea baremului lunar de impunere prevãzut la Art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat se reþine la data efectuãrii plãþii pensiei ºi se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiei.
(4) Impozitul reþinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plãtitã lunar, impozitul ce trebuie reþinut se stabileºte prin împãrþirea pensiei plãtite la fiecare din lunile cãrora le este aferentã pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalcheazã pe lunile la care se referã, în vederea calculãrii impozitului datorat, reþinerii ºi virãrii acestuia.
(7) Veniturile din pensiile de urmaº vor fi individualizate în funcþie de numãrul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecãrui urmaº.


Norme metodologice:
140. Venitul din pensii se determinã de cãtre plãtitor pentru drepturile cu titlu de pensie prevãzute la Art. 72 din Codul fiscal.
141. Impozitul lunar aferent venitului din pensii se calculeazã prin aplicarea baremului lunar de impunere stabilit pentru impunerea veniturilor din salarii asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat ca diferenþã între venitul lunar ºi suma fixã neimpozabilã prevãzutã la Art. 73 din Codul fiscal.
142. Impozitul pe veniturile din pensii se calculeazã, se reþine lunar de cãtre administratorii fondurilor de pensii ºi se vireazã de cãtre unitãþile plãtitoare ale acestor venituri pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în a cãrui razã îºi au sediul plãtitorii de venituri.
143. Administratorii fondurilor de pensii vor emite norme interne specifice privind aplicarea prevederilor pct. 142.
144. Eventualele sume reprezentând impozit pe veniturile din pensii, reþinute, dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia plãþilor din luna urmãtoare.


Codul fiscal:


CAPITOLUL VIII
Venituri din premii ºi din jocuri de noroc


Definirea veniturilor din premii ºi din jocuri de noroc
Art. 79. - În înþelesul prezentului titlu, veniturile din premii ºi din jocuri de noroc cuprind veniturile din concursuri ºi jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participãrii la jocuri de tip cazinou, maºini electronice cu câºtiguri ºi altele decât cele prevãzute la Art. 42.


Norme metodologice:
145. În aceastã categorie se cuprind venituri în bani ºi/sau în naturã, ca de exemplu:
- venituri sub formã de premii de orice fel, acordate oamenilor de culturã, ºtiinþã ºi artã la gale, simpozioane, festivaluri, concursuri naþionale sau internaþionale, concursuri pe meserii sau profesii;
- venituri obþinute din jocuri de noroc, cum sunt: venituri din jocuri tip bingo ºi keno în sãli de joc, pronosticuri ºi pariuri sportive, jocuri-concurs cu câºtiguri de orice fel, loterii, veniturile obþinute din organizarea de tombole.


Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din premii ºi din jocuri de noroc
Art. 80. - (1) Venitul net este diferenþa dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de noroc, ºi suma reprezentând venit neimpozabil.
(2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compenseazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.


Norme metodologice:
146. Plãtitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaþi sã organizeze evidenþa astfel încât sã poatã determina câºtigul realizat de fiecare persoanã fizicã la sfârºitul zilei. În caz contrar se considerã câºtig venitul realizat la sfârºitul zilei.


Codul fiscal:


CAPITOLUL IX
Venituri din alte surse


Definirea veniturilor din alte surse
Art. 83. - (1) În aceastã categorie se includ, însã nu sunt limitate, urmãtoarele venituri:
a) prime de asigurãri suportate de o persoanã fizicã independentã sau de orice altã entitate, în cadrul unei activitãþi pentru o persoanã fizicã în legãturã cu care suportãtorul nu are o relaþie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;
b) câºtiguri primite de la societãþile de asigurãri, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrþi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenþelor de preþ pentru anumite bunuri, servicii ºi alte drepturi, foºti salariaþi, potrivit clauzelor contractului de muncã sau în baza unor legi speciale;
d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.
(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finanþelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.


Norme metodologice:
147. În aplicarea Art. 83 alin. (2) din Codul fiscal, în aceastã categorie se includ, de exemplu, urmãtoarele venituri realizate de persoanele fizice:
- remuneraþiile pentru munca prestatã în interesul unitãþilor aparþinând Direcþiei Generale a Penitenciarelor, precum ºi în atelierele locurilor de deþinere, acordate, potrivit legii, condamnaþilor care executã pedepse privative de libertate;
- veniturile primite de studenþi sub forma indemnizaþiilor pentru participarea la ºedinþele senatului universitar;
- veniturile obþinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deºeurilor de metal, hârtie, sticlã ºi altele asemenea ºi care nu provin din gospodãria proprie;
- sumele plãtite persoanelor care însoþesc elevii la concursuri ºi alte manifestãri ºcolare, de cãtre organizatori;
- indemnizaþiile acordate membrilor birourilor electorale, statisticienilor, informaticienilor ºi personalului tehnic auxiliar pentru executarea atribuþiilor privind desfãºurarea alegerilor prezidenþiale, parlamentare ºi locale;
- veniturile obþinute de persoanele care fac figuraþie la realizarea de filme, spectacole, emisiuni televizate ºi altele asemenea.


Codul fiscal:


CAPITOLUL X
Venitul anual global


Stabilirea venitului anual global
Art. 86. - (1) Venitul anual global impozabil se stabileºte prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a urmãtoarelor:
a) pierderi fiscale reportate;
b) deduceri personale determinate conform Art. 45;
c) cheltuieli pentru reabilitarea locuinþei de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de cãldurã în scopul îmbunãtãþirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la iniþiativa Ministerului Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului;
d) prime de asigurare pentru locuinþa de domiciliu, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
e) contribuþii la schemele facultative de pensii ocupaþionale, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
f) contribuþii pentru asigurãrile private de sãnãtate, cu excepþia celor încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
g) cotizaþia de sindicat plãtitã potrivit legislaþiei în materie.


Norme metodologice:
148. Limita echivalentului în euro a deducerilor prevãzute la Art. 86 alin. (1) lit. d)-f) din Codul fiscal se transformã în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Naþionalã a României.
149. Procedura acordãrii deducerilor prevãzute la Art. 86 alin. (1) lit. d)-f) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului pe venitul anual global, va fi stabilitã prin ordin al ministrului finanþelor publice.


Codul fiscal:
(2) Venitul anual global cuprinde, dupã cum urmeazã:
a) venitul net din activitãþi independente;
b) venitul net din salarii;
c) venitul net din cedarea folosinþei bunurilor.
(3) Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracþiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintã fracþiuni ale aceluiaºi an, se considerã venit anual impozabil.


Norme metodologice:
150. Categoriile de venituri care se supun procedurii de globalizare sunt:
- venituri din activitãþi independente, pentru care venitul net anual se determinã potrivit cap. II al titlului III din Codul fiscal;
- venituri din salarii, pentru care venitul net se determinã potrivit cap. III al titlului III din Codul fiscal;
- venituri din cedarea folosinþei bunurilor, pentru care venitul net se determinã potrivit cap. IV al titlului III din Codul fiscal.
Impozitul pe venitul anual global impozabil se calculeazã pentru veniturile din România ºi/sau din strãinãtate.
151. Urmãtoarele venituri nu se cuprind în venitul anual global impozabil:
- veniturile din investiþii;
- veniturile din pensii;
- veniturile din activitãþi agricole;
- veniturile din premii ºi din jocuri de noroc;
- venituri din alte surse care nu se regãsesc menþionate în mod expres în titlul III din Codul fiscal.
152. Pentru determinarea venitului anual global impozabil se procedeazã astfel:
a) se determinã venitul net/pierderea fiscalã pentru activitatea desfãºuratã în cadrul fiecãrei categorii de venit supuse globalizãrii, potrivit regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anualã luat/luatã în calcul la determinarea venitului anual global impozabil este venitul net/pierderea distribuitã;
b) se însumeazã veniturile nete, avându-se în vedere ºi pierderile admise la compensare pentru anul fiscal de impunere. Dacã pierderile sunt mai mari decât suma veniturilor nete, rezultatul reprezintã pierdere de reportat;
c) din venitul anual global se scad în ordine deducerile prevãzute la Art. 86 alin. (1) din Codul fiscal, rezultând venitul anual global impozabil.
În cazul în care la globalizarea anualã a veniturilor se cuprind ºi venituri din salarii realizate la funcþia de bazã, venitul net din salarii va fi corectat în funcþie de cheltuiala profesionalã efectivã.


Codul fiscal:
(4) Pierderea fiscalã anualã înregistratã din activitãþi independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii ºi asimilate salariilor, obþinute în cursul aceluiaºi an fiscal. Pierderea care rãmâne necompensatã în cursul aceluiaºi an fiscal devine pierdere reportatã. Pierderile provenind din strãinãtate ale persoanelor fizice rezidente se compenseazã cu veniturile de aceeaºi naturã, din strãinãtate, pe fiecare þarã, înregistrate în cursul aceluiaºi an fiscal sau se reporteazã pe urmãtorii 5 ani, asupra veniturilor realizate din þara respectivã.


Norme metodologice:
153. Rezultatul negativ dintre venitul brut ºi cheltuielile aferente deductibile, înregistrate pentru fiecare loc de realizare la o categorie de venituri, reprezintã pierdere fiscalã obþinutã dintr-un loc de desfãºurare a activitãþii pentru acea categorie de venit.
154. Compensarea pierderilor fiscale anuale se realizeazã astfel:
a) pierderea fiscalã obþinutã dintr-un loc de desfãºurare a unei activitãþi independente se poate compensa cu venitul net obþinut în alt loc de desfãºurare a unei activitãþi independente. Dacã pierderea fiscalã obþinutã dintr-un loc de desfãºurare a unei activitãþi independente se compenseazã numai parþial cu venitul net obþinut în alt loc de desfãºurare a unei activitãþi independente, suma rãmasã necompensatã reprezintã pierdere fiscalã anualã din activitãþi independente;
b) pierderea fiscalã anualã din activitate independentã din România nu se poate compensa cu veniturile din salarii, dar se poate compensa cu veniturile nete din România obþinute din cedarea folosinþei bunurilor, în cursul aceluiaºi an fiscal;
c) pierderea fiscalã anualã din activitãþi independente înregistratã de un contribuabil în România nu poate fi compensatã cu veniturile realizate de acesta din strãinãtate;
d) pierderea fiscalã din strãinãtate se compenseazã cu veniturile din strãinãtate, de aceeaºi naturã ºi din aceeaºi þarã, în cursul aceluiaºi an fiscal. Pierderea anualã necompensatã se reporteazã pe urmãtorii 5 ani ºi se compenseazã cu veniturile de aceeaºi naturã ºi din aceeaºi þarã, obþinute în perioada respectivã.


Codul fiscal:
(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportul se efectueazã cronologic, în funcþie de vechimea pierderii, în urmãtorii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal ºi netransmisibil;
c) pierderea reportatã, necompensatã dupã expirarea perioadei prevãzute la lit. a), reprezintã pierdere definitivã a contribuabilului;
d) compensarea pierderii reportate se efectueazã numai din veniturile prevãzute la alin. (2) lit. a) ºi c).


Norme metodologice:
155. Dacã în urma compensãrilor admise pentru anul fiscal rãmâne o pierdere necompensatã, aceasta reprezintã pierdere fiscalã reportatã pe anii urmãtori pânã la al cincilea an inclusiv. Astfel, pierderea fiscalã înregistratã în anul 2004 poate fi reportatã, dacã nu a putut fi compensatã cu veniturile obþinute în anul 2004, pânã în anul 2009. Dacã aceastã pierdere nu va fi compensatã cu veniturile realizate pânã în anul 2009, diferenþa de pierdere care nu a putut fi compensatã în limita de 5 ani va reprezenta pierdere definitivã. Pierderile fiscale înregistrate în anii fiscali 2000-2003 sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, reportarea lor efectuându-se cu respectarea regulilor stabilite prin titlul III din Codul fiscal.
156. Regulile de compensare ºi reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportarea pierderilor se va face an dupã an, începând cu pierderea cea mai veche;
b) dreptul la reportul pierderii este personal ºi supus identitãþii contribuabilului; nu poate fi transmis moºtenitorilor sau oricãrei alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, ºi reprezintã pierdere definitivã a contribuabilului decedat.


Codul fiscal:
Declaraþii de venit estimat
Art. 87. - (1) Contribuabilii, precum ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaþi sã depunã la organul fiscal competent o declaraþie referitoare la veniturile ºi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepþie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizeazã venituri pentru care impozitul se percepe prin reþinere la sursã.
(2) Contribuabilii care obþin venituri din cedarea folosinþei bunurilor din patrimoniul personal au obligaþia sã depunã o declaraþie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între pãrþi. Declaraþia privind venitul estimat se depune o datã cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între pãrþi.
(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi ºi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum ºi cei care, din motive obiective, estimeazã cã vor realiza venituri care diferã cu cel puþin 20% faþã de anul fiscal anterior depun, o datã cu declaraþia specialã, ºi declaraþia estimativã de venit.
(4) Contribuabilii care determinã venitul net pe bazã de norme de venit, precum ºi cei pentru care cheltuielile se determinã în sistem forfetar ºi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o datã cu cererea de opþiuni, ºi declaraþia de venit estimat.


Norme metodologice:
157. Declaraþiile privind venitul estimat cuprind informaþii despre veniturile ºi cheltuielile estimate a se realiza în anul la care se referã declaraþia.
Declaraþiile privind venitul estimat se depun de contribuabili ºi de asociaþiile fãrã personalitate juridicã, în cazul realizãrii unei categorii sau surse noi de venit în cursul anului.
158. Contribuabilii care încep o activitate independentã în vederea obþinerii de venituri comerciale sau de venituri din profesii libere au obligaþia sã depunã o declaraþie privind venitul estimat, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Aceastã obligaþie revine atât contribuabililor care determinã venitul net în sistem real, pe baza datelor din evidenþa contabilã în partidã simplã, cât ºi celor pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit.
În cazul în care contribuabilul obþine venituri de aceastã naturã într-o formã de asociere, fiecare asociat va completa ºi va depune, individual, o declaraþie privind veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fãrã personalitate juridicã.
Contribuabilii care sunt impuºi pe bazã de norme de venit ºi care solicitã trecerea pentru anul fiscal urmãtor la impunerea în sistem real, o datã cu cererea de opþiune, vor depune ºi declaraþia privind venitul estimat.
159. Asocierile fãrã personalitate juridicã ce încep o activitate independentã au obligaþia sã depunã o declaraþie privind venitul estimat la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã locul principal de desfãºurare a activitãþii, în termen de 15 zile de la încheierea contractului de asociere, o datã cu înregistrarea acestui contract la organul fiscal.
160. Contribuabilii care obþin venituri din cedarea folosinþei bunurilor din patrimoniul personal au obligaþia sã depunã la organul fiscal competent o declaraþie privind venitul estimat o datã cu înregistrarea contractului, în termen de 15 zile de la încheierea acestuia.
Organul fiscal competent este:
- pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor imobile - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã bunul;
- pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor mobile - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
161. Contribuabilii care înceteazã sã mai aibã domiciliul fiscal în România vor depune la organul fiscal în raza cãruia au domiciliul fiscal o declaraþie de venit global, însoþitã de declaraþii speciale. Baremul de impunere folosit pentru plãþi anticipate de impunere este folosit ºi pentru determinarea impozitului pe venit în cazul contribuabililor care înceteazã sã mai aibã domiciliul în România în cursul anului fiscal.
162. Declaraþiile vor cuprinde veniturile ºi cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.
163. În termen de 5 zile de la depunerea declaraþiei, organul fiscal în raza cãruia contribuabilul îºi are domiciliul fiscal va emite decizia de impunere ºi va comunica contribuabilului eventualele sume de platã sau de restituit.
164. În sensul Art. 87 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care conduc la depunerea unei noi declaraþii de venit estimat în vederea recalculãrii nivelului plãþilor anticipate se înþelege: întreruperi temporare de activitate în cursul anului din cauza unor motive medicale, justificate cu documente, situaþii de forþã majorã, alte cauze care genereazã modificarea veniturilor.


Codul fiscal:
Stabilirea plãþilor anticipate de impozit
Art. 88. - (1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãþi independente, din cedarea folosinþei bunurilor, cu excepþia veniturilor din arendare, precum ºi venituri din activitãþi agricole sunt obligaþi sã efectueze în cursul anului plãþi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plãþile anticipate se stabilesc prin reþinere la sursã.
(2) Plãþile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare categorie de venit ºi loc de realizare, luându-se ca bazã de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz. La impunerile efectuate dupã expirarea termenelor de platã prevãzute la alin. (3) sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de platã al anului precedent. Diferenþa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent ºi suma reprezentând plãþi anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de platã urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraþiile de venit estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plãþi anticipate, venitul net aferent perioadei pânã la sfârºitul anului urmând sã fie supus impozitãrii, pe baza deciziei emise pentru declaraþia de venit global. Plãþile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinþei bunurilor, cu excepþia veniturilor din arendã, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între pãrþi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit opþiunii.
În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinþei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valute, determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al pieþei valutare, comunicat de Banca Naþionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã impunerea.
(3) Plãþile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepþia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectueazã potrivit deciziei emise pe baza declaraþiei de venit global. Contribuabilii care determinã venitul net din activitãþi agricole, potrivit Art. 76 ºi 77, datoreazã plãþi anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în douã rate egale, astfel: 50% din impozit, pânã la data de 1 septembrie inclusiv, ºi 50% din impozit, pânã la data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele ºi procedura de emitere a deciziilor de plãþi anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(5) Pentru stabilirea plãþilor anticipate, organul fiscal va lua ca bazã de calcul venitul anual estimat, în toate situaþiile în care a fost depusã o declaraþie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaraþia specialã pentru anul fiscal precedent, dupã caz. La stabilirea plãþilor anticipate se utilizeazã baremul anual de impunere, prevãzut la Art. 43 alin. (1) ºi (3), cu excepþia impozitului pe venitul din activitãþi agricole, pentru care plãþile anticipate se determinã prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului net estimat.


Norme metodologice:
165. Plãþile anticipate se stabilesc astfel:
a) pentru contribuabilii cu domiciliul fiscal în România, de organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al acestora;
b) pentru contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România, de organul fiscal pe a cãrui razã teritorialã se realizeazã venitul.
Plata sumelor astfel stabilite se efectueazã la organul fiscal care a fãcut stabilirea lor.
Pentru stabilirea plãþilor anticipate se va utiliza baremul anual de impunere prevãzut la Art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3) din Codul fiscal.
166. Sumele reprezentând plãþi anticipate se achitã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie ºi 15 decembrie, cu excepþia veniturilor din activitãþi agricole pentru care sumele reprezentând plãþi anticipate se achitã pânã la 1 septembrie ºi 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea folosinþei bunurilor sub forma arendei plata impozitului se efectueazã pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaraþiei de venit global.
167. În cazul contribuabililor impuºi pe bazã de norme de venit, stabilirea plãþilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru anul de impunere, corespunzãtor activitãþii desfãºurate.
168. Solicitarea emiterii unei noi decizii de platã anticipatã, potrivit Art. 87 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de cãtre contribuabil a unei declaraþii privind venitul estimat.
169. În cazul contribuabililor care obþin venituri de aceeaºi naturã, pentru care plãþile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cât ºi prin reþinere la sursã, la stabilirea plãþilor anticipate de cãtre organul fiscal se exclud din venitul net veniturile pentru care plãþile anticipate se realizeazã prin reþinere la sursã, proporþional cu ponderea acestora în totalul veniturilor brute.


Codul fiscal:
Declaraþia de venit global ºi declaraþii speciale
Art. 89. - (1) Contribuabilii prevãzuþi la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi cei care îndeplinesc condiþiile de la Art. 40 alin. (2), cu excepþia contribuabililor prevãzuþi la alin. (4) din prezentul articol, au obligaþia de a depune o declaraþie de venit global la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal. Declaraþia de venit global se depune o datã cu declaraþiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(2) Contribuabilii, alþii decât cei prevãzuþi la alin. (1), depun numai declaraþiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fiºele fiscale se depun în cadrul aceluiaºi termen ca ºi declaraþiile speciale.
(3) Declaraþiile speciale se completeazã pentru fiecare categorie ºi loc de realizare a venitului. Declaraþiile speciale se depun de toþi contribuabilii care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãþi independente, precum ºi venituri din cedarea folosinþei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activitãþi agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu excepþia celor prevãzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, alþii decât persoanele fizice române cu domiciliul în România ºi cele care îndeplinesc condiþiile prevãzute la Art. 40 alin. (2), fiºele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului, în cadrul aceluiaºi termen, ca ºi declaraþiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o formã de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuitã din asociere. Nu se depun declaraþii speciale pentru urmãtoarele categorii de venituri:
a) venituri sub formã de salarii ºi venituri asimilate salariilor, pentru care informaþiile sunt cuprinse în fiºele fiscale, care au regim de declaraþii de impozite ºi taxe sau declaraþii lunare, depuse de contribuabilii prevãzuþi la Art. 64;
b) venituri din investiþii, precum ºi venituri din premii ºi din jocuri de noroc, a cãror impunere este finalã;
c) venituri din pensii;
d) venituri nete determinate pe bazã de norme de venit;
e) venituri din alte surse.
(4) Contribuabilii nu sunt obligaþi sã depunã declaraþie de venit global la organul fiscal competent, dacã:
a) obþin numai venituri dintr-o singurã sursã, sub formã de salarii de la funcþia de bazã, pe întregul an fiscal, pentru activitãþi desfãºurate în România, în situaþia în care angajatorul a efectuat operaþiunea de regularizare prevãzutã la Art. 61;
b) obþin numai venituri din investiþii, pensii, venituri din activitãþi agricole, venituri din premii ºi din jocuri de noroc, venituri din alte surse a cãror impunere este finalã;
c) obþin venituri potrivit Art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2).


Norme metodologice:
170. Declaraþia de venit global este documentul prin care contribuabilii declarã veniturile obþinute în anul fiscal de raportare în vederea calculãrii de cãtre organul fiscal a venitului anual global impozabil ºi a impozitului pe venitul anual global.
171. Declaraþia de venit global se depune de cãtre contribuabilii, persoane fizice, prevãzuþi la Art. 89 alin. (1) din Codul fiscal, care obþin venituri care se globalizeazã, atât din România, cât ºi din strãinãtate.
172. Declaraþia de venit global se depune pânã la data de 15 mai, inclusiv, a anului urmãtor celui de realizare a venitului, la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
173. Contribuabilii, cu excepþia celor pentru care deducerile personale suplimentare sunt calculate de angajatori, au obligaþia de a anexa la declaraþia de venit global ºi documentele justificative care atestã dreptul la deduceri personale suplimentare.
174. Declaraþiile speciale sunt documentele prin care contribuabilii declarã veniturile ºi cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit ºi pe fiecare sursã, în vederea stabilirii de cãtre organul fiscal a plãþilor anticipate.
175. Declaraþiile speciale se depun de toþi contribuabilii prevãzuþi la Art. 89 alin. (1) din Codul fiscal, care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãþi independente, precum ºi venituri din cedarea folosinþei bunurilor, la organul fiscal teritorial competent care se stabileºte dupã cum urmeazã:
a) pentru venituri din activitãþi independente - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã locul de desfãºurare a activitãþii. În cazul persoanelor fizice care au ºi puncte de lucru situate în raza teritorialã a altor organe fiscale, declaraþiile speciale se depun la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã locul principal de desfãºurare a activitãþii. Prin loc principal de desfãºurare a activitãþii se înþelege locul în care se realizeazã, în întregime sau cu preponderenþã, venitul. Pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sursa venitului este consideratã domiciliul fiscal al contribuabilului;
b) pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor imobile - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã bunul;
c) pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor mobile - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului;
d) pentru venituri din strãinãtate - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului;
e) pentru veniturile obþinute dintr-o formã de asociere - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã locul principal de desfãºurare a activitãþii asociaþiei.
Pentru veniturile realizate dintr-o formã de asociere venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuitã din asociere.
176. Declaraþiile speciale se depun, în funcþie de tipul venitului ºi de forma de organizare, la organul fiscal competent.
177. Persoanele fizice, altele decât cele prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi Art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care desfãºoarã o activitate dependentã în România ºi realizeazã venituri din salarii vor depune pânã la data de 15 mai o copie a fiºei fiscale înmânate de angajator, la organul fiscal competent, în vederea calculãrii impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa respectivã.
178. Contribuabilii care realizeazã venituri din strãinãtate a cãror impunere în România este finalã au obligaþia sã declare în România veniturile respective pânã la data de 15 mai, inclusiv, a anului urmãtor celui de realizare a venitului.


Codul fiscal:
Stabilirea ºi plata impozitului pe venitul anual global
Art. 90. - (1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaraþiei de venit global, prin aplicarea baremului anual de impunere prevãzut la Art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.
(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaþiei unei sume reprezentând pânã la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entitãþilor nonprofit care funcþioneazã în condiþiile Ordonanþei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
(3) Obligaþia calculãrii, reþinerii ºi virãrii sumei reprezentând pânã la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, dupã caz.
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) ºi (3) se stabileºte prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(5) Organul fiscal stabileºte impozitul anual datorat pentru anul precedent ºi emite o decizie de impunere, în intervalul ºi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(6) Diferenþele de impozit rãmase de achitat conform deciziei de impunere anualã se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã ºi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanþelor bugetare.


Norme metodologice:
179. În situaþia în care angajatorul a efectuat operaþiunile de regularizare prevãzute la Art. 61 din Codul fiscal, iar la impunerea anualã organul fiscal constatã cã salariatul respectiv a mai realizat ºi alte venituri în afara celor din salarii de la funcþia de bazã, se va considera ca platã anticipatã impozitul anual calculat ºi reþinut de angajator, înscris în Fiºa fiscalã 1.
180. Decizia de impunere anualã se stabileºte, în baza documentelor necesare, de cãtre organul fiscal care va efectua globalizarea, respectiv de organul fiscal în a cãrui razã teritorialã contribuabilul îºi are domiciliul fiscal.
181. Diferenþele de impozit pe venitul anual global, calculate prin deciziile de impunere, se plãtesc la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
182. În situaþia în care organul fiscal competent constatã diferenþe de venituri supuse globalizãrii, se va emite o nouã decizie de impunere anualã prin care se stabilesc diferenþe de impozite de platã, situaþie în care penalitãþile de întârziere se vor calcula potrivit prevederilor Ordonanþei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.


Codul fiscal:


CAPITOLUL XI
Proprietatea comunã ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã


Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deþinute în comun
Art. 91. - Venitul net obþinut din exploatarea bunurilor ºi drepturilor de orice fel, deþinute în comun, este considerat ca fiind obþinut de proprietari, uzufructuari sau de alþi deþinãtori legali, înscriºi într-un document oficial, ºi se atribuie proporþional cu cotele-pãrþi pe care aceºtia le deþin în acea proprietate sau în mod egal, în situaþia în care acestea nu se cunosc.


Norme metodologice:
183. Venitul net obþinut din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã deþinute în comun se atribuie proporþional cu cotele-pãrþi pe care titularii acestora le deþin în acea proprietate, determinate conform regulilor în vigoare specifice fiecãrui domeniu.
În cazul în care cotele-pãrþi nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în mod egal.
184. Venitul net din cedarea folosinþei bunurilor deþinute în comun pe cote-pãrþi se repartizeazã între coproprietari proporþional cu cotele deþinute de aceºtia în coproprietate. Venitul net din cedarea folosinþei bunurilor deþinute în comun în devãlmãºie se repartizeazã în mod egal între proprietarii comuni. Repartizarea venitului net conform prevederilor de mai sus se face în condiþiile în care în contractul de cedare a folosinþei se menþioneazã cã partea contractantã care cedeazã folosinþa este reprezentatã de coproprietari. În condiþiile în care coproprietarii decid asupra unei alte împãrþiri, se va anexa la contract un act autentificat din care sã rezulte voinþa pãrþilor.


Codul fiscal:
Reguli privind asocierile fãrã personalitate juridicã
Art. 92. - (1) Pentru asocierile fãrã personalitate juridicã, altele decât cele prevãzute la Art. 28, se aplicã prevederile prezentului articol.
(2) Prevederile prezentului articol nu se aplicã fondurilor de investiþii constituite ca asociaþii fãrã personalitate juridicã.
(3) În cadrul fiecãrei asocieri fãrã personalitate juridicã, constituitã potrivit legii, asociaþii au obligaþia sã încheie contracte de asociere în formã scrisã, la începerea activitãþii, care sã cuprindã inclusiv date referitoare la:
a) pãrþile contractante;
b) obiectul de activitate ºi sediul asociaþiei;
c) contribuþia asociaþilor în bunuri ºi drepturi;
d) cota procentualã de participare a fiecãrui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzãtoare contribuþiei fiecãruia;
e) desemnarea asociatului care sã rãspundã pentru îndeplinirea obligaþiilor asociaþiei faþã de autoritãþile publice;
f) condiþiile de încetare a asocierii.
Contribuþiile asociaþilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociaþie.
Contractul de asociere se înregistreazã la organul fiscal teritorial în raza cãruia îºi are sediul asociaþia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul sã refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.


Norme metodologice:
185. Sunt supuse obligaþiei de încheiere ºi înregistrare a unui contract de asociere atât asociaþiile fãrã personalitate juridicã, ale cãror constituire ºi funcþionare sunt reglementate prin acte normative speciale, respectiv asociaþii familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate civilã medicalã, cabinete asociate de avocaþi, societate civilã profesionalã de avocaþi, notari publici asociaþi, asociaþii în participaþiune constituite potrivit legii, cât ºi orice asociere fãrã personalitate juridicã constituitã în baza Codului civil.
186. Asociatul desemnat conform prevederilor Art. 92 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal are ºi urmãtoarele obligaþii:
- sã asigure organizarea ºi conducerea evidenþelor contabile;
- sã determine venitul net/pierderea obþinut/obþinutã în cadrul asociaþiei, precum ºi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaþi;
- sã depunã o declaraþie privind veniturile ºi cheltuielile estimate, la termenele stabilite, la organul fiscal în raza cãruia asociaþia îºi desfãºoarã activitatea;
- sã înregistreze contractul de asociere, precum ºi orice modificare a acestuia la organul fiscal teritorial în a cãrui razã îºi are sediul asociaþia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Prin sediul asociaþiei se înþelege locul principal de desfãºurare a activitãþii asociaþiei;
- sã reprezinte asociaþia în verificãrile efectuate de organele fiscale, precum ºi în ceea ce priveºte depunerea de obiecþiuni, contestaþii, plângeri asupra actelor de control încheiate de organele fiscale;
- sã rãspundã la toate solicitãrile organelor fiscale, atât cele privind asociaþia, cât ºi cele privind asociaþii, legate de activitatea desfãºuratã de asociaþie;
- sã completeze Registrul pentru evidenþa aportului ºi rezultatului distribuit;
- alte obligaþii ce decurg din aplicarea titlului III din Codul fiscal.


Codul fiscal:
(4) În cazul în care între membrii asociaþi existã legãturi de rudenie pânã la gradul al patrulea inclusiv, pãrþile sunt obligate sã facã dovada cã participã la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cãrora au drept de proprietate. Pot fi membri asociaþi ºi persoanele fizice care au dobândit capacitate de exerciþiu restrânsã.
(5) Asocierile au obligaþia sã depunã la organul fiscal competent, pânã la data de 15 martie a anului urmãtor, declaraþii anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice, care vor cuprinde ºi distribuþia venitului net/pierderii pe asociaþi.


Norme metodologice:
187. Asociaþia, prin asociatul desemnat, depune pânã la data de 15 martie a anului urmãtor, la organul fiscal în raza cãruia îºi are locul principal de desfãºurare a activitãþii, o declaraþie anualã care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizatã pe asociaþie, precum ºi distribuþia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de pe declaraþie se transmite de cãtre asociatul desemnat fiecãrui asociat. Pe baza acestei copii asociaþii vor cuprinde în declaraþia de venit global venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociaþiei.


Codul fiscal:
(6) Venitul/pierderea anual/anualã, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaþilor, proporþional cu cota procentualã de participare corespunzãtoare contribuþiei, conform contractului de asociere.


Norme metodologice:
188. Venitul net se considerã distribuit ºi dacã acesta rãmâne la asociaþie sau este pus la dispoziþie asociaþilor.
189. În cazul modificãrii cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:
a) se determinã un venit net/o pierdere intermediar/intermediarã la sfârºitul lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut ºi a cheltuielilor, astfel cum acestea sunt înregistrate în evidenþele contabile;
b) venitul net/pierderea intermediar/intermediarã se alocã fiecãrui asociat, în funcþie de cotele de participare, pânã la data modificãrii acestora;
c) la sfârºitul anului, din venitul net/pierderea anual/anualã se deduce venitul net/pierderea intermediar/intermediarã, iar diferenþa se alocã asociaþilor, în funcþie de cotele de participare ulterioare modificãrii acestora;
d) venitul net/pierderea anual/anualã distribuit/distribuitã fiecãrui asociat se determinã prin însumarea veniturilor nete/pierderilor intermediare determinate potrivit lit. b) ºi c).


Codul fiscal:
(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoanã juridicã, va fi stabilit în aceeaºi manierã ca ºi pentru categoria de venituri în care este încadrat.
(8) Profitul/venit cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã, plãtitoare de impozit pe profit, sau microîntreprindere care nu genereazã o persoanã juridicã, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activitãþi independente, din care se deduc contribuþiile obligatorii în vederea obþinerii venitului net.


Norme metodologice:
190. Persoanele fizice care obþin profituri dintr-o activitate desfãºuratã în asociere cu o persoanã juridicã românã, care nu dã naºtere unei persoane juridice, au obligaþia sã asimileze acest profit/venit venitului brut din activitãþi independente. Venitul net se determinã prin deducerea din venitul brut a contribuþiilor obligatorii prevãzute de lege, datorate de persoanele fizice, acesta fiind o componentã a venitului anual global.


Codul fiscal:
(9) Impozitul reþinut de persoana juridicã în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã care nu genereazã o persoanã juridicã, reprezintã plata anticipatã în contul impozitului anual pe venit. Obligaþia calculãrii, reþinerii ºi virãrii impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislaþia privind impozitul pe profit sau pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.


CAPITOLUL XII
Aspecte fiscale internaþionale


Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãþi independente
Art. 93. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfãºoarã o activitate independentã, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net din activitatea independentã, ce este atribuibil sediului permanent.
(2) Venitul net dintr-o activitate independentã ce este atribuibil unui sediu permanent se determinã conform Art. 49, în urmãtoarele condiþii:
a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizãrii acestor venituri.


Norme metodologice:
191. Pentru veniturile realizate de un nerezident din activitãþi independente atribuibile unui sediu permanent definit potrivit Art. 8 din Codul fiscal, impozitul se determinã prin aplicarea cotelor de impozitare asupra venitului net aferent acestuia.
192. Pentru calculul impozitului pe veniturile din activitãþi independente, altele decât cele prevãzute la Art. 53 din Codul fiscal, sumele reprezentând plãþi anticipate în contul impozitului anual pe venit se stabilesc de cãtre organul fiscal pe a cãrui razã teritorialã se realizeazã în întregime sau cu preponderenþã venitul.
193. Dupã încheierea anului fiscal organul fiscal menþionat la pct. 192 va emite decizie de impunere pentru întreaga activitate desfãºuratã în România ºi va elibera documentul care atestã venitul realizat ºi impozitul plãtit.


Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãþi dependente
Art. 94. - Persoanele fizice nerezidente, care desfãºoarã activitãþi dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacã se îndeplineºte cel puþin una dintre urmãtoarele condiþii:
a) persoana nerezidentã este prezentã în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depãºesc 183 de zile din oricare perioadã de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauzã;
b) veniturile salariale sunt plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident;
c) veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România.


Norme metodologice:
194. Veniturile obþinute de persoanele fizice nerezidente din România din activitãþi dependente se impoziteazã separat pe fiecare loc de realizare, impozitul lunar calculat potrivit pct. 195 reprezentând plãþi anticipate în contul impozitului anual pe venit. Dupã încheierea anului fiscal organul fiscal va recalcula impozitul anual pe baza baremului anual stabilit potrivit Art. 43 din Codul fiscal, va emite o decizie de impunere pentru fiecare sursã ºi va elibera documentul care sã ateste venitul realizat ºi impozitul plãtit.
Profesorii ºi cercetãtorii nerezidenþi care desfãºoarã activitatea în România ce depãºeºte perioada de scutire stabilitã prin convenþiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse state, au obligaþia sã depunã declaraþia specialã pentru veniturile realizate ca urmare a activitãþii desfãºurate în România, pentru intervalul de timp ce depãºeºte perioada de scutire, la termenul ºi în condiþiile prevãzute de prezentul titlu.
195. a) Veniturile din salarii, realizate de persoanele fizice prevãzute la Art. 94 lit. a) din Codul fiscal care îºi desfãºoarã activitatea în România, vor fi impozitate dacã persoana fizicã este prezentã în România o perioadã ce depãºeºte în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat.
b) Veniturile din salarii realizate de o persoanã fizicã care îºi desfãºoarã activitatea în România ºi este prezentã în România o perioadã mai micã de 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat vor fi impozitate în România dacã este îndeplinitã cel puþin una dintre urmãtoarele condiþii:
- salariul este plãtit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;
- salariul este suportat de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care angajatorul o are în România (veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România).
c) Veniturile din salarii se impoziteazã începând cu prima zi de la data sosirii persoanei fizice, doveditã cu viza de intrare în România de pe paºaport. Organele fiscale române vor elibera documentul care atestã plata impozitului în România, la cererea contribuabilului, pentru fiecare an fiscal.
La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile care sfârºesc în anul calendaristic vizat. Modul de calcul al celor 183 de zile se va face aplicându-se metoda zilelor de prezenþã. Contribuabilul are posibilitatea sã furnizeze dovezi referitoare la prezenþa sa, pe baza datelor din documentele de transport, paºaport ºi alte documente prin care se atestã intrarea în România. În calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare ºi toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fracþiune de zi în care contribuabilul este prezent în România conteazã drept zi de prezenþã pentru calculul celor 183 de zile.
196. Contribuabilii prevãzuþi la pct. 195 sunt obligaþi ca în termen de 15 zile de la data începerii activitãþii sã se adreseze organului fiscal în raza cãruia se realizeazã venitul, în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu prevederile convenþiilor ºi acordurilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal, dupã caz, urmãtoarele:
- cerere;
- copie de pe documentul care reglementeazã raportul de muncã ºi traducerea acestuia în limba românã, certificatã de traducãtori autorizaþi;
- certificatul de rezidenþã fiscalã, eliberat de autoritatea fiscalã competentã a statului al cãrui rezident este, ºi traducerea acestuia în limba românã, certificatã de traducãtori autorizaþi;
- documentul care atestã dreptul de muncã pe teritoriul României, respectiv permisul de muncã.
Dacã persoanele fizice nerezidente nu prezintã în termenul stabilit documentele prevãzute la alineatul precedent, acestea datoreazã impozit pe veniturile din salarii din prima zi de desfãºurare a activitãþii. În situaþia în care persoanele respective depun ulterior documentele solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea impozitului plãtit.
197. În cazul în care contribuabilii prevãzuþi la pct. 195 lit. b) îºi prelungesc perioada de ºedere în România, precum ºi cei care, prin prezenþe repetate în România, totalizeazã peste 183 de zile, sunt obligaþi sã înºtiinþeze în scris organul fiscal competent despre depãºirea acestui termen, caz în care se aplicã regimul fiscal prevãzut la pct. 195 lit. a).
198. În situaþia în care persoanele fizice au desfãºurat activitatea în România într-o perioadã mai micã de 183 de zile, în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat, ºi au fost plãtite din strãinãtate, îºi prelungesc perioada de ºedere în România peste 183 de zile, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfãºuratã în România este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz contribuabilul depune la organul fiscal competent declaraþii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioarã prelungirii ºederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate.
În situaþia în care beneficiarul venitului realizeazã salariul într-o sumã globalã pe un interval de timp, dupã ce a expirat perioada de 183 de zile, sumele înscrise în declaraþii se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma globalã a salariului declarat împãrþitã la numãrul de luni din acea perioadã.
199. Persoanele fizice care realizeazã venituri din România ºi care au rezidenþã într-un stat contractant cu care România are încheiatã convenþie de evitare a dublei impuneri se impun în România conform titlului III din Codul fiscal pentru veniturile, altele decât cele supuse impunerii potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu prezintã certificatul de rezidenþã fiscalã.
În aceleaºi condiþii ºi pentru aceleaºi categorii de venituri se impun ºi persoanele fizice care realizeazã venituri din România ºi sunt rezidenþi ai unor state cu care România nu are încheiate convenþii de evitare a dublei impuneri.
200. În situaþia în care existã convenþii de evitare a dublei impuneri, persoana fizicã cu dublã cetãþenie - românã ºi a unui stat cu care România are încheiatã convenþie de evitare a dublei impuneri -, cu domiciliul în România, se va impune în România, coroborat cu prevederile convenþiilor de evitare a dublei impuneri. Pentru aplicarea prevederilor convenþiilor de evitare a dublei impuneri persoana fizicã respectivã va prezenta autoritãþilor fiscale române certificatul de rezidenþã fiscalã eliberat de autoritatea fiscalã a celuilalt stat, precum ºi traducerea acestuia în limba românã, certificatã de traducãtori autorizaþi. Pentru a stabili al cãrui rezident este persoana fizicã respectivã, contribuabilul va face dovada "centrului intereselor vitale", respectiv va prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atestã cã veniturile obþinute în celãlalt stat sunt superioare celor realizate în România ºi autoritatea fiscalã a statului respectiv îºi rezervã dreptul de a-l considera rezident fiscal din punct de vedere al globalizãrii veniturilor, caz în care impunerea acestui contribuabil în România se va face numai pentru veniturile din România. Prin documente necesare se înþelege: copiile declaraþiilor de impunere din celãlalt stat, declaraþia pe propria rãspundere privind situaþia copiilor ºcolarizaþi, situaþia de avere, dupã caz, a familiei ºi altele asemenea. În situaþia în care veniturile din celãlalt stat nu sunt la nivelul care sã conducã la acordarea rezidenþei fiscale în acest stat ºi autoritatea fiscalã românã apreciazã cã sunt întrunite condiþiile pentru globalizarea veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor globaliza veniturile în România ºi, prin schimb de informaþii, autoritãþile competente române ºi din celãlalt stat se vor informa asupra acestui caz.
201. Contribuabilii persoane fizice române care locuiesc în strãinãtate ºi care îºi menþin domiciliul în România se impun în România pentru veniturile impozabile conform prevederilor titlului III din Codul fiscal, realizate atât în România, cât ºi în strãinãtate, iar obligaþiile fiscale se exercitã direct sau, în situaþia în care nu îºi îndeplinesc obligaþiile în mod direct, prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
202. Cetãþenii strãini refugiaþi ºi care sunt prezenþi în România, potrivit autorizãrilor specifice acordate, se impoziteazã pentru veniturile realizate pe teritoriul României.


Codul fiscal:
Venituri obþinute din strãinãtate a cãror impunere în România este finalã
Art. 96. - (1) Persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi cele care îndeplinesc condiþia prevãzutã la Art. 40 alin. (2) datoreazã impozit pentru veniturile obþinute din strãinãtate de natura celor a cãror impunere în România este finalã.
(2) Veniturile realizate din strãinãtate se supun impozitãrii prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate dupã regulile proprii fiecãrei categorii de venit, în funcþie de natura acestuia.
(3) Contribuabilii care obþin venituri din strãinãtate au obligaþia sã le declare, potrivit declaraþiei specifice, pânã la data de 15 mai a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(4) Organul fiscal stabileºte impozitul anual datorat ºi emite o decizie de impunere, în intervalul ºi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(5) Diferenþele de impozit rãmase de achitat, conform deciziei de impunere anualã, se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeazã ºi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanþelor bugetare.


Norme metodologice:
203. Pentru veniturile din pensii ºi sume asimilate acestora, obþinute din strãinãtate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii au obligaþia sã completeze ºi sã depunã o declaraþie specialã, respectiv "Declaraþie privind veniturile din strãinãtate a cãror impunere în România este finalã". Impozitul datorat în România se determinã prin aplicarea baremului anual de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunarã neimpozabilã, stabilitã potrivit prevederilor Art. 73 din Codul fiscal, calculatã la nivelul anului.


Codul fiscal:
Creditul fiscal extern
Art. 97. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaºi venit ºi în decursul aceleiaºi perioade impozabile, sunt supuºi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât ºi în strãinãtate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plãtit în strãinãtate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevãzute în prezentul articol.
(2) Creditul fiscal extern se acordã dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiþii:
a) impozitul plãtit în strãinãtate, pentru venitul obþinut în strãinãtate, a fost efectiv plãtit în mod direct de persoana fizicã sau de reprezentantul sãu legal ori prin reþinere la sursã de cãtre plãtitorul venitului. Plata impozitului în strãinãtate se dovedeºte printr-un document justificativ, eliberat de:
1. autoritatea fiscalã a statului strãin respectiv;
2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3. alt plãtitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b) venitul pentru care se acordã credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevãzute la Art. 41.
(3) Creditul fiscal extern se acordã la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, aferent venitului din sursa din strãinãtate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentã venitului din strãinãtate. În situaþia în care contribuabilul în cauzã obþine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare þarã ºi pe fiecare naturã de venit.
(4) Veniturile realizate din strãinãtate de persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi cele care îndeplinesc condiþia de la Art. 40 alin. (2), a cãror impunere în România este finalã, se supun impozitãrii în România, recunoscându-se impozitul plãtit în strãinãtate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.
(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valutã se transformã la cursul de schimb mediu anual al pieþei valutare, comunicat de Banca Naþionalã a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice rezidente, precum ºi impozitul aferent, exprimate în unitãþi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naþionalã a României, se vor transforma astfel:
a) din moneda statului de sursã, într-o valutã de circulaþie internaþionalã, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din þara de sursã;
b) din valuta de circulaþie internaþionalã în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naþionalã a României, din anul de realizare a venitului respectiv.


Norme metodologice:
204. Urmãtoarele persoane fizice sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile din orice sursã, atât din România cât ºi din afara României:
- persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România;
- persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
În situaþia în care pentru venitul din strãinãtate statul respectiv ºi-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul sã deducã din impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru acel venit, în condiþiile prevãzute de Codul fiscal.
Persoanele fizice române cu domiciliul în România, care desfãºoarã activitate salarialã în strãinãtate ºi sunt retribuite pentru activitatea salarialã desfãºuratã în strãinãtate de cãtre angajatorul român, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea salarialã desfãºuratã în strãinãtate.
Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice române cu domiciliul în România, precum ºi impozitul aferent, a cãrui platã în strãinãtate este atestatã cu document justificativ eliberat de autoritatea fiscalã a statului strãin, de angajator sau de alt plãtitor de venituri, exprimate în unitãþile monetare proprii fiecãrui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Naþionalã a României din anul de realizare a venitului respectiv.
În vederea globalizãrii, la sfârºitul anului fiscal vizat persoana în cauzã va prezenta organului fiscal în a cãrui razã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului documentul justificativ privind venitul realizat ºi impozitul plãtit, eliberat de organul abilitat din þara în care a desfãºurat activitatea salarialã, pentru acordarea creditului fiscal în condiþiile stabilite prin prezentele norme metodologice.
Cu ocazia acordãrii creditului fiscal se va realiza regularizarea impozitului datorat de persoana în cauzã.
205. Impozitul plãtit în strãinãtate, care se deduce din impozitul pe venitul anual global datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit datorat în România, calculat astfel:
venit din sursacredit fiscal din strãinãtate impozit pe venit extern = ─────────────── x anual global venit mondial


Prin venit mondial se înþelege suma veniturilor impozabile din România ºi din strãinãtate din categoriile de venituri din activitãþi independente, salarii ºi cedarea folosinþei bunurilor, realizate de persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi de cele care îndeplinesc condiþia de la Art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
206. Dacã suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul plãtit în strãinãtate, suma recunoscutã care se deduce este la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate. În situaþia în care suma reprezentând creditul fiscal extern este mai micã decât impozitul plãtit în strãinãtate, suma recunoscutã reprezentând creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct. 205.
207. Calcularea creditului fiscal extern se face de organul fiscal, separat pe fiecare naturã de venit, prin raportarea la venitul mondial.
În situaþia în care contribuabilul în cauzã obþine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare naturã de venit ºi pe fiecare þarã.
208. În cazul veniturilor a cãror impunere în România este finalã, creditul fiscal extern se acordã pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din strãinãtate, a cãror impunere în România este finalã, se va acorda astfel:
a) în situaþia în care în strãinãtate cota de impozit este mai mare decât cea prevãzutã în prezentul titlu pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicându-se cota prevãzutã la titlul III din Codul fiscal;
b) în situaþia în care cota de impozit este mai micã în strãinãtate decât cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, iar impozitul anual rãmas de achitat în România se calculeazã ca diferenþã între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de impozit prevãzutã la titlul III din Codul fiscal ºi impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru venitul realizat în strãinãtate.


Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 98. - (1) Pierderile fiscale obþinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat strãin se compenseazã numai cu veniturile de aceeaºi naturã din strãinãtate, pe fiecare þarã, înregistrate în cursul aceluiaºi an fiscal.
(2) Pierderea care nu este acoperitã, în temeiul alin. (1), se reporteazã pentru o perioadã de 5 ani fiscali consecutivi ºi se compenseazã numai cu veniturile de aceeaºi naturã din statul respectiv.


Norme metodologice:
209. Regulile de report al pierderilor înregistrate din strãinãtate sunt cele prevãzute la Art. 86 alin. (4) din Codul fiscal.


Codul fiscal:


TITLUL IV
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor


Definiþia microîntreprinderii
Art. 103. - În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoanã juridicã românã care îndeplineºte cumulativ urmãtoarele condiþii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) are înscris în obiectul de activitate producþia de bunuri materiale, prestarea de servicii ºi/sau comerþul;
b) are de la 1 pânã la 9 salariaþi inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depãºit echivalentul în lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este deþinut de persoane, altele decât statul, autoritãþile locale ºi instituþiile publice.


Norme metodologice:
1. Numãrul de salariaþi reprezintã numãrul de persoane angajate cu contract individual de muncã, potrivit dispoziþiilor Codului muncii, indiferent de durata timpului de muncã, înscrise lunar în statele de platã ºi/sau în registrul general de evidenþã a salariaþilor.
2. La analiza îndeplinirii condiþiei privind numãrul de salariaþi nu se iau în considerare cazurile de încetare a raporturilor de muncã ca urmare a pensionãrii sau desfacerii contractului individual de muncã în urma sãvârºirii unor acte care, potrivit legii, sunt sancþionate inclusiv prin acest mod. Pentru persoanele juridice care au un singur angajat care demisioneazã în cursul unei luni, condiþia prevãzutã la Art. 103 lit. b) din Codul fiscal se considerã îndeplinitã dacã în cursul lunii urmãtoare este angajat un alt salariat.
3. Pentru încadrarea în condiþia privind nivelul veniturilor realizate în anul precedent, se vor lua în calcul aceleaºi venituri care constituie baza impozabilã prevãzutã la Art. 108 din Codul fiscal, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea aceluiaºi exerciþiu financiar.
4. La încadrarea în condiþia privind capitalul social, nu poate fi microîntreprindere persoana juridicã românã care are capitalul social deþinut de un acþionar sau asociat persoanã juridicã cu peste 250 de angajaþi.


Codul fiscal:
Opþiunea de a plãti impozit pe veniturile microîntreprinderii
Art. 104. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este opþional.
(2) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal urmãtor, dacã îndeplinesc condiþiile prevãzute la Art. 103 ºi dacã nu au mai fost plãtitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(3) O persoanã juridicã românã care este nou-înfiinþatã poate opta sã plãteascã impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacã cerinþele prevãzute la Art. 103 lit. a) ºi d) sunt îndeplinite la data înregistrãrii la registrul comerþului ºi condiþia prevãzutã la Art. 103 lit. b) este îndeplinitã în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrãrii.
(4) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplicã acest sistem de impunere începând cu anul fiscal urmãtor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiþiile prevãzute la Art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care:
a) desfãºoarã activitãþi în domeniul bancar;
b) desfãºoarã activitãþi în domeniile asigurãrilor ºi reasigurãrilor, al pieþei de capital, cu excepþia persoanelor juridice care desfãºoarã activitãþi de intermediere în aceste domenii;
c) desfãºoarã activitãþi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
d) au capitalul social deþinut de un acþionar sau asociat persoanã juridicã cu peste 250 de angajaþi.


Norme metodologice:
5. În sensul Art. 104 alin. (1) din Codul fiscal opþiunea se exercitã pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor obþinute din orice sursã, iar ieºirea din acest sistem de impunere se efectueazã începând cu anul urmãtor celui în care nu se mai îndeplineºte una dintre condiþiile prevãzute la Art. 103 din Codul fiscal.
6. În cazul în care angajarea nu se realizeazã în termen de 60 de zile de la data eliberãrii certificatului de înregistrare, microîntreprinderea este plãtitoare de impozit pe profit de la data înregistrãrii acesteia la registrul comerþului. Perioada de 60 de zile se prelungeºte în anul urmãtor celui pentru care s-a exercitat opþiunea, dupã caz.
7. În înþelesul Art. 104 alin. (4), dacã pe parcursul anului fiscal una dintre condiþiile impuse la Art. 103 din Codul fiscal nu mai este îndeplinitã, contribuabilul este obligat ca începând cu anul fiscal urmãtor sã nu mai aplice impozitul pe venit chiar dacã ulterior îndeplineºte criteriile prevãzute la Art. 103 lit. b) ºi c).
8. Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:
a) persoanele juridice care se organizeazã ºi funcþioneazã potrivit legilor speciale de organizare ºi funcþionare din domeniul bancar (bãncile, casele de schimb valutar, societãþile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);
b) persoanele juridice care se organizeazã ºi funcþioneazã potrivit legilor speciale de organizare ºi funcþionare din domeniul asigurãrilor (de exemplu: societãþile de asigurare-reasigurare), al pieþei de capital (de exemplu: burse de valori sau de mãrfuri, societãþile de servicii de investiþii financiare, societãþile de registru, societãþile de depozitare), cu excepþia persoanelor juridice care desfãºoarã activitãþi de intermediere în aceste domenii (brokerii ºi agenþii de asigurare);
c) persoanele juridice care desfãºoarã activitãþi în domeniul jocurilor de noroc, al pariurilor sportive ºi al cazinourilor.


Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 106. - (1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiinþeazã sau îºi înceteazã existenþa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care pesoana juridicã a existat.


Norme metodologice:
9. În cazul înfiinþãrii unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilã începe de la data înregistrãrii acesteia la registrul comerþului, dacã are aceastã obligaþie, sau de la data înregistrãrii în registrul condus special de judecãtorii, dupã caz.
10. În cazul lichidãrii unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilã înceteazã o datã cu data radierii din registrul unde a fost înregistratã înfiinþarea acesteia.


Codul fiscal:
Baza impozabilã
Art. 108. - (1) Baza impozabilã a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursã, din care se scad:
a) veniturile din variaþia stocurilor;
b) veniturile din producþia de imobilizãri corporale ºi necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenþiilor guvernamentale ºi a altor resurse pentru finanþarea investiþiilor;
d) veniturile din provizioane;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor ºi a majorãrilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale;
f) veniturile realizate din despãgubiri, de la societãþile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
(2) În cazul în care o microîntreprindere achiziþioneazã case de marcat, valoarea de achiziþie a acestora se deduce din baza impozabilã, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcþiune, potrivit legii.


Norme metodologice:
11. Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe venit organizeazã ºi conduc contabilitatea potrivit Reglementãrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.
12. Baza impozabilã asupra cãreia se aplicã cota de 1,5% este totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a "Conturi de venituri", cu excepþia celor înregistrate în:
- "Variaþia stocurilor";
- "Venituri din producþia de imobilizãri necorporale";
- "Venituri din producþia de imobilizãri corporale";
- "Alte venituri din exploatare" analitic reprezentând veniturile din cota-parte a subvenþiilor guvernamentale ºi altor resurse similare pentru finanþarea investiþiilor;
- "Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare" ºi "Venituri financiare din provizioane";
- veniturile realizate din despãgubiri de la societãþile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii; precum ºi
- veniturile rezultate din anularea datoriilor ºi a majorãrilor datorate cãtre bugetul de stat, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale.
13. Diferenþele favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluãrii creanþelor ºi datoriilor în valutã existente la data de 31 decembrie 2002, înregistrate în contabilitate în "Rezultatul reportat" sunt venituri impozabile pe mãsura încasãrii creanþelor sau plãþii datoriilor.
14. La calculul impozitului pe venit datorat de microîntreprinderile care îºi înceteazã existenþa în urma operaþiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite din diferenþe de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finanþare pe parcursul perioadei de funcþionare, potrivit legii, pentru societãþile care pe parcursul perioadei de funcþionare au fost ºi plãtitoare de impozit pe profit, acestea fiind tratate ca dividende ºi supuse impunerii, potrivit titlului II, III sau V din Codul fiscal, dupã caz.
15. În cazul în care se achiziþioneazã case de marcat, din baza impozabilã se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul justificativ, în luna punerii în funcþiune. Punerea în funcþiune se face potrivit prevederilor legale.


Codul fiscal:
Procedura de declarare a opþiunii
Art. 109. - (1) Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit comunicã opþiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaraþiei de menþiuni pentru persoanele juridice, asociaþiile familiale ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã, pânã la data de 31 ianuarie inclusiv.
(2) Persoanele juridice care se înfiinþeazã în cursul unui an fiscal înscriu opþiunea în cererea de înregistrare la registrul comerþului. Opþiunea este definitivã pentru anul fiscal respectiv ºi pentru anii fiscali urmãtori, cât timp sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la Art. 103.
(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiþiile impuse nu mai este îndeplinitã, microîntreprinderea are obligaþia de a pãstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fãrã posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmãtoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacã ulterior îndeplineºte condiþiile prevãzute la Art. 103.
(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu ºi microîntreprinderile care desfãºoarã activitãþi în zonele libere ºi/sau în zonele defavorizate.


Norme metodologice:
16. Opþiunea se înscrie în cererea de înregistrare la registrul comerþului ºi este definitivã pentru anul fiscal respectiv ºi pentru anii fiscali urmãtori, atâta timp cât sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la Art. 103 din Codul fiscal. Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru impozitul pe venit numai la începutul anului fiscal, dacã la finele anului precedent sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la Art. 103 din Codul fiscal ºi nu au fost plãtitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor pe parcursul funcþionãrii lor.
Opþiunea se comunicã organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea Declaraþiei de menþiuni pentru persoane juridice, asociaþii familiale ºi asociaþii fãrã personalitate juridicã, pânã la data de 31 ianuarie inclusiv.
Pot opta ºi persoanele juridice care desfãºoarã activitãþi în zonele libere ºi/sau în zonele defavorizate.


Codul fiscal:
Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere
Art. 111. - În cazul unei asocieri fãrã personalitate juridicã dintre o microîntreprindere plãtitoare de impozit, conform prezentului titlu, ºi o persoanã fizicã, rezidentã sau nerezidentã, microîntreprinderea are obligaþia de a calcula, de a reþine ºi de a vãrsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizicã, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.


Norme metodologice:
17. Persoana fizicã rezidentã va definitiva impozitul pe venitul din asociere în conformitate cu prevederile titlului III din Codul fiscal.


Codul fiscal:


TITLUL V
Impozitul pe veniturile obþinute din România de nerezidenþi ºi impozitul
pe reprezentanþele firmelor strãine înfiinþate în România


CAPITOLUL I
Impozitul pe veniturile obþinute din România de nerezidenþi


Venituri impozabile obþinute din România
Art. 115. - (1) Veniturile impozabile obþinute din România, indiferent dacã veniturile sunt primite în România sau în strãinãtate, sunt urmãtoarele:
a) dividende de la o persoanã juridicã românã;
b) dobânzi de la un rezident;
c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã dobânda este o cheltuialã a sediului permanent;


Norme metodologice:
1. Veniturile de natura dobânzilor, redevenþelor sau comisioanelor realizate de cãtre nerezidenþi ºi care sunt cheltuieli atribuibile sediului permanent din România al unui nerezident sunt venituri impozabile în România potrivit titlului V din Codul fiscal.


Codul fiscal:
d) redevenþe de la un rezident;


Norme metodologice:
2. (1) Termenul redevenþã cuprinde orice sumã care trebuie plãtitã în bani sau în naturã pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevãzut la Art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent dacã suma trebuie plãtitã conform unui contract sau ca urmare a copierii ilegale sau a încãlcãrii drepturilor legale ale unei alte persoane.
(2) În cazul unei tranzacþii care implicã transferul de software, încadrarea ca redevenþã a sumei care trebuie plãtitã depinde de natura drepturilor transferate.
(3) În cazul transferului unui drept parþial dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plãtitã este o redevenþã dacã primitorul dobândeºte dreptul de a utiliza acel software, astfel încât lipsa acestui drept constituie o încãlcare a copyright-ului. Exemple de astfel de tranzacþii sunt transferurile de drepturi de a reproduce ºi distribui cãtre public orice software, precum ºi transferurile de drept de a modifica ºi a face public orice software.
(4) În analiza caracterului unei tranzacþii care implicã transferul de software nu se þine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în scopul de a permite exploatarea efectivã a programului de cãtre utilizator. În consecinþã, o sumã care trebuie plãtitã nu este o redevenþã dacã singurul drept transferat este un drept limitat de a copia un program, în scopul de a permite utilizatorului sã-l exploateze. Acelaºi rezultat se aplicã ºi pentru "drepturi de reþea sau site", în care primitorul obþine dreptul de a face multiple copii ale unui program, exclusiv în scopul de a permite exploatarea programului pe mai multe computere sau în reþeaua primitorului.
(5) În cazul achiziþiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plãtitã nu este pentru folosirea sau dreptul de a folosi acel software, în consecinþã nefiind o redevenþã.
(6) Suma care trebuie plãtitã pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii sau limbajele de programare, este o redevenþã.
(7) În înþelesul acestei norme, software este orice program sau serie de programe care conþine instrucþiuni pentru un computer, atât pentru operarea computerului (software de operare) cât ºi pentru îndeplinirea altor sarcini (software de aplicaþie).
(8) În cazul unei tranzacþii care permite unei persoane sã descarce electronic imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plãtitã nu este redevenþã dacã folosirea acestor materiale se limiteazã la drepturile necesare pentru a permite descãrcarea, stocarea ºi exploatarea computerului, reþelei sau a altui echipament de stocare, operare sau afiºare a utilizatorului. Dimpotrivã, suma care trebuie plãtitã pentru transferul dreptului de a reproduce ºi a face public un produs digital este o redevenþã.
(9) În cazul unui contract care implicã folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevãzut la Art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, precum ºi transferul unei alte proprietãþi sau altui serviciu, suma care trebuie plãtitã conform contractului trebuie sã fie împãrþitã, conform diverselor porþiuni de contract, pe baza condiþiilor contractului sau pe baza unei împãrþiri rezonabile, fiecãrei porþiuni aplicându-i-se tratamentul fiscal corespunzãtor. Dacã totuºi o anumitã parte din ceea ce urmeazã a se asigura prin contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltã porþiune fiind auxiliarã, tratamentul aplicat porþiunii principale de contract se aplicã întregii sume care trebuie plãtitã conform contractului.


Codul fiscal:
e) redevenþe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã redevenþa este o cheltuialã a sediului permanent;
f) comisioane de la un rezident;
g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã comisionul este o cheltuialã a sediului permanent;
h) venituri din activitãþi sportive ºi de divertisment desfãºurate în România, indiferent dacã veniturile sunt primite de cãtre persoanele care participã efectiv la asemenea activitãþi sau de cãtre alte persoane;
i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanþã din orice domeniu, dacã aceste venituri sunt obþinute de la un rezident sau dacã veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;


Norme metodologice:
3. Veniturile obþinute din România din prestãrile de servicii de management, de intermediere sau de consultanþã în orice domeniu care nu sunt efectuate în România sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediul permanent din România al unui nerezident sunt impozabile, potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu sunt încheiate convenþii de evitare a dublei impuneri între România ºi statul de rezidenþã al beneficiarului de venit sau când beneficiarul de venit nu prezintã dovada rezidenþei sale fiscale.


Codul fiscal:
j) venituri reprezentând remuneraþii primite de nerezidenþi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraþie al unei persoane juridice române;
k) venituri din servicii prestate în România;
l) venituri din profesii independente desfãºurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor ºi alte profesii similare -, în cazul când sunt obþinute în alte condiþii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadã sau în mai multe perioade care nu depãºesc în total 183 de zile pe parcursul oricãrui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat, în mãsura în care pensia lunarã depãºeºte plafonul prevãzut la Art. 73;
n) venituri din transportul internaþional aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfãºoarã între România ºi un stat strãin;
o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;


Norme metodologice:
4. Prin concursuri organizate în România se înþelege concursuri organizate în orice domeniu în România.


Codul fiscal:
p) venituri obþinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obþinute de la acelaºi organizator într-o singurã zi de joc.


Norme metodologice:
5. Venituri obþinute la jocuri de noroc înseamnã câºtiguri în bani ºi/sau în naturã acordate participanþilor de cãtre orice persoanã juridicã românã, autorizatã sã organizeze ºi sã exploateze jocuri de noroc.


Codul fiscal:
(2) Urmãtoarele venituri impozabile obþinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol ºi se impoziteazã conform titlurilor II sau III, dupã caz:
a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
b) veniturile unei persoane juridice strãine obþinute din proprietãþi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deþinute într-o persoanã juridicã românã;


Norme metodologice:
6. Venituri din proprietãþi imobiliare înseamnã venituri din vânzarea, precum ºi din cedarea dreptului de folosinþã asupra proprietãþii imobiliare sau a unei cote-pãrþi din aceastã proprietate (închiriere, concesionare sau arendare).


Codul fiscal:
c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obþinute dintr-o activitate dependentã desfãºuratã în România;
d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obþinute din închirierea sau altã formã de cedare a dreptului de folosinþã a unei proprietãþi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deþinute într-o persoanã juridicã românã.


Norme metodologice:
7. Prin cedarea dreptului de folosinþã a unei proprietãþi imobiliare se înþelege ºi arendarea sau concesionarea proprietãþii imobiliare sau a unei cote-pãrþi din aceastã proprietate.


Codul fiscal:
Reþinerea impozitului din veniturile impozabile obþinute din România de nerezidenþi
Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenþi pentru veniturile impozabile obþinute din România se calculeazã, se reþine ºi se varsã la bugetul de stat de cãtre plãtitorii de venituri.


Norme metodologice:
8. (1) Pentru veniturile obþinute de nerezidenþii din România, plãtitorii de venituri au obligaþia reþinerii impozitelor datorate prin stopaj la sursã ºi virãrii lor la bugetul de stat în termenul stabilit la Art. 116 alin. (5) din Codul fiscal.
(2) În cazurile prevãzute la Art. 115 alin. (1) lit. c), e), g) ºi i) din Codul fiscal, plãtitorul impozitului prevãzut la titlul V din Codul fiscal este nerezidentul care are sediul permanent în România în evidenþa cãruia sunt înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.


Codul fiscal:
(2) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea urmãtoarelor cote asupra veniturilor brute:
a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit ºi alte instrumente de economisire la bãnci ºi alte instituþii de credit autorizate ºi situate în România;
b) 20% pentru veniturile obþinute din jocurile de noroc, prevãzute la Art. 115 alin. (1) lit. p);
c) 15% în cazul oricãror alte venituri impozabile obþinute din România, aºa cum sunt enumerate la Art. 115.
(3) În înþelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plãtit unui nerezident, dacã impozitul nu ar fi fost reþinut din venitul plãtit nerezidentului.
(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reþinut se calculeazã dupã cum urmeazã:
a) pentru veniturile ce reprezintã remuneraþii primite de nerezidenþi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraþie al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor Art. 58;


Norme metodologice:
9. La impunerea veniturilor ce reprezintã remuneraþii primite de persoanele fizice nerezidente pentru activitatea desfãºuratã în calitate de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraþie al unei persoane juridice române sunt aplicabile dispoziþiile titlului III din Codul fiscal.


Codul fiscal:
Scutiri de la impozitul prevãzut în prezentul capitol
Art. 117. - Sunt scutite de impozitul pe veniturile obþinute din România de nerezidenþi urmãtoarele venituri:
a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bãnci sau alte instituþii de credit din România;
b) dobânda la instrumente/titluri de creanþã emise ºi/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Naþionalã a României, precum ºi de bãnci sau alte instituþii financiare care acþioneazã în calitate de agent al Guvernului român;
c) dobânda la instrumente/titluri de creanþã emise de o persoanã juridicã românã, dacã instrumentele/titlurile de creanþã sunt tranzacþionate pe o piaþã de valori mobiliare recunoscutã ºi dobânda este plãtitã unei persoane care nu este o persoanã afiliatã a emiþãtorului instrumentelor/titlurilor de creanþã;


Norme metodologice:
10. (1) În înþelesul acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele generate de instrumente/titluri de creanþã emise de persoane juridice române.
(2) Piaþa de valori mobiliare recunoscutã, pentru care se aplicã prevederile Art. 117 lit. c) din Codul fiscal, este cea definitã potrivit legislaþiei în domeniul valorilor mobiliare.


Codul fiscal:
d) premiile unei persoane fizice nerezidente obþinute din România, ca urmare a participãrii la festivalurile naþionale ºi internaþionale artistice, culturale ºi sportive finanþate din fonduri publice;
e) premiile acordate elevilor ºi studenþilor nerezidenþi la concursurile finanþate din fonduri publice;


Norme metodologice:
11. Premiile prevãzute la Art. 117 lit. d) ºi e) din Codul fiscal sunt premii de natura celor plãtite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale prin intermediul instituþiilor publice centrale ºi locale de profil.


Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenþiilor de evitare a dublei impuneri
Art. 118. - (1) În înþelesul Art. 116, dacã un contribuabil este rezident al unei þãri cu care România a încheiat o convenþie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit ºi capital, cota de impozit care se aplicã venitului impozabil obþinut de cãtre acel contribuabil din România nu poate depãºi cota de impozit, prevãzutã în convenþie, care se aplicã asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situaþia în care cotele de impozitare din legislaþia internã sunt mai favorabile decât cele din convenþiile de evitare a dublei impuneri se aplicã cotele de impozitare mai favorabile.


Norme metodologice:
12. (1) Prevederile alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenþe" din convenþiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state se aplicã întocmai. În cazul când legislaþia internã prevede în mod expres exceptarea de la impunere, scutirea sau o cotã de impozitare mai favorabilã, sunt aplicabile prevederile legislaþiei interne.
(2) Alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenþe" din convenþiile de evitare a dublei impuneri nu este anulat de alin. 1 al aceloraºi articole, care prevede cã veniturile respective plãtite unui rezident se impun în statul sãu de rezidenþã.
(3) Aplicarea alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenþe" din convenþiile de evitare a dublei impuneri care prevãd impunerea în statul de sursã nu conduce la o dublã impunere pentru acelaºi venit, întrucât statul de rezidenþã acordã credit fiscal pentru impozitul plãtit în România, în conformitate cu prevederile convenþiei de evitare a dublei impuneri.
(4) În cazul când în România s-au fãcut reþineri de impozit ce depãºesc prevederile din convenþiile de evitare a dublei impuneri, suma impozitului reþinut în plus poate fi rambursatã la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.
(5) Pentru rambursarea impozitului reþinut în plus din veniturile plãtite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de rambursare a impozitului plãtit în plus la plãtitorul de venit rezident român, care va fi verificatã de organul fiscal teritorial al Ministerului Finanþelor Publice în a cãrui razã teritorialã se aflã sediul sau domiciliul plãtitorului de venit rezident român.
(6) Cererea de rambursare a impozitului va fi depusã de persoana nerezidentã în termenul legal de prescripþie, stabilit prin legislaþia statului român.
(7) Pe baza verificãrii efectuate de organul fiscal teritorial al Ministerului Finanþelor Publice privind venitul pentru care s-a reþinut un impozit în plus faþã de prevederile convenþiei, rambursarea impozitului cãtre persoana nerezidentã se va face prin intermediul rezidentului român plãtitor al venitului.
(8) Dispoziþiile titlurilor II ºi III din Codul fiscal reprezintã legislaþia internã ºi se aplicã atunci când România are încheiatã convenþie de evitare a dublei impuneri cu statul al cãrui rezident este beneficiarul venitului realizat din România ºi acesta prezintã certificatul de rezidenþã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1).
(9) Prevederile titlului V din Codul fiscal se aplicã atunci când beneficiarul venitului realizat din România este rezident al unui stat cu care România nu are încheiatã convenþie de evitare a dublei impuneri sau când beneficiarul venitului realizat din România, rezident al unui stat cu care România are încheiatã convenþie de evitare a dublei impuneri, nu prezintã certificatul de rezidenþã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1).


Codul fiscal:
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenþiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligaþia de a prezenta plãtitorului de venit certificatul de rezidenþã fiscalã.


Norme metodologice:
13. (1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie sã justifice în România dreptul de a beneficia de prevederile convenþiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România ºi statul sãu de rezidenþã, prin prezentarea certificatului de rezidenþã fiscalã eliberat de autoritatea competentã fiscalã din statul respectiv. În cazul când nerezidentul beneficiar al veniturilor din România prezintã un alt document prin care se atestã rezidenþa fiscalã, acest document va fi vizat de organul fiscal al statului sãu de rezidenþã.
(2) Nerezidenþii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plãtitorul de venit originalul sau copia certificatului de rezidenþã fiscalã ori documentul menþionat la alin. (1), tradus ºi legalizat de organul autorizat din România.
(3) În cazul în care nerezidentul beneficiar al venitului din România nu a prezentat originalul sau copia tradusã ºi legalizatã a certificatului de rezidenþã fiscalã sau a documentului prevãzut la alin. (1), se vor aplica prevederile titlului V din Codul fiscal, ºi nu cele din convenþiile de evitare a dublei impuneri.
(4) În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România transmite un singur original al certificatului de rezidenþã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1) unui plãtitor de venituri rezident român care are filiale, sucursale sau puncte de lucru în diferite localitãþi din România ºi care fac plãþi, la rândul lor, cãtre beneficiarul de venituri nerezident, primitorul certificatului de rezidenþã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1), în original, va transmite la fiecare subunitate o copie tradusã ºi legalizatã a certificatului de rezidenþã fiscalã în original al beneficiarului de venituri din România sau a documentului prevãzut la alin. (1). Pe copia legalizatã primitorul certificatului de rezidenþã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1), în original, va semna cu menþiunea cã deþine originalul acestuia.
(5) Prevederile alin. (4) sunt valabile ºi în situaþia în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are înfiinþatã o filialã în România care are relaþii contractuale cu diverºi clienþi din localitãþi diferite din România ºi care primeºte un singur original al certificatului de rezidenþã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1). Filiala aparþinând persoanei nerezidente va face copii legalizate pe care le va distribui clienþilor români.


Codul fiscal:
(3) Macheta certificatului de rezidenþã fiscalã ºi termenul de depunere a acestuia de cãtre nerezident se stabilesc prin norme.


Norme metodologice:
14. Macheta certificatului de rezidenþã fiscalã ºi instrucþiunile de completare a acestuia, elaborate pentru rezidenþii români, se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.
15. (1) Nerezidenþii care sunt beneficiari ai veniturilor din România vor depune anual, la plãtitorul de venit, originalul certificatului de rezidenþã fiscalã sau al documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), tradus ºi legalizat de organul autorizat din România în momentul plãþii venitului, dar nu mai târziu de o lunã calculatã de la data plãþii acestuia.
(2) Certificatul de rezidenþã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1) este valabil pentru anul fiscal pentru care a fost emis.
(3) Plãtitorul de venit este rãspunzãtor pentru primirea în termenul stabilit a originalului certificatului de rezidenþã fiscalã sau a documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1) ºi pentru aplicarea prevederilor din convenþiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state.


Codul fiscal:
Certificatele de atestare a impozitului plãtit de nerezidenþi
Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscalã competentã prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plãtit cãtre bugetul de stat de el însuºi sau de o altã persoanã, în numele sãu.


Norme metodologice:
16. Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezidenþi se depune la organul fiscal teritorial în raza cãruia plãtitorul de venit este înregistrat ca plãtitor de impozite ºi taxe.


Codul fiscal:
(2) Autoritatea fiscalã competentã are obligaþia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenþi.
(3) Forma cererii ºi a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezident, precum ºi condiþiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.


Norme metodologice:
17. (1) Certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenþi se elibereazã de organul fiscal teritorial în raza cãruia îºi are sediul plãtitorul de venit, pe baza cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plãtitorul de venit în numele acestuia pânã la data de 31 ianuarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care s-au încasat veniturile impozitate în România.
(2) Forma cererii ºi a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezident, precum ºi instrucþiunile de completare ºi eliberare se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.


Codul fiscal:


CAPITOLUL II
Impozitul pe reprezentanþe


Contribuabili
Art. 122. - Orice persoanã juridicã strãinã, care are o reprezentanþã autorizatã sã funcþioneze în România, potrivit legii, are obligaþia de a plãti un impozit anual, conform prezentului capitol.


Norme metodologice:
18. (1) Persoanele juridice strãine, prin reprezentanþe înfiinþate în România, nu sunt abilitate sã facã fapte de comerþ, aceste reprezentanþe neavând calitatea de persoanã juridicã.
(2) Persoanele juridice strãine care doresc sã-ºi înfiinþeze o reprezentanþã în România trebuie sã obþinã autorizaþia prevãzutã de lege.
(3) Autorizaþia obþinutã poate fi anulatã în condiþiile care sunt stabilite prin acelaºi act normativ.


Codul fiscal:
Stabilirea impozitului
Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentanþã pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilitã pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieþei valutare, comunicat de Banca Naþionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã plata impozitului cãtre bugetul de stat.
(2) În cazul unei persoane juridice strãine, care în cursul unui an fiscal înfiinþeazã sau desfiinþeazã o reprezentanþã în România, impozitul datorat pentru acest an se calculeazã proporþional cu numãrul de luni de existenþã a reprezentanþei în anul fiscal respectiv.


Norme metodologice:
19. În cazul persoanelor juridice strãine care înfiinþeazã o reprezentanþã în România în cursul unei luni din anul de impunere, impozitul pentru anul de impunere se calculeazã începând cu data de 1 a lunii în care reprezentanþa a fost înfiinþatã pânã la sfârºitul anului respectiv. Pentru reprezentanþele care se desfiinþeazã în cursul anului de impunere impozitul anual se recalculeazã pentru perioada de activitate de la începutul anului pânã la data de 1 a lunii urmãtoare celei în care a avut loc desfiinþarea reprezentanþei.


Codul fiscal:
Plata impozitului ºi depunerea declaraþiei fiscale
Art. 124. - (1) Orice persoanã juridicã strãinã are obligaþia de a plãti impozitul pe reprezentanþã la bugetul de stat, în douã tranºe egale, pânã la datele de 20 iunie ºi 20 decembrie.


Norme metodologice:
20. Datele stabilite pentru plata impozitului la bugetul de stat includ ºi datele de 20 iunie ºi 20 decembrie.


Codul fiscal:
(2) Orice persoanã juridicã strãinã care datoreazã impozitul pe reprezentanþã are obligaþia de a depune o declaraþie anualã la autoritatea fiscalã competentã, pânã la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.


Norme metodologice:
21. (1) Forma declaraþiei fiscale care va fi depusã anual la autoritatea fiscalã competentã ºi instrucþiunile de completare se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(2) Declaraþia anualã de impunere, precum ºi declaraþia fiscalã în cazul înfiinþãrii sau desfiinþãrii reprezentanþei în cursul anului pot fi depuse în numele persoanei juridice strãine ºi de reprezentantul reprezentanþei la organul fiscal teritorial în raza cãruia reprezentanþa îºi desfãºoarã activitatea.


Codul fiscal:
(3) Orice persoanã juridicã strãinã, care înfiinþeazã sau desfiinþeazã o reprezentanþã în cursul anului fiscal, are obligaþia de a depune o declaraþie fiscalã la autoritatea fiscalã competentã, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanþa a fost înfiinþatã sau desfiinþatã.


Norme metodologice:
22. (1) Forma declaraþiei fiscale care va fi depusã la autoritatea fiscalã competentã în caz de înfiinþare sau de desfiinþare a reprezentanþei ºi instrucþiunile de completare vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii declaraþiei fiscale de înfiinþare sau de desfiinþare a reprezentanþei, organul fiscal teritorial stabileºte sau recalculeazã impozitul stabilit pentru perioada în care reprezentanþa va desfãºura sau îºi va înceta activitatea, dupã caz.


Codul fiscal:
(4) Reprezentanþele sunt obligate sã conducã evidenþa contabilã prevãzutã de legislaþia în vigoare din România.


Norme metodologice:
23. (1) Reprezentanþele vor conduce contabilitatea în partidã simplã, conform prevederilor legislaþiei din România.
(2) Cheltuielile efectuate pentru exercitarea activitãþii reprezentanþelor vor fi justificate cu documente financiar-contabile întocmite în condiþiile legii.
(3) Impozitul pe venitul reprezentanþelor pentru anul 2003 va fi definitivat potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a acestor entitãþi pânã la 31 decembrie 2003.


Codul fiscal:


TITLUL VI
Taxa pe valoarea adãugatã


CAPITOLUL II
Sfera de aplicare


Sfera de aplicare
Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaþiunile care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu platã;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizatã de o persoanã impozabilã, astfel cum este definitã la Art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sã rezulte din una dintre activitãþile economice prevãzute la Art. 127 alin. (2).


Norme metodologice:
1. (1) În sensul Art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacã cel puþin una dintre condiþiile stipulate la lit. a)-d) nu este îndeplinitã, operaþiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Operaþiunile desfãºurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere, precum ºi livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate din România pentru unitãþi din zonele libere sau porturile libere ºi cele efectuate de unitãþi din zonele sau porturile libere pentru unitãþi din România sunt considerate operaþiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevãzute de titlul VI al Codului fiscal. Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înþeleg porturile care beneficiazã de facilitãþile prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor mãsuri pentru facilitarea exploatãrii porturilor, republicatã.
(3) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii trebuie sã fie efectuate cu platã. Aceastã condiþie implicã existenþa unei legãturi directe între operaþiune ºi contrapartida obþinutã. Pentru a se determina dacã o operaþiune poate fi plasatã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã trebuie ca aceasta sã aducã un avantaj clientului ºi preþul sã fie în legãturã cu avantajul primit, astfel:
a) condiþia referitoare la existenþa unui avantaj în folosul clientului este îndeplinitã atunci când existã un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigurã finanþarea sau, în absenþa acestuia, atunci când operaþiunea a fost efectuatã, sã permitã sã se stabileascã un asemenea angajament. Aceastã condiþie este compatibilã cu faptul cã serviciul a fost colectiv, nu a fost mãsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligaþii legale;
b) condiþia referitoare la existenþa unei legãturi între operaþiune ºi contrapartida obþinutã este respectatã chiar dacã preþul nu reflectã valoarea normalã a operaþiunii, este achitat sub formã de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de preþ, nu este plãtit de cãtre beneficiar, ci de un terþ.


Codul fiscal:


CAPITOLUL III
Persoane impozabile


Persoane impozabile ºi activitatea economicã
Art. 127. - (1) Este consideratã persoanã impozabilã orice persoanã care desfãºoarã, de o manierã independentã ºi indiferent de loc, activitãþi economice de natura celor prevãzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitãþi.
(2) În sensul prezentului titlu, activitãþile economice cuprind activitãþile producãtorilor, comercianþilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitãþile extractive, agricole ºi activitãþile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economicã exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obþinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(3) Nu acþioneazã de o manierã independentã angajaþii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncã sau prin orice alte instrumente juridice care creeazã un raport angajator/angajat în ceea ce priveºte condiþiile de muncã, remunerarea sau alte obligaþii ale angajatorului.
(4) Cu excepþia celor prevãzute la alin. (5) ºi (6), instituþiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitãþile care sunt desfãºurate în calitate de autoritãþi publice, chiar dacã pentru desfãºurarea acestor activitãþi se percep cotizaþii, onorarii, redevenþe, taxe sau alte plãþi.
(5) Instituþiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãþile desfãºurate în calitate de autoritãþi publice, dacã tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurenþiale.
(6) Instituþiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãþile desfãºurate în aceleaºi condiþii legale ca ºi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacã sunt prestate în calitate de autoritate publicã, precum ºi pentru activitãþile urmãtoare:
a) telecomunicaþii;
b) furnizarea de apã, gaze, energie electricã, energie termicã, agent frigorific ºi altele de aceeaºi naturã;
c) transport de bunuri ºi de persoane;
d) servicii prestate de porturi ºi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor ºi expoziþiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitãþile organelor de publicitate comercialã;
i) activitãþile agenþiilor de cãlãtorie;
j) activitãþile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante ºi alte localuri asemãnãtoare.
(7) Sunt asimilate instituþiilor publice, în ceea ce priveºte regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, orice entitãþi a cãror înfiinþare este reglementatã prin legi sau hotãrâri ale Guvernului, pentru activitãþile prevãzute prin actul normativ de înfiinþare, care nu creeazã distorsiuni concurenþiale, nefiind desfãºurate ºi de alte persoane impozabile.


Norme metodologice:
2. (1) Nu are caracter de continuitate, în sensul Art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obþinerea de venituri de cãtre persoanele fizice din vânzarea locuinþelor proprietate personalã sau a altor bunuri care sunt folosite de cãtre acestea pentru scopuri personale.
(2) Activitatea de încasare a taxelor prevãzute la Art. 283 alin. (1) din Codul fiscal, efectuatã de cãtre persoane impozabile, nu constituie activitate economicã, în sensul Art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de organizaþiile fãrã scop patrimonial nu sunt considerate activitãþi economice.
3. (1) În sensul Art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, instituþiile publice nu sunt persoane impozabile ºi pentru urmãtoarele activitãþi:
a) vânzarea, direct sau prin intermediari, cãtre persoane fizice, în scop de locuinþã, a imobilelor sau a pãrþilor de imobile, aflate în proprietatea statului, date în folosinþã înainte de introducerea taxei pe valoarea adãugatã în legislaþia României. Dacã vânzarea are loc prin intermediari, aceºtia nu datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru încasãrile din vânzarea acestor locuinþe ºi nici pentru comisionul aferent, dar în mod corespunzãtor nu beneficiazã de exercitarea dreptului de deducere pentru aceste operaþiuni;
b) livrãrile de bunuri dobândite dupã data de 1 iulie 1993, dacã la achiziþia acestora s-a plãtit taxa pe valoarea adãugatã ºi taxa respectivã nu a fost dedusã.
(2) Direcþiile generale ale finanþelor publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietatea privatã a statului potrivit legii.
(3) Din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, distorsiuni de concurenþã rezultã atunci când aceeaºi activitate este desfãºuratã de mai mulþi operatori economici, dintre care unii beneficiazã de un tratament fiscal preferenþial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate de aceºtia nu este grevatã de taxa pe valoarea adãugatã, faþã de ceilalþi operatori economici care sunt obligaþi sã greveze contravaloarea livrãrilor de bunuri ºi/sau a prestãrilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adãugatã.
(4) În situaþia în care instituþiile publice desfãºoarã activitãþi de natura celor prevãzute la Art. 127 alin. (5) ºi (6) din Codul fiscal, persoana impozabilã poate fi consideratã instituþia publicã în ansamblu sau, în funcþie de natura activitãþii desfãºurate, numai partea din structura organizatoricã prin care sunt realizate acele activitãþi.


Codul fiscal:


CAPITOLUL IV
Operaþiuni impozabile


Livrarea de bunuri
Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se înþelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o altã persoanã, direct sau prin persoane care acþioneazã în numele acestuia.
(2) În înþelesul prezentului titlu, prin bunuri se înþelege bunurile corporale mobile ºi imobile, prin natura lor sau prin destinaþie. Energia electricã, energia termicã, gazele naturale, agentul frigorific ºi altele de aceeaºi naturã sunt considerate bunuri mobile corporale.
(3) Sunt, de asemenea, considerate livrãri de bunuri efectuate cu platã, în sensul alin. (1):
a) predarea efectivã a bunurilor cãtre o altã persoanã, în cadrul unui contract care prevede cã plata se efectueazã în rate sau orice alt tip de contract ce prevede cã proprietatea este atribuitã cel mai târziu în momentul plãþii ultimei scadenþe, cu excepþia contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executãrii silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiþiile prevãzute de legislaþia referitoare la proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despãgubiri;
d) transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare, atunci când comisionarul acþioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului;
e) bunurile constatate lipsã din gestiune, cu excepþia celor prevãzute la alin. (9) lit. a) ºi c).


Norme metodologice:
4. (1) Conform Art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se înþelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o altã persoanã, direct sau prin persoane care acþioneazã în numele acestuia. Pentru bunurile, altele decât cele second-hand, încredinþate în vederea vânzãrii în baza unui contract de consignaþie, data livrãrii bunurilor de la consignant la consignatar se considerã a fi data vânzãrii bunurilor de cãtre consignatar cãtre beneficiar. Facturarea bunurilor de cãtre consignant cãtre consignatar se face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au fost vândute.
(2) Se considerã livrare de bunuri, în sensul Art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, produsele agricole reþinute drept platã în naturã a prestaþiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care presteazã servicii pentru obþinerea ºi/sau prelucrarea produselor agricole, precum ºi plata în naturã a arendei.
(3) În sensul Art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executãrii silite se considerã livrare de bunuri numai dacã debitorul este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.
5. (1) În sensul Art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare se considerã livrare de bunuri atunci când comisionarul acþioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã cumpãrãtor ºi revânzãtor. În funcþie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul ºi comisionarul îºi au stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã, se disting urmãtoarele situaþii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul ºi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul face o livrare de bunuri cãtre comisionar ºi emite factura fiscalã. Comisionarul, la rândul sãu, face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor ºi emite factura fiscalã;
b) atunci când vânzãtorul ºi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre comisionar ºi emite factura fiscalã, iar acesta din urmã, la rândul sãu, face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtorul strãin, emite factura fiscalã, factura externã ºi întocmeºte declaraþia vamalã de export în nume propriu, respectiv la rubrica "exportator" din declaraþia vamalã de export îºi înscrie numele sãu;
c) atunci când cumpãrãtorul ºi comisionarul sunt persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, acesta din urmã emite factura externã pe numele comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri, întocmeºte declaraþia vamalã de import în nume propriu ºi face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, emiþând facturã fiscalã.
(2) Comisionarul îºi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în factura fiscalã emisã pe numele sãu de vânzãtorul stabilit în România sau a celei din declaraþia vamalã de import, în cazul în care vânzãtorul este o persoanã stabilitã în strãinãtate, conform prevederilor cap. X "Regimul deducerilor" din titlul VI al Codului fiscal. Conform reglementãrilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operaþiunilor efectuate de comisionar.


Codul fiscal:
(8) Aportul în naturã la capitalul social al unei societãþi comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacã primitorului bunurilor i-ar fi fost permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situaþia în care primitorul bunurilor este o persoanã impozabilã, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã sau are dreptul de deducere parþial, operaþiunea se considerã livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrþilor lor componente a fost dedusã total sau parþial.


Norme metodologice:
6. (1) Nu constituie livrare de bunuri aportul în naturã la capitalul social al unei societãþi comerciale, efectuat între douã persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, în situaþia în care beneficiarul are drept de deducere integralã a taxei pe valoarea adãugatã. Persoana impozabilã care a adus aportul în naturã are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor Art. 145 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal.
(2) Constituie livrare de bunuri aportul în naturã la capitalul social acordat de o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau parþial, unei persoane impozabile care nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului cã nu este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului cã operaþiunile desfãºurate de aceasta nu dau drept de deducere. În acest caz beneficiarul evidenþiazã în patrimoniul sãu contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã.
(3) Aportul în naturã acordat de o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã unei persoane impozabile care are drept de deducere parþialã a taxei pe valoarea adãugatã constituie livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrþilor lor componente a fost dedusã total sau parþial. La persoana impozabilã care a acordat aportul în naturã, precum ºi la beneficiar, taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunii respective se înscrie în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã, fãrã a avea loc plãþi efective între cele douã unitãþi în ceea ce priveºte taxa pe valoarea adãugatã.
(4) Baza de impozitare pentru aportul în naturã care constituie livrare de bunuri este constituitã din valoarea de aport a bunurilor.
(5) Importul de bunuri care se constituie aport în naturã la capitalul social al unei societãþi comerciale, efectuat de o persoanã strãinã, se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor Art. 131 din Codul fiscal. Persoana impozabilã care primeºte aportul în naturã poate sã îºi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã în condiþiile legii.


Codul fiscal:
(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1), urmãtoarele:
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitãþi naturale sau a altor cauze de forþã majorã;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condiþii stabilite prin norme;
c) perisabilitãþile, în limitele prevãzute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraþii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulãrii vânzãrilor;
f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acþiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum ºi alte destinaþii prevãzute de lege, în condiþiile stabilite prin norme.


Norme metodologice:
7. (1) Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, nu constituie livrare de bunuri conform Art. 128 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal, dacã sunt îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativã a bunurilor se datoreazã unor cauze obiective dovedite cu documente;
c) se face dovada cã s-au distrus bunurile ºi nu mai intrã în circuitul economic.
În categoria bunurilor degradate calitativ se încadreazã ºi ziarele, revistele, cãrþile, manualele ºcolare, care sunt returnate de cãtre difuzori ºi care nu mai pot fi valorificate.
(2) Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, chiar ºi înainte de expirarea duratei normale de întrebuinþare, nu constituie livrare de bunuri din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã.
(3) Bunurile acordate gratuit în cadrul acþiunilor de protocol nu sunt considerate livrãri de bunuri în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol, stabilitã la titlul II al Codului fiscal. Aceeaºi limitã este aplicabilã ºi microîntreprinderilor care se încadreazã în prevederile titlului IV al Codului fiscal.
(4) Bunurile acordate gratuit în cadrul acþiunilor de sponsorizare ºi mecenat nu sunt considerate livrãri de bunuri în limita a 30/0 din cifra de afaceri, determinatã potrivit Art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, ºi nu se întocmeºte factura fiscalã pentru acordarea acestor bunuri.
(5) Prin acordarea de bunuri în mod gratuit potrivit destinaþiilor prevãzute de lege, în sensul Art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal, se înþeleg destinaþii cum sunt: masa caldã pentru mineri, alimentaþia de protecþie, materiale igienico-sanitare acordate obligatoriu angajaþilor în vederea prevenirii îmbolnãvirilor. Limita pânã la care nu sunt considerate livrãri de bunuri este cea stabilitã prin actele normative care instituie acordarea acestor bunuri. Plata în naturã a salariilor ºi a dividendelor reprezintã livrare de bunuri, nefiind aplicabile prevederile Art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal.
(6) Încadrarea în limitele prevãzute la alin. (3)-(5) se determinã pe baza datelor raportate prin situaþiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizãrile, acþiunile de mecenat sau alte acþiuni prevãzute prin legi, acordate în numerar. Depãºirea limitelor constituie livrare de bunuri ºi se colecteazã taxa pe valoarea adãugatã, dacã s-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã corespunzãtoare depãºirii. Taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã depãºirii se calculeazã ºi se include la rubrica de regularizãri din decontul întocmit pentru perioada fiscalã în care persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã au depus situaþiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.
(7) Preluarea de cãtre persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfãºurãrii activitãþii economice a acestora nu este consideratã livrare de bunuri. Aceleaºi prevederi se aplicã ºi pentru prestãrile de servicii.


Codul fiscal:
Prestarea de servicii
Art. 129. - (1) Se considerã prestare de servicii orice operaþiune care nu constituie livrare de bunuri.
(2) Prestãrile de servicii cuprind operaþiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinþei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;
b) transferul ºi/sau transmiterea folosinþei drepturilor de autor, brevetelor, licenþelor, mãrcilor comerciale ºi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfãºura o activitate economicã, de a nu concura cu altã persoanã sau de a tolera o acþiune ori o situaþie;
d) prestãrile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autoritãþi publice sau potrivit legii;
e) intermedierea efectuatã de comisionari, care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(3) Se considerã prestãri de servicii cu platã:
a) utilizarea temporarã a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legãturã cu activitatea sa economicã, sau pentru a fi puse la dispoziþie, în vederea utilizãrii în mod gratuit, altor persoane, dacã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile respective a fost dedusã total sau parþial;
b) prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de cãtre o persoanã impozabilã, în scopuri care nu au legãturã cu activitatea sa economicã pentru uzul personal al angajaþilor sãi sau al altor persoane.
(4) Nu se considerã prestare de serviciu efectuatã cu platã utilizarea bunurilor ºi prestãrile de servicii prevãzute la alin. (3), efectuate în limitele ºi potrivit destinaþiilor prevãzute prin lege, precum ºi prestãrile de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulãrii vânzãrilor.


Norme metodologice:
8. (1) În sensul Art. 129 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, transmiterea folosinþei bunurilor în cadrul unui contract de leasing operaþional sau financiar se considerã prestare de servicii. Dacã în cursul derulãrii unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finanþatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbã locatorul/finanþatorul, operaþiunea nu constituie livrare de bunuri, considerând cã persoana care preia contractul de leasing continuã persoana cedentului. Operaþiunea este consideratã în continuare prestare de servicii, taxa pe valoarea adãugatã fiind datoratã de persoana care preia contractul de leasing în aceleaºi condiþii ca ºi cedentul.
(2) Este consideratã prestare de servicii, conform Art. 129 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuatã de comisionari care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme metodologice, comisionarul care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului este persoana care acþioneazã în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care comisionarul intermediazã livrãri de bunuri, în funcþie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul ºi comisionarul îºi au stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã, se disting urmãtoarele situaþii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul ºi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, pentru care emite factura fiscalã direct pe numele cumpãrãtorului, iar comisionarul face prestare de servicii, pentru care întocmeºte factura fiscalã numai pentru comisionul sãu care reprezintã contravaloarea serviciului de intermediere prestat cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
b) atunci când vânzãtorul ºi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul emite factura fiscalã pentru livrarea de bunuri cãtre cumpãrãtor ºi este înscris în declaraþia vamalã de export la rubrica "exportator", iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscalã pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
c) atunci când cumpãrãtorul ºi comisionarul sunt persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, cumpãrãtorul primeºte factura externã emisã de vânzãtor pe numele sãu ºi întocmeºte declaraþia vamalã de import în nume propriu, iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscalã pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul.
(3) Emiterea unei facturi în numele sãu de cãtre orice comisionar care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului vânzãtor, în momentul vânzãrii cãtre cumpãrãtor, este suficientã pentru a-l transforma în cumpãrãtor revânzãtor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, astfel cum este prevãzut la pct. 5. De asemenea, comisionarul care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului cumpãrãtor devine din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã un cumpãrãtor revânzãtor, dacã primeºte de la vânzãtor o facturã întocmitã pe numele sãu.
(4) Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 129 alin. (4) din Codul fiscal se aplicã în mod corespunzãtor prevederile pct. 7 alin. (3)-(6).


Codul fiscal:
Importul de bunuri
Art. 131. - (1) În înþelesul prezentului titlu, se considerã import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.
(2) Prin derogare de la alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, dupã intrarea lor în þarã, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Totuºi, acestea sunt supuse reglementãrilor vamale în ceea ce priveºte plata sau, dupã caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se aflã în regim vamal suspensiv.
(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul cãruia bunurile ies din aceste regimuri.
(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.


Norme metodologice:
9. (1) Regimurile vamale suspensive la care se face referire la Art. 131 din Codul fiscal sunt cele prevãzute de legislaþia vamalã în vigoare.
(2) Orice livrare a unor bunuri care se aflã sub regim vamal suspensiv nu intrã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Astfel de operaþiuni pot avea drept obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea de bunuri aflate în regim de perfecþionare activã ºi altele de aceastã naturã.


Codul fiscal:


CAPITOLUL V
Locul operaþiunilor impozabile


Locul livrãrii de bunuri
Art. 132. - (1) Se considerã a fi locul livrãrii de bunuri:
a) locul unde se gãsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un terþ;
b) locul unde se efectueazã instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalãri sau montaj, indiferent dacã punerea în funcþiune este efectuatã de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;
c) locul unde se gãsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;
e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, ºi pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se înþelege:
a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii, parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire al transportului de pasageri, fãrã oprire în afara þãrii;
b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, dacã este cazul, dupã oprirea efectuatã în afara þãrii;
c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevãzut în interiorul þãrii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul þãrii, dacã este cazul, înainte de oprirea efectuatã în afara þãrii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) ºi b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se aflã în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrãrii efectuate de importator, în sensul Art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.


Norme metodologice:
10. (1) Livrãrile de bunuri pentru care locul livrãrii nu este considerat a fi în România conform Art. 132 din Codul fiscal nu sunt operaþiuni impozabile în România. Orice persoanã impozabilã care realizeazã livrãri de bunuri care au locul livrãrii în strãinãtate poate sã-ºi exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, în situaþia în care livrãrile de bunuri ar da drept de deducere dacã ar fi realizate în România.
(2) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion este considerat a fi locul de plecare a transportului de pasageri, potrivit Art. 132 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. În înþelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare a transportului de pasageri în cazul livrãrilor de bunuri efectuate la bordul unui vapor sau al unui avion este considerat a fi:
a) primul punct de îmbarcare a pasagerilor, pentru transporturile care au punctul de plecare în România;
b) primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi fac escalã în România.
(3) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate într-un autocar sau tren este locul de plecare a transportului de pasageri ºi numai pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii. Locul de plecare a transportului de pasageri, respectiv parcursul efectuat în interiorul þãrii, se determinã astfel:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România ºi punctul de sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii. Locul de sosire este considerat a fi ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul þãrii. Parcursul efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire. Dacã dupã primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în România nu mai existã ºi un punct de debarcare pânã la ieºirea din þarã, se considerã cã locul livrãrii de bunuri nu este în România;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii. Parcursul efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire. Dacã nu existã un punct de îmbarcare situat în interiorul þãrii, se considerã cã locul livrãrii de bunuri nu este în România;
c) pentru transporturile care tranziteazã România, fãrã a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii. Parcursul efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire. Dacã nu existã punct de îmbarcare sau de debarcare în interiorul þãrii, locul livrãrii de bunuri nu este considerat a fi în România.


Codul fiscal:
Locul prestãrii de servicii
Art. 133. - (1) Locul prestãrii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã.


Norme metodologice:
11. Art. 133 alin. (1) din Codul fiscal instituie o regulã generalã potrivit cãreia pentru prestãrile de servicii legea aplicabilã în materie de taxã pe valoarea adãugatã este cea a þãrii în care prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã. La alin. (2) al Art. 133 din Codul fiscal sunt prevãzute derogãrile de la regula generalã, respectiv se reglementeazã cã pentru anumite prestãri de servicii locul prestãrii, respectiv legea aplicabilã este alta decât cea a þãrii în care prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã.


Codul fiscal:
(2) Prin excepþie de la alin. (1), pentru urmãtoarele prestãri de servicii, locul prestãrii este considerat a fi:
a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestãrile de servicii efectuate în legãturã directã cu un bun imobil, inclusiv prestaþiile agenþiilor imobiliare ºi de expertizã, ca ºi prestãrile privind pregãtirea sau coordonarea executãrii lucrãrilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestaþiile furnizate de arhitecþi ºi serviciile de supervizare;


Norme metodologice:
12. Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 133 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, locul prestãrii este situat în þara în care este situat bunul imobil. Prestatorul trebuie sã aplice legea privind taxa pe valoarea adãugatã din þara în care este situat bunul imobil. Rezultã cã pentru operaþiuni taxabile de aceastã naturã desfãºurate în România de orice prestator, indiferent dacã este român sau o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate, locul prestãrii este considerat a fi în România. Atunci când persoane impozabile române desfãºoarã astfel de operaþiuni în strãinãtate, operaþiunile respective nu au locul prestãrii în România, prestatorul exercitându-ºi dreptul de deducere potrivit Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal. Prin persoanã impozabilã românã se înþelege orice prestator care îºi are stabilit în România sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã ori care ºi-a desemnat reprezentant fiscal în România.


Codul fiscal:
b) locul unde se efectueazã transportul, în funcþie de distanþele parcurse, în cazul transportului de bunuri ºi de persoane;


Norme metodologice:
13. (1) Pentru serviciile de transport de bunuri ºi de persoane, locul prestãrii este locul unde se efectueazã transportul în funcþie de distanþele parcurse. În înþelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare/locul de sosire sunt noþiuni utilizate pentru a stabili parcursul efectuat în interiorul þãrii. Prin punct de plecare, în cazul transportului de bunuri, se înþelege punctul de unde începe transportul, iar în cazul transportului de persoane, punctul de îmbarcare a pasagerilor. Prin punct de sosire, în cazul transportului de bunuri, se înþelege primul loc de destinaþie a bunurilor, iar în cazul transportului de persoane, punctul de debarcare a pasagerilor.
(2) Transporturile naþionale de bunuri sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cât ºi punctul de sosire se aflã în interiorul þãrii. Transporturile naþionale de persoane sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cât ºi punctul de sosire se aflã în interiorul þãrii. Locul prestãrii transporturilor naþionale de bunuri ºi de persoane este în România.
(3) Transporturile internaþionale de bunuri sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara României, fie ambele puncte sunt situate în afara României, dar transportul tranziteazã România. Locul prestãrii serviciilor internaþionale de transport este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul þãrii.
(4) Pentru transportul internaþional de bunuri, partea din parcursul efectuat în interiorul þãrii este parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire a transportului de bunuri. Prin locul de plecare a transportului de bunuri se înþelege punctul de plecare situat în interiorul þãrii sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei ºi de intrare în România, pentru transporturile care nu au punctul de plecare în România. Prin locul de sosire a transportului de bunuri se înþelege primul loc de destinaþie a bunurilor în România sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei la ieºirea din România, pentru transporturile care nu au locul de destinaþie a bunurilor în România.
(5) Pentru transportul internaþional de persoane, partea din parcursul efectuat în interiorul þãrii este parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire a transportului de persoane, determinatã dupã cum urmeazã:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România ºi punctul de sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate, pentru pasagerii care urmeazã a fi debarcaþi în afara þãrii;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din strãinãtate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcaþi în afara României;
c) pentru transporturile care tranziteazã România, fãrã a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre strãinãtate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate;
d) în cazurile prevãzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul þãrii ºi s-au debarcat în interiorul þãrii, cãlãtorind cu un mijloc de transport în trafic internaþional, partea de transport dintre locul de îmbarcare ºi locul de debarcare pentru aceºti pasageri se considerã a fi transport naþional.
(6) Facturile de transport internaþional se emit pentru parcursul integral, fãrã a fi necesarã separarea contravalorii traseului naþional ºi a celui internaþional. Orice scutire de taxã pe valoarea adãugatã pentru servicii de transport, prevãzutã de Art. 143 ºi 144 din Codul fiscal, se acordã pentru parcursul efectuat în interiorul þãrii, în timp ce distanþa parcursã în afara þãrii se considerã cã nu are locul prestãrii în România ºi nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã. Persoanele care efectueazã servicii de transport internaþional beneficiazã de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziþiilor de bunuri ºi/sau servicii ºi pentru partea din transport care nu are locul prestãrii în România, în baza Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.


Codul fiscal:
c) sediul activitãþii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenþa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã a beneficiarului în cazul urmãtoarelor servicii:
1. închirierea de bunuri mobile corporale;
2. operaþiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;
3. transferul ºi/sau transmiterea folosinþei drepturilor de autor, brevetelor, licenþelor, mãrcilor comerciale ºi a altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate ºi marketing;
5. serviciile de consultanþã, de inginerie, juridice ºi de avocaturã, serviciile contabililor ºi experþilor contabili, ale birourilor de studii ºi alte servicii similare;
6. prelucrarea de date ºi furnizarea de informaþii;
7. operaþiunile bancare, financiare ºi de asigurãri, inclusiv reasigurãri, cu excepþia închirierii de seifuri;
8. punerea la dispoziþie de personal;
9. telecomunicaþiile. Sunt considerate servicii de telecomunicaþii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea ºi recepþia de semnale, înscrisuri, imagini ºi sunete sau informaþii de orice naturã prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepþii; serviciile de telecomunicaþii cuprind, de asemenea, ºi furnizarea accesului la reþeaua mondialã de informaþii;
10. serviciile de radiodifuziune ºi de televiziune;
11. serviciile furnizate pe cale electronicã; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronicã: furnizarea ºi conceperea de site-uri informatice, mentenanþa la distanþã a programelor ºi echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - ºi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte ºi de informaþii ºi punerea la dispoziþie de baze de date, furnizarea de muzicã, de filme ºi de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea ºi difuzarea de emisiuni ºi evenimente politice, culturale, artistice, sportive, ºtiinþifice, de divertisment ºi furnizarea de servicii de învãþãmânt la distanþã. Atunci când furnizorul de servicii ºi clientul sãu comunicã prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintã un serviciu electronic;
12. obligaþia de a se abþine de la realizarea sau exercitarea, total sau parþial, a unei activitãþi economice sau a unui drept menþionat în prezenta literã;
13. prestãrile de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestãrilor prevãzute în prezenta literã;


Norme metodologice:
14. Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, locul prestãrii este situat în þara în care beneficiarul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã, pentru care serviciile sunt prestate. Aceastã regulã constituie o excepþie de la prevederile Art. 133 alin. (1) din Codul fiscal ºi este denumitã "taxare inversã", deoarece obligaþia plãþii taxei pe valoarea adãugatã revine beneficiarului prestãrii de servicii ºi nu prestatorului. Atunci când persoane impozabile stabilite în strãinãtate efectueazã astfel de prestãri cãtre beneficiari români, taxa pe valoarea adãugatã este datoratã de beneficiari, dacã operaþiunile în cauzã sunt taxabile. Taxa pe valoarea adãugatã se achitã pe baza decontului special de taxã pe valoarea adãugatã de cãtre persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã evidenþiazã taxa aferentã acestor operaþiuni în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Când persoane române presteazã servicii de natura celor prevãzute la Art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal pentru beneficiari persoane stabilite în strãinãtate, locul prestãrii este considerat a fi în strãinãtate, iar prestatorii români pot sã-ºi exercite dreptul de deducere potrivit prevederilor Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.


Codul fiscal:
d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul urmãtoarelor servicii:
1. culturale, artistice, sportive, ºtiinþifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii ºi cele ale organizatorilor de astfel de activitãþi;
2. prestãrile accesorii transportului, cum sunt: încãrcarea, descãrcarea, manipularea, paza ºi/sau depozitarea bunurilor ºi alte servicii similare;
3. expertize privind bunurile mobile corporale;
4. prestãrile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.


Norme metodologice:
15. Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 133 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, locul prestãrii se aflã în þara în care operaþiunile respective sunt prestate efectiv, indiferent unde este situat sediul activitãþii economice sau sediul permanent de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã a prestatorului. Taxa pe valoarea adãugatã este în sarcina prestatorului, dacã operaþiunile sunt taxabile ºi se datoreazã în þara în care se situeazã locul prestãrii. Persoanele din România care presteazã astfel de servicii în strãinãtate pot sã-ºi exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.


Codul fiscal:


CAPITOLUL VI
Faptul generator ºi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã


Faptul generator ºi exigibilitatea - reguli generale
Art. 134. - (1) Faptul generator al taxei reprezintã faptul prin care sunt realizate condiþiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã atunci când autoritatea fiscalã devine îndreptãþitã, în baza legii, la un moment dat, sã solicite taxa pe valoarea adãugatã de la plãtitorii taxei, chiar dacã plata acesteia este stabilitã prin lege la o altã datã.
(3) Faptul generator al taxei intervine ºi taxa devine exigibilã, la data livrãrii de bunuri sau la data prestãrii de servicii, cu excepþiile prevãzute în prezentul titlu.
(4) Livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la Art. 128 alin. (3) lit. a) ºi Art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueazã continuu, dând loc la decontãri sau plãþi succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electricã ºi altele asemenea, se considerã cã sunt efectuate în momentul expirãrii perioadelor la care se referã aceste decontãri sau plãþi.
(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã este anticipatã faptului generator ºi intervine:
a) la data la care este emisã o facturã fiscalã, înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii;
b) la data încasãrii avansului, în cazul în care se încaseazã avansuri înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii. Se excepteazã de la aceastã prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor ºi a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, ºi orice avansuri încasate pentru operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înþelege încasarea parþialã sau integralã a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrãrii, respectiv a prestãrii.
(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã sã intervinã la data livrãrii bunului imobil, în condiþii stabilite prin norme.


Norme metodologice:
16. (1) Pentru lucrãrile imobiliare care se finalizeazã într-un bun imobil, antreprenorii pot sã opteze pentru plata taxei pe valoarea adãugatã la data la care ia naºtere faptul generator al taxei, respectiv data livrãrii, pentru lucrãrile imobiliare care îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiþii:
a) sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaþia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivã;
b) valoarea bunurilor încorporate în lucrãrile imobiliare depãºeºte 50% din preþul negociat între antreprenor ºi beneficiar.
(2) Opþiunea se comunicã organului fiscal teritorial la care antreprenorul este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, printr-o declaraþie prin care acesta se obligã sã colecteze, la data livrãrii, taxa pe valoarea adãugatã aferentã lucrãrilor care se încadreazã în prevederile alin. (1). Declaraþia de opþiune se comunicã pentru fiecare lucrare imobiliarã.
(3) Dupã comunicarea opþiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adãugatã înainte de data livrãrii pentru lucrãrile imobiliare respective.
(4) Nerespectarea condiþiilor prevãzute la alin. (1)-(3) atrage anularea opþiunii ºi obligarea la colectarea taxei pe valoarea adãugatã aferente avansurilor încasate.
(5) Antreprenorul poate renunþa oricând la aceastã opþiune, situaþie în care are obligaþia de a colecta taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate.
(6) În situaþiile prevãzute la alin. (4) ºi (5), taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data încasãrii avansurilor.


Codul fiscal:


CAPITOLUL VII
Baza de impozitare


Baza de impozitare pentru operaþiuni în interiorul þãrii
Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã este constituitã din:
a) pentru livrãri de bunuri ºi prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la lit. b) ºi c), din tot ceea ce constituie contrapartidã obþinutã sau care urmeazã a fi obþinutã de furnizor ori prestator din partea cumpãrãtorului, beneficiarului sau a unui terþ, inclusiv subvenþiile direct legate de preþul acestor operaþiuni;
b) preþurile de achiziþie sau, în lipsa acestora, preþul de cost, determinat la momentul livrãrii, pentru operaþiunile prevãzute la Art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) ºi (5). Dacã bunurile sunt mijloace fixe, preþul de achiziþie sau preþul de cost se ajusteazã, astfel cum se prevede în norme;
c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea prestãrilor de servicii pentru operaþiunile prevãzute la Art. 129 alin. (3).
(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã:
a) impozitele, taxele, dacã prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport ºi asigurare, decontate cumpãrãtorului sau clientului.


Norme metodologice:
17. (1) Potrivit Art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subvenþiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de preþul bunurilor livrate ºi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã. Se considerã cã subvenþiile sunt legate direct de preþ dacã îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) preþul livrãrii/tariful prestãrii pe unitatea de mãsurã al bunurilor ºi/sau al serviciilor este impus prin lege sau prin decizii ale consiliilor locale, inclusiv sau exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) subvenþia acordatã este concret determinabilã în preþul bunurilor ºi/sau al serviciilor, respectiv este stabilitã pe unitatea de mãsurã a bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual.
(2) În situaþia în care preþul de referinþã care trebuie facturat cãtre beneficiar este stabilit incluzând ºi subvenþia acordatã, iar subvenþia se acordã pe preþul pe unitatea de mãsurã, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã, iar beneficiarul suportã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui preþ, astfel:
a) Dacã subvenþia nu acoperã integral preþul de referinþã, facturarea se face dupã modelul prezentat în urmãtorul exemplu:
- preþul de referinþã 300 unitãþi x 19% = (baza de impozitare) 57 unitãþi T.V.A. - subvenþia acordatã 100 unitãþi (33,33% din preþul de referinþã)


Preþ subvenþionat (300-100) 200 unitãþi + 57 (T.V.A. asupra preþului de referinþã) = 257 unitãþi - de încasat de la beneficiar.
b) Dacã preþul de referinþã este subvenþionat 100%, cumpãrãtorul suportã numai taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestuia. Facturarea bunurilor sau a serviciilor se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preþul de referinþã 300 unitãþi x 19% = (baza de impozitare) 57 unitãþi T.V.A. - subvenþia acordatã (100%) 300 unitãþi


Preþ de referinþã subvenþionat 0 + 57 (T.V.A. asupra preþului de referinþã) = 57 unitãþi - de încasat de la beneficiar.
(3) În situaþia în care preþul de referinþã care trebuie facturat beneficiarului este stabilit exclusiv subvenþia acordatã, iar subvenþia se acordã pe unitatea de mãsurã, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã ºi asupra subvenþiei încasate, iar beneficiarul suportã numai taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã. Facturarea se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preþul impus care trebuie facturat beneficiarilor, inclusiv T.V.A. 130 unitãþi - din care T.V.A. colectatã (130 x 15,966%) 21 unitãþi


Preþul de 130 de unitãþi (109 + 21 T.V.A.) se factureazã ºi se încaseazã de la beneficiar. Furnizorul primeºte o subvenþie de 100 de unitãþi ºi în mod distinct T.V.A. aferentã subvenþiei de 19 unitãþi. La data încasãrii subvenþiei, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã subvenþiei (19 unitãþi).
(4) Nu intrã în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã subvenþiile sau alocaþiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care nu sunt legate direct de preþul de vânzare al bunurilor livrate sau al serviciilor prestate, cum sunt: ajutoarele de stat acordate companiilor, societãþilor naþionale ºi societãþilor comerciale din industria minierã, sprijinul acordat producãtorilor agricoli pentru terenurile agricole cultivate, subvenþiile acordate producãtorilor agricoli din sectorul animalier pentru creºterea producþiei de carne ºi a efectivelor de animale, subvenþiile pentru acoperirea cheltuielilor cu energia electricã pentru irigaþii, subvenþiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local, subvenþiile acordate pentru efectuarea de investiþii proprii ºi orice alte subvenþii care nu îndeplinesc cerinþele menþionate la alin. (1).
18. Pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii contractate în valutã, a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua plãþii, baza de impozitare se corecteazã cu diferenþa de preþ rezultatã ca urmare a modificãrii cursului pieþei valutare în vigoare la data încasãrii faþã de cel utilizat la data livrãrii/prestãrii. Furnizorul/prestatorul este obligat sã emitã factura fiscalã pentru diferenþe de preþ în plus sau în minus. Pentru facturile de avansuri regularizarea se efectueazã astfel: la data livrãrii/prestãrii facturile de avans se storneazã integral ºi se emite factura fiscalã pentru contravaloarea integralã a bunurilor livrate ºi/sau serviciilor prestate, în care baza de impozitare se determinã prin însumarea sumelor evidenþiate în facturile de avans la cursul de schimb valutar din data încasãrii fiecãrui avans, evidenþiind ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, astfel încât suma facturatã beneficiarului sã nu fie majoratã artificial, respectiv redusã, datoritã creºterii/descreºterii cursului de schimb de la data livrãrii/prestãrii faþã de cel de la data încasãrii de avansuri. În cazul în care existã diferenþe în valutã între contravaloarea integralã a bunurilor livrate ºi/sau serviciilor prestate ºi suma avansurilor încasate, aceasta va fi convertitã în lei la cursul de schimb valutar din data emiterii facturii, calculându-se ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã.
19. Baza de impozitare ºi taxa pe valoarea adãugatã corespunzãtoare se determinã integral la livrarea bunurilor ºi/sau prestarea serviciilor. În cazul livrãrilor de bunuri cu plata în rate, taxa pe valoarea adãugatã aferentã ratelor se înregistreazã în contul 4428 "T.V.A. neexigibilã", urmând ca, pe mãsurã ce aceasta devine exigibilã, sã fie înregistratã în creditul contului 4427 "T.V.A. colectatã" prin debitul contului 4428 "T.V.A. neexigibilã". Pentru livrãri cu plata în rate contractate în valutã cu decontare în lei, se aplicã ºi prevederile pct. 18.
20. Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru ºi/sau de protecþie acordat salariaþilor este constituitã din contravaloarea care este suportatã de salariaþi. Dacã echipamentul de lucru ºi/sau de protecþie nu este suportat de salariaþi, operaþiunea nu constituie livrare de bunuri.
21. (1) Baza de impozitare pentru mijloacele fixe constatate lipsã, care se cuprind în sfera taxei pe valoarea adãugatã, conform Art. 128 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, este constituitã dupã cum urmeazã:
a) dacã lipsurile nu sunt imputabile, baza de impozitare este valoarea rãmasã la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculatã în funcþie de amortizarea contabilã. Dacã mijloacele fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero;
b) dacã lipsurile sunt imputabile, baza de impozitare este suma imputatã, dar nu mai puþin decât valoarea rãmasã a mijlocului fix. Pentru mijloacele fixe complet amortizate, baza de impozitare este suma imputatã.
(2) În situaþiile prevãzute la Art. 128 alin. (4) ºi (5) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru mijloace fixe este cea stabilitã la alin. (1) lit. a).


Codul fiscal:
(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã urmãtoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile ºi alte reduceri de preþ acordate de furnizori direct clienþilor;
b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, penalizãrile ºi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totalã sau parþialã a obligaþiilor contractuale, dacã sunt percepute peste preþurile ºi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate;
c) dobânzile percepute pentru: plãþi cu întârziere, livrãri cu plata în rate, operaþiuni de leasing;
d) valoarea ambalajelor care circulã între furnizorii de marfã ºi clienþi, prin schimb, fãrã facturare;
e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului ºi care apoi se deconteazã acestuia;
f) taxa de reclamã ºi publicitate ºi taxa hotelierã care sunt percepute de cãtre autoritãþile publice locale prin intermediul prestatorilor.


Norme metodologice:
22. (1) Rabaturile, remizele, risturnele, sconturile ºi alte reduceri de preþ care nu se cuprind în baza de impozitare trebuie sã fie reflectate în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, sã fie în beneficiul clientului ºi sã nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidã pentru o prestaþie oarecare.
(2) Sumele achitate de furnizor/prestator în contul clientului se deconteazã acestuia pe baza unei facturi fiscale pe care se înscrie menþiunea "facturã de decontare - pentru plãþi în numele clientului", însoþitã de copii de pe facturile achitate în numele clientului. În factura fiscalã de decontare se evidenþiazã facturile fiscale sau alte documente legal aprobate care au fost achitate, baza de impozitare ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã. Furnizorul/prestatorul nu exercitã dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului ºi nu colecteazã taxa pe valoarea adãugatã din factura fiscalã de decontare. De asemenea, nu înregistreazã aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv de venituri, sumele respective contabilizându-se prin contul 462 "Creditori diverºi", inclusiv taxa pe valoarea adãugatã. Clientul are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în factura fiscalã de decontare, însoþitã de copiile de pe documentele fiscale în baza cãrora a fost întocmitã.
(3) Ambalajele care circulã între furnizorii de marfã ºi clienþi prin schimb, fãrã facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã, chiar dacã beneficiarii nu deþin cantitãþile de ambalaje necesare efectuãrii schimbului ºi achitã o garanþie bãneascã în schimbul ambalajelor primite. Pentru vânzãrile efectuate prin unitãþi care au obligaþia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garanþiei bãneºti încasate pentru ambalaje se evidenþiazã distinct pe bonurile fiscale, fãrã taxa pe valoarea adãugatã. Restituirea garanþiilor bãneºti nu se reflectã în documente fiscale.
(4) Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanþii bãneºti au obligaþia sã comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantitãþile de ambalaje scoase din evidenþã ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeaºi naturã. În termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, furnizorii de ambalaje sunt obligaþi sã factureze cu taxã pe valoarea adãugatã cantitãþile de ambalaje respective. Dacã garanþiile sunt primite de la persoane fizice de cãtre proprietarul ambalajelor, pe baza evidenþei vechimii garanþiilor primite ºi nerestituite, se va colecta taxa pe valoarea adãugatã pentru ambalajele pentru care s-au încasat garanþii mai vechi de 1 an calendaristic.


Codul fiscal:
Ajustarea bazei de impozitare
Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã se ajusteazã în urmãtoarele situaþii:
a) dacã au fost emise facturi fiscale ºi, ulterior, operaþiunea este anulatã total sau parþial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parþiale privind cantitatea, calitatea sau preþurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) în situaþia în care reducerile de preþ, prevãzute la Art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate dupã livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum ºi în cazul majorãrii preþului ulterior livrãrii sau prestãrii;
d) contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisã începând cu data de la care se declarã falimentul;
e) în cazul în care cumpãrãtorii returneazã ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulã prin facturare.


Norme metodologice:
23. (1) Ajustarea bazei de impozitare prevãzutã de Art. 138 din Codul fiscal este efectuatã de furnizori/prestatori ºi se realizeazã potrivit prevederilor Art. 160 alin. (2) din Codul fiscal. Beneficiarii au obligaþia sã ajusteze dreptul de deducere exercitat iniþial potrivit prevederilor pct. 50 alin. (6), numai pentru operaþiunile de la Art. 138 lit. a), b), c) ºi e) din Codul fiscal.
(2) În sensul Art. 138 lit. b) din Codul fiscal, retururile de bunuri au acelaºi tratament ca ºi refuzurile parþiale sau totale privind cantitatea, calitatea sau preþurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.


Codul fiscal:


CAPITOLUL VIII
Cotele de taxã pe valoarea adãugatã


Cota standard ºi cota redusã
Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adãugatã este de 19% ºi se aplicã asupra bazei de impozitare pentru orice operaþiune impozabilã care nu este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu este supusã cotei reduse a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã este de 9% ºi se aplicã asupra bazei de impozitare, pentru urmãtoarele prestãri de servicii ºi/sau livrãri de bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitecturã ºi arheologice, grãdini zoologice ºi botanice, târguri, expoziþii;
b) livrarea de manuale ºcolare, cãrþi, ziare ºi reviste, cu excepþia celor destinate exclusiv publicitãþii;
c) livrãrile de proteze de orice fel ºi accesoriile acestora, cu excepþia protezelor dentare;
d) livrãrile de produse ortopedice;
e) medicamente de uz uman ºi veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(3) Cota de taxã pe valoarea adãugatã aplicabilã este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã, cu excepþia operaþiunilor prevãzute la Art. 134 alin. (5) ºi Art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplicã cota în vigoare la data exigibilitãþii taxei.
(4) În cazul schimbãrilor de cote, pentru operaþiunile prevãzute la Art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepþia operaþiunilor prevãzute la Art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectueazã aplicând cota în vigoare la data exigibilitãþii taxei.
(5) Cota aplicabilã pentru un import de bunuri este cea aplicatã în interiorul þãrii pentru livrarea aceluiaºi bun.


Norme metodologice:
24. (1) Taxa pe valoarea adãugatã se determinã prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2) Se aplicã procedeul sutei mãrite pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard ºi 9 x 100/109 în cazul cotei reduse, atunci când preþul de vânzare include ºi taxa pe valoarea adãugatã. De regulã preþul include taxa pe valoarea adãugatã la livrarea de bunuri ºi/sau prestarea de servicii direct cãtre populaþie în situaþia în care nu este necesarã emiterea unei facturi fiscale conform Art. 155 alin. (9) din Codul fiscal, precum ºi în orice situaþie în care prin natura operaþiunii sau conform prevederilor contractuale preþul include ºi taxa pe valoarea adãugatã.
25. Cota redusã de 9% prevãzutã la Art. 140 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplicã pentru livrarea de manuale ºcolare, cãrþi, ziare ºi reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau alte tipuri de suporturi, indiferent dacã livrarea se face direct sau prin intermediari. Cãrþile, indiferent pe ce suport sunt livrate, trebuie sã aibã codul ISBN. Nu se aplicã cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã pentru livrarea de cãrþi, ziare ºi reviste, care sunt destinate exclusiv publicitãþii.
26. Conform Art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru protezele medicale ºi accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã. Proteza medicalã reprezintã orice dispozitiv medical care este destinat sã fie introdus ºi sã rãmânã implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia, parþial ori total, prin intervenþie medicalã sau chirurgicalã, alte dispozitive medicale utilizate pentru înlocuirea unei pãrþi a corpului uman, precum ºi orice alte dispozitive care se poartã sau se duc în mânã, necesare compensãrii unei deficienþe ori infirmitãþi. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevãzut în mod special de cãtre producãtor pentru a fi utilizat împreunã cu proteza medicalã.
27. Conform Art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru produsele ortopedice cum sunt: fotolii rulante ºi/sau alte vehicule similare pentru invalizi, pãrþi ºi/sau accesorii de fotolii rulante sau de vehicule similare pentru invalizi, articole ºi/sau aparate de ortopedie, inclusiv centuri ºi/sau bandaje medico-chirurgicale ºi cârje, atele, gutiere ºi alte articole pentru fracturi, articole ºi aparate de protezã ortopedice.
28. (1) Conform Art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situaþia în care costul micului dejun este inclus în preþul de cazare, cota redusã se aplicã asupra preþului de cazare fãrã a se defalca separat micul dejun.
(2) În cazul pachetelor turistice sau al unor componente ale acestora, comercializate prin agenþii de turism, cota redusã pentru servicii de cazare sau de închiriere a terenurilor amenajate pentru camping poate fi aplicatã numai în situaþia în care agenþiile de turism practicã un regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, respectiv nu au aplicat regulile speciale prevãzute la pct. 68, iar contravaloarea acestor servicii este specificatã separat în factura fiscalã.
(3) Regula de la alin. (2) nu poate fi aplicatã în cazul în care cazarea cuprinsã în pachetul turistic este efectuatã de hoteluri sau alte unitãþi cu funcþie similarã din strãinãtate.


Codul fiscal:


CAPITOLUL IX
Operaþiuni scutite


Scutiri pentru operaþiunile din interiorul þãrii
Art. 141. - (1) Urmãtoarele operaþiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, ºi operaþiunile strâns legate de acestea, desfãºurate de unitãþi autorizate pentru astfel de activitãþi, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare, cabinete ºi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicalã ºi de diagnostic, baze de tratament ºi recuperare, staþii de salvare ºi alte unitãþi autorizate sã desfãºoare astfel de activitãþi, cantinele organizate pe lângã aceste unitãþi, serviciile funerare prestate de unitãþile sanitare;


Norme metodologice:
29. (1) În sensul Art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, operaþiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, inclusiv cele veterinare, includ medicamentele, bandajele, protezele ºi accesorii ale acestora, produsele ortopedice ºi alte bunuri similare care sunt furnizate pacienþilor la momentul tratamentului, precum ºi hrana ºi cazarea acestora în unitãþile care asigurã spitalizarea ºi îngrijirile medicale.
(2) Scutirea prevãzutã la Art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal nu se aplicã pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale ºi accesorii ale acestora, produse ortopedice ºi alte bunuri similare, efectuatã de cãtre persoane care nu oferã tratament medical, spitalizare sau tratament veterinar, precum farmaciile.


Codul fiscal:
d) transportul bolnavilor ºi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;


Norme metodologice:
30. Este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit Art. 141 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, activitatea de transport al bolnavilor ºi rãniþilor cu vehicule special amenajate în acest sens, efectuatã de staþiile de salvare sau de alte unitãþi autorizate de Ministerul Sãnãtãþii pentru desfãºurarea acestei activitãþi.


Codul fiscal:
g) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistenþa ºi/sau protecþia socialã, efectuate de instituþiile publice sau de alte entitãþi recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masã ºi tratament, prestate de persoane impozabile care îºi desfãºoarã activitatea în staþiuni balneoclimaterice, dacã au încheiat contracte cu Casa Naþionalã de Pensii ºi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale ºi contravaloarea acestora este decontatã pe bazã de bilete de tratament;


Norme metodologice:
31. În sensul Art. 141 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, entitãþile recunoscute ca având caracter social sunt entitãþi precum: cãminele de bãtrâni ºi de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupaþionalã, centrele de plasament autorizate sã desfãºoare activitãþi de asistenþã socialã.


Codul fiscal:
h) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de protecþia copiilor ºi a tinerilor, efectuate de instituþiile publice sau alte entitãþi recunoscute ca având caracter social;


Norme metodologice:
32. Potrivit Art. 141 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri care sunt strâns legate de protecþia copiilor ºi a tinerilor, efectuate de instituþiile publice sau de alte entitãþi recunoscute ca având caracter social, cum sunt: centre-pilot pentru tineri cu handicap, case de copii, centre de recuperare ºi reabilitare pentru minori cu handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, întreþinerii, educãrii sau petrecerii timpului liber al tinerilor.


Codul fiscal:
i) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaþii fixate conform statutului, de organizaþii fãrã scop patrimonial ce au obiective de naturã politicã, sindicalã, religioasã, patrioticã, filozoficã, filantropicã, patronalã, profesionalã sau civicã, precum ºi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiþiile în care aceastã scutire nu provoacã distorsiuni de concurenþã;


Norme metodologice:
33. (1) Cuantumul cotizaþiilor la care se face referire în Art. 141 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizaþiilor fãrã scop patrimonial.
(2) Camera de Comerþ ºi Industrie a României ºi a Municipiului Bucureºti ºi camerele de comerþ ºi industrie teritoriale sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã pentru activitãþile desfãºurate în favoarea membrilor în contul cotizaþiilor încasate în baza Art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerþ ºi industrie din România.


Codul fiscal:
j) prestãrile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaþiei fizice, efectuate de organizaþii fãrã scop patrimonial pentru persoanele care practicã sportul sau educaþia fizicã;


Norme metodologice:
34. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit Art. 141 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, prestãrile de servicii ce au strânsã legãturã cu practicarea sportului sau a educaþiei fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practicã sportul sau educaþia fizicã, de cãtre organizaþii fãrã scop patrimonial, precum: cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile ºi cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu sunt scutite încasãrile pentru publicitate, precum ºi încasãrile din cedarea drepturilor de transmitere la radio ºi la televiziune a manifestãrilor sportive.


Codul fiscal:
l) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri efectuate de persoane ale cãror operaþiuni sunt scutite, potrivit lit. a) ºi lit. f)-k), cu ocazia manifestãrilor destinate sã le aducã sprijin financiar ºi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiþia ca aceste scutiri sã nu producã distorsiuni concurenþiale;


Norme metodologice:
35. Potrivit Art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã activitãþi cum sunt: reprezentaþii teatrale, coregrafice sau cinematografice, expoziþii, concerte, conferinþe, cu condiþia ca veniturile obþinute din aceste activitãþi sã serveascã numai la acoperirea cheltuielilor persoanelor care le-au organizat.


Codul fiscal:
m) realizarea, difuzarea ºi/sau retransmisia programelor de radio ºi/sau de televiziune, cu excepþia celor de publicitate, efectuate de unitãþile care produc ºi/sau difuzeazã programele audiovizuale, precum ºi de unitãþile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;


Norme metodologice:
36. Lucrãrile efectuate pentru recepþionarea programelor audiovizuale nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:
n) vânzarea de licenþe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agenþiile internaþionale de ºtiri ºi alte drepturi de difuzare similare, destinate activitãþii de radio ºi televiziune, cu excepþia celor de publicitate;


Norme metodologice:
37. Reproducerea filmelor ºi/sau a benzilor video dupã original, serviciile de prelucrare a filmelor nelegate de difuzarea la televiziune nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:
(2) Alte operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) activitãþile de cercetare-dezvoltare ºi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor ºi proiectelor, precum ºi a acþiunilor cuprinse în Planul naþional de cercetare-dezvoltare ºi inovare, în programele-nucleu ºi în planurile sectoriale, prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ºtiinþificã ºi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile ulterioare, precum ºi activitãþile de cercetare-dezvoltare ºi inovare finanþate în parteneriat internaþional, regional ºi bilateral;


Norme metodologice:
38. La acordarea ajutorului de stat pentru operaþiunile prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cumulat cu cel acordat în temeiul Ordonanþei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ºtiinþificã ºi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile ulterioare, se vor avea în vedere prevederile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ale Regulamentului privind ajutorul de stat pentru cercetare ºi dezvoltare, precum ºi ale Regulamentului privind ajutorul de stat regional ºi ajutorul de stat pentru întreprinderile mici ºi mijlocii.


Codul fiscal:
c) prestãrile urmãtoarelor servicii financiare ºi bancare:
1. acordarea ºi negocierea de credite ºi administrarea creditului de cãtre persoana care îl acordã;
2. acordarea, negocierea ºi preluarea garanþiilor de credit sau a garanþiilor colaterale pentru credite, precum ºi administrarea garanþiilor de credit de cãtre persoana care acordã creditul;
3. orice operaþiune legatã de depozite ºi conturi financiare, inclusiv orice operaþiuni cu ordine de platã, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de platã, precum ºi operaþiuni de factoring;
4. emisiunea, transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu monedã naþionalã sau strãinã, cu excepþia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecþie;
5. emisiunea, transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu titluri de participare, titluri de creanþe, cu excepþia executãrii acestora, obligaþiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;
6. gestiunea fondurilor comune de plasament ºi/sau a fondurilor comune de garantare a creanþelor efectuate de orice entitãþi constituite în acest scop;


Norme metodologice:
39. (1) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal includ ºi împrumuturile acordate de asociaþi/acþionari societãþilor comerciale în vederea asigurãrii resurselor financiare ale societãþii, orice alte împrumuturi bãneºti acordate de persoane fizice sau juridice.
(2) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 5 din Codul fiscal cuprind ºi transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu pãrþi sociale ºi acþiuni necotate la bursã.


Codul fiscal:
f) livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate de unitãþile din sistemul de penitenciare, utilizând munca deþinuþilor;


Norme metodologice:
40. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit Art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, livrãrile de bunuri efectuate de unitãþile din sistemul de penitenciare, în situaþia în care aceste bunuri sunt realizate în cadrul acestor unitãþi, folosindu-se munca deþinuþilor. Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii efectuate de cãtre unitãþile din sistemul de penitenciare, folosindu-se munca deþinuþilor.


Codul fiscal:
g) lucrãrile de construcþii, amenajãri, reparaþii ºi întreþinere la monumentele care comemoreazã combatanþi, eroi, victime ale rãzboiului ºi ale Revoluþiei din Decembrie 1989;


Norme metodologice:
41. Lucrãrile de construcþii, amenajãri, reparaþii ºi întreþinere la monumentele care comemoreazã combatanþi, eroi, victime ale rãzboiului ºi ale Revoluþiei din Decembrie 1989 cuprind atât prestarea de serviciu, cât ºi bunurile utilizate în scopul realizãrii acestor operaþiuni, menþionate în situaþiile de lucrãri de cãtre prestator.


Codul fiscal:
k) arendarea, concesionarea ºi închirierea de bunuri imobile, cu urmãtoarele excepþii:
1. operaþiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor ºi a maºinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor.
(3) Orice persoanã impozabilã poate opta pentru taxarea operaþiunilor prevãzute la alin. (2) lit. k), în condiþiile stabilite prin norme.
............................................................................................


Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(10) În situaþiile prevãzute la Art. 138, precum ºi în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de ajustare se stabileºte prin norme.


Norme metodologice:
42. (1) Pentru operaþiunile de leasing cu bunuri imobile nu se aplicã scutirea de taxa pe valoarea adãugatã prevãzutã de Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal.
(2) În sensul Art. 141 alin. (2) lit. k) pct. 3 din Codul fiscal, maºinile ºi utilajele fixate în bunuri imobile sunt cele care pot fi detaºate fãrã a fi deteriorate sau fãrã a antrena deteriorarea imobilelor înseºi.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operaþiune prevãzutã la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal. Opþiunea de aplicare a regimului de taxare se notificã organelor fiscale teritoriale pe formularul prevãzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice ºi se aplicã de la data înscrisã în notificare. În situaþia în care numai o parte dintr-un imobil este utilizatã pentru realizarea operaþiunilor prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal ºi se opteazã pentru taxarea acestora, în notificarea transmisã organului fiscal se va înscrie în procente partea din imobil destinatã acestor operaþiuni.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe, dar neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, precum ºi cele nou-înfiinþate, dacã opteazã pentru regimul de taxare a operaþiunilor prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, trebuie sã solicite în prealabil înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã. Dupã dobândirea calitãþii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã vor notifica în scris organele fiscale competente asupra bunurilor imobile sau pãrþilor de bunuri imobile, pentru care opteazã pentru regimul de taxare urmând procedura descrisã la alin. (3) ºi (5).
(5) Persoanele care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operaþiune prevãzutã la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal nu mai pot aplica regimul de scutire pentru operaþiunile respective timp de 5 ani. Dupã aceastã perioadã persoanele impozabile pot anula opþiunea. Formularul pentru notificarea anulãrii opþiunii, prevãzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe.
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5), persoanele care la data de 1 martie 2003 au optat tacit asupra taxãrii operaþiunilor prevãzute la Art. 9 alin. (2) lit. o) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, pot renunþa oricând la aceastã opþiune în vederea aplicãrii regimului de scutire. Formularul pentru notificarea anulãrii opþiunii, prevãzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe. Dacã ulterior opteazã pentru taxare, trebuie sã aplice prevederile alin. (5).
(7) Persoanele impozabile care aplicã scutirea de taxã pe valoarea adãugatã pentru oricare dintre operaþiunile prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal au obligaþia sã ajusteze taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru bunurile imobile achiziþionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, proporþional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizatã pentru realizarea operaþiunilor scutite ºi proporþional cu numãrul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de scutire. Ajustarea este operatã într-o perioadã de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrãri este operatã, de asemenea, într-o perioadã de 5 ani de la data finalizãrii fiecãrei lucrãri de modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pe valoarea adãugatã pentru fiecare an reprezintã o cincime din taxa pe valoarea adãugatã dedusã aferentã achiziþiei, construirii sau modernizãrii bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustãrii lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care nu poate fi dedusã se calculeazã astfel: din perioada de 5 ani se scade numãrul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de taxare, rezultatul se înmulþeºte cu ajustarea lunarã. Fracþiunile de lunã se considerã lunã întreagã. Taxa pe valoarea adãugatã nedeductibilã obþinutã prin ajustare se înregistreazã din punct de vedere contabil pe cheltuieli, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preia corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã pentru luna în care persoana impozabilã începe aplicarea regimului de scutire.
(8) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (7):
1. O persoanã impozabilã dobândeºte la data de 15 iunie 2001, prin achiziþie sau investiþii, un bun imobil având o valoare de 30 miliarde lei. Activitatea persoanei impozabile cuprinde atât operaþiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, cât ºi operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã fãrã drept de deducere. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui imobil a fost de 5,7 miliarde lei, din care s-au dedus 4,56 miliarde lei conform pro-rata definitivã de 80% din anul 2001. La sfârºitul anului 2002 taxa dedusã s-a recalculat conform Art. 61 alin. (9) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 598/2002, cu modificãrile ulterioare, în funcþie de pro-rata definitivã de 70% pentru anul 2002, rezultând din recalculare suma de 570 milioane lei care s-a înregistrat pe cheltuieli. În anul 2002 au fost efectuate lucrãri de modernizare care au mãrit valoarea bunului imobil cu 10 miliarde lei, pentru care taxa pe valoarea adãugatã aferentã este de 1,71 miliarde lei, din care s-a dedus suma de 1,2 miliarde lei, conform pro-rata definitivã de 70% din anul 2002. Lucrãrile de modernizare au fost finalizate în data de 9 iunie 2002. De la data de 1 martie 2003, persoana impozabilã închiriazã imobilul astfel: 30% din bunul imobil în regim de scutire, iar pentru 70% din bunul imobil opteazã pentru aplicarea regimului de taxare. Ajustarea dreptului de deducere se efectueazã astfel:
A. Ajustarea pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunului imobil 5.700 milioane lei - Taxa dedusã iniþial 4.560 milioane lei - Diferenþa de taxã rezultatã din recalculare la sfârºitul anului 2002 570 milioane lei - Taxa dedusã efectiv pentru bunul imobil (4.560-570) 3.990 milioane lei - Taxa dedusã aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 3.990 milioane lei x 30% = 1.197 milioane lei


- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003
1.197 milioane lei : 5 ani = 239,4 milioane lei
239,4 milioane lei : 12 luni = 19,95 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 19,95 milioane lei = 418,95 milioane lei
1.197 milioane lei - 418,95 milioane lei = 778,05 milioane lei.
B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru modernizare 1.200 milioane lei - Taxa dedusã pentru modernizare aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 1.200 milioane lei x 30% = 360 milioane lei


- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
360 milioane lei : 5 ani = 72 milioane lei
72 milioane lei : 12 luni = 6 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 6 milioane lei = 54 milioane lei
360 milioane lei - 54 milioane lei = 306 milioane lei.
Sumele de 778,05 milioane lei + 306 milioane lei, rezultate din ajustãrile efectuate la lit. A ºi B, reprezintã diferenþa de taxã care va fi înregistratã pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, în roºu, ºi corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã respectivã.
2. Acelaºi exemplu, în situaþia în care persoana impozabilã nu a avut ºi operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã în anul 2001:
A. Ajustarea pentru T.V.A. aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa dedusã iniþial 5.700 milioane lei - Taxa dedusã aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 5.700 milioane lei x 30% = 1.710 milioane lei


- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003
1.710 milioane lei : 5 ani = 342 milioane lei
342 milioane lei : 12 luni = 28,5 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 28,5 milioane lei = 598,5 milioane lei
1.710 milioane lei - 598,5 milioane lei = 1.111,5 milioane lei.
B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru modernizare 1.710 milioane lei - Taxa dedusã pentru modernizare aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 1.710 milioane lei x 30% = 513 milioane lei


- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
513 milioane lei : 5 ani = 102,6 milioane lei
102,6 milioane lei : 12 luni = 8,55 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 8,55 milioane lei = 76,95 milioane lei
513 milioane lei - 76,95 milioane lei = 436,05 milioane lei
Sumele de 1.111,5 milioane lei + 436,05 milioane lei, rezultate din ajustãrile efectuate la lit. A ºi B, reprezintã diferenþa de taxã care va fi înregistratã pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, cu semnul minus, ºi corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã respectivã.
(9) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care trec de la regimul de scutire la cel de taxare pentru operaþiunile prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pot deduce din taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor imobile achiziþionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, o sumã proporþionalã cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizatã pentru aceste operaþiuni ºi proporþional cu numãrul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Ajustarea se realizeazã într-o perioadã de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate, ajustarea taxei aferente acestor lucrãri este operatã, de asemenea, într-o perioadã de 5 ani de la data finalizãrii fiecãrei lucrãri de modernizare. Pentru ajustare se va þine cont de suma taxei pe valoarea adãugatã pentru fiecare an, care reprezintã o cincime din taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiei, construirii sau modernizãrii bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustãrii lunare se împarte fiecare cincime la 12. Stabilirea sumei care poate fi dedusã se calculeazã astfel: din perioada de 5 ani se scade numãrul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de scutire, iar rezultatul se înmulþeºte cu ajustarea lunarã. Fracþiunile de lunã se considerã lunã întreagã. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preia corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã în care persoana impozabilã începe aplicarea regimului de taxare.
(10) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (9):
1. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 1, persoana impozabilã opteazã pentru regimul de taxare a operaþiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.
A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadã de ajustare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni, respectiv 19,95 milioane lei x 20 de luni = 399 milioane lei.
B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioadã de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 6 milioane lei x 32 de luni = 192 milioane lei.
Sumele de 399 milioane lei + 192 milioane lei se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preiau corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
2. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 2, persoana impozabilã opteazã pentru taxarea operaþiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.
A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadã de recalculare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni, respectiv 28,5 milioane lei x 20 de luni = 570 milioane lei.
B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioadã de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 8,55 milioane lei x 32 de luni = 273,6 milioane lei.
Sumele de 570 milioane lei + 273,6 milioane lei se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preiau corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:
Scutiri pentru operaþiunile din interiorul þãrii
Art. 141 [...]
(2) Alte operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
l) livrãrile de bunuri care au fost afectate unei activitãþi scutite în baza prezentului articol, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective nu a fost dedusã, precum ºi livrãrile de bunuri a cãror achiziþie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform Art. 145 alin. (7) lit. b).


Norme metodologice:
43. Se încadreazã în prevederile Art. 141 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal livrãrile de bunuri care au fost achiziþionate dupã data de 1 iulie 1993, dacã acestea au fost destinate realizãrii de operaþiuni scutite, pentru care nu s-a exercitat dreptul de deducere, precum ºi livrãrile de bunuri a cãror achiziþie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform Art. 145 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal. Nu se încadreazã în aceastã categorie bunurile pentru care s-a dedus taxa pe valoarea adãugatã conform pro-rata.
44. Scutirile de taxã pe valoarea adãugatã prevãzute de Art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepþia operaþiunilor prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pentru care Art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de opþiune pentru aplicarea regimului de taxare. Scutirile de taxã pe valoarea adãugatã se aplicã livrãrilor de bunuri ºi/sau prestãrilor de servicii realizate de orice persoanã impozabilã. Dacã o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adãugatã livrãri de bunuri ºi/sau prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari care au sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã în România, este obligatã sã storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operaþiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, aplicatã în mod eronat pentru o operaþiune scutitã; aceºtia trebuie sã solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adãugatã ºi emiterea unei noi facturi fãrã taxa pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:
Scutiri la import
Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
d) importul de bunuri de cãtre misiunile diplomatice ºi birourile consulare, precum ºi de cãtre cetãþenii strãini cu statut diplomatic sau consular în România, în condiþii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme;


Norme metodologice:
45. Scutirea se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea condiþiilor de reciprocitate legate de importul bunurilor.


Codul fiscal:
e) importul de bunuri efectuat de reprezentanþele organismelor internaþionale ºi interguvernamentale acreditate în România, precum ºi de cãtre cetãþenii strãini angajaþi ai acestor organizaþii, în limitele ºi în conformitate cu condiþiile precizate în convenþiile de înfiinþare a acestor organizaþii, potrivit procedurii stabilite prin norme;


Norme metodologice:
46. Scutirea se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor ºi condiþiilor precizate în convenþiile de înfiinþare a acestor organizaþii.


Codul fiscal:
h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaþii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apãrare a sãnãtãþii, de apãrare a þãrii sau siguranþei naþionale, artistic, sportiv, de protecþie ºi ameliorare a mediului, de protecþie ºi conservare a monumentelor istorice ºi de arhitecturã, în condiþiile stabilite prin norme;


Norme metodologice:
47. (1) Scutirea se aplicã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza documentelor din care rezultã cã bunurile au fost primite fãrã obligaþii de platã ºi a unei declaraþii pe propria rãspundere semnate de reprezentantul legal al importatorului sau de persoana împuternicitã de acesta, prin care se confirmã cã bunurile sunt destinate scopurilor menþionate la Art. 142 lit. h) din Codul fiscal, nu vor face obiectul unor comercializãri ulterioare cel puþin 5 ani de la data importului ºi vor fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. Declaraþiile nereale atrag rãspunderea potrivit legii. Declaraþia pe propria rãspundere se întocmeºte în trei exemplare originale, dintre care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaraþia vamalã de import, un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se pãstreazã la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. La schimbarea destinaþiei bunurilor, înainte de expirarea termenului de 5 ani, importatorii sunt obligaþi sã îndeplineascã formalitãþile legale privind importul mãrfurilor ºi sã achite taxa pe valoarea adãugatã aferentã importului.
(2) Bunurile destinate apãrãrii sãnãtãþii pentru care se acordã scutirea de taxã pe valoarea adãugatã în baza Art. 142 lit. h) din Codul fiscal sunt orice alte bunuri decât cele prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 545/2003.


Codul fiscal:
i) importul de bunuri finanþate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, organisme internaþionale ºi/sau organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din þarã, în condiþiile stabilite prin norme;


Norme metodologice:
48. (1) Prin împrumuturi nerambursabile, în sensul Art. 142 lit. i) din Codul fiscal, se înþelege împrumuturile bãneºti acordate de guverne strãine, de organisme internaþionale ºi/sau de organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din þarã unor beneficiari din România ºi care sunt consemnate în acorduri, protocoale ºi/sau înþelegeri, memorandumuri, încheiate cu guverne strãine, organisme internaþionale sau organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din þarã.
(2) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri finanþate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme internaþionale sau de guverne strãine, se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza documentelor care atestã cã acestea sunt finanþate din împrumuturi nerambursabile.
(3) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri finanþate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organizaþii nonprofit ºi de caritate din strãinãtate ºi din þarã, se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza documentelor care atestã cã acestea sunt finanþate din împrumuturi nerambursabile ºi sunt destinate realizãrii unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apãrare a sãnãtãþii, cultural, artistic, educativ, ºtiinþific, sportiv, de protecþie ºi ameliorare a mediului, de protecþie ºi conservare a monumentelor istorice ºi de arhitecturã. Documentele prin care se atestã sursa de finanþare ºi destinaþia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale ºi/sau înþelegeri, memorandumuri, încheiate cu organizaþii nonprofit ºi de caritate din strãinãtate ºi din þarã.
(4) Organele de control fiscal ºi ale Gãrzii financiare urmãresc dacã se respectã destinaþia datã bunurilor respective ºi, în cazul în care se constatã schimbarea acesteia în termen de 5 ani de la data intrãrii în þarã a bunurilor, vor sesiza organele vamale pentru luarea mãsurilor ce decurg din aplicarea legii.


Codul fiscal:
j) importul urmãtoarelor bunuri: bunurile de origine românã, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în strãinãtate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzãtoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanþie, bunurile care se înapoiazã în þarã ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecþia mediului, stabilite prin hotãrâre a Guvernului.


Norme metodologice:
49. (1) În sensul Art. 142 lit. j) din Codul fiscal, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:
a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaraþie scrisã datã autoritãþilor vamale;
b) bunurile pentru care la expirarea termenului de pãstrare, acordat de autoritatea vamalã, titularii nu au reglementat situaþia vamalã a acestora;
c) bunurile confiscate de autoritãþile competente potrivit legii.
(2) Ajutoarele de stat pentru protecþia mediului acordate în baza hotãrârilor Guvernului vor fi notificate Consiliului Concurenþei în vederea autorizãrii ºi vor respecta prevederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului.


Codul fiscal:


CAPITOLUL X
Regimul deducerilor


Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(6) În condiþiile stabilite prin norme, se acordã dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pentru achiziþiile de bunuri ºi/sau servicii destinate realizãrii operaþiunilor prevãzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care nu aplicã regimul special de scutire prevãzut la Art. 152. [...]
(10) În situaþiile prevãzute la Art. 138, precum ºi în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de ajustare se stabileºte prin norme.
............................................................................................


Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt
Art. 147 [...]
(5) Bunurile ºi serviciile pentru care nu se cunoaºte destinaþia în momentul achiziþiei, respectiv dacã vor fi utilizate pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere sau operaþiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proporþia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaþiuni care dau drept de deducere ºi operaþiuni care nu dau drept de deducere, se evidenþiazã într-un jurnal pentru cumpãrãri întocmit separat. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor achiziþii se deduce pe bazã de pro-rata. Prin excepþie, în cazul achiziþiilor destinate realizãrii de investiþii, care se prevãd cã vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere, cât ºi pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere, este permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã pe parcursul procesului investiþional, urmând ca taxa dedusã sã fie ajustatã în conformitate cu procedura stabilitã prin norme.


Norme metodologice:
50. (1) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot sã exercite dreptul de deducere pentru bunuri ºi/sau servicii achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în urmãtoarele cazuri:
a) în situaþia în care este o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate ºi trebuie sã-ºi desemneze un sediu permanent în România sau un reprezentant fiscal;
b) în caz de reorganizare, când o entitate juridicã se divide ºi în urma divizãrii iau naºtere mai multe persoane impozabile;
c) în cazul unitãþilor nou-înfiinþate, pânã la data obþinerii codului de identificare fiscalã de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni care nu dau drept de deducere la operaþiuni care dau drept de deducere, persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot sã-ºi ajusteze dreptul de deducere pentru taxa aferentã bunurilor de natura stocurilor constatate pe bazã de inventariere la data modificãrii intervenite, precum ºi pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior modificãrii intervenite. Ajustarea în acest caz reprezintã exercitarea dreptului de deducere.
(3) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevãzut la alin. (1) ºi (2) trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinþe:
a) bunurile respective urmeazã a fi utilizate pentru operaþiuni care dau drept de deducere;
b) persoana impozabilã trebuie sã deþinã o facturã fiscalã sau un alt document legal aprobat, prin care sã justifice suma taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor achiziþionate.
(4) Persoanele impozabile care se înregistreazã ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã datoritã unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni care nu dau drept de deducere la operaþiuni care dau drept de deducere, pot sã-ºi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã conform Art. 145 alin. (11) ºi (12) din Codul fiscal, la data înregistrãrii ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni care dau drept de deducere la operaþiuni care nu dau drept de deducere, orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã trebuie sã-ºi ajusteze dreptul de deducere exercitat iniþial pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor de natura stocurilor constatate pe bazã de inventariere la data modificãrii intervenite, precum ºi pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior modificãrii intervenite, care sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu dau drept de deducere. Ajustarea reprezintã în aceastã situaþie anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã deduse iniþial.
(6) Pentru situaþiile prevãzute la Art. 138 lit. a), b), c) ºi e) din Codul fiscal beneficiarii sunt obligaþi sã-ºi ajusteze dreptul de deducere. În aceste situaþii ajustarea reprezintã anularea totalã sau parþialã a taxei pe valoarea adãugatã deduse iniþial sau, în cazul prevãzut la Art. 138 lit. c) din Codul fiscal, când preþurile se majoreazã ulterior livrãrii sau prestãrii, ajustarea reprezintã exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente majorãrii de preþ.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru un obiectiv de investiþii, înainte de punerea în funcþiune a acestuia, se ajusteazã la sfârºitul anului calendaristic urmãtor celui de punere în funcþiune a investiþiei, astfel:
a) dacã bunul obþinut prin investiþie este utilizat exclusiv pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniþial se anuleazã integral. În cazul bunurilor imobile închiriate, concesionate sau arendate, pentru care persoana impozabilã aplicã regimul de scutire pentru o parte din bunul imobil, ajustarea dreptului de deducere pentru partea respectivã se efectueazã conform prevederilor pct. 42 alin. (7);
b) dacã bunul obþinut prin investiþie este utilizat atât pentru operaþiuni care dau drept de deducere, cât ºi pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniþial se recalculeazã pe bazã de pro-rata definitivã determinatã la sfârºitul anului calendaristic urmãtor celui de punere în funcþiune a investiþiei.


Codul fiscal:
(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, orice persoanã impozabilã trebuie sã justifice dreptul de deducere, în funcþie de felul operaþiunii, cu unul din urmãtoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor care i-au fost livrate sau urmeazã sã îi fie livrate, ºi pentru prestãrile de servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sã îi fie prestate de o altã persoanã impozabilã, cu facturã fiscalã, care cuprinde informaþiile prevãzute la Art. 155 alin. (8), ºi este emisã pe numele persoanei de cãtre o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã. Beneficiarii serviciilor prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistraþi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, justificã taxa dedusã, cu factura fiscalã, întocmitã potrivit Art. 155 alin. (4);
b) pentru importuri de bunuri, cu declaraþia vamalã de import sau un act constatator emis de autoritãþile vamale; pentru importurile care mai beneficiazã de amânarea plãþii taxei în vamã, conform alin. (2), se va prezenta ºi documentul care confirmã achitarea taxei pe valoarea adãugatã.
(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevãd situaþiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevãzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã.


Norme metodologice:
51. (1) Justificarea deducerii taxei pe valoarea adãugatã se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevãzute la Art. 145 alin. (8) din Codul fiscal. În cazuri excepþionale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificatã cu documentul reconstituit potrivit legii.
(2) Deducerea taxei pe valoarea adãugatã trebuie justificatã cu documentele prevãzute la Art. 145 alin. (8) din Codul fiscal ºi/sau cu alte documente specifice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiarã ºi contabilã ºi a normelor metodologice privind întocmirea ºi utilizarea acestora, cu modificãrile ulterioare, sau prin ordine ale ministrului finanþelor publice emise în baza Hotãrârii Guvernului nr. 831/1997, cu modificãrile ulterioare. Pentru carburanþii auto achiziþionaþi taxa pe valoarea adãugatã poate fi justificatã cu bonurile fiscale emise conform Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaþia agenþilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã, dacã sunt ºtampilate ºi au înscrise denumirea cumpãrãtorului ºi numãrul de înmatriculare a autovehiculului. Pentru achiziþiile de bunuri supuse accizelor, pentru care prin lege se prevede utilizarea facturii fiscale speciale, documentul legal de deducere a taxei pe valoarea adãugatã este exemplarul original al facturii fiscale speciale utilizate pentru circulaþia acestor produse. Facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele salariaþilor unei persoane impozabile aflaþi în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unitãþi similare, sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, însoþite de decontul de deplasare.


Codul fiscal:
Perioada fiscalã
Art. 146. - (1) Perioada fiscalã pentru taxa pe valoarea adãugatã este luna calendaristicã.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depãºit în cursul anului precedent o cifrã de afaceri din operaþiuni taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrãtoare a anului precedent, perioada fiscalã este trimestrul calendaristic.
............................................................................................


Determinarea taxei de platã sau a sumei negative de taxã
Art. 148. - (1) În situaþia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor achiziþionate de o persoanã impozabilã, care este dedusã într-o perioadã fiscalã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã operaþiunilor taxabile, rezultã un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumã negativã a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) În situaþia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunilor taxabile, exigibilã într-o perioadã fiscalã, denumitã taxã colectatã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor achiziþionate, dedusã în acea perioadã fiscalã, rezultã o diferenþã denumitã taxã pe valoarea adãugatã de platã pentru perioada fiscalã de raportare.


Norme metodologice:
52. (1) În perioada fiscalã de raportare se deduce taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii care devine exigibilã în acea perioadã fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii, exigibilã în perioada fiscalã de raportare, pentru care nu s-au primit documente de justificare a deducerii pânã la data depunerii decontului de taxã pe valoarea adãugatã, se include în deconturile întocmite pentru perioadele fiscale urmãtoare. Nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã în perioada fiscalã de raportare dacã exigibilitatea intervine într-o perioadã fiscalã viitoare.
(2) La persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, în cursul unei perioade fiscale taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii se reflectã în contul 4426 "Taxa pe valoarea adãugatã deductibilã", indiferent dacã sunt destinate realizãrii de operaþiuni care dau drept de deducere, total sau parþial conform pro-rata, sau de operaþiuni care nu dau drept de deducere. Dupã întocmirea decontului de taxã pe valoarea adãugatã diferenþele nedeductibile rezultate ca urmare a aplicãrii pro-rata conform Art. 147 alin. (5) din Codul fiscal sau taxa pe valoarea adãugatã devenitã nedeductibilã conform Art. 147 alin. (4) din Codul fiscal se înregistreazã pe cheltuielile perioadei fiscale de raportare, astfel:
635 = 4426 "Cheltuieli cu impozite "Taxa pe valoarea ºi taxe datorate adãugatã deductibilã" bugetului de stat"


(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, trebuie sã colecteze într-o perioadã fiscalã taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunilor taxabile care sunt exigibile în aceeaºi perioadã fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri ºi/sau prestãrilor de servicii care este exigibilã în perioada fiscalã de raportare, dar nu a fost evidenþiatã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã al perioadei fiscale de raportare, se înscrie în deconturile perioadelor fiscale urmãtoare.
(4) În cazul persoanelor impozabile la care perioada fiscalã este trimestrul, jurnalele de vânzãri ºi cumpãrãri se totalizeazã numai la sfârºitul fiecãrui trimestru. Conturile de taxã pe valoarea adãugatã nu se închid la fiecare sfârºit de lunã, ci numai la sfârºitul unui trimestru care reprezintã perioada fiscalã în scopul aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã. Taxa de platã ºi suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã se determinã la finele perioadei fiscale, respectiv al trimestrului.


Codul fiscal:
Regularizarea ºi rambursarea taxei
Art. 149 [...]
(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind ºi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã o persoanã impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, acesta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportatã obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare.


Norme metodologice:
53. (1) Soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã solicitat de persoana impozabilã la rambursare, prin decontul de taxã pe valoarea adãugatã, nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. În situaþia în care persoana impozabilã renunþã la cererea de rambursare, poate sã preia suma respectivã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã ca sumã reportatã din perioada fiscalã precedentã pentru care nu s-a depus cerere de rambursare. Renunþarea la cererea de rambursare trebuie sã fie comunicatã în scris organului fiscal teritorial pentru a fi operatã în fiºa de plãtitor.
(2) Sumele solicitate la rambursare se înregistreazã la sfârºitul perioadei fiscale într-un analitic separat al contului 4424. Sumele înregistrate în acest analitic nu pot fi luate în considerare pentru regularizãrile de taxã prevãzute de Art. 149 din Codul fiscal, cu excepþia cazurilor când s-a renunþat la cererea de rambursare cu respectarea prevederilor alin. (1).
(3) Cererile de rambursare/compensare a taxei pe valoarea adãugatã, depuse o datã cu deconturile de taxã pe valoarea adãugatã pânã la data de 31 decembrie 2003, nesoluþionate pânã la aceastã datã, precum ºi cererile de rambursare/compensare aferente lunii decembrie 2003, care se depun o datã cu decontul lunii decembrie pânã la data de 25 ianuarie 2004 inclusiv, vor fi soluþionate conform prevederilor legale privind taxa pe valoarea adãugatã în vigoare în luna pentru care s-a întocmit decontul de taxã pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:


CAPITOLUL XI
Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã


Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în strãinãtate
Art. 151. - (1) Dacã o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate realizeazã prestãri de servicii taxabile, pentru care locul prestãrii este considerat a fi în România, altele decât cele prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel:
a) prestatorul îºi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligaþia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în strãinãtate, toate obligaþiile prevãzute în prezentul titlu, inclusiv obligaþia de a solicita înregistrarea fiscalã în scopul plãþii taxei pe valoarea adãugatã, în numele persoanei stabilite în strãinãtate;
b) în cazul în care persoana stabilitã în strãinãtate nu îºi desemneazã un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, în numele prestatorului.
(2) Prin persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate se înþelege orice persoanã care realizeazã activitãþi economice de natura celor prevãzute la Art. 127 alin. (2) ºi care nu are în România sediul activitãþii economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrãrile sunt efectuate.
(3) În cazul livrãrilor de bunuri taxabile pentru care locul livrãrii este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în strãinãtate, acestea au obligaþia sã desemneze un reprezentant fiscal în România.
(4) Persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, care desfãºoarã operaþiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul sã-ºi desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operaþiuni.
(5) Procedura desemnãrii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adãugatã se stabileºte prin norme.


Norme metodologice:
54. (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bazã de cerere depusã de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plãtitor de impozite ºi taxe. Cererea trebuie însoþitã de:
a) declaraþia de începere a activitãþii, care va cuprinde: data, volumul ºi natura activitãþii pe care o va desfãºura în România;
b) copie de pe actul de constituire în strãinãtate a persoanei impozabile respective;
c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta se angajeazã sã îndeplineascã obligaþiile ce-i revin conform legii ºi în care acesta trebuie sã precizeze natura operaþiunilor ºi valoarea estimatã a acestora.
(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operaþiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfãºurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate. Nu se admite coexistenþa mai multor reprezentanþi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanþi fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Organul fiscal verificã îndeplinirea condiþiilor prevãzute la alin. (1) ºi (2) ºi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunicã decizia luatã atât persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, cât ºi persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptãrii cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indicã ºi codul de identificare fiscalã atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie sã fie diferit de codul de identificare fiscalã atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii decizia se comunicã ambelor pãrþi, cu motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul fiscal, dupã ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat din punct de vedere al drepturilor ºi obligaþiilor privind taxa pe valoarea adãugatã pentru toate operaþiunile efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, cu excepþia celor pentru care se aplicã taxarea inversã, atât timp cât dureazã mandatul sãu. Operaþiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate nu trebuie evidenþiate în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, acestea nefiind operaþiunile sale, ci ale persoanei pe care o reprezintã. Obligaþiile ºi drepturile persoanei stabilite în strãinãtate privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aferente operaþiunilor efectuate în România sunt cele stabilite la titlul VI al Codului fiscal pentru orice altã persoanã impozabilã românã ºi se exercitã prin reprezentantul fiscal, mai puþin evidenþa contabilã, care nu este obligatorie. Prevederile Art. 152 din Codul fiscal nu sunt aplicabile pentru persoanele impozabile stabilite în strãinãtate.
(5) Reprezentantul fiscal poate sã renunþe la angajamentul asumat printr-o cerere adresatã organului fiscal. În cerere trebuie sã precizeze ultimul decont de taxã pe valoarea adãugatã pe care îl va depune în aceastã calitate ºi sã propunã o datã ulterioarã depunerii cererii, când va lua sfârºit mandatul sãu. De asemenea, este obligat sã precizeze dacã renunþarea la mandat se datoreazã încetãrii activitãþii în România a persoanei impozabile stabilite în strãinãtate. În cazul în care persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate îºi continuã activitatea în România, cererea poate fi acceptatã numai dacã persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate a întocmit toate formalitãþile necesare desemnãrii unui alt reprezentant fiscal sau, dupã caz, ºi-a înregistrat un sediu permanent în România.
(6) Persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate transmite reprezentantului fiscal factura externã destinatã beneficiarului sãu, fãrã a indica în aceasta suma taxei pe valoarea adãugatã, precum ºi douã copii de pe factura respectivã. Reprezentantul fiscal emite factura fiscalã pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii din factura externã ºi transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale împreunã cu factura externã.
(7) Completarea facturii fiscale derogã de la normele legale privind circulaþia ºi modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menþionarea urmãtoarelor informaþii:
a) numãrul, care este acelaºi cu numãrul facturii externe, ºi data emiterii facturii;
b) la rubrica furnizor se completeazã numele ºi adresa reprezentantului fiscal, codul de identificare fiscalã atribuit pentru o persoanã stabilitã în strãinãtate ºi numele persoanei stabilite în strãinãtate pe care o reprezintã;
c) numele, adresa ºi codul de identificare fiscalã ale beneficiarului, la rubrica cumpãrãtor;
d) denumirea bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate;
e) valoarea bunurilor/serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obþinutã prin convertirea în lei a valutei în funcþie de cursul de schimb în vigoare la data emiterii facturii fiscale;
f) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau menþiunea "scutit cu drept de deducere", "scutit fãrã drept de deducere" sau "neinclus în baza de impozitare", dupã caz;
g) valoarea taxei pe valoarea adãugatã;
h) la total de platã se va înscrie numai suma taxei pe valoarea adãugatã.
(8) Reprezentantul fiscal depune decont de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaþiunile desfãºurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. În situaþia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în strãinãtate, trebuie sã depunã câte un decont pentru fiecare persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. Nu este permis reprezentantului fiscal sã evidenþieze în decontul de taxã pe valoarea adãugatã depus pentru activitatea sa proprie pentru care este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã operaþiunile desfãºurate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, pentru care depune un decont de taxã pe valoarea adãugatã separat.
(9) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziþiilor de bunuri/servicii efectuate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, reprezentantul fiscal trebuie sã deþinã documentele originale prevãzute de lege. Furnizorii/prestatorii sunt obligaþi sã emitã pe lângã facturi fiscale care se predau reprezentantului fiscal ºi facturi externe pentru cumpãrãrile efectuate din România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate.
55. (1) Dacã activitatea pe care o desfãºoarã în România persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate implicã obligativitatea înregistrãrii unui sediu permanent, astfel cum este definit la titlul I al Codului fiscal, aceasta nu mai poate sã-ºi desemneze un reprezentant fiscal în România. Sediul permanent se înregistreazã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ºi îndeplineºte toate obligaþiile privind taxa pe valoarea adãugatã care decurg din titlul VI al Codului fiscal ºi din prezentele norme metodologice pentru activitãþile atribuibile sediului permanent.
(2) Pentru activitãþile care nu sunt atribuibile sediului permanent, desfãºurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, sediul permanent aplicã o procedurã similarã celei stabilite pentru reprezentantul fiscal la pct. 54 alin. (6), (7) ºi (9). Se excepteazã pct. 54 alin. (7) lit. b), unde se completeazã la rubrica furnizor numele ºi adresa sediului permanent al persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, precum ºi codul de identificare fiscalã atribuit pentru sediul permanent. Pe facturile emise se va face menþiunea "activitãþi care nu sunt atribuibile sediului permanent".
(3) Sediul permanent este angajat din punct de vedere al drepturilor ºi obligaþiilor privind taxa pe valoarea adãugatã ºi pentru toate operaþiunile efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate care nu sunt atribuibile sediului permanent. Decontul de taxã pe valoarea adãugatã cuprinde atât operaþiunile atribuibile sediului permanent, cât ºi cele care nu sunt atribuibile acestuia, efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate.
(4) În situaþia în care, ulterior desemnãrii unui reprezentant fiscal, persoanei impozabile stabilite în strãinãtate îi revine obligaþia înregistrãrii unui sediu permanent, aceasta trebuie sã renunþe la reprezentantul fiscal, drepturile ºi obligaþiile în ceea ce priveºte taxa pe valoarea adãugatã fiind preluate de sediul permanent.


Codul fiscal:


CAPITOLUL XII
Regimul special de scutire


Sfera de aplicare ºi regulile pentru regimul special de scutire
Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile a cãror cifrã de afaceri anualã, declaratã sau realizatã, este inferioarã plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Persoanele impozabile nou-înfiinþate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacã declarã cã vor realiza anual o cifrã de afaceri estimatã de pânã la 2 miliarde lei inclusiv ºi nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizeazã operaþiuni sub plafonul de scutire prevãzut la alin. (1), se considerã cã sunt în regimul special de scutire, dacã nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Persoanele impozabile, care depãºesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatãrii depãºirii. Pentru persoanele nou-înfiinþate, anul fiscal reprezintã perioada din anul calendaristic, reprezentatã prin luni calendaristice scurse de la data înregistrãrii pânã la finele anului. Fracþiunile de lunã vor fi considerate o lunã calendaristicã întreagã. Persoanele care se aflã în regim special de scutire trebuie sã þinã evidenþa livrãrilor de bunuri ºi a prestãrilor de servicii, care intrã sub incidenþa prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzãri. Data depãºirii plafonului este consideratã sfârºitul lunii calendaristice în care a avut loc depãºirea de plafon. Pânã la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxã pe valoarea adãugatã. În situaþia în care se constatã cã persoana în cauzã a solicitat cu întârziere atribuirea calitãþii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, autoritatea fiscalã este îndreptãþitã sã solicite plata taxei pe valoarea adãugatã pe perioada scursã între data la care persoana în cauzã avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data de la care înregistrarea a devenit efectivã, conform procedurii prevãzute prin norme.
(4) Dupã depãºirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacã ulterior realizeazã cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevãzut de lege.
(5) Scutirea prevãzutã de prezentul articol se aplicã livrãrilor de bunuri ºi prestãrilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevãzute la alin. (1).
(6) Cifra de afaceri care serveºte drept referinþã la aplicarea alin. (1) este constituitã din suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri ºi prestãrilor de servicii taxabile, incluzând ºi operaþiunile scutite cu drept de deducere, potrivit Art. 143 ºi 144.
(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispoziþiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform Art. 145 ºi nici nu pot sã înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestãrilor de servicii prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate sã îndeplineascã obligaþiile prevãzute la Art. 155 alin. (4), Art. 156 ºi 157.


Norme metodologice:
56. (1) Regimul special de scutire prevede o scutire de taxã pe valoarea adãugatã care opereazã asupra întregii activitãþi a persoanei impozabile, indiferent cã operaþiunile desfãºurate sunt taxabile, scutite cu drept de deducere, scutite fãrã drept de deducere sau operaþiuni care nu sunt în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu pot aplica regimul special de scutire prevãzut la Art. 152 din Codul fiscal.
(2) Prin persoane impozabile înregistrate fiscal care ulterior realizeazã operaþiuni sub plafonul de scutire, prevãzute la Art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, se înþelege persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, dar care sunt înregistrate fiscal ºi ulterior înregistrãrii fiscale efectueazã operaþiuni taxabile ºi/sau operaþiuni scutite cu drept de deducere.
(3) În cazul persoanelor ale cãror operaþiuni au fost scutite fãrã drept de deducere prin lege ºi ulterior devin taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere în acelaºi an fiscal, la calculul plafonului de scutire vor fi luate numai operaþiunile efectuate de la data la care prin lege operaþiunile sunt taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere. În aplicarea acestui punct operaþiunile scutite fãrã drept de deducere sunt cele prevãzute de lege, exclusiv cele realizate în regimul special de scutire.
(4) În cazul persoanelor impozabile care au depãºit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, conform prevederilor Art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, organele fiscale vor proceda astfel:
a) în situaþia în care abaterea de la prevederile legale se constatã înainte de înregistrarea persoanelor impozabile ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adãugatã pe care persoana impozabilã ar fi trebuit sã o colecteze pe perioada scursã între data la care avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data constatãrii abaterii. Pe perioada cuprinsã între data constatãrii de cãtre organele fiscale a nerespectãrii obligaþiei de a solicita înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ºi data înregistrãrii efective, persoana impozabilã aplicã regimul special de scutire prevãzut de Art. 152 din Codul fiscal, însã are obligaþia de a plãti la buget taxa pe care ar fi trebuit sã o colecteze pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii efectuate în aceastã perioadã;
b) în situaþia în care abaterea de la prevederile legale se constatã ulterior înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adãugatã pe care persoana impozabilã ar fi avut obligaþia sã o colecteze pe perioada scursã între data la care avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data la care înregistrarea a devenit efectivã.
(5) În ambele situaþii prevãzute la alin. (4), la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, persoana impozabilã beneficiazã de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziþionate, conform Art. 145 alin. (11) ºi (12) din Codul fiscal. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înscrie în primul decont de taxã pe valoarea adãugatã depus la organul fiscal.


Codul fiscal:


CAPITOLUL XIII
Obligaþiile plãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã


Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã
Art. 154. - În înþelesul taxei pe valoarea adãugatã, o asociere sau altã organizaþie care nu are personalitate juridicã se considerã a fi o persoanã impozabilã separatã, pentru acele activitãþi economice desfãºurate de asociaþi sau parteneri în numele asociaþiei sau organizaþiei respective, cu excepþia asociaþiilor în participaþiune.


Norme metodologice:
57. Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizaþii fãrã personalitate juridicã este considerat persoanã impozabilã separatã pentru acele activitãþi economice care nu sunt desfãºurate în numele asocierii sau organizaþiei respective.


Codul fiscal:
Facturile fiscale
Art. 155. - (1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, are obligaþia sã emitã facturã fiscalã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate, cãtre fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, nu au dreptul sã emitã facturi fiscale ºi nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate cãtre altã persoanã, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situaþiile în care factura fiscalã poate fi emisã ºi de altã persoanã decât cea care efectueazã livrarea de bunuri.
(2) Pentru livrãri de bunuri factura fiscalã se emite la data livrãrii de bunuri, iar pentru prestãri de servicii cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã.


Norme metodologice:
58. (1) Transferul proprietãþii bunurilor în executarea creanþelor, în situaþia în care bunurile au fost predate pe bazã de înþelegere între debitor ºi creditor, se consemneazã în facturi fiscale de cãtre debitor, dacã operaþiunea constituie livrare de bunuri.
(2) În cazul bunurilor supuse executãrii silite, dacã operaþiunea constituie livrare de bunuri, obligaþia întocmirii facturii fiscale revine persoanei abilitate prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor, care procedeazã dupã cum urmeazã:
a) emite facturã fiscalã de executare silitã, în trei exemplare. Originalul facturii fiscale de executare silitã se transmite cumpãrãtorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit;
b) încaseazã de la cumpãrãtor contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, pe care o vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Dacã prin contract se prevede cã plata bunurilor se face în rate, taxa pe valoarea adãugatã se vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. O copie de pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei pe valoarea adãugatã va fi transmisã debitorului executat silit;
c) taxa pe valoarea adãugatã din facturile fiscale de executare silitã se înregistreazã de cãtre persoanele abilitate prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor supuse executãrii silite, în alte conturi contabile decât cele specifice taxei pe valoarea adãugatã. În situaþia în care persoana abilitatã prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor supuse executãrii silite este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu va evidenþia în decontul de taxã pe valoarea adãugatã operaþiunile respective.
(3) În situaþia în care executarea silitã a fost efectuatã potrivit prevederilor alin. (2), debitorul executat silit trebuie sã înregistreze în evidenþa proprie operaþiunea de livrare de bunuri, pe baza facturii fiscale de executare silitã transmise de persoana abilitatã prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã. În situaþia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. Pe baza documentului de platã a taxei pe valoarea adãugatã transmis de persoana abilitatã prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor, debitorul executat silit evidenþiazã suma achitatã, cu semnul minus, în decontul de taxã pe valoarea adãugatã la rândul de regularizãri din rubrica "taxa pe valoarea adãugatã colectatã" a decontului.
(4) Cumpãrãtorii/adjudecatarii exercitã dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pe baza facturilor fiscale de executare silitã. În situaþia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se deduce la data stabilitã pentru plata ratelor.
59. (1) Conform prevederilor Art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu au dreptul sã emitã facturi fiscale ºi nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãri de bunuri ºi/sau prestãri de servicii cãtre altã persoanã în documentele emise. Orice persoanã care încalcã aceste prevederi trebuie sã vireze la bugetul de stat taxa pe valoarea adãugatã încasatã de la beneficiar. Beneficiarul nu are drept de deducere a taxei achitate unei persoane care nu este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dar poate solicita restituirea de la bugetul de stat a sumei achitate ca taxã nedatoratã. Pentru a beneficia de restituirea de la bugetul de stat a taxei achitate furnizorului/prestatorului, beneficiarul trebuie sã justifice cã taxa pe valoarea adãugatã a fost plãtitã la bugetul de stat de cãtre furnizor/prestator.
(2) Pentru prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la Art. 155 alin. (4), (5) ºi (6) din Codul fiscal, prestatorii sunt obligaþi sã emitã facturi fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã. Pentru prestãrile de servicii decontate pe bazã de situaþii de lucrãri, cum sunt cele de construcþii-montaj, consultanþã, cercetare, expertize ºi altele asemãnãtoare, data efectuãrii prestãrii de servicii se considerã a fi data la care sunt întocmite situaþiile de lucrãri ºi, dupã caz, data acceptãrii de cãtre beneficiar a situaþiilor de lucrãri.
(3) În cazul livrãrii de bunuri imobile, data livrãrii, respectiv data la care se emite factura fiscalã, este consideratã data la care toate formalitãþile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor. Orice facturare efectuatã înainte de îndeplinirea formalitãþilor impuse de lege pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor se considerã facturare de avansuri, urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri imobile.


Codul fiscal:
(4) Pentru prestãrile de servicii efectuate de prestatori stabiliþi în strãinãtate, pentru care beneficiarii au obligaþia plãþii taxei pe valoarea adãugatã, aceºtia din urmã, dacã sunt înregistraþi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, trebuie sã autofactureze operaþiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuãrii plãþii cãtre prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pânã la aceastã datã. Operaþiunile de leasing extern se autofactureazã de cãtre beneficiarii din România, înregistraþi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor de leasing ºi/sau la data plãþii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã vor urma procedura prevãzutã la Art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileºte prin norme.


Norme metodologice:
60. (1) Numai persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã sunt obligate sã emitã facturi fiscale prin autofacturare, potrivit prevederilor Art. 155 alin. (4) din Codul fiscal. Facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim fiscal special ºi nu genereazã venituri în contabilitatea persoanei emitente. Factura fiscalã se emite numai dacã operaþiunile în cauzã sunt taxabile ºi numai în scopul taxei pe valoarea adãugatã. Completarea acestor facturi derogã de la normele legale privind circulaþia ºi modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menþionarea urmãtoarelor informaþii:
a) numãrul facturii va fi acelaºi cu numãrul facturii prestatorului sau se atribuie un numãr propriu dacã este o facturã emisã pentru plãþi cãtre prestator, pentru care nu s-a primit o facturã;
b) data emiterii facturii;
c) numele ºi adresa persoanei stabilite în strãinãtate, la rubrica furnizor;
d) numele, adresa ºi codul de identificare fiscalã de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ale beneficiarului, la rubrica cumpãrãtor;
e) denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obþinutã prin convertirea în lei a valutei în funcþie de cursul de schimb în vigoare la data prevãzutã prin lege pentru emiterea facturii fiscale;
g) cota de taxã pe valoarea adãugatã;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Informaþiile din factura fiscalã emisã prin autofacturare se înscriu ºi în jurnalele pentru cumpãrãri ºi în jurnalele pentru vânzãri ºi sunt preluate corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã respectiv, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, reflectã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor operaþiuni pe baza facturilor emise prin autofacturare prin înregistrarea contabilã:
4426 = 4427 "Taxa pe valoarea "Taxa pe valoareaadãugatã deductibilã" adãugatã colectatã"


(4) Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã ºi prevederile Art. 147 din Codul fiscal, în funcþie de destinaþia pe care o dau prestãrilor, respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaþiuni care nu dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (3) din Codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de operaþiuni care nu dau drept de deducere, cât ºi de operaþiuni care dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (5) din Codul fiscal - deduc taxa pe valoarea adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxã pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibilã se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente, potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).
(5) În situaþia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificãrilor efectuate, constatã cã nu s-au îndeplinit obligaþiile prevãzute la alin. (1)-(4), vor proceda astfel:
a) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate exclusiv realizãrii de operaþiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (1)-(3), în perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenþa dintre taxa colectatã ºi taxa dedusã potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii operaþiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaþiunea a avut loc, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicatã sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau trimestrialã. Dacã controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaþiunea, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata definitivã calculatã pentru anul în care a avut loc operaþiunea sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau trimestrialã. Diferenþele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de stat, care va fi achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) ºi c) se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi, dupã caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:
(7) Dacã plata pentru operaþiuni taxabile este încasatã înainte ca bunurile sã fie livrate sau înaintea finalizãrii prestãrii serviciilor, factura fiscalã trebuie sã fie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la fiecare datã când este încasat un avans, fãrã a depãºi finele lunii în care a avut loc încasarea.


Norme metodologice:
61. (1) Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plãþi în avans se realizeazã prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri ºi/sau prestãrii de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaºi facturã fiscalã pe care se evidenþiazã contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri ºi/sau prestãrii de servicii. Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii contractate în valutã a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar de la data încasãrii se aplicã prevederile pct. 18. Persoanele impozabile care realizeazã activitate de vânzare de bunuri pe bazã de contracte de vânzare-cumpãrare cãtre persoane fizice, cu plata eºalonatã sub formã de avansuri, livrarea bunurilor efectuându-se dupã achitarea integralã a contravalorii mãrfurilor contractate, nu au obligaþia sã întocmeascã facturi fiscale pentru avansurile încasate decât la livrarea bunurilor, iar pentru avansurile încasate taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã pe bazã de borderou de vânzare (încasare).
(2) Pentru avansurile încasate pentru plata importurilor ºi a drepturilor vamale de import persoanele impozabile nu au obligaþia sã emitã facturi fiscale. Furnizorii pot emite facturi fiscale fãrã taxa pe valoarea adãugatã pentru aceste avansuri, la solicitarea beneficiarilor. Regularizarea se realizeazã prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care au în structurã subunitãþi tip sedii secundare - sucursale, agenþii, reprezentanþe sau alte asemenea unitãþi fãrã personalitate juridicã -, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, vor întocmi un singur decont de taxã pe valoarea adãugatã pentru întreaga activitate.


Codul fiscal:
(8) Factura fiscalã trebuie sã cuprindã obligatoriu urmãtoarele informaþii:
a) seria ºi numãrul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa ºi codul de înregistrare fiscalã al persoanei care emite factura;
d) numele, adresa ºi codul de înregistrare fiscalã, dupã caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
e) denumirea ºi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
g) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau menþiunea scutit cu drept de deducere, scutit fãrã drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, dupã caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã, pentru operaþiunile taxabile.


Norme metodologice:
62. (1) În situaþia în care se livreazã bunuri ºi/sau se presteazã servicii cu regimuri ºi/sau cote diferite, acestea se pot consemna într-o singurã facturã fiscalã, menþionându-se în dreptul fiecãrui bun/serviciu regimul, respectiv cota de taxã pe valoarea adãugatã. Menþiunea "neimpozabil" se evidenþiazã pentru operaþiuni care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, efectuate de persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii prevãzute la Art. 132 ºi Art. 133 alin. (2) lit. a), c) ºi d) din Codul fiscal, pentru care locul livrãrii, respectiv locul prestãrii, nu este considerat a fi în România, efectuate de persoanele impozabile din România înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari persoane impozabile stabilite în strãinãtate, nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Acestea se înregistreazã în jurnalele de livrãri pe baza facturilor externe emise.


Codul fiscal:
Evidenþa operaþiunilor impozabile ºi depunerea decontului
Art. 156 [...]
(2) Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã trebuie sã întocmeascã ºi sã depunã la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadã fiscalã, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxã pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice. Operaþiunile prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidenþiate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile Art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.
(3) Persoanele neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie sã întocmeascã un decont de taxã pe valoarea adãugatã special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizeazã astfel de operaþiuni. Decontul se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care a fost primitã factura prestatorului sau a fost efectuatã plata cãtre prestator, în cazul plãþilor fãrã facturã. Pentru operaþiunile de leasing extern, decontul special se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing ºi/sau celei în care au fost efectuate plãþi în avans.


Norme metodologice:
63. (1) Pentru luna decembrie a anului 2003 persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã depun deconturi de taxã pe valoarea adãugatã, conform modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice în aplicarea Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã.
(2) Persoanele care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal ºi care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu întocmesc facturi fiscale prin autofacturare, fiind obligate la plata efectivã a taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaþiuni. Plata se face prin decontul special de taxã pe valoarea adãugatã la termenele prevãzute la Art. 156 alin. (3) din Codul fiscal. Cursul de schimb la care se converteºte valuta în lei pentru a fi reflectatã în decontul special este:
a) cel din data la care a fost primitã factura prestatorului;
b) cel din data la care s-a efectuat o platã în avans cãtre prestator, fãrã facturã;
c) pentru operaþiunile de leasing nu se aplicã prevederile lit. a) ºi b), cursul de schimb fiind obligatoriu cel din data stabilitã prin contract pentru plata ratelor ºi/sau data la care s-au efectuat plãþi în avans, inclusiv plata în avans a ratei de leasing.


Codul fiscal:
Plata taxei pe valoarea adãugatã la buget
Art. 157 [...]
(2) Taxa pe valoarea adãugatã pentru importuri de bunuri, cu excepþia celor scutite de taxa pe valoarea adãugatã, se plãteºte la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.
(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivã la organele vamale de cãtre persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care au obþinut certificatele de exonerare prevãzute la alin. (4), pentru urmãtoarele:
a) importul de maºini industriale, utilaje tehnologice, instalaþii, echipamente, aparate de mãsurã ºi control, automatizãri, destinate realizãrii de investiþii, precum ºi importul de maºini agricole ºi mijloace de transport destinate realizãrii de activitãþi productive;
b) importul de materii prime ºi materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în þarã, stabilite prin norme, ºi sunt destinate utilizãrii în cadrul activitãþii economice a persoanei care realizeazã importul.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care efectueazã importuri de natura celor prevãzute la alin. (3), trebuie sã solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã, emis de cãtre organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligaþii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuþii, inclusiv contribuþiile individuale ale salariaþilor ºi orice alte venituri bugetare, cu excepþia celor eºalonate ºi/sau reeºalonate la platã. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligaþia sã acorde liberul de vamã pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã se stabileºte prin norme.
(5) Importatorii care au obþinut certificatele de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã evidenþiazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor importate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile Art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.


Norme metodologice:
64. (1) Prin ordin al ministrului finanþelor publice se stabilesc procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã ºi lista materiilor prime ºi materialelor consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în þarã.
(2) Importatorii care au obþinut certificate de exonerare de la plata taxei pe valoarea adãugatã în vamã evidenþiazã taxa aferentã importului în jurnalele pentru cumpãrãri ºi în jurnalele pentru vânzãri, pe baza declaraþiei vamale de import sau, dupã caz, a actului constatator emis de autoritatea vamalã, ºi este preluatã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale importatorii reflectã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor importuri prin înregistrarea contabilã:
4426 = 4427 "Taxa pe valoarea "Taxa pe valoareaadãugatã deductibilã" adãugatã colectatã"


(4) Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã ºi prevederile Art. 147 din Codul fiscal, în funcþie de destinaþia pe care o dau bunurilor importate, respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaþiuni care nu dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (3) din Codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de operaþiuni care nu dau drept de deducere, cât ºi de operaþiuni care dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (5) din Codul fiscal - deduc taxa pe valoarea adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxã pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibilã se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).
(5) Pentru importatorii care nu îndeplinesc obligaþiile prevãzute la alin. (2)-(4) organele fiscale competente vor aplica urmãtoarele mãsuri:
a) dacã importurile respective sunt destinate exclusiv realizãrii de operaþiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (2) ºi (3) în perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenþa dintre taxa colectatã ºi taxa dedusã potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii operaþiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaþiunea a avut loc, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicatã sau, dupã caz, prorata lunarã ori trimestrialã. Dacã controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaþiunea, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata definitivã calculatã pentru anul în care a avut loc operaþiunea sau, dupã caz, pro-rata lunarã ori trimestrialã. Diferenþele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de stat, care va fi achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) ºi c) se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi, dupã caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:
Responsabilitatea plãtitorilor ºi a organelor fiscale
Art. 158. - (1) Orice persoanã obligatã la plata taxei pe valoarea adãugatã poartã rãspunderea pentru calcularea corectã ºi plata la termenul legal a taxei pe valoarea adãugatã cãtre bugetul de stat ºi pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxã pe valoarea adãugatã, prevãzute la Art. 156 alin. (2) ºi (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu ºi cu legislaþia vamalã în vigoare.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã se administreazã de cãtre organele fiscale ºi de autoritãþile vamale, pe baza competenþelor lor, aºa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare ºi în legislaþia vamalã în vigoare.


Norme metodologice:
65. Orice diferenþe de taxã pe valoarea adãugatã de platã, constatate de organele de control, cu excepþia celor de la pct. 60 alin. (5) lit. a) ºi pct. 64 alin. (5) lit. a), nu se includ în deconturile de taxã pe valoarea adãugatã.


Codul fiscal:


CAPITOLUL XV
Dispoziþii tranzitorii


Dispoziþii tranzitorii
Art. 161. - (1) Operaþiunile efectuate dupã data intrãrii în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepþiile prevãzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul instituþiilor publice, au obligaþia sã asigure fondurile necesare plãþii taxei pe valoarea adãugatã în situaþia în care operaþiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau în cazul modificãrii de cotã.


Norme metodologice:
66. (1) Livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, justificate cu documente de expediþie ºi transport, situaþii de lucrãri, procese-verbale de recepþie sau cu alte documente similare, din care sã rezulte cã livrarea ºi/sau prestarea au fost efectuate pânã la data menþionatã, vor fi facturate potrivit regimului în vigoare la data efectuãrii operaþiunilor respective.
(2) În situaþia în care anterior datei de 1 ianuarie 2004 s-au încasat avansuri sau au fost întocmite facturi fiscale înaintea livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul în vigoare la data efectuãrii livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepþia livrãrilor de bunuri ºi prestãrilor de servicii care se efectueazã continuu, pentru care regularizarea se va efectua în funcþie de data la care intervine exigibilitatea taxei potrivit Art. 135 alin. (4) din Codul fiscal.
(3) Preþurile cu amãnuntul, care includ taxa pe valoarea adãugatã colectatã neexigibilã de 19%, ale stocurilor de medicamente de uz uman ºi veterinar din farmacii, existente la 31 decembrie 2003, se corecteazã cu diferenþa dintre cota de 19%, în vigoare pânã la 31 decembrie 2003, ºi cota de 9%, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, aplicând procedeul sutei mãrite. Aceastã operaþiune se reflectã contabil prin înregistrarea: 371=4428 în roºu sau cu semnul minus, cu suma aferentã reducerii taxei pe valoarea adãugatã de la 19% la 9%. Modificarea de cotã nu afecteazã deducerea taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziþiilor de medicamente efectuate pânã la 31 decembrie 2003, care au fost livrate prin aplicarea cotei de 19% de taxã pe valoarea adãugatã. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 medicamentele de uz uman ºi veterinar se livreazã cu cota de 9% de taxã pe valoarea adãugatã, indiferent dacã sunt din stocurile producãtorilor, ale farmaciilor sau dacã provin din import.
(4) Contractele în derulare privind livrãri de bunuri sau prestãri de servicii, inclusiv cele de achiziþii publice, sunt supuse cotelor ºi regimurilor de taxã pe valoarea adãugatã în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, potrivit Art. 161 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul contractelor de achiziþii publice, la care preþurile negociate nu conþin taxa pe valoarea adãugatã potrivit Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziþiile publice, aprobatã ºi modificatã prin Legea nr. 212/2002, cu modificãrile ulterioare, se procedeazã astfel: pentru livrãri de bunuri sau prestãri de servicii care au fost scutite cu sau fãrã drept de deducere pânã la data de 31 decembrie 2003, iar de la 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei standard sau cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã, facturarea se face prin adãugarea cotei de taxã pe valoarea adãugatã corespunzãtoare la preþul stabilit prin contractul de achiziþii publice pentru livrãrile/prestãrile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar în cazul livrãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii care au fost supuse cotei de 19% de taxã pe valoarea adãugatã pânã la data de 31 decembrie 2003, iar de la data de 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã, facturarea se face prin adãugarea cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã la preþul stabilit prin contractul de achiziþii publice pentru livrãrile/prestãrile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, se aplicã prevederile alin. (1) ºi (2).


Codul fiscal:
(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza Art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate.


Norme metodologice:
67. (1) Procedura de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã pentru operaþiunile derulate dupã data de 1 ianuarie 2004 în baza certificatelor de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza Art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, care rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate, în conformitate cu prevederile Art. 161 alin. (2) din Codul fiscal, se realizeazã astfel:
a) beneficiarii au obligaþia sã achite în numele furnizorului taxa pe valoarea adãugatã direct la bugetul de stat, la data punerii în funcþiune a investiþiei, dar nu mai târziu de data înscrisã în certificatul de amânare a exigibilitãþii T.V.A. Taxa pe valoarea adãugatã achitatã devine deductibilã ºi se înscrie în decontul de taxã pe valoarea adãugatã din luna respectivã. Cu suma achitatã se va diminua corespunzãtor datoria faþã de furnizor. Beneficiarii certificatelor de amânare a exigibilitãþii T.V.A. vor fi obligaþi sã plãteascã dobânzi ºi penalitãþi de întârziere în cuantumul stabilit pentru neplata obligaþiilor faþã de bugetul de stat în cazul neachitãrii la termen a taxei pe valoarea adãugatã;
b) furnizorii vor înregistra ca taxã neexigibilã taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor cãtre beneficiarii care au obþinut certificate de amânare a exigibilitãþii T.V.A., pentru care nu mai au obligaþia de platã la bugetul de stat. În luna în care beneficiarii achitã taxa pe valoarea adãugatã respectivã, taxa devine exigibilã, dar furnizorii îºi vor reduce corespunzãtor suma taxei colectate ºi concomitent vor reduce datoria beneficiarilor consemnatã în conturile de clienþi. Furnizorii nu vor fi obligaþi la plata de dobânzi ºi penalitãþi de întârziere pentru neplata în termen de cãtre beneficiari a sumelor reprezentând taxa pe valoarea adãugatã a cãrei exigibilitate a fost amânatã.
(2) Furnizorii sunt obligaþi sã dea o declaraþie pe propria rãspundere, semnatã de persoana care angajeazã legal unitatea, pe care o transmit beneficiarului, din care sã rezulte cã bunurile furnizate au fost produse cu cel mult un an înaintea vânzãrii ºi nu au fost niciodatã utilizate.
(3) Amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã se justificã de cãtre furnizori pe baza copiei legalizate de pe certificatul de amânare, obþinutã de la beneficiari.
(4) Bunurile respective nu pot face obiectul comercializãrii pe perioada acordãrii facilitãþii prevãzute de lege. În situaþia nerespectãrii acestei prevederi, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data efectuãrii livrãrii. Pentru perioada de la data efectuãrii livrãrii pânã la data plãþii efective se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi pentru neplata în termen a obligaþiilor bugetare.
(5) În caz de divizare, fuziune, lichidare, dizolvare fãrã lichidare, unitãþile care beneficiazã de amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã au obligaþia de a achita taxa pe valoarea adãugatã înainte de declanºarea acestor operaþiuni ºi de a anunþa concomitent organul fiscal care a emis certificatul de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Înregistrãrile contabile pentru transpunerea prevederilor referitoare la amânarea exigibilitãþii sunt urmãtoarele:
A. La furnizori:
a) înregistrarea livrãrii de bunuri:
411 = % 707 4428


b) la data achitãrii taxei pe valoarea adãugatã de cãtre beneficiari operaþiunea se înscrie în jurnalul de vânzãri în coloanele 8 ºi 9 sau 10 ºi 11, dupã caz, iar pe baza copiei documentului de platã transmis de beneficiari se înregistreazã taxa pe valoarea adãugatã devenitã exigibilã:
4428 = 4427
c) concomitent se înregistreazã reducerea taxei colectate pentru aceste operaþiuni, care se evidenþiazã la rândul de regularizãri din Decontul de taxã pe valoarea adãugatã:
4427 = 411
B. La beneficiari:
a) înregistrarea achiziþiei de bunuri:
% = 404 212 4428


b) achitarea taxei pe valoarea adãugatã la bugetul de stat, rezultatã din facturile furnizorilor pentru care s-a obþinut certificatul de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã:
4426 = 512
Operaþiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpãrãri în coloanele 7 ºi 8 sau 9 ºi 10, dupã caz;
c) stingerea datoriei faþã de furnizor pentru partea privind taxa pe valoarea adãugatã achitatã în numele sãu:
404 = 4428.


Codul fiscal:
(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operaþiunile de intermediere în turism, vânzãrile de bunuri second-hand, operaþiunile realizate de casele de amanet.


Norme metodologice:
68. Reguli speciale pentru operaþiunile de intermediere în turism
(1) Agenþiile de turism touroperatoare ºi detailiste, denumite în continuare agenþii de turism, pot aplica regulile speciale în mãsura în care acþioneazã în nume propriu în folosul turistului ºi utilizeazã pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia bunuri ºi/sau servicii achiziþionate de la alte persoane impozabile. Pachetul de servicii turistice, pãrþile componente ale acestuia ºi turistul sunt noþiuni reglementate de legislaþia în vigoare privind comercializarea pachetelor de servicii turistice.
(2) Toate operaþiunile efectuate de agenþiile de turism pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia, în condiþiile precizate la alin. (1), sunt considerate ca o prestare de servicii unicã a agenþiei de turism. Aceastã prestaþie unicã se impune în þara în care agenþia de turism îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care sunt prestate serviciile.
(3) Baza de impozitare a serviciului unic furnizat de agenþia de turism este constituitã din beneficiul realizat de agenþie, diminuat cu suma taxei pe valoarea adãugatã inclusã în beneficiul respectiv. Acest beneficiu este egal cu diferenþa dintre preþul de vânzare solicitat de agenþia de turism ºi costul real al pachetului de servicii turistice sau al unor componente ale acestuia. În înþelesul prezentului alineat se înþelege prin:
a) preþ de vânzare - tot ceea ce constituie contrapartida obþinutã sau care se va obþine de cãtre agenþia de turism de la client sau de la un terþ pentru pachetul de servicii turistice sau, dupã caz, pentru componente ale acestuia, inclusiv subvenþiile legate direct de aceastã operaþiune, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii, cum sunt comisioanele ºi asigurarea solicitatã de agenþie clientului, dar exclusiv sumele prevãzute la Art. 137 alin. (3) din Codul fiscal;
b) costul real al pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia - preþul, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã care nu se deduce, facturat de prestatorii unor servicii, precum servicii de transport, hoteliere, de alimentaþie publicã, ºi alte cheltuieli, precum asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru vizã, diurnã ºi cazare pentru ºofer, taxe de autostradã, taxe de parcare, combustibil, cu excepþia cheltuielilor generale care intrã în costul pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã serviciului unic al agenþiei de turism se determinã prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (3). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente pachetelor de servicii turistice sau unor componente ale acestora, comercializate într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri/servicii care se cuprind în costul real al pachetului de servicii turistice. Baza de impozitare ºi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) Agenþiile de turism nu au dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau turistului, pentru operaþiunile cãrora le sunt aplicate regulile speciale de determinare a taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã pentru serviciul unic furnizat de agenþia de turism intervine la data la care toate elementele necesare determinãrii bazei de impozitare prevãzute la alin. (3) sunt certe.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor achiziþionate în vederea realizãrii de operaþiuni supuse regulilor speciale nu este deductibilã de cãtre agenþiile de turism.
(8) Agenþiile de turism pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaþiunile prevãzute la alin. (1), cu excepþia cazului în care turistul este o persoanã fizicã, situaþie în care aplicarea regulilor speciale este obligatorie.
(9) Atunci când agenþiile de turism efectueazã atât operaþiuni supuse regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi operaþiuni supuse regulilor speciale, acestea trebuie sã conducã evidenþe contabile separate.
69. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale pentru vânzãrile de bunuri second-hand (de ocazie), care se aplicã de cãtre persoanele impozabile revânzãtoare înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) În vederea aplicãrii acestor reguli speciale, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înþelege prin bunuri second-hand (de ocazie) bunurile mobile corporale care au fost utilizate anterior achiziþionãrii ºi urmeazã a fi reparate, îmbunãtãþite sau vândute ca atare. În aceastã categorie se include ºi cartea veche.
(3) Prin persoanã impozabilã revânzãtoare, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înþelege o persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care în cadrul activitãþii sale economice cumpãrã din þarã bunuri second-hand (de ocazie) în vederea revânzãrii acestora cãtre alte persoane.
(4) În prevederile alin. (3) se încadreazã persoanele impozabile care au prevãzut în obiectul de activitate comercializarea de bunuri second-hand (de ocazie).
(5) Baza de impozitare pentru livrarea de cãtre persoanele impozabile revânzãtoare a bunurilor second-hand se determinã la livrarea bunurilor ºi este constituitã din suma reprezentând diferenþa dintre preþul de vânzare obþinut, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, ºi preþul de cumpãrare al bunurilor, însã numai dacã persoana impozabilã revânzãtoare a cumpãrat bunurile respective de la:
a) persoane care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã;
b) alte persoane impozabile revânzãtoare, în mãsura în care livrarea de bunuri realizatã de acestea a fost supusã prezentului regim special.
(6) Persoanele impozabile revânzãtoare care livreazã bunuri second-hand nu au dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, taxa nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã livrãrii de cãtre persoanele impozabile revânzãtoare de bunuri second-hand, se determinã prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (5). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente operaþiunilor de livrare de bunuri second-hand într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri destinate a fi vândute în regim second-hand. Baza de impozitare ºi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(8) Persoanele impozabile revânzãtoare pot opta pentru regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(9) Persoanele impozabile care livreazã atât bunuri supuse regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi bunuri în regim second-hand trebuie sã þinã evidenþa separat pentru fiecare activitate.
70. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale aplicabile bunurilor second-hand vândute în sistem de consignaþie.
(2) În cazul bunurilor second-hand vândute în sistem de consignaþie, baza de impozitare este constituitã din:
a) suma obþinutã din vânzarea bunurilor second-hand încredinþate de plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã;
b) suma reprezentând marja obþinutã din vânzarea de bunuri second-hand aparþinând neplãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã sau a bunurilor scutite de taxã pe valoarea adãugatã. Marja reprezintã diferenþa dintre preþul la care bunul a fost comercializat ºi suma cuvenitã proprietarului bunului.
(3) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã se determinã astfel:
a) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. a), prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare, dacã livrãrile de bunuri sunt taxabile. Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19% sau, dupã caz, cota redusã de 9%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul vânzãrii bunurilor, plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã care au încredinþat bunurile respective fiind obligaþi sã emitã facturi fiscale cel mai târziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;
b) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra marjei reprezentând baza de impozitare. Cota de taxã pe valoarea adãugatã este de 19%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul vânzãrii bunurilor.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, stabilitã conform alin. (3) lit. b), nu se înscrie în mod distinct în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaþiuni într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri second-hand destinate a fi vândute în sistem de consignaþie. Baza de impozitare ºi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) Persoanele impozabile care livreazã atât bunuri supuse regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi bunuri supuse regulilor speciale de vânzare în sistem de consignaþie conform alin. (2) lit. b) trebuie sã þinã evidenþa separat pentru fiecare activitate.
71. Pentru operaþiunile realizate de casele de amanet, se aplicã urmãtoarele reguli:
a) dobânzile sau comisioanele încasate de casele de amanet pentru acordarea de împrumuturi sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit Art. 141 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, indiferent dacã bunurile mobile depuse de cãtre debitor drept gaj sunt sau nu sunt returnate;
b) dacã împrumutul nu este restituit de cãtre debitor, casele de amanet datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru valoarea obþinutã din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet. Dacã, potrivit contractului încheiat cu debitorul, bunurile sunt vândute în sistem de consignaþie, casele de amanet datoreazã taxa pe valoarea adãugatã numai pentru marja realizatã din vânzarea bunurilor, aplicând prevederile pct. 70.
72. Regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã reprezintã toate regulile de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, instituite prin titlul VI al Codului fiscal ºi prin prezentele norme metodologice, cu excepþia cazurilor prevãzute la pct. 68-71 ºi a regimului special de scutire prevãzut de Art. 152 din Codul fiscal, în care se derogã de la regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã ºi se aplicã reguli speciale.
73. Anexele nr. 1 ºi 2 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal.


ANEXA Nr. 1
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE privind opþiunea de taxare a operaþiunilor prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal 1. Denumirea solicitantului ................................................................ 2. Codul fiscal de plãtitor de TVA ......................................................... 3. Adresa ................................................................................................................................................................................. 4. Data de la care optaþi pentru taxare .................................................... 5. Bunurile imobile pentru care se aplicã opþiunea (adresa completã, denumirea bunuluiimobil, dacã este cazul, procentul din bunul imobil, dacã este cazul)............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Confirm cã datele declarate sunt complete ºi corecte. Numele ºi prenumele ................................, funcþia .............................. Semnãtura ºi ºtampila Vã rugãm sã citiþi Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal ºi pct. 37 din normelemetodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal. Dacã nu sunteþi înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu puteþi completaacest formular decât dupã dobândirea calitãþii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.


ANEXA Nr. 2
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE privind anularea opþiunii de taxare a operaþiunilor prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal 1. Denumirea solicitantului ................................................................ 2. Codul fiscal de plãtitor de TVA ......................................................... 3. Adresa ................................................................................................................................................................................. 4. Data de la care anulaþi opþiunea pentru taxare .......................................... 5. Bunurile imobile pentru care anulaþi opþiunea (adresa completã, denumirea bunului imobil,dacã este cazul, procentul din bunul imobil, dacã este cazul)............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Confirm cã datele declarate sunt complete ºi corecte. Numele ºi prenumele ................................, funcþia .............................. Semnãtura ºi ºtampila


Codul fiscal:


TITLUL VII
Accize


CAPITOLUL I
Accize armonizate


SECÞIUNEA 1
Dispoziþii generale


Sfera de aplicare
Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreazã bugetului de stat, pentru urmãtoarele produse provenite din producþia internã sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) bãuturi fermentate, altele decât bere ºi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) produse din tutun;
g) uleiuri minerale.


Norme metodologice:
1. (1) Accizele datorate bugetului de stat pentru produsele prevãzute la Art. 162 din Codul fiscal sunt accize specifice exprimate în euro pe unitatea de mãsurã, cu excepþia þigaretelor la care acciza este combinatã dintr-o accizã specificã exprimatã în euro/1.000 de þigarete, la care se adaugã o accizã ad valorem aplicatã asupra preþului maxim de vânzare cu amãnuntul.
(2) Sumele datorate bugetului de stat drept accize se calculeazã în lei dupã cum urmeazã:
a) pentru bere:
K x RA = C x ───── x Q 100


unde:
A = cuantumul accizei
C = numãrul de grade Plato
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 1 din Codul fiscal, în funcþie de capacitatea de producþie anualã
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
Concentraþia zaharometricã exprimatã în grade Plato, în funcþie de care se calculeazã ºi se vireazã la bugetul de stat accizele, este cea înscrisã în specificaþia tehnicã elaboratã pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie sã fie aceeaºi cu cea înscrisã pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea admisã este de ±0,5 grade Plato;
b) pentru vinuri spumoase, bãuturi fermentate spumoase ºi produse intermediare:
K x RA = ───── x Q 100


unde:
A = cuantumul accizei
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 2.2, 3.2 ºi 4 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
c) pentru alcool etilic:
C K x RA = ─── x ───── x Q 100 100


unde:
A = cuantumul accizei
C = concentraþia alcoolicã exprimatã în procente de volum
K = acciza specificã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 5 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
d) pentru þigarete:
Total accizã datoratã = A1 + A2
în care:
A1 = acciza specificã
A2 = acciza ad valorem
A1 = K1 x R x Q1
A2 = K2 x PA x Q2
unde:
K1 = acciza specificã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal
K2 = acciza ad valorem prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
PA = preþul maxim de vânzare cu amãnuntul
Q1 = cantitatea exprimatã în unitãþi de 1.000 buc. þigarete
Q2 = numãrul de pachete de þigarete aferente lui Q1
e) pentru þigãri ºi þigãri de foi:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimatã în unitãþi de 1.000 buc. þigãri
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 7 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
f) pentru tutun destinat fumatului:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea în kg
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 8 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
g) pentru uleiuri minerale:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimatã în tone sau litri
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 9-16 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro.


Codul fiscal:
Definiþii
Art. 163. - În înþelesul prezentului titlu, se vor folosi urmãtoarele definiþii: [...]
b) producþia de produse accizabile reprezintã orice operaþiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formã;


Norme metodologice:
2. În activitatea de producþie este inclusã ºi operaþiunea de îmbuteliere ºi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberãrii pentru consum a acestora.


Codul fiscal:
Producerea ºi deþinerea în regim suspensiv
Art. 168 [...]
(2) Este interzisã deþinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.


Norme metodologice:
3. În afara antrepozitului fiscal pot fi deþinute numai produsele accizabile pentru care accizele au fost evidenþiate distinct în documentele fiscale prevãzute de lege la momentul exigibilitãþii accizelor.


Codul fiscal:
Producerea ºi deþinerea în regim suspensiv
Art. 168. - (1) Este interzisã producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisã deþinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.
(3) Prevederile alin. (1) ºi (2) nu se aplicã pentru berea, vinurile ºi bãuturile fermentate, altele decât bere ºi vinuri, produse în gospodãriile individuale pentru consumul propriu.


Norme metodologice:
4. (1) Gospodãriile individuale care produc bere, vinuri ºi bãuturi fermentate, altele decât bere ºi vinuri, pot vinde aceste produse numai pe baza autorizaþiei de producãtor individual emise de autoritatea fiscalã teritorialã ºi numai cãtre un antrepozit fiscal de producþie, în condiþiile prevãzute la pct. 14. În înþelesul prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscalã teritorialã se înþelege, dupã caz, direcþiile generale ale finanþelor publice judeþene sau a municipiului Bucureºti ori Direcþia generalã de administrare a marilor contribuabili.
(2) Pentru obþinerea autorizaþiei prevãzute la alin. (1) trebuie sã se completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.
(3) Gospodãriile individuale care produc þuicã ºi rachiuri din fructe pentru consum propriu au obligaþia sã se înregistreze la administraþia finanþelor publice în raza cãreia îºi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza declaraþiei prezentate în anexa nr. 2.
(4) Gospodãriile individuale care produc þuicã ºi rachiuri din fructe pot vinde aceste produse numai pe baza autorizaþiei de producãtor individual emise de autoritatea fiscalã teritorialã ºi numai cãtre un antrepozit fiscal de producþie, în condiþiile prevãzute la pct. 14. Pentru obþinerea autorizaþiei trebuie sã se completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.
(5) Gospodãriile individuale sunt acele gospodãrii care nu efectueazã operaþiuni în sistem de prestãri de servicii. Sistemul de prestãri de servicii reprezintã activitatea de producþie de produse accizabile în care atât materia primã, cât ºi produsul finit sunt ale beneficiarului prestaþiei.
(6) Þuica ºi rachiurile din fructe pentru vânzare pot fi obþinute în sistem de prestãri de servicii numai la distilerii autorizate ca antrepozit fiscal de producþie, în condiþiile prevãzute la pct. 12.


Codul fiscal:
Uleiuri minerale
Art. 175 [...]
(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacã sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcþie de destinaþie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încãlzit sau carburantului echivalent.


Norme metodologice:
5. (1) Pentru uleiurile minerale, altele decât cele de la Art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil, se datoreazã bugetului de stat o accizã la nivelul accizei datorate pentru motorinã.
(2) Pentru orice ulei mineral din grupa gazului petrolier lichefiat, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept combustibil, se datoreazã bugetului de stat o accizã la nivelul accizei datorate pentru gazul petrolier lichefiat.


Codul fiscal:
Calculul accizei pentru þigarete
Art. 177 [...]
(5) Preþul maxim de vânzare cu amãnuntul pentru orice marcã de þigarete se stabileºte de cãtre persoana care produce þigaretele în România sau care importã þigaretele ºi este adus la cunoºtinþã publicã în conformitate cu cerinþele prevãzute de norme.


Norme metodologice:
6. (1) Preþurile maxime de vânzare cu amãnuntul pentru þigarete se stabilesc de cãtre antrepozitarul autorizat pentru producþie sau de cãtre importatorul de astfel de produse ºi se notificã la autoritatea fiscalã centralã. În înþelesul prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscalã centralã se înþelege Ministerul Finanþelor Publice.
(2) Înregistrarea de cãtre autoritatea fiscalã centralã a preþurilor maxime de vânzare cu amãnuntul se face pe baza declaraþiei scrise a antrepozitarului autorizat pentru producþie sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prezentat în anexa nr. 3.
(3) Declaraþia se va întocmi în douã exemplare, din care un exemplar va rãmâne la autoritatea fiscalã centralã, iar al doilea exemplar, cu numãrul de înregistrare atribuit de cãtre aceasta, va rãmâne la persoana care a întocmit-o.
(4) Declaraþia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preþurile maxime, va fi depusã la autoritatea fiscalã centralã cu minimum douã zile înainte de data practicãrii acestor preþuri.
(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivã a intrãrii în vigoare, lista cuprinzând preþurile maxime de vânzare cu amãnuntul, cu numãrul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscalã centralã, va fi publicatã, prin grija antrepozitarului autorizat pentru producþie sau a importatorului, în douã cotidiene de mare tiraj.
(6) Ori de câte ori se intenþioneazã modificãri ale preþurilor maxime de vânzare cu amãnuntul, antrepozitarul autorizat pentru producþie sau importatorul are obligaþia sã redeclare preþurile pentru toate sortimentele de þigarete, indiferent dacã modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiaºi model de declaraþie prevãzut la alin. (2) ºi cu respectarea termenelor prevãzute la alin. (4) ºi (5).
(7) Dupã primirea declaraþiilor privind preþurile maxime de vânzare cu amãnuntul, autoritatea fiscalã centralã va transmite copii de pe acestea autoritãþii fiscale teritoriale, direcþiilor cu atribuþii de control din subordinea Ministerului Finanþelor Publice, Autoritãþii Naþionale a Vãmilor ºi Ministerului Administraþiei ºi Internelor.


Codul fiscal:


SECÞIUNEA a 4-a
Regimul de antrepozitare


Reguli generale
Art. 178 [...]
(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile. [...]
(6) Fac excepþie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livreazã uleiuri minerale cãtre avioane ºi nave sau furnizeazã produse accizabile din magazinele duty-free.


Norme metodologice:
7. (1) Antrepozitele fiscale pentru uleiurile minerale pot livra în regim de scutire directã cãtre persoane fizice uleiuri minerale utilizate drept combustibil pentru încãlzit în baza autorizaþiei de utilizator final, precum ºi gaze petroliere lichefiate distribuite în butelii tip aragaz pentru consum casnic.
(2) Magazinele autorizate potrivit legii sã comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate cu antrepozitele fiscale. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizaþiilor de duty-free ºi pentru aceste produse nu se datoreazã accize.


Codul fiscal:
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 179. - (1) Un antrepozit fiscal poate funcþiona numai pe baza autorizaþiei valabile emise de autoritatea fiscalã competentã.
(2) În vederea obþinerii autorizaþiei pentru ca un loc sã funcþioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenþioneazã sã fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie sã depunã o cerere la autoritatea fiscalã competentã în modul ºi sub forma prevãzute în norme.
(3) Cererea trebuie sã conþinã informaþii ºi sã fie însoþitã de documente cu privire la:
a) amplasarea ºi natura locului;
b) tipurile ºi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse ºi/sau depozitate în decursul unui an;
c) identitatea ºi alte informaþii cu privire la persoana care urmeazã sã-ºi desfãºoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmeazã a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinþele prevãzute la Art. 183.
(4) Persoana care intenþioneazã sã fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie sã fie însoþitã de o declaraþie din partea proprietarului, prin care se confirmã permisiunea de acces pentru personalul cu atribuþii de control.
(5) Persoana care îºi manifestã în mod expres intenþia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscalã competentã o singurã cerere. Cererea va fi însoþitã de documentele prevãzute de prezentul titlu, aferente fiecãrei locaþii.


Norme metodologice:
8. (1) Un antrepozit fiscal poate funcþiona doar în baza unei autorizaþii emise de autoritatea fiscalã centralã, prin comisia instituitã în acest scop prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(2) Pentru a obþine o autorizaþie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie sã depunã o cerere la autoritatea fiscalã teritorialã.
(3) Cererea trebuie sã conþinã informaþiile ºi sã fie însoþitã de documentele specificate în modelul prevãzut în anexa nr. 4.
(4) În cazul producþiei de uleiuri minerale, antrepozitarul autorizat propus trebuie sã depunã documentaþia conform prevederilor prezentelor norme metodologice, dupã ce a fost avizatã din punct de vedere tehnic de Ministerul Economiei ºi Comerþului.
(5) Autoritatea fiscalã teritorialã verificã realitatea ºi exactitatea informaþiilor ºi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special îndeplinirea condiþiilor prevãzute la Art. 180 din Codul fiscal, precum ºi capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a îndeplini condiþiile prevãzute la Art. 183 lit. b), c) ºi d) din Codul fiscal.
(6) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acþiunii de verificare sã asigure condiþiile necesare bunei desfãºurãri a acesteia.
(7) În acþiunea de verificare autoritatea fiscalã poate solicita sprijinul Autoritãþii Naþionale de Control ºi, dupã caz, al Ministerului Administraþiei ºi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveºte îndeplinirea condiþiilor de autorizare a fiecãrui solicitant.
(8) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, documentaþiile vor fi înaintate autoritãþii fiscale centrale, însoþite de un referat care sã cuprindã punctul de vedere asupra oportunitãþii emiterii autorizaþiei de antrepozitar autorizat ºi, dupã caz, aspectele sesizate privind neconcordanþa cu datele ºi informaþiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta semnãtura ºi ºtampila autoritãþii fiscale teritoriale.
(9) Autoritatea fiscalã centralã poate sã solicite antrepozitarului autorizat propus orice informaþie ºi documente pe care le considerã necesare, cu privire la:
a) amplasarea ºi natura antrepozitului fiscal propus;
b) tipurile ºi cantitãþile de produse accizabile ce urmeazã a fi produse ºi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanþia financiarã.


Codul fiscal:
Condiþii de autorizare
Art. 180. - Autoritatea fiscalã competentã elibereazã autorizaþia de antrepozit fiscal pentru un loc, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) locul urmeazã a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deþinerea, depozitarea ºi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitatã trebuie sã fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potenþiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, aceastã cantitate poate fi diferenþiatã, în funcþie de grupa de produse depozitatã;


Norme metodologice:
9. (1) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când cantitãþile minime lunare de produse accizabile ce urmeazã a fi depozitate în acest loc depãºesc limitele prevãzute mai jos:
- bere 75.000 litri; - vinuri spumoase 12.000 litri; - bãuturi fermentate, altele decât bere ºi vinuri 12.000 litri.


(2) În cazul unui antrepozitar autorizat de depozitare, atunci când pe durata unei perioade continue de 6 luni cantitatea de produse accizabile depozitatã în antrepozitul fiscal este mai micã decât cantitatea prevãzutã la alin. (1), autorizaþia se revocã. Revocarea autorizaþiei se face de cãtre autoritatea fiscalã centralã.


Codul fiscal:
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 181. - (1) Autoritatea fiscalã competentã va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaþiei complete de autorizare.


Norme metodologice:
10. (1) Comisia instituitã la nivelul Ministerului Finanþelor Publice emite decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus, dupã analizarea documentaþiilor complete depuse de solicitant.
(2) La lucrãrile comisiei va fi invitat, dupã caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Administraþiei ºi Internelor, a Ministerului Economiei ºi Comerþului ºi a Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului, precum ºi câte un reprezentant al patronatelor producãtorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinþate.
(3) Autorizaþia pentru un antrepozit fiscal are ca datã de emitere data de 1 a lunii urmãtoare celei în care a fost aprobatã de cãtre comisie cererea de autorizare.


Codul fiscal:
Obligaþiile antrepozitarului autorizat
Art. 183. - Orice antrepozitar autorizat are obligaþia de a îndeplini urmãtoarele cerinþe:
a) sã depunã la autoritatea fiscalã competentã, dacã se considerã necesar, o garanþie, în cazul producþiei, transformãrii ºi deþinerii de produse accizabile, precum ºi o garanþie obligatorie pentru circulaþia acestor produse, în condiþiile stabilite prin norme;


Norme metodologice:
11. Garanþia pentru circulaþia produselor accizabile se constituie numai pentru produsele aflate în regim suspensiv.


Codul fiscal:
j) sã se conformeze cu alte cerinþe impuse prin norme.


Norme metodologice:
12. (1) Antrepozitarii autorizaþi trebuie sã deþinã un sistem computerizat de evidenþã a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieºite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum ºi a accizelor aferente acestor categorii de produse. În cazul antrepozitelor fiscale de producþie pentru alcool etilic, sistemul trebuie sã asigure ºi evidenþa materiilor prime introduse în fabricaþie, precum ºi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricaþie.
(2) În cazul antrepozitelor fiscale de producþie de alcool etilic ca materie primã ºi al celor de producþie de bãuturi alcoolice obþinute exclusiv din prelucrarea acestui alcool, antrepozitarii autorizaþi trebuie sã deþinã în proprietate clãdirile ºi sã deþinã sau sã aibã drept de folosinþã a terenului. Documentele care atestã deþinerea în proprietate a clãdirilor, precum ºi deþinerea în proprietate sau în folosinþã a terenurilor sunt:
a) pentru clãdiri, extrasul de carte funciarã însoþit de copia titlului de proprietate sau, dupã caz, a procesului-verbal de punere în funcþiune, atunci când acestea au fost construite în regie proprie;
b) pentru terenuri, extrasul de carte funciarã însoþit de copia titlului de proprietate sau a actului care atestã dreptul de folosinþã sub orice formã legalã.
(3) Nu intrã sub incidenþa prevederilor alin. (1) ºi (2) unitãþile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementãrilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea ºi funcþionarea unitãþilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare ºi a Academiei de ªtiinþe Agricole ºi Silvice "Gheorghe Ionescu-ªiºeºti", cu modificãrile ulterioare.
(4) De asemenea, în cazul antrepozitelor fiscale de producþie pentru alcool etilic, antrepozitarii autorizaþi trebuie sã deþinã în proprietate instalaþiile ºi echipamentele necesare desfãºurãrii activitãþii, inclusiv mijloace de mãsurare - contoare - avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã, necesare pentru determinarea cantitãþii de alcool, precum ºi mijloace de mãsurare legalã pentru determinarea concentraþiei alcoolice pentru fiecare produs, dupã caz.
(5) Cazanele deþinute de gospodãriile individuale care produc þuicã ºi rachiuri din fructe, în cazul producþiei destinate vânzãrii, trebuie sã fie litrate ºi dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legalã, precum ºi cu mijloace de mãsurare legalã a concentraþiei alcoolice a produselor obþinute.


Codul fiscal:


SECÞIUNEA a 5-a
Deplasarea ºi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv


Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 186. - Pe durata deplasãrii unui produs accizabil, acciza se suspendã, dacã sunt satisfãcute urmãtoarele cerinþe: [...]
d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzãtor, conform prevederilor din norme;


Norme metodologice:
13. (1) Containerele în care sunt deplasate produsele accizabile în regim suspensiv trebuie sã poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor. În înþelesul prezentelor norme metodologice, prin container se înþelege orice recipient sau orice alt mijloc care serveºte la transportul în cantitãþi angro al produselor accizabile.
(2) În cazul deplasãrii în regim suspensiv a alcoolului etilic între douã antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal ºi un birou vamal de ieºire din România, containerele în care se deplaseazã produsele respective trebuie sã poarte ºi sigiliile aplicate de supraveghetorul fiscal, desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal.
(3) În cazul deplasãrii produselor accizabile între un birou vamal de intrare în România ºi un antrepozit fiscal, containerele în care se aflã produsele trebuie sã poarte ºi sigiliile biroului vamal.
(4) Sigiliile prevãzute la alin. (2) ºi (3) sunt de unicã folosinþã ºi trebuie sã poarte însemnele celor care le aplicã.


Codul fiscal:
Documentul administrativ de însoþire
Art. 187. - (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisã numai atunci când sunt însoþite de documentul administrativ de însoþire. Modelul documentului administrativ de însoþire va fi prevãzut în norme.
(2) În cazul deplasãrii produselor accizabile între douã antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeºte în 5 exemplare, utilizate dupã cum urmeazã:
a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 ºi 4 ale documentului însoþesc produsele accizabile pe parcursul miºcãrii pânã la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie sã fie certificate de cãtre autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu excepþiile prevãzute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se pãstreazã de cãtre acesta. Exemplarul 3 este transmis de cãtre antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite ºi rãmâne la autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor;
c) exemplarul 5 se transmite de cãtre antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autoritãþii fiscale competente în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea.


Norme metodologice:
14. (1) Documentul administrativ de însoþire este un instrument de verificare a originii, a ieºirii sau a admiterii într-un antrepozit fiscal, a livrãrii ºi a transportului unui produs accizabil deplasat în regim suspensiv.
(2) Documentul administrativ de însoþire conþine numele emitentului, al destinatarului ºi al transportatorului, informaþii de identificare ºi informaþii cantitative despre produsul accizabil care este deplasat, dupã modelul prevãzut în anexa nr. 5.
(3) Documentul administrativ de însoþire se întocmeºte de cãtre antrepozitul fiscal expeditor în 5 exemplare, din care:
a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite de cãtre acesta, la momentul expedierii produselor, cãtre autoritatea fiscalã teritorialã în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea;
b) exemplarele 2, 3 ºi 4 însoþesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul deplasãrii pânã la antrepozitul fiscal primitor.
(4) La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, acesta trebuie sã completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoþire la rubricile aferente primitorului ºi, înainte de desigilarea ºi descãrcarea produsului, sã solicite autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 24 de ore trebuie sã efectueze verificarea ºi certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însoþire.
(5) Din cele 3 exemplare certificate de cãtre reprezentantul autoritãþii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia primitorul îºi desfãºoarã activitatea. Exemplarul 2 rãmâne la antrepozitul fiscal primitor.
(6) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producþia de alcool etilic ºi pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului administrativ de însoþire trebuie sã fie vizate de cãtre supraveghetorul fiscal desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal. În situaþia în care antrepozitele fiscale de producþie pentru alcool etilic ºi de prelucrare a acestuia se aflã în localitãþi diferite, trebuie sã se procedeze ca la alin. (4) ºi (5).
(7) Prin excepþie, atunci când antrepozitele fiscale de producþie de alcool etilic ºi de prelucrare a acestuia se aflã în acelaºi loc, documentul administrativ de însoþire se întocmeºte în 3 exemplare, din care primul exemplar se pãstreazã la antrepozitul fiscal de producþie, exemplarul 2 rãmâne la antrepozitul fiscal de prelucrare, iar exemplarul 3 se transmite la autoritatea fiscalã teritorialã în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea. În aceastã situaþie, exemplarele 2 ºi 3 se completeazã de cãtre antrepozitul fiscal de prelucrare ca antrepozit fiscal primitor, iar certificarea se face de cãtre supraveghetorul fiscal.
(8) În cazul gospodãriilor individuale care vând produse accizabile cãtre un antrepozit fiscal de producþie, deplasarea produselor în regim suspensiv trebuie sã fie însoþitã de douã exemplare ale borderoului de achiziþii, pe care antrepozitul fiscal de producþie menþioneazã în partea superioarã "utilizat ca document administrativ de însoþire". Menþiunea se face prin aplicarea unei ºtampile care va conþine acest text. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal de producþie, acesta trebuie sã înscrie pe borderou cantitatea primitã ºi sã solicite autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea desemnarea unui reprezentant fiscal, care în maximum 24 de ore trebuie sã verifice ºi sã certifice datele înscrise în cele douã exemplare ale borderoului de achiziþii. Din cele douã exemplare certificate, unul se expediazã gospodãriei individuale, iar al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre antrepozitul fiscal de producþie. Modelul borderoului de achiziþii este cel prezentat în Ordinul ministrului finanþelor nr. 425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire ºi utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiarã ºi contabilã, precum ºi a modelelor acestora.


Codul fiscal:
Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal ºi un birou vamal
Art. 191. - În cazul deplasãrii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal ºi un birou vamal de ieºire din România sau între un birou vamal de intrare în România ºi un antrepozit fiscal, acciza se suspendã, dacã sunt îndeplinite condiþiile prevãzute de norme. Aceste condiþii sunt în conformitate cu principiile prevãzute la Art. 186-190.


Norme metodologice:
15. (1) În situaþia deplasãrii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal ºi un birou vamal de ieºire din România în vederea exportului, documentul administrativ de însoþire se întocmeºte în 5 exemplare. Pe durata deplasãrii acciza se suspendã dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) produsul este însoþit de exemplarele 2, 3 ºi 4 ale documentului administrativ de însoþire;
b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identificã cu claritate tipul ºi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d) produsul este însoþit de dovada constituirii unei garanþii de cãtre antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(2) Primul exemplar al documentului administrativ de însoþire rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite la autoritatea fiscalã teritorialã în raza cãreia acesta îºi desfãºoarã activitatea.
(3) Dupã scoaterea definitivã a produselor de pe teritoriul României ºi întocmirea declaraþiei vamale de export, exemplarele 2, 3 ºi 4 se confirmã de biroul vamal de ieºire din România. Exemplarul 2 rãmâne la biroul vamal, exemplarele 3 ºi 4 se transmit de cãtre acesta antrepozitului fiscal expeditor ºi, respectiv, autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea expeditorul.
(4) În situaþia deplasãrii unui produs accizabil între un birou vamal de intrare în România ºi un antrepozit fiscal, acciza se suspendã dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) produsul accizabil este însoþit de 3 copii ale declaraþiei vamale pe care biroul vamal menþioneazã în partea superioarã "utilizat ca document administrativ de însoþire". Menþiunea se face prin aplicarea unei ºtampile care va conþine acest text;
b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identificã cu claritate tipul ºi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d) produsul este însoþit de dovada constituirii de cãtre antrepozitul fiscal primitor a unei garanþii pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(5) Cele 3 copii ale declaraþiei vamale însoþesc produsele accizabile pânã la antrepozitul fiscal primitor.
(6) Dupã certificarea acestor copii de cãtre antrepozitul fiscal primitor, o copie se reþine de cãtre acesta, o copie este transmisã înapoi la biroul vamal de intrare, iar a treia se transmite autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor.


Codul fiscal:
Momentul exigibilitãþii accizelor
Art. 192 [...]
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilã la data când se constatã o pierdere sau o lipsã a produsului accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplicã ºi plata accizei nu se datoreazã dacã pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se aflã într-un regim suspensiv ºi sunt îndeplinite oricare dintre urmãtoarele condiþii: [...]
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datoritã evaporãrii sau altor cauze care reprezintã rezultatul natural al producerii, deþinerii sau deplasãrii produsului, dar numai în situaþia în care cantitatea de produs care nu este disponibilã pentru a fi folositã în România nu depãºeºte limitele prevãzute în norme.


Norme metodologice:
16. În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor;
b) se încadreazã în limitele prevãzute în normele tehnice ale utilajelor ºi instalaþiilor ºi/sau în actele normative în vigoare; ºi
c) sunt evidenþiate ºi înregistrate în contabilitate.


Codul fiscal:
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilã la data când se constatã o pierdere sau o lipsã a produsului accizabil. [...]
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilã la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã, acciza devine exigibilã la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã ºi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocã sau se anuleazã autorizaþia, acciza devine exigibilã la data revocãrii sau anulãrii autorizaþiei.


Norme metodologice:
17. (1) În toate situaþiile prevãzute la Art. 192 alin. (3), (5), (6) ºi (7) din Codul fiscal, acciza se plãteºte în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilã.
(2) În cazul unui ulei mineral pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã ºi care, prin schimbarea destinaþiei iniþiale, este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilã la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare, obligaþia plãþii accizei revenind vânzãtorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaþia plãþii accizei revenind utilizatorului.


Codul fiscal:
(8) Accizele se calculeazã în cota ºi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilã.


Norme metodologice:
18. Rata de schimb pentru calcularea accizelor este cea stabilitã potrivit prevederilor Art. 218 din Codul fiscal.


Codul fiscal:


SECÞIUNEA a 6-a
Obligaþiile plãtitorilor de accize


Documente fiscale
Art. 195. - (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deþinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie sã fie doveditã folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Aceastã prevedere nu este aplicabilã pentru produsele accizabile transportate sau deþinute de cãtre alte persoane decât comercianþii, în mãsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzãrii cu amãnuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoþite de un document, astfel:
a) miºcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoþitã de documentul administrativ de însoþire;
b) miºcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoþitã de factura fiscalã ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plãtitã, este însoþit de facturã sau aviz de însoþire.


Norme metodologice:
19. (1) Orice plãtitor de accizã care livreazã produse accizabile cãtre o altã persoanã are obligaþia de a emite cãtre aceastã persoanã o facturã. Acest document nu poate fi mai vechi de 6 zile de la data efectuãrii livrãrii.
(2) Facturile se emit pe formulare standard sau pe formulare speciale.
(3) Facturile fiscale speciale se utilizeazã numai de cãtre antrepozitarii autorizaþi sau importatorii autorizaþi de alcool etilic, þigarete ºi uleiuri minerale, iar modelul acestora este cel prevãzut în anexele nr. 6, 7, 8, 9, 10 ºi 11. În facturile fiscale speciale, la rubrica "Cumpãrãtor" se va menþiona antrepozitar autorizat, comerciant sau utilizator.
(4) Pentru livrãrile de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepþia livrãrilor în regim suspensiv, factura trebuie sã cuprindã valoarea accizei sau, dacã nu se datoreazã accize în urma unei scutiri, menþiunea "scutit de accize".
(5) Persoana care emite factura în care se înscrie acciza are obligaþia de a pãstra un exemplar din fiecare facturã ºi de a prezenta acest exemplar la cererea autoritãþilor fiscale.
(6) În cazul produselor accizabile marcate, transportul acestora de la antrepozitul fiscal de producþie cãtre alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat se face pe baza avizului de însoþire, care va fi de tip special, cu inscripþionare pe diagonalã, numai în cazul bãuturilor alcoolice pentru care se foloseºte factura fiscalã specialã. În avizul de însoþire se înscrie ºi valoarea accizei aferente cantitãþilor de produse accizabile transferate.
(7) Avizul de însoþire în care acciza se evidenþiazã distinct se utilizeazã ºi în cazul altor produse accizabile pentru care acciza devine exigibilã la momentul ieºirii din regimul suspensiv, fãrã a interveni schimbul de proprietate. Pentru transferul de uleiuri minerale, avizul de însoþire va avea inscripþionat pe lungimea în diagonalã cuvintele "Uleiuri minerale". Prin ieºire din regim suspensiv se înþelege ºi cazurile în care produsele accizabile sunt transferate cãtre un depozit neautorizat ca antrepozit fiscal, aflat în aceeaºi locaþie fizicã sau la aceeaºi adresã cu spaþiul de producþie.
(8) În situaþiile prevãzute la alin. (6) ºi (7) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea produselor, dar se vor menþiona cuvintele "accize plãtite".
(9) Miºcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoþitã întotdeauna de documentul administrativ de însoþire. În cazul deplasãrii produselor accizabile de la un birou vamal de intrare în România sau de la o gospodãrie individualã cãtre un antrepozit fiscal, aceasta trebuie sã fie însoþitã de declaraþia vamalã sau de borderoul de achiziþii, care au menþionate în partea superioarã "utilizat ca document administrativ de însoþire".
(10) Facturile fiscale speciale ºi documentul administrativ de însoþire sunt documente cu regim special ºi se tipãresc de cãtre Compania Naþionalã "Imprimeria Naþionalã" - S.A.
(11) Documentele fiscale prevãzute la alin. (10) se achiziþioneazã, contra cost, de la autoritatea fiscalã teritorialã în baza notei de comandã întocmite conform modelului prezentat în anexa nr. 12. Nota de comandã va fi aprobatã numai dacã solicitantul justificã necesitatea achiziþionãrii acestor documente.
(12) Orice nouã comandã de astfel de documente va fi condiþionatã de justificarea utilizãrii documentelor ridicate anterior, prin prezentarea evidenþei achiziþionãrii ºi utilizãrii documentelor fiscale speciale, întocmitã conform modelului prezentat în anexa nr. 13.
(13) Antrepozitarii autorizaþi ºi importatorii de þigarete pot utiliza propriile sisteme informatice financiar-contabile pentru emiterea facturilor fiscale speciale.


Codul fiscal:
Garanþii
Art. 198. - (1) Dupã acceptarea condiþiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscalã competentã o garanþie, conform prevederilor din norme, care sã asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
(2) Garanþiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garanþii reale ºi personale.
(3) Modul de calcul, valoarea ºi durata garanþiei vor fi prevãzute în norme.
(4) Valoarea garanþiei va fi analizatã periodic, pentru a reflecta orice schimbãri în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizaþi sau în nivelul de accize datorat.


Norme metodologice:
20. (1) Orice antrepozitar autorizat trebuie sã asigure o garanþie care sã acopere riscul neplãþii accizelor pentru produsele accizabile produse ºi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat.
(2) Garanþia poate fi sub formã de: depozit în numerar, ipoteci, garanþii reale sau garanþii personale.