avocatnet.ro 
Dosar nr. 16/1/2014/HP/P Corina Michaela Jijiie - presedintele Sectiei penale a inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului Sandel Lucian Macavei - judecator la Sectia penala Geanina Cristina Arghir - judecator la Sectia penala Leontina serban - judecator la Sectia penala Valentin Horia selaru - judecator la Sectia penala Silvia Cerbu - judecator la Sectia penala Sofica Dumitrascu - judecator la Sectia penala - judecator-raportor Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala Luminita Livia Zglimbea - judecator la Sectia penala Aurelia Hirt - magistrat-asistent
Pe rol este sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala, prin incheierea de sedinta din 24 februarie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 276/93/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioara, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din noul Cod penal.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 274 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu din cadrul Sectiei Judiciare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, aratand ca, la dosarul cauzei, s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept din partea unor curti de apel si a instantelor arondate acestora, precum si opinii scrise ale unor specialisti din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti si din cadrul Facultatii de Drept si stiinte Administrative a Universitatii de Vest din Timisoara si punctul de vedere formulat de Directia legislatie, studii, documentare si informare juridica din cadrul inaltei Curti de Casatie si Justitie.
De asemenea, a mai aratat ca, la data de 4 iunie 2014, a fost depus raportul intocmit de catre judecatorul-raportor, care a fost comunicat partii, in conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, insa aceasta nu a transmis la dosar punctul sau de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
Reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand cuvantul, dupa expunerea argumentelor juridice, a aratat ca solutia propusa chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii este urmatoarea:
„In interpretarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal pentru ipoteza unei infractiuni comisa in stare de recidiva postexecutorie judecata definitiv inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut in legea noua pentru infractiunea savarsita, majorat cu jumatate potrivit art. 43 alin. (5) din Codul penal.”
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a declarat dezbaterile inchise, retinandu-se dosarul in pronuntare privind sesizarea formulata.
INALTA CURTE,
asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin incheierea de sedinta din 24 februarie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 276/93/2014, Curtea de Apel Bucuresti - SectiaI penala a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioara, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din noul Cod penal.
II. Expunerea succinta a cauzei
Prin Sentinta penala nr. 27 din 1 februarie 2014 a Tribunalului Ilfov - Sectia penala, in baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, raportat la art. 595 din Codul de procedura penala, a fost admisa contestatia la executare, ca urmare a sesizarii formulate de Comisia de evaluare a situatiei juridice a condamnatilor aflati in executarea pedepselor de la Penitenciarul Bucuresti Jilava, privind pe condamnatul C.S., aflat in prezent in executarea M.E.P.I. cu nr. 1.160 din 26 aprilie 2011 emis de Tribunalul Bucuresti, in baza Sentintei penale nr. 534 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Bucuresti, ramasa definitiva prin Decizia penala nr. 1.623 din 21 aprilie 2011 a inaltei Curti de Casatie si Justitie. S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 8 ani inchisoare, aplicata prin Sentinta penala nr. 534 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Bucuresti, ramasa definitiva prin Decizia penala nr. 1.623 din 21 aprilie 2011 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, si au fost repuse in individualitatea lor pedepsele componente, astfel:
- pedeapsa de 8 ani inchisoare, stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal;
- pedeapsa de 2 luni inchisoare, stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 293 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal;
- pedeapsa de 2 luni inchisoare, stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 288 din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal;
- pedeapsa de 2 luni inchisoare, stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal. in baza art. 6 alin. (1) din Codul penal, s-a redus pedeapsa de 8 ani inchisoare la maximul special de 5 ani inchisoare, prevazut de art. 244 alin. (1) si (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si art. 41 alin. (1) din Codul penal. Conform art. 43 alin. (5) din Codul penal, s-a majorat pedeapsa de 5 ani inchisoare cu 2 ani si 6 luni, condamnatul urmand a executa 7 ani si 6 luni inchisoare. in baza art. 38 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b din Codul penal s-a contopit pedeapsa de 7 ani si 6 luni inchisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art. 244 alin. (1) si (2) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si art. 41 alin. (1) din Codul penal cu pedeapsa de 2 luni inchisoare, stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 293 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, cu pedeapsa de 2 luni inchisoare, stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 288 din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, cu pedeapsa de 2 luni inchisoare, stabilita pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, pedeapsa cea mai grea de 7 ani si 6 luni inchisoare fiind sporita cu 2 luni inchisoare, rezultand pedeapsa de 7 ani si 8 luni inchisoare. S-a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b) din Codul penal, ca pedeapsa accesorie. in baza art. 6 alin. (5) din Codul penal s-a inlaturat aplicarea pedepsei complementare prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal. S-a dedus din pedeapsa durata executata de la data de 29 iulie 2009 la zi. S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 1.160 din 26 aprilie 2011 emis in baza Sentintei penale nr. 534 din 29 iunie 2010 si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii. in baza art. 275 alin. (3) din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului. impotriva sentintei penale mentionate a formulat contestatie condamnatul C.S., solicitand aplicarea legii penale mai favorabile, aratand ca i s-a creat o situatie mai grea, intrucat nu i s-au luat in considerare circumstantele atenuante. La termenul de judecata din 24 februarie 2014, in Dosarul nr. 276/93/2014 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala, avand ca obiect contestatia formulata de condamnatul C.S. impotriva Sentintei penale nr. 27 din 1 februarie 2014 a Tribunalului Ilfov - Sectia penala, reprezentantul Ministerului Public a solicitat sesizarea inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioara, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din noul Cod penal.
III. Punctul de vedere al instantei de judecata cu privire la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita:
In incheierea de sesizare a inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de judecata nu a mentionat motivele care sustin admisibilitatea sesizarii, conform dispozitiilor art. 475 din Codul de procedura penala. in legatura cu problema de drept sesizata, judecatorul cauzei a aratat ca se raliaza punctului de vedere al reprezentantului parchetului, in sensul ca, potrivit art. 43 alin. (5) din Codul penal, maximul special prevazut de legea noua este cel majorat cu jumatate, in situatia in care a fost retinuta starea de recidiva, majorarea maximului fiind obligatorie, potrivit acestor dispozitii.
IV. Punctul de vedere al partii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
In urma comunicarii raportului, intocmit in temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedura penala, condamnatul C.S. nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusa judecatii, astfel cum avea posibilitatea potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala.
V. Punctele de vedere exprimate de catre curtile de apel si instantele de judecata arondate
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, s-a solicitat punctul de vedere al instantelor judecatoresti, precum si al unor specialisti in materia dreptului penal. in majoritate, punctele de vedere exprimate de curtile de apel au fost in acord cu cel exprimat in incheierea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv ca dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal privind regimul sanctionator al recidivei, cand fapta a fost comisa dupa executarea pedepsei inchisorii aplicate printr-o condamnare anterioara, sunt aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv in conditiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal.
Curtea de Apel Bacau nu a identificat jurisprudenta relevanta, insa a aratat ca, raportat la dispozitiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, care face referire expresa la „maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita”, la dispozitiile art. 187 din noul Cod penal, care explica intelesul sintagmei „pedeapsa prevazuta de lege” - pedeapsa prevazuta de textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor - la caracterul facultativ al sporului de pedeapsa de maximum 7 ani inchisoare prevazut de art. 39 alin. 1 din Codul penal anterior privind pedeapsa in caz de recidiva, dar si la prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal, in situatia ipotetica a aplicarii legii penale mai favorabile in cazul hotararilor definitive, se va retine maximul special prevazut de legea noua care incrimineaza fapta savarsita, fara luarea in considerare a cauzei obligatorii de majorare a pedepsei prevazute de art. 43 alin. (5) din Codul penal. S-a mai sustinut ca sanctionarea pluralitatii de infractiuni este evaluata de judecator in procesul de individualizare a pedepsei si nu poate concura la determinarea caracterului mai favorabil al legii penale de drept substantial in situatia unor fapte definitiv judecate, pentru a nu se ajunge la o noua individualizare post judicium a aceleiasi pedepse. Tribunalul Bacau, Judecatoria Onesti si Judecatoria Buhusi si-au exprimat punctul de vedere asupra problemei de drept, in sensul aplicarii dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, in cazul persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea infractiunii cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal.
Curtea de Apel Ploiesti a comunicat ca, la nivelul Sectiei penale a acestei curti de apel si la cel al tribunalelor si judecatoriilor arondate acesteia, nu s-a pronuntat vreo decizie care sa dezlege chestiunea de drept pusa in discutie, insa majoritatea instantelor arondate si-au exprimat punctul de vedere in sensul aplicarii dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal si persoanelor condamnate definitiv pentru savarsirea faptei cu retinerea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal.
Curtea de Apel Cluj a comunicat ca punctul de vedere rezultat din jurisprudenta acestei curti si a instantelor arondate este similar cu acela exprimat de instanta de judecata si de parchet in cauza in care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, s-a considerat ca, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o hotarare de condamnare anterioara, prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, vor fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal. S-a aratat ca, in acest caz, maximul special prevazut de legea noua este cel majorat cu jumatate, in situatia in care a fost retinuta starea de recidiva, majorarea maximului fiind obligatorie, potrivit acestor dispozitii. Astfel, in aplicarea dispozitiilor art. 6 din Codul penal persoanelor condamnate definitiv cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, pedeapsa aplicata se va putea reduce, chiar daca aceasta depaseste maximul special prevazut de art. 43 alin. (5) din Codul penal. Pedeapsa va fi redusa la maximul majorat cu jumatate, nu la maximul prevazut de norma de incriminare cu aplicarea ulterioara a art. 43 alin. (5) din Codul penal.
Curtea de Apel Iasi nu a exprimat un punct de vedere privind dezlegarea in principiu a problemei de drept supuse analizei, insa a comunicat un set de hotarari pronuntate atat de Curtea de Apel Iasi, cat si de instantele arondate, din care rezulta o practica unitara, in sensul retinerii incidentei dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, in cazul persoanelor condamnate definitiv cu retinerea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal.
Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat ca opinia majoritara a magistratilor instantei este in sensul ca, in situatia data, se impune a fi avuta in vedere pedeapsa in limitele statuate de art. 43 alin. (5) din Codul penal, si anume in limitele majorate cu 1/2.
Curtea de Apel Timisoara a comunicat ca, in legatura cu aceasta problema de drept, opinia majoritara a judecatorilor din cadrul Sectiei penale este in sensul ca prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal se aplica si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru o infractiune cu retinerea art. 37 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal.
Curtea de Apel Pitesti si-a exprimat opinia in sensul retinerii dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, mentionand ca la nivelul Sectiei penale a acestei instante nu au fost inregistrate cauze de natura celor indicate in solicitarea inaltei Curti de Casatie si Justitie, astfel incat nu se poate vorbi despre existenta unei jurisprudente privitoare la dezlegarea de principiu a acestei probleme de drept.
Curtea de Apel Oradea a comunicat ca opinia majoritara a judecatorilor Sectiei penale a acestei curti si ai instantelor arondate este in sensul ca sunt incidente dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal, intrucat in cazul situatiilor reglementate de art. 6 din Codul penal se aplica legea penala mai favorabila global, si nu pe institutii. Cat priveste aplicarea tratamentului sanctionator pentru recidiva postexecutorie se apreciaza ca aceasta se face intr-o singura etapa, fiind imposibil de determinat, dupa ramanerea definitiva a hotararii, care a fost pedeapsa stabilita si care a fost sporul aplicat, in concret, in raport cu starea de recidiva retinuta in sarcina condamnatului. in consecinta, Curtea de Apel Oradea opineaza ca aplicarea art. 6 din Codul penal, in acest caz, trebuie sa asigure doar mentinerea pedepsei aplicate in limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi. Astfel pedeapsa aplicata sub imperiul legii vechi va fi redusa numai in situatia in care aceasta depaseste maximul special din norma de incriminare, plus sporul aplicabil pentru recidiva, in conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal. Referitor la maximul special, s-a aratat ca trebuie avut in vedere maximul din legea noua, chiar daca acesta este mai ridicat, tocmai pentru ca ratiunea dispozitiilor art. 6 din Codul penal este aceea de a garanta ca pedeapsa aplicata, in concret, sub imperiul legii vechi, nu depaseste ceea ce s-ar putea aplica potrivit legii noi.
Curtea de Apel Constanta a comunicat ca, la nivelul acestei curti si al instantelor din circumscriptie, s-a conturat o opinie majoritara, jurisprudenta fiind constanta in aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 din Codul penal, in sensul ca dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal privind regimul sanctionator al recidivei, cand fapta a fost savarsita dupa executarea pedepsei inchisorii aplicate printr-o condamnare anterioara, sunt aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv in conditiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1969, deoarece, la stabilirea legii penale mai favorabile, se tine seama de maximul special la determinarea caruia se au in vedere toate cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei.
Curtea de Apel Galati a comunicat ca, in jurisprudenta Sectiei penale, nu au fost identificate hotarari prin care instanta sa analizeze problema de drept pusa in discutie, insa aceasta a fost analizata de judecatorii sectiei, opinia majoritara fiind in sensul ca prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei postexecutorii, pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care se pune problema reducerii pedepsei in baza art. 6 din Codul penal, in sensul ca limita pana la care se poate reduce pedeapsa este maximul special prevazut de legea noua majorat cu 1/2. Acelasi punct de vedere a fost exprimat si de celelalte instante arondate Curtii de Apel Galati, respectiv Tribunalul Braila, Tribunalul Galati, Tribunalul Vrancea, Judecatoria Galati si Judecatoria Tecuci.
Curtea de Apel Bucuresti nu a exprimat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept cu care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, vizand prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal, insa a comunicat punctul de vedere al fiecarei instante din circumscriptia sa. Punctul de vedere majoritar, exprimat de judecatorii instantelor arondate Curtii de Apel Bucuresti, este ca dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal pot fi aplicate si persoanelor care au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal, intrucat majorarea maximului special cu 1/2 este obligatorie.
Curtea de Apel Craiova a comunicat ca opinia majoritara a judecatorilor din cadrul acestei curti de apel este in sensul ca dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse anterioare, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor condamnate definitiv pentru savarsirea unei fapte cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal.
Curtea de Apel Targu Mures a comunicat ca opinia majoritara a judecatorilor acestei instante este in sensul ca prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o hotarare anterioara, nu pot fi aplicabile si persoanelor care au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei fapte cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal. S-a argumentat ca, atunci cand se cerceteaza incidenta, dupa o condamnare definitiva, a principiului legii penale mai favorabile, reperul de comparare a pedepsei stabilite sub legea veche este maximul de pedeapsa prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita. Prin pedeapsa prevazuta de lege, in sensul dat acestei expresii de art. 187 din Codul penal, se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Savarsirea unei infractiuni in conditiile recidivei postexecutorii constituie o cauza de majorare a pedepsei, iar cand o persoana comite o asemenea infractiune, pedeapsa la care a fost condamnata acea persoana sub imperiul legii vechi se compara cu maximul prevazut de lege pentru infractiunea consumata, si nu cu acest maxim majorat cu jumatate. Acelasi punct de vedere a fost exprimat si de catre Tribunalul Mures, insa celelalte instante arondate Curtii de Apel Targu Mures au aratat ca dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea faptei cu retinerea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din Codul penal.
VI. Punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Referitor la chestiunea de drept supusa dezlegarii, Ministerul Public a sustinut, in esenta, in concluziile scrise, depuse la dosar, ca determinarea maximului special aplicabil potrivit dispozitiilor penale ale legii noi, in cazul in care au fost retinute dispozitiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, prin hotararea de condamnare ramasa definitiva inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, se face prin majorarea acestuia cu jumatate potrivit art. 43 alin. (5) din Codul penal. S-a aratat ca, de esenta aplicarii legii penale mai favorabile, in cazul pedepselor definitiv judecate, este determinarea limitelor maxime de pedeapsa aplicabile potrivit dispozitiilor penale ale legii noi, pentru situatia de fapt astfel cum a fost aceasta calificata juridic prin hotararea de condamnare intrata in puterea de lucru judecat. intrucat dispozitiile art. 6 alin. (1) din Codul penal in vigoare sunt identice cu cele cuprinse in art. 14 alin. 1 din Codul penal anterior, o reconsiderare a regulilor aplicabile in aceasta materie nu se justifica, cele statuate de doctrina si jurisprudenta, potrivit vechii reglementari, pastrandu-si in continuare valabilitatea. Astfel, starea de recidiva, postcondamnatorie sau postexecutorie, intrata in puterea de lucru judecat si reflectata in pedeapsa definitiv aplicata, va ramane „castigata” cauzei. in situatia in care, ipotetic, s-ar inlatura efectul produs de retinerea starii de recidiva, definitiv recunoscuta prin hotararea de condamnare, asupra cuantumului pedepsei, iar comparatia ar purta asupra limitei maxime prevazute in legea noua pentru infractiunea savarsita fara luarea in considerare a cauzei de agravare, s-ar aplica acelasi tratament condamnatilor recidivisti si celor primari, ceea ce constituie un tratament egal nejustificat aplicat unor situatii diferite. in sprijinul tezei compararii pedepsei aplicate, prin hotararea de condamnare, cu maximul special din legea noua fara aplicarea sporului obligatoriu prevazut de art. 43 alin. (5) din Codul penal, nu poate fi primita eventuala invocare, ca argument de text, a art. 187 din Codul penal, potrivit caruia „Prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei ”. Aceasta, deoarece dispozitiile art. 6 alin. (1) din Codul penal nu opereaza cu sintagma „pedeapsa prevazuta de lege”, ci fac trimitere la „maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita”. Asadar, in vederea determinarii pedepsei aplicabile pentru infractiunea savarsita, se vor avea in vedere nu doar incadrarea juridica data faptei, ci si circumstantele atenuante, agravante, tentativa ori starea de recidiva, astfel cum au fost acestea retinute prin hotararea definitiva de condamnare.
VII. Opinia specialistilor consultati
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, s-a solicitat specialistilor in drept penal opinia asupra chestiunii de drept. Specialistii Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti au aratat ca scopul reglementarii art. 6 din Codul penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive, in raport cu noua lege care este mai favorabila, pe timpul executarii acesteia si pana la incetarea oricaror efecte ale condamnarii ce vor interveni prin reabilitare. Asadar, principiul legalitatii pedepselor impune ca pedeapsa aplicata in baza legii vechi sa aiba sustinere si in legea noua, nefiind admisa executarea unei pedepse mai mari decat cea aplicabila potrivit legii noi mai favorabile. in aplicarea dispozitiilor art. 6 din Codul penal este important sa se stabileasca daca judecarea condamnatului, potrivit legii noi, va conduce, in concret, la o situatie mai blanda pentru acesta. Astfel, se vor avea in vedere limitele de pedeapsa intre care s-ar face individualizarea pedepsei pentru infractiunea savarsita, daca aceasta ar fi judecata conform legii noi. in aplicarea art. 6 din Codul penal nu se vor compara doar pedepsele stabilite pentru infractiunile judecate definitiv cu maximul special prevazut de legea noua pentru respectivele infractiuni, ci va fi avut in vedere si regimul sanctionator al pluralitatii in noua lege, pentru a observa daca permite o sanctiune mai blanda sau mai aspra in raport cu cea aplicata definitiv potrivit legii vechi. Ceea ce conteaza, pana la urma, nu este reducerea uneia sau unora dintre pedepsele componente, ci daca pedeapsa rezultanta calculata, potrivit dispozitiilor din noua lege, va fi mai mica sau nu decat pedeapsa rezultanta anterioara. in raport cu aceste argumente s-a sustinut ca, in cazul savarsirii unei infractiuni in stare de recidiva postexecutorie, maximul de pedeapsa aplicabil este cel prevazut de lege pentru infractiunea consumata si care poate fi depasit cu jumatate din acel maxim, pentru ca, teoretic, pana la aceasta limita va putea ajunge instanta in aplicarea pedepsei. in concluzie, s-a aratat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, se va avea in vedere maximul de pedeapsa la care se va putea ajunge ca efect al aplicarii prevederilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. Specialistii Facultatii de Drept din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara au aratat ca rezolvarea problemei de drept puse in discutie depinde de conceptia care se va adopta cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, s-a apreciat ca sunt institutii autonome acele dispozitii penale care nu fac parte din continutul juridic (normativ) al infractiunii incriminate si nici nu dau eficienta unor elemente sau imprejurari care intra in continutul concret al infractiunii (circumstante atenuante sau agravante), iar recidiva, ca forma a pluralitatii de infractiuni, este o institutie autonoma, ca si concursul de infractiuni, prescriptia raspunderii penale, pluralitatea intermediara, infractiunea continuata, reabilitarea. S-a sustinut ca, daca Inalta Curte de Casatie si Justitie isi va modifica practica pe calea unui recurs in interesul legii, in sens contrar celor statuate prin deciziile de interpretare nr. 1 si 2, adoptand punctul de vedere al aplicarii integrale a legii mai favorabile, in aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, se vor avea in vedere si regulile privind sanctionarea recidivei din Codul penal.
VIII. Opinia Directiei legislatie, studii, documentare si informare juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Directia legislatie, studii, documentare si informare juridica din cadrul inaltei Curti de Casatie si Justitie a comunicat opinia in sensul ca, in aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, instanta compara pedeapsa aplicata prin hotararea definitiva de condamnare cu maximul special prevazut in norma de incriminare cuprinsa in legea penala noua, fara luarea in considerare a majorarii pedepsei pentru recidiva postexecutorie conform art. 43 alin. (5) din Codul penal si, daca pedeapsa aplicata depaseste maximul special prevazut in norma de incriminare, reduce pedeapsa aplicata la acest maxim. S-a aratat ca rezolvarea chestiunii de drept care formeaza obiectul sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile in Dosarul nr. 16/1/2014/HP/P se intemeiaza pe urmatoarele argumente: in art. 6 alin. (1) din Codul penal legiuitorul stabileste, ca unic criteriu pe baza caruia se realizeaza aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, maximul special prevazut de legea penala noua, iar in art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, legiuitorul stabileste, ca unic criteriu pe baza caruia se realizeaza aplicarea noului Cod penal, ca lege penala mai favorabila dupa judecarea definitiva a cauzei, maximul special prevazut de noul Cod penal. Dispozitiile art. 187 din Codul penal definesc expresia „pedeapsa prevazuta de lege” si, implicit, notiunea de maxim special prevazut de lege, prin referire la pedeapsa prevazuta in norma de incriminare si exclud luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. in temeiul acestor dispozitii, pentru determinarea pedepsei prevazute de lege si, in consecinta, a maximului special prevazut de lege, se exclude luarea in considerare a recidivei postexecutorii (cauza de majorare a pedepsei). in lipsa unei dispozitii legale, prin care, conform art. 172 din Codul penal, legiuitorul sa atribuie un alt inteles expresiei „pedeapsa prevazuta de lege” si, implicit, notiunii de „maxim special prevazut de lege”, in reglementarea aplicarii legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei sunt incidente dispozitiile art. 187 din Codul penal. De asemenea, dispozitiile art. 6 din Codul penal nu prevad, in cadrul aplicarii legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei, posibilitatea efectuarii a doua operatiuni cu privire la pedeapsa aplicata pentru infractiunea comisa in stare de recidiva postexecutorie - o prima operatiune de reducere a pedepsei la maximul special prevazut in norma de incriminare din legea penala noua si o a doua operatiune de majorare a pedepsei la maximul special prevazut in norma de incriminare din legea penala noua majorat cu jumatate -, ci o unica operatiune de reducere a pedepsei la maximul special prevazut in norma de incriminare cuprinsa in legea penala noua.
IX. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii
Opinia judecatorului-raportor este in sensul ca, in aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza comiterii faptei in stare de recidiva postexecutorie, se va avea in vedere maximul special al pedepsei prevazut de noua incriminare fara luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. in raport s-a aratat ca aceasta solutie este impusa de mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive, stabilit de dispozitiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, potrivit caruia maximul special prevazut de legea noua este maximul special prevazut de norma de incriminare fara luarea in considerare a cauzelor de agravare a pedepsei. Art. 187 din Codul penal defineste sintagma „pedeapsa prevazuta de lege” si, implicit, notiunea de „ maxim special prevazut de lege” prin referire la pedeapsa prevazuta de norma de incriminare si exclude luarea in considere a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. intrucat nu exista dispozitii legale care sa atribuie un alt inteles notiunii de „pedeapsa prevazuta de lege” fata de dispozitiile art. 172 din Codul penal, potrivit carora „ori de cate ori legea penala foloseste un termen sau o expresie dintre cele aratate in prezentul titlu (titlul X «intelesul unor termeni sau expresii in legea penala»), intelesul acesteia este cel prevazut in articolele urmatoare, afara de cazul cand legea penala dispune altfel”, aceasta notiune are doar intelesul atribuit de art. 187 din Codul penal. Astfel, art. 6 alin. (1) din Codul penal, corelat cu art. 187 din Codul penal, nu permite, in cazul recidivei postexecutorii, posibilitatea raportarii la o limita maxima speciala majorata cu jumatate, ci numai la maximul special prevazut in norma de incriminare cuprinsa in legea penala noua. Raportarea la maximul special prevazut de legea noua, care incrimineaza fapta savarsita, fara luarea in considerare a cauzei obligatorii de majorare a pedepsei prevazute de art. 43 alin. (5) din Codul penal, este impusa si de caracterul facultativ al sporului de pedeapsa prevazut in cazul recidivei postexecutorii sanctionate de dispozitiile art. 39 alin. 1 din Codul penal anterior, spre deosebire de dispozitiile art. 43 alin. (5) din Codul penal, care obliga la aplicarea sporului de pedeapsa in conditiile comiterii unei noi infractiuni sub imperiul legii noi. Sanctionarea pluralitatii de infractiuni are loc in cadrul procesului de individualizare a pedepsei, si nu in procesul de determinare a legii penale mai favorabile in cazul unor fapte judecate definitiv, intrucat in atare situatie s-ar ajunge la o noua individualizare post judicium a aceleiasi pedepse.
X. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Examinand sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata retine urmatoarele:
A. Cu privire la conditiile de admisibilitate a sesizarii
In cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala. in acest sens, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala este investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv contestatia formulata de condamnatul C.S. impotriva Sentintei penale nr. 27 din 1 februarie 2014 a Tribunalului Ilfov - Sectia penala, chestiunea de drept, cu care a fost sesizata instanta suprema, nu a primit inca rezolvare printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs, iar solutionarea pe fond a cauzei depinde de lamurirea acestei chestiuni de drept. Constatand indeplinite conditiile de admisibilitate, Inalta Curte a procedat la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii.
B. Cu privire la chestiunea de drept a carei dezlegare este solicitata, retine urmatoarele:
Problema de drept ce face obiectul prezentei cauze priveste interpretarea si aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infractiuni comise in stare de recidiva postexecutorie judecata definitiv inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, daca pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita sau cu maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, „cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim”. Scopul reglementarii art. 6 din noul Cod penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive in raport cu noua lege, principiul legalitatii pedepselor impunand ca pedeapsa sa aiba sustinere legala si dupa aplicarea ei, nefiind admisa executarea unei pedepse mai mari decat cea prevazuta in legea noua mai favorabila. Totodata, argumentele inscrise in expunerea de motive a noului Cod penal, legate de reducerea la minimum a atingerilor aduse autoritatii de lucru judecat, sunt valabile atat in cazul infractiunii unice si al pedepsei aplicate prin hotararea definitiva de condamnare pentru unica infractiune, cat si in cazul pluralitatii de infractiuni si al pedepsei rezultante aplicate prin hotararea definitiva de condamnare pentru pluralitatea de infractiuni. in conformitate cu dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, care reglementeaza tratamentul sanctionator al recidivei postexecutorii, ca forma a pluralitatii de infractiuni, „Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata se savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate”. Recidiva postexecutorie in vechea reglementare, art. 39 alin. 4 din Codul penal, nu putea fi valorificata separat in procesul de individualizare a pedepsei, prin aplicarea unui spor de pedeapsa concret la o pedeapsa de baza concreta.1 In concret, pe baza criteriilor de individualizare prevazute de art. 72 din Codul penal anterior, instanta aplica o pedeapsa cuprinsa intre limitele speciale ale pedepsei, presupunand orientarea acesteia mai mult sau mai putin catre maximul special sau chiar egala cu el, iar daca acesta era neindestulator putea aplica un spor. in prezent, prin aplicarea legii penale mai favorabile pedepselor definitive, in conformitate cu dispozitiile art. 6 din Codul penal, legiuitorul nu a inteles sa repuna in discutie individualizarea sanctiunii realizata sub imperiul legii vechi. Maximul special prevazut de legea noua, astfel cum prevede art. 6 din Codul penal, in situatia starii de recidiva postexecutorie, intrata in puterea lucrului judecat si reflectata in pedeapsa definitiv aplicata, se determina prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. O asemenea interpretare garanteaza respectarea principiului autoritatii de lucru judecat, precum si a principiului egalitatii si nediscriminarii prin aplicarea unui tratament egal unor cazuri diferite (condamnatilor recidivisti si celor primari). Interpretarea data prin prezenta hotarare este in acord cu prima hotarare data in interpretarea art. 6 din Codul penal, respectiv Decizia nr. 1/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, vizand mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile in cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unei alte forme de pluralitate de infractiuni, si anume concursul de infractiuni. in raport cu argumentatia sus-prezentata se retine ca determinarea incidentei legii penale mai favorabile, in cazul hotararilor definitive de condamnare la pedeapsa inchisorii, in ipoteza recidivei postexecutorii, pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. 1 stefan Danes, Vasile Papadopol, Individualizarea judiciara a pedepselor, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, p. 363.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
in numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala, prin incheierea de sedinta din 24 februarie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 276/93/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioara, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni c u retinerea art. 37 lit. b) din Codul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din noul Cod penal.
Stabileste ca, in interpretarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infractiuni comise in stare de recidiva postexecutorie judecata definitiv inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut in legea noua pentru infractiunea savarsita prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 23 iunie 2014.
Presedintele Sectiei Penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecator Corina Michaela JijiIe
Magistrat-asistent, Aurelia Hirt
Costinmudure11
Comentarii articol (0)