Irina Dontu: Prietenii buni sunt langa tine si cand nu trebuie neaparat sa fie

Irina Dontu, de profesie contabil, este consultant al forumului AvocatNet.ro din 2013. A ajuns pe AvocatNet.ro din intamplare, cautand opinii pentru diverse spete, ne-a declarat aceasta in cadrul unui interviu.

“Mai sunt forumuri pe diverse domenii profesionale, dar, dupa multe cautari pe internet, am hotarat ca mie mi se potriveste cel mai bine AvocatNet.ro. La inceput am fost doar utilizator, apoi m-am gandit ca asa cum eu primesc, pot sa si ofer si m-am inscris drept consultant”, ne-a spus Irina Dontu.

Consultantul a adaugat ca, pentru ea, AvocatNet.ro inseamna prieteni, colegi, oameni, comunicare.

“Imi place sa comunic, imi place sa fiu in contact cu oamenii, iar AvocatNet.ro imi ofera posibilitatea de a comunica, de a ma exprima”, sutine Irina Dontu.

In ceea ce priveste consilierea pe care o acorda pe forum, Irina Dontu ne-a precizat ca incearca intotdeauna sa inteleaga intrebarile, sa ofere un raspuns clar, concis, documentat.

“Poate ca nu sunt intotdeauna inspirata in raspunsurile pe care le ofer, dar sigur incerc sa ajut pe cei care au nevoie”, a continuat aceasta.

A ales profesia de contabil pentru ca ii place foarte mult si pentru ca implica responsabilitate, gandire analitica si meticulozitate.

“Ma simt importanta, simt ca oamenii ma respecta pentru ceea ce sunt, pentru ca pot oferi solutii la problemele de business pe care le au. Cu toti colaboratorii mei incerc sa stabilesc un parteneriat, sa inteleg business-ul pe care il au si, uneori, chiar imi depasesc rolul de contabil si le ofer sfaturi si opinii despre cum isi pot dezvolta business-ul. Nu imi place sa fiu considerata un simplu furnizor de servicii, care trebuie sa existe pentru ca asa prevede legislatia. Imi place sa consider ca sunt partenera clientilor mei, pentru ca, daca eu am solutii potrivite afacerii lor, afacerea lor poate merge bine si cu aportul meu, si, implicit, si mie imi va merge bine. Ma simt bine cand clientii imi spun ca m-au ales pe mine deoarece am avut rabdare sa ii ascult la telefon timp de o ora cu diverse probleme care nu tineau neaparat de partea de contabilitate a firmei sau poate ca nu aveau deloc legatura cu business-ul, ci pur si simplu simteau nevoia sa povesteasca cuiva starea prin care treceau”, ne-a precizat Irina Dontu.

Daca ar fi pusa in situatia de a schimba ceva la profesia de contabil, consultantul ne-a declarat ca ar vrea sa schimbe perceptia publicului si chiar a unora dintre profesionistii contabili despre aceasta profesie, pentru ca este, in primul rand, o profesie care implica suflet si apoi o stiinta exacta care se supune unor norme rigide.

De asemenea, Irina Dontu ne-a mai spus ca profesia de contabil i-a adus multe satisfactii, insa varful realizarilor sale il reprezinta cele doua fiice ale sale.

“Cred ca au fost mai multe varfuri. Nu stiu sa nominalizez unul acum. Am considerat un varf orice reusita in profesie, am considerat un varf cand la 25 de ani am fost numita manager de magazin avand de administrat o echipa de peste 40 de oameni, am considerat un varf cand la 26 de ani am fost aleasa sa fac parte din Consiliul de administratie al unei societati pe actiuni, am considerat un varf cand am fost numita contabil sef la o societate cu peste 4000 de salariati, cu multiple probleme, am considerat un varf cand colegii mei de profesie, atunci cand au avut o dilema profesionala, au spus <<Dar pe Irina ati intrebat-o? Ea ce zice?>>, am considerat un varf cand la 30 de ani mi-am deschis primul business, am considerat un varf cand am avut rating de 10 pe AvocatNet, am considerat un varf cand am primit aplauze si recomandari pentru raspunsurile oferite. Dar varfurile realizarilor mele sunt cele doua fiice ale mele, Georgiana (28 de ani) si Emma Maria (7 ani), doua fete frumoase, dar mai ales destepte”, ne-a spus aceasta.

Mai mult decat atat, spune despre “contabilitatea vietii sale” ca este una in partida simpla.

“La plusuri as inregistra nasterea celor doua fiice, Georgiana (28 de ani) si Emma Maria (7 ani). Tot la plusuri as inregistra prima zi de scoala a fiicelor mele, primele reusite ale copiilor mei, primul articol scris de fiica mea Georgiana, prima pictura realizata de Emma, ziua in care a aparut in viata mea si a sotului meu, Mario (finutul nostru), un copil frumos si destept, excursia la Praga impreuna cu tata si cu mama (prima si singura lor iesire din tara impreuna), ziua in care a aparut in viata parintilor mei, Bogdanel, nepotelul care le va duce numele mai departe. La pierderi as inregistra pierderea recenta a tatalui meu, rapus de cancer”, ne-a precizat Irina Dontu.

Consultantul ne-a mai povestit ca ii place sa fie in mijlocul oamenilor si crede ca asta o motiveaza sa mearga mai departe. Totodata si nevoia de a oferi un model fiicelor sale, de a-i face mandri pe cei din jurul sau si chiar esecurile o motiveaza.

Atunci cand vine vorba despre bucuriile mici ale vietii, Irinei Dontu ii plac diminetile de week-end cand poate savura cafeaua in mijlocul familiei, ii plac calatoriile, ii plac sarbatorile petrecute cu familia, ii place sa le ofere mici bucurii celor din familie, ii place cand le vede chipul luminat de bucurie atunci cand pleaca impreuna in vacante.

Consultantul ne-a mai spus ca ar descrie prietenii buni ca fiind acele persoane carora le pasa si te cearta cand gresesti, cei care sunt langa tine si cand nu trebuie neaparat sa fie, cei care sar imediat sa te ajute, chiar daca nu ati vorbit de cativa ani, cei care nu te lasa sa te plafonezi.

Portret in cuvinte

• Pastrez amintiri ... din copilaria petrecuta la tara la bunici, o copilarie frumoasa desprinsa parca din Amintirile lui Creanga.
• Mi-as dori ... sa fi petrecut mai mult timp cu fiica mea cea mare, sa nu pierd la fel de mult din copilaria fiicei mele mai mici, sa fi petrecut mai mult timp cu tata, sa fi gasit o solutie pentru a-l mai avea cativa ani langa noi, sa am mai mult timp pentru familia mea.
• Ma tem cel mai putin de … provocarile profesionale si cel mai mult de ... a nu avea suficient timp pentru toate planurile pe care le am in legatura cu profesia, dar mai ales cu familia.
• Niciodata nu voi renunta ... la visurile mele: sa construiesc casuta simpla de la tara in care sa adun toata familia, prietenii, cunoscutii si necunoscutii, copii in tabere pentru a spune povesti frumoase despre istoria locurilor, in jurul focului de tabara.
• Daca viata mea ar fi o carte autobiografica, atunci i-as pune titlul ... “Dulce – amarui”.
• Daca as fi putut sa imi aleg o alta meserie, atunci aceea ar fi fost cea de … educatoare sau de ghid turistic.
• Nu regret ... deciziile luate in momente dificile. Am invatat si din deciziile bune, dar, mai ales, din cele mai putin inspirate.