Optimizare fiscală: Microîntreprinderile nou-înființate pot plăti impozit de doar 1%. În ce condiţii?

Momentul 1 ianuarie 2016 a adus numeroase modificări regimului fiscal aplicabil microîntreprinderilor, prin intermediul noului Cod fiscal. 

Astfel, anul acesta, o microîntreprindere a putut realiza venituri de până la 100.000 de euro (echivalentul în lei), după ce plafonul de încadrare în acest sistem de impunere a fost majorat, de la 65.000 de euro, până la limita amintită.

În plus, în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă, a fost introdus un sistem diferențiat de cote de impozitare, în funcție de existenţa salariaţilor şi numărul acestora. Concret, firmelor organizate ca microîntreprinderi le este aplicată o cotă de impozitare cuprinsă între 1% şi 3%, după cum urmează:

• cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care au cel puţin doi salariați;
• cotă de impozitare de 2% pentru microîntreprinderile cu un singur angajat;
• cotă de impozitare de 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.

Când spunem salariat, ne referim la acea persoană angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. Totuşi, condiţia se consideră îndeplinită şi în cazul microîntreprinderilor care:

• au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial dacă fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
• au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remuneraţia acestora este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Aşadar, după cum am arătat anterior, microîntreprinderile cu un singur salariat aplică o cotă de impozitare de 2%. Totuşi, există o situaţie în care aceste companii, care au un singur angajat, pot beneficia de o impozitare mai avantajoasă, respectiv de o cotă de impozit de 1% din venitul obţinut.

Concret, este cazul firmelor nou-înfiinţate, care pot aplica tratamentul fiscal favorabil o anumită perioadă, în anumite condiţii.

Din continuarea articolului puteţi afla:

• pentru ce perioadă pot beneficia noile microîntreprinderi de un impozit pe venit de 1%;
• ce condiţii trebuie îndeplinite pentru ca firma să aplice cota redusă de impozitare.

Impozitarea de 1%, permisă în primii doi ani ai microîntreprinderii

Potrivit legislaţiei în vigoare, aplicarea facilităţii de plată a unui impozit în procent de 1% este permisă microîntreprinderilor nou-înfiinţate care angajează o persoană în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă. Totuşi, impozitarea favorabilă este permisă numai în primele 24 de luni, adică în primii doi de existenţă ai entităţii. Ulterior, dacă firma continuă să funcţioneze ca microîntreprindere şi păstrează unicul angajat, va aplica o cotă de impozitare de 2%, conform reglementărilor prezentate mai sus.

Important! Procentul de 1% va fi aplicat pentru tot trimestrul în care se regăseşte cea de-a 24-a lună de la înfiiţarea societăţii. 

Prin urmare, nu are importanţă locul în care respectiva persoană lucrează efectiv în cei doi ani, aceasta putându-şi desfăşura activitatea, spre exemplu, şi la un punct de lucru al companiei (care poate fi inclusiv în altă localitate decât cea în care firma are stabilit sediul social). 

Totuşi, pentru a beneficia de facilitatea amintită, este necesar ca firma să respecte celelalte condiţii impuse de legislaţie, respectiv să funcţioneze pe o durată de cel puţin patru ani de la apariţie. Practic, desfăşurarea activităţii pentru minimum 48 de luni poate fi doar prezumată la început, fără să existe însă o certitudine în acest sens. 

În plus, pentru a putea beneficia de cota redusă de impozitare, în structura asociaţilor companiei nu trebuie să intervină modificări, iar societatea nu trebuie să ajungă în stare de lichidare ori dizolvare. Mai exact, firma nu trebuie să se afle într-una dintre următoarele situaţii:

• lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
• dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
• inactivitate temporară, potrivit legii;
• declararea pe propria raspundere a nedesfăşurării de activităţi la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
• majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acţionari/asociaţi;
• acţionarii/asociaţii săi vând/cesioneaza/schimbă titlurile de participare deţinute.

Astfel, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în procent scăzut, de 1%, este valabil pentru o perioadă de maximum doi ani, cu condiţia existenţei a cel puţin un salariat. În cazul în care raportul de muncă al angajatului încetează în această perioadă, condiția referitoare la numărul de salariați va fi considerată totuşi îndeplinită dacă, în cursul aceluiași trimestru, va fi angajată o altă persoană.

Ce firme pot fi microîntreprinderi 

Vă reamintim că, în prezent, o microîntreprindere este o persoană juridică ce îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

• realizează venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, în domeniile jocurilor de noroc sau activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale;
• realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale;
• realizează venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
• capitalul social este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale;
• nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti.

Daca în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20%, inclusiv, atunci aceasta va plăti impozit de profit de 16%. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintrele limitele prevăzute anterior, luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre aceste limite.

Pentru determinarea echivalentului în euro a plafonului de 100.000 euro prevăzut pentru microîntreprinderi se foloseşte cursul de schimb de la închiderea exerciţ
iului financiar precedent.

Notă: Mai multe informaţii despre regimul fiscal aplicabil microîntreprinderilor în 2016 sunt aici. 

Din 2017, plafonul minim pentru impozitarea micro se reduce

Reducerea plafonului capitalului social la înființare, în funcție de care se poate aplica sau nu regimul de impozitare pentru microîntreprinderi, se regăseşte în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016 şi se va aplica de la 1 ianuarie 2017.

Concret, limita capitalului social pentru care se poate alege plata impozitului pe profit, în detrimentul celui pe veniturile microîntreprinderilor, va fi redusă de la 25.000 de euro (aproximativ 112.000 de lei, aşa cum încă este în prezent) la 45.000 de lei (aproximativ 10.000 de euro).

Prin urmare, de anul viitor, doar entităţile cu un capital social mai mic decât 45.000 de lei vor fi obligate să aplice impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. În schimb, dacă îşi vor completa capitalul social pe parcurs, până cel puţin la noul nivel fixat, firmele vor putea deveni plătitoare de impozit pe profit.

Măsura se va aplica în contextul în care, în prezent, firmele care au la înfiinţare un capital social mai mic de 25.000 de euro nu pot opta pentru plata impozitului pe profit pe parcursul existenţei entităţii, chiar dacă acestea îşi completează capitalul social până la valoarea menţionată.

Potrivit normelor în vigoare, o firmă nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, atât timp cât capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale, la momentul înregistrării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Totuşi, prin excepţie de la această regulă, societatea nou-înfiinţată care la data înregistrării în registrul comerţului are subscris un capital social reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro poate opta să aplice impozitul pe profit. Din 2017 însă, valoarea de 25.000 de euro va fi înlocuită cu cea de 45.000 de lei, aşa cum stabileşte noul act normativ.

Notă: Mai multe detalii despre reducerea plafonului minim pentru impozitarea microîntreprinderilor găsiţi aici. 

În final, vă amintim că există câteva motive pentru care microîntreprinderea este forma de organizare preferată de mulţi antreprenori, care o consideră cea mai avantajoasă din punct de vedere fiscal din următoarele considerente:

• volum de muncă mai redus pentru calculul impozitului pe venit în detrimentul celui pe profit;
• conformare fiscală mai lejeră, în condiţiile în care metoda de calcul a sumelor de plată este mai simplă decât în cazul impozitului pe profit şi presupune un risc de eroare mai scăzut;
• risc mai scăzut de a ajunge să datorezi dobânzi şi penalităţi.

În acelaşi timp însă, există şi destule dezavantaje, mai ales dacă ţinem cont că această formă de impozitare poate impune anumitor firme o sarcină fiscală mai mare decât dacă ar plăti impozit în funcţie de profit.

Spre exemplu, firmele care înregistrează pierderi sunt afectate negativ pentru că sunt forţate sa plătească un impozit cuprins între 1 şi 3% (aşa cum am arătat mai sus) din veniturile lor, comparativ cu zero lei, cât ar plati pentru că afacerile lor nu sunt profitabile.