Legea lustratiei, expunere de motive si text integral

Expunere de motive
 
 Faþã de trecutul României din ultima jumãtate de secol, întreþinut de oameni care, pe vremea dictaturii ceauºiste, se bucurau de prerogativele conducerii de partid, iar, ulterior, s-au ascuns dupã cele ale unei puteri democratice, considerãm cã trebuie precizatã poziþia oamenilor cu putere de decizie în aceastã þarã, la fel cum au fãcut ºi cei din Ungaria, Albania, Cehia sau Slovacia.
 
 In noul context al aderãrii la Uniunea Europeanã, trebuie sa putem privi cu mândrie cã suntem o þarã cu conºtiinþa împãcatã, curãþatã de vechi metehne pe care europenii le-ar putea privi ca pe eventuale pericole la adresa democraþiei.
 
 Astfel se impune adoptarea acestei legi, care nu face decât sã asigure cã oameni cu formaþie de activist comunist, care au fãcut parte din organele de represiune care au instrumentat cazuri politice - Securitate, Justiþie, Procuraturã etc. - nu mai poate pune la adãpost anumite persoane care nu vor sã accepte cã situaþiile de abuz legalizat de dinaintea Revoluþiei nu mai sunt posibile.
 
 ªi chiar dacã timp de 15 ani aceasta lege a fost înãbuºitã, prin respingerea repetatã sau modificarea pânã la diluare a tuturor iniþiativelor legislative asociate sau legate de acest domeniu, acum este vremea sã clarificãm pentru totdeauna situaþia clasei conducãtoare, ca niºte oameni responsabili, pentru a putea alunga fantomele trecutului ce bântuie ºi astãzi printre noi. Proclamaþia de la Timiºoara, primul program politic doctrinar coerent al unei societãþi democratice româneºti, elimina încã din 1990 structurile securisto-comuniste din toate insituþiile statului.
 
 Punctul 8 - „Activiºtii au fost însã acei oameni care ºi-au abandonat profesiile lor pentru a sluji partidul comunist ºi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta." - urmãrea încã de atunci asanarea clasei politice ºi decizionale.
 
 Deasemenea, þinând cont de ineficienta înlãturãrii unui abuz cu altul, legea lustraþiei se subscrie legii fundamentale a statului, Constituþia, care menþioneazã expres condiþiile în care anumite drepturi ºi libertãþi pot fi îngrãdite. Astfel, conform dispoziþiilor articolului 53 din Constituþie, „exerciþiul unor drepturi sau al unor libertãþi poate fi restrâns numai prin lege ºi numai dacã se impune, dupã caz, ... pentru apãrarea ordinii, a sãnãtãþii ori a moralei publice". In acest caz este vorba, exclusiv, despre aceastã însãnãtoºire a moralei publice, întinatã de cutumele comuniste.
 
 Aceastã lege vine sã facã luminã în trecut, dar ºi în viitor, pentru cã a-þi asuma o vinã ºi a încerca sã lupþi sã o îndrepþi, înseamnã cã ai devenit un partener responsabil al oricãrui stat democratic, un partener care se poartã demn ºi cu care poþi colabora în mãsura în care ºtii cã este îndreptat înspre viitor.
 Trebuie sã fim corecþi cu noi înºine pentru a le furniza celorlalþi garanþia cã putem fi corecþi cu ei. A continua sã ne minþim ºi sã pãstrãm în structurile de putere oameni care au fãcut rau, înseamnã sã ne complãcem în situaþia de stat în care corupþia face ordinea ºi legea.
 
 Acestea sunt raþiunile pentru care aceastã lege trebuie sã existe ºi sã fie aplicatã, pentru cã trebuie sã demonstrãm odatã pentru totdeauna cã poporul român este o naþie care are mândrie, care ºtie sã facã dreptate cu demnitate ºi care ºtie sã priveascã în viitor.
 
 Membrii ai Societãþii Timiºoara
 Deputat Viorel Oancea
 Deputat Mona Muscã
 Senator Adrian Cioroianu ºi
 Deputat Eugen Nicolaescu

Proiect de lege privind Legea lustraþiei, privind limitarea temporarã a accesului la unele funcþii ºi demnitãþi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere ºi din aparatul represiv al regimului comunist

Art. 1. Sunt considerate ca au fãcut parte din structurile de putere ºi din aparatul represiv al regimului comunist instaurat în România la 30 decembrie 1947, urmãtoarele persoane:
 a) cadrele cu funcþii de conducere din aparatul central ºi local al PCR ºi UTC;
 b) activiºtii salarizaþi ai P.C.R. ºi U.T.C. care au desfãºurat activitãþi în aparatul organelor centrale ºi locale ale organizaþiilor politice, obºteºti ºi de masã, precum ºi în unitãþile economice ºi instituþii civile ºi militare;
 c) membrii Consiliului de Stat, ai Consiliului de Miniºtrii ºi Marii Adunãri Naþionale, precum ºi miniºtrii secretari de stat, prim adjuncþii ºi adjuncþii miniºtrilor ºi secretarii de stat;
 d) preºedinþii, prim vicepreºedinþii, vicepreºedinþii ºi secretarii Comitetelor Executive ale Consiliilor Populare judeþene, municipale, orãºeneºti ºi comunale;
 e) preºedinþii ºi vicepreºedinþii Uniunii Asociaþiilor Studenþilor Comuniºti din România la nivel central ºi de centru universitar;
 f) redactorii ºefi ºi redactorii ºefi-adjuncþi din unitãþile de presã ºi edituri ca organe de reprezentare a politicii P.C.R. ºi U.T.C;
 g) rectorii, decanii ºi cadrele didactice angajate în Academia ªtefan Gheorhiu, precum ºi cadrele de conducere din ºcolile de partid;
 h) angajaþii ºi colaboratorii structurilor de poliþie politicã aºa cum sunt definiþi aceºtia în articolul 5 alineatul 2-5 din Legea 187/1999;
 i) procurorii generali, procurorii generali adjuncþi, procurorii ºefi, procurorii ºefi adjuncþi, preºedinþii ºi vicepreºedinþii instanþelor judecãtoreºti civile ºi militare de la toate nivelurile;
 j) ambasadorii, miniºtrii plenipotenþiari ºi asimilaþii acestora, precum ºi reprezentanþii corpului diplomatic din strãinãtate;
 
 Art.2 Persoanele care în perioada 30 decembrie 1947-22 decembrie 1989 s-au aflat în una din situaþiile enumerate la articolul 1, nu pot candida, nu pot fi alese ºi nu pot fi numite timp de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru urmãtoarele demnitãþi ºi funcþii:
 a) preºedinte al României;
 b) consilier prezidenþial sau consilier de stat în cadrul Administraþiei Prezidenþiale;
 c) senator sau deputat;
 d) secretar general, secretar general adjunct, ºef de departament sau director general ori director în aparatul Senatului ori al Camerei Deputaþilor;
 e) membru al guvernului, consilier de stat, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcþii asimilate acestora, secretar general, secretar general adjunct, sau director în cadrul ministerelor;
 f) membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Curþii de Conturi sau judecãtor al Curþii Constituþionale;
 g) preºedinte sau ºef de secþie al Consiliului Legislativ; h) avocat al poporului, sau adjunct al acestuia;
 i) director, director adjunct în toate serviciile de informaþii;
 j) membru al Consiliului Naþional al Concurenþei, al Consiliului Naþional al Audiovizualului, al Comisiei Naþionale de Valori Mobiliare, al Consiliului de Administraþie al Societãþii Române de Televiziune ºi al Societãþii Române de Radiodifuziune, precum ºi director ºi director teritorial din aceste douã instituþii, membru al Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii;
 k) membru în Consiliul de Administraþie sau în conducerea executivã a Bãncii Naþionale a României;
 1) membru în consiliul de administraþie al oricãrei societãþi comerciale, dacã reprezintã interesele statului român;
 m) prefect, subprefect, secretar general al prefecturii;
 n) primar, viceprimar, secretar al unitãþilor administrativ-teritoriale;
 o) consilier judeþean sau consilier în Consiliul General al municipiului Bucureºti, consilier municipal, orãºenesc, comunal, sau de sector al municipiului Bucureºti;
 p) magistrat sau funcþie asimilata calitãþii de magistrat, membru în Consiliul Superior al Magistraturii;
 q) membru al corpului diplomatic din ambasade, consulate sau reprezentanþe ale României în strãinãtate;
 r) inspector general, inspector ºef ºi director general din Inspectoratul General al Poliþiei, inspectoratele teritoriale, precum si adjunct al acestora;
 s) ºef al Statului Major al Armatei, adjunct si ºef de direcþie în cadrul S.M.G., comandant de Armatã si adjuncþi ai acestora;
 t) preºedinte sau director general al agenþiilor sau instituþiilor de stat la nivel naþional;
 u) inspector general, inspector sau director în cadrul serviciilor deconcentrate ale statului la nivel local;
 
 Art.3. (1) Persoanele care îºi depun candidatura pentru una din funcþiile alese, prevãzute la art.2 vor prezenta o declaraþie pe proprie rãspundere olografã prin care sã precizeze dacã s-au aflat într-una din situaþiile prevãzute la art. 1;
 (2) Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii va emite, în termen de 30 de zile de la depunerea candidaturilor, un certificat de compatibilitate conform dispoziþiilor art. 1 litera h din prezenta lege;
 (3) Declaraþia pe proprie rãspundere depusã de un candidat la o funcþie aleasã din cele prevãzute la art.2 vor fi verificate de Birourile electorale de circumscripþie odatã cu celelalte incompatibilitãþi impuse de legea electorala, birouri care vor respinge candidatura persoanelor care au deþinut una din funcþiile prevãzute la art. 1 ºi, atunci când este cazul, vor trimite dosarul organelor penale abilitate sa cerceteze fapta sub aspectul sãvârºirii infracþiunii de fals în înscrisuri sub semnãturã privatã, reglementatã ºi sancþionatã de Codul penal.
 (4) Rezultatele verificãrilor birourilor electorale se vor publica în Monitorul Oficial.
 
 Art.4 (1) în cadrul Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii se înfiinþeazã Departamentul de aplicare a legii lustraþiei, care emite certificatele menþionate la articolul 3 alineatul 2 si articolul 6 din prezenta lege.
 (2) Personalul necesar se asigurã prin redistribuire din cadrul CNSAS.
 (3) Conducãtorul acestui departament se numeºte de Colegiul CNSAS. Art.5. (1) în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi
 persoanele care exercitã o funcþie sau demnitate publicã dintre cele prevãzute la art.2 sunt obligate sã depunã la instituþia la care îºi desfãºoarã activitatea o declaraþie pe proprie rãspundere olografa prin care sã precizeze dacã s-au aflat într­una din situaþiile prevãzute la art. 1;
 (2) Persoanele care nu au depus declaraþia arãtatã mai sus, sunt demise de drept la expirarea termenului de 30 zile;
 (3) Persoanele din a cãror declaraþie rezultã cã s-au aflat într-una din situaþiile prevãzute la art. 1 sunt demise de drept de la data înregistrãrii declaraþiei.
 
 Art.6. Persoanele care, în virtutea atribuþiilor conferite de lege, au dreptul sã facã numiri în vreuna din funcþiile prevãzute la art.2, sau au datoria de a verifica numirile fãcute, sunt obligate în solidar sã verifice de îndatã dacã persoanele aflate în exerciþiul respectivelor funcþii sau demnitãþi s-au aflat într-una din situaþiile prevãzute la art.l., cerând în acest scop un certificat din partea Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii ºi verificând la Direcþiile de muncã, oficiile de pensii ºi orice altã instituþie abilitatã, starea lor de compatibilitate în sensul prezentei legi.
 
 Art.7. Refuzul persoanelor abilitate, de a face aplicarea prevederilor art.3, 5 ºi 6 constituie infracþiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice ºi se pedepseºte conform codului penal.
 
 Art.8. (1) împotriva deciziei prin care se constata ca o persoana s-a aflat îintr-una din situaþiile prevãzute ala art. 1, se poate face contestaþie în termen de 15 zile de la comunicare;
 (2) Soluþionarea contestaþiilor este de competenþa tribunalului ºi se va face de urgenþã. Hotãrârile date sunt definitive ºi irevocabile.
 (3) Introducerea acþiunii la instanþa judecãtoreascã are ca efect suspendarea deciziei de destituire.
 
 Art.9. Persoanele cu atribuþii de conducere sau control, au obligaþia de a aduce la cunoºtinþa celor care ocupã funcþiile enumerate la art.2, prevederile prezentei legi.
 
 Art.10. La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, orice dispoziþii contrare se abrogã.