Ce-ar fi fost daca acceptam oferta de saptamana trecuta? Ce-ar fi fost daca spuneam tot ce aveam de spus? Ce-ar fi fost daca in loc sa fac stanga de pe Victoriei faceam dreapta?
As fi cunoscut alti oameni, as fi purtat alta conversatie sau as fi vazut alt peisaj. Poate ca o intamplare minora de pe unul dintre aceste cursuri diferite mi-ar fi schimbat viata in mod radical. Sau poate ca nu. Daca trebuia sa fac stanga si am facut dreapta pentru ca asa am simtit in mijlocul intersectiei, macar am libertatea de a nu ma intreba “ce-ar fi fost daca?”.
Deseori suntem prea comozi, lenesi sau speriati ca sa facem ceea ce vrem sau simtim ca trebuie. Mergem in tipare si ne comportam standardizat. Incet, incet, intrebarea “Ce-ar fi fost daca?” ne intra in reflex iar regretele devin modul standard de a vedea trecutul.
Incep sa cred ca regretam mai degraba lucrurile pe care nu le-am facut decat cele pe care le-am facut. De fapt, este normal sa fie asa. Faptele au avut consecinte pe care le-am suportat si savurat. Ceea ce a a ramas la stadiul de dorinta sau impuls ne bantuie pentru ca nu a devenit fapt.
Viata nu este o destinatie, ci mai degraba o calatorie. Vi se pare un cliseu? Este. Si pe bune motive: este adevarat.
Fiecare alegere pe care o facem determina gradul nostru de fericire. Nu spun ca nu conteaza unde ajungi: este una sa fii maturator stradal si alta sa ai propria ta companie. Totusi, conteaza cel putin la fel de mult modul in care ajungi acolo: cu regrete, dubii și întrebări sau fără ele.
Fii primul care comenteaza!
Iti place Avocatnet.ro? Da like la pagina noastra de Facebook!
