Va rugam sa intelegeti ca desi cererile de consultanta se fac gratuit, consultantii carora le trimiteti cererile nu sunt obligati sa va raspunda gratuit. Unii pot conditiona raspunsul de plata unui onorariu. Avocatnet.ro nu motiveaza in niciun fel consultantii si nici nu isi asuma raspunderea pentru caracterul corect, complet si actual al raspunsurilor pe care le primiti ca urmare a cererii dumneavoastra.
Data publicarii mesajului: Duminica, 21 August 2011, 11:50
justice123 a scris:
Gresiti amarnic, parata in procesul meu a facut exact asta, fara nici o dovada, si instanta a plecat urechea la ce-au zis ei, motiv pe care mi-a refuzat daune morale, interese, compensatorii etc.
Veniti va rog cu o litera de lege ca sa contraziceti sau sa sustineti o litera de lege. Asa poate zice cine ce vrea si nu se mai numeste drept.
Puteti deasemenea sa le faceti plangere pentru inselaciune. Infractiunea reala in cazul dvs e inselaciune prin fals in declaratii, ceea ce este un concurs de infractiuni.
Stimate domn/doamna,
Probabil sunteti o persoana care nu profesati (nu sunteti jurist, avocat, judecator, procuror), prin urmare intelegeti textele legale cum le intelege orice persoana pe care o opresti pe strada si ii dai sa iti spuna ce a inteles din art. 215 C.pen.
Dati-mi voie, chiar daca ma repet, sa va explic de ce nu avem nici fals in declaratii, nici inselaciune in speta de fata (de altfel, nici in speta dvs.).
In orice litigiu civil, reclamantul afirma un aspect, pe care il pretinde a fi adevarat, in timp ce, de obicei, paratul il neaga, spunand ca ceea ce afirma el e adevarat. Categoric, A nu este egal cu B, prin urmare unul dintre cei doi nu spune adevarul. Unui asemenea comportament, legea penala nu i-a dat conotatia unui comportament infractional, tocmai pentru simplul fapt ca simplele afirmatii facute in fata unei instante civile nu pot produce efecte juridice daca nu se bazeaza pe probe. Prin urmare, chiar daca unul dintre cei doi protagonisti ai procesului civil minte, in masura in care nu masluieste probe pentru a-si sustine minciuna, ci doar neaga ce zice celalalt si eventual sustine verbal/scris o minciuna, fara a si-o baza pe probe, legea nu ii reproseaza comportamentul, sanctionandu-l penal dintr-un motiv simplu: nicio actiune civila nu poate fi admisa daca nu se bazeaza pe probe, ci doar pe simple afirmatii. La fel, actiunea civila a unui reclamant nu va fi respinsa daca se bazeaza pe probe iar contra-probele paratului (sa le zicem asa) nu exista sau sunt simple afirmatii. Acest aspect fundamental trebuie inteles de orice reclamant/parat. Degeaba se inainteaza o actiune care nu este sustinuta de probe pertinente si cu referire la cerere. O astfel de actiune va fi respinsa, ca minte sau ca nu minte paratul.
Ce se sanctioneaza in schimb sunt: falsul in inscrisuri, marturia mincinoasa, instigarea la marturie mincinoasa, respectiv orice manevre frauduloase aplicate probelor din proces prin care s-ar putea influenta sau a fost influentata instanta pentru a da o hotarare contrara probatoriului legal.
Mai e un aspect care nu e inteles de reclamanti: in instanta se face justitie (adica se admit/resping actiuni in baza probelor/lipsei acestora) nu se face dreptate. Prin urmare, chiar daca reclamantii au dreptate, daca nu au probe sa o dovedeasca raman doar cu atat, instanta neputand sa se pronunte in afara unui probatoriu administrat.
Cat despre inselaciune, din practica va asigur ca pentru asa ceva (speta descrisa initial) nimeni nu va trimite in judecata sau condamna pentru asa ceva, tocmai pentru ca pronuntarea unei sentinte de respingere a unei actiuni, pe motiv de neprobare a cererii, nu va intra niciodata in intelesul notiunii de "folos material injust". Iar pentru a avea insealciune e necesar ca starea de fapt sa se suprapuna peste textul legal.
Sper ca v-am lamurit.
PS: Ar fi frumos sa va abtineti de la judecati de valoare de genul "gresiti amarnic" cand singurul dvs. contraargument e sa citati un text legal pe care nu il intelegeti in sensul lui juridic, ci doar in sensul lui profan. In plus, nu orice "litera de lege" se poate combate prin alta "litera de lege", ci din interpretarea primei "litere" se poate deduce ca nu e aplicabila in speta.
Data publicarii mesajului: Luni, 7 Mai 2012, 20:35
Stimată doamnă,
1. Nu vă puteți lua fiica cu forța acasă. E „un pic de” infracțiune.
2. Pe undeva prin legislatie este un text care zice ca minorul e liber sa isi aleaga domiciliul de la 14. Nu-l mai stiu ca nu am lucrat cu el (sunt penalist nu civilist).
3. Chestie de bun simt: copii nu sunt bunuri, proprietatea parintilor. Nu va convine ca a plecat, nu imi mai dati bani. Ca nu va convine cu cine s-ar putea casatori fiindca nu e de varsta ei, asta deja e incalcarea libertatii pe care fiica dvs. deja o are castigata prin nastere.
4. Sotul dvs. ar trebui sa stea calm sa nu intre peste nimeni in nicio casa, daca nu vrea sa aiba el probleme cu politia (violare de domiciliu).
5. Unii colegi va instiga sa comiteti infractiunea de denunt calomnios, respectiv sa faceti plangeri penale care contin neadevaruri. Comportamentul fiicei dvs. sau al prietenului nu are nimic penal in el. E un comportament firesc de oameni normali care probabil se iubesc.
6. Cred ca pentru dvs. cea mai inteleapta masura e, cum sugerau si unii dintrei colegi, sa apleati la o discutie rationala cu fiica. Principiul tu faci ce iti zic eu ca esti copilul meu nu functioneaza intotdeauna. Si daca functioneaza creaza frustrari.
Minte limpede va doresc.
Data publicarii mesajului: Luni, 7 Mai 2012, 20:35
Stimată doamnă,
1. Nu vă puteți lua fiica cu forța acasă. E „un pic de” infracțiune.
2. Pe undeva prin legislatie este un text care zice ca minorul e liber sa isi aleaga domiciliul de la 14. Nu-l mai stiu ca nu am lucrat cu el (sunt penalist nu civilist).
3. Chestie de bun simt: copii nu sunt bunuri, proprietatea parintilor. Nu va convine ca a plecat, nu imi mai dati bani. Ca nu va convine cu cine s-ar putea casatori fiindca nu e de varsta ei, asta deja e incalcarea libertatii pe care fiica dvs. deja o are castigata prin nastere.
4. Sotul dvs. ar trebui sa stea calm sa nu intre peste nimeni in nicio casa, daca nu vrea sa aiba el probleme cu politia (violare de domiciliu).
5. Unii colegi va instiga sa comiteti infractiunea de denunt calomnios, respectiv sa faceti plangeri penale care contin neadevaruri. Comportamentul fiicei dvs. sau al prietenului nu are nimic penal in el. E un comportament firesc de oameni normali care probabil se iubesc.
6. Cred ca pentru dvs. cea mai inteleapta masura e, cum sugerau si unii dintrei colegi, sa apleati la o discutie rationala cu fiica. Principiul tu faci ce iti zic eu ca esti copilul meu nu functioneaza intotdeauna. Si daca functioneaza creaza frustrari.
Minte limpede va doresc.
Data publicarii mesajului: Luni, 7 Mai 2012, 20:35
Stimată doamnă,
1. Nu vă puteți lua fiica cu forța acasă. E „un pic de” infracțiune.
2. Pe undeva prin legislatie este un text care zice ca minorul e liber sa isi aleaga domiciliul de la 14. Nu-l mai stiu ca nu am lucrat cu el (sunt penalist nu civilist).
3. Chestie de bun simt: copii nu sunt bunuri, proprietatea parintilor. Nu va convine ca a plecat, nu imi mai dati bani. Ca nu va convine cu cine s-ar putea casatori fiindca nu e de varsta ei, asta deja e incalcarea libertatii pe care fiica dvs. deja o are castigata prin nastere.
4. Sotul dvs. ar trebui sa stea calm sa nu intre peste nimeni in nicio casa, daca nu vrea sa aiba el probleme cu politia (violare de domiciliu).
5. Unii colegi va instiga sa comiteti infractiunea de denunt calomnios, respectiv sa faceti plangeri penale care contin neadevaruri. Comportamentul fiicei dvs. sau al prietenului nu are nimic penal in el. E un comportament firesc de oameni normali care probabil se iubesc.
6. Cred ca pentru dvs. cea mai inteleapta masura e, cum sugerau si unii dintrei colegi, sa apleati la o discutie rationala cu fiica. Principiul tu faci ce iti zic eu ca esti copilul meu nu functioneaza intotdeauna. Si daca functioneaza creaza frustrari.
Minte limpede va doresc.
Data publicarii mesajului: Luni, 7 Mai 2012, 20:35
Stimată doamnă,
1. Nu vă puteți lua fiica cu forța acasă. E „un pic de” infracțiune.
2. Pe undeva prin legislatie este un text care zice ca minorul e liber sa isi aleaga domiciliul de la 14. Nu-l mai stiu ca nu am lucrat cu el (sunt penalist nu civilist).
3. Chestie de bun simt: copii nu sunt bunuri, proprietatea parintilor. Nu va convine ca a plecat, nu imi mai dati bani. Ca nu va convine cu cine s-ar putea casatori fiindca nu e de varsta ei, asta deja e incalcarea libertatii pe care fiica dvs. deja o are castigata prin nastere.
4. Sotul dvs. ar trebui sa stea calm sa nu intre peste nimeni in nicio casa, daca nu vrea sa aiba el probleme cu politia (violare de domiciliu).
5. Unii colegi va instiga sa comiteti infractiunea de denunt calomnios, respectiv sa faceti plangeri penale care contin neadevaruri. Comportamentul fiicei dvs. sau al prietenului nu are nimic penal in el. E un comportament firesc de oameni normali care probabil se iubesc.
6. Cred ca pentru dvs. cea mai inteleapta masura e, cum sugerau si unii dintrei colegi, sa apleati la o discutie rationala cu fiica. Principiul tu faci ce iti zic eu ca esti copilul meu nu functioneaza intotdeauna. Si daca functioneaza creaza frustrari.
Minte limpede va doresc.
Data publicarii mesajului: Luni, 7 Mai 2012, 20:35
Stimată doamnă,
1. Nu vă puteți lua fiica cu forța acasă. E „un pic de” infracțiune.
2. Pe undeva prin legislatie este un text care zice ca minorul e liber sa isi aleaga domiciliul de la 14. Nu-l mai stiu ca nu am lucrat cu el (sunt penalist nu civilist).
3. Chestie de bun simt: copii nu sunt bunuri, proprietatea parintilor. Nu va convine ca a plecat, nu imi mai dati bani. Ca nu va convine cu cine s-ar putea casatori fiindca nu e de varsta ei, asta deja e incalcarea libertatii pe care fiica dvs. deja o are castigata prin nastere.
4. Sotul dvs. ar trebui sa stea calm sa nu intre peste nimeni in nicio casa, daca nu vrea sa aiba el probleme cu politia (violare de domiciliu).
5. Unii colegi va instiga sa comiteti infractiunea de denunt calomnios, respectiv sa faceti plangeri penale care contin neadevaruri. Comportamentul fiicei dvs. sau al prietenului nu are nimic penal in el. E un comportament firesc de oameni normali care probabil se iubesc.
6. Cred ca pentru dvs. cea mai inteleapta masura e, cum sugerau si unii dintrei colegi, sa apleati la o discutie rationala cu fiica. Principiul tu faci ce iti zic eu ca esti copilul meu nu functioneaza intotdeauna. Si daca functioneaza creaza frustrari.
Minte limpede va doresc.
Data publicarii mesajului: Joi, 15 Martie 2012, 20:10
Explicatia pentru combaterea aberantei HCL e simpla:
In Ro exista o ierarhie a actelor normative stabilita de Constitutie. Legea bate OG (asta e clar). Si bineinteles, bate HCL. Nu se poate impune prin HCL ce nu este reglementat prin Legea avocaturii.
Puteti sa va bazati ca text legal pe Constitutia Romaniei si pe prevederile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Data publicarii mesajului: Luni, 2 Aprilie 2012, 19:48
Sunteti in situatia in care ati fost trimis in judecata pentru ceea ce parchetul va dat solutie de scoatere. Practic, judecatorul a verificat si a constatat ca solutia procurorului e incorecta din punct de vedere al probelor, respectiv ca reiese comiterea infractiunilor enumerate cel putin suficient cat sa fie sesizata o instanta de judecata. Veti primi o citatie in acest sens. Judecatorul care a dat solutia e incompatibil sa judece cauza pe mai departe, ea va fi preluata de un alt complet de judecata. Solutia nu e atacabila decat dupa ce vi se solutioneaza dosarul in judecata de prima instanta. Faptul ca ati fost trimis in judecata nu inseamna ca, daca va dovediti nevinovatia in proces, nu puteti obtine o solutie ca cea data de parchet (de achitare/nevinovatie).
Angajati-va un avocat sau faceti-va singur apararea (vi se va desemna un avocat din oficiu daca nu aveti bani pentru un avocat ales, pe care e bine sa il contactati si sa ii explicati care e situatia corecta de fapt pentru a va putea apara cat mai bine).
Data publicarii mesajului: Vineri, 9 Martie 2012, 22:31
xuser a scris:
Daca userul se gandeste la o reviziuire, poate citi aici , conditiile, si poate gandi dupa ce va culege mai multe informatii de pe forum daca merita sau nu.
am totusi si eu o intrebarea " ordonanta procurorului" este considerata tot hotarare ramase definitiva? deoarece deseori in lege se face legatura cu hotararile, dar nicaieri nu se vorbeste despre ordonanta...
Userul nu prea are la ce sa se gandeasca si sa chibzuiasca de pe forum. Pe linkul indicat de dvs. e cat se poate de clar care sunt situatiile limitative pentru revizuire.
Hotararile sunt acte care emana de la o instanta de judecata (sentinte, decizii, incheieri, limitativ prevazute de lege). Acestea pot fi definitive si doar la acestea se poate aplica revizuirea ca si cale de atac extraordinara.
Ordonanta sau rezolutia emana de la procuror si nu pot fi supuse caii de atac a revizuirii. Ele pot fi atacate doar cu plangere, fie ea pe 275, pe 278 sau pe 278 ind. 1 cod pr. pen.
Prin urmare, in mod corect legea nu vorbeste de ordonanta definitiva fiinca aceasteia nu ii aplicam caile de atac posibile a fi aplicate hotararilor.
Data publicarii mesajului: Joi, 15 Martie 2012, 20:10
Explicatia pentru combaterea aberantei HCL e simpla:
In Ro exista o ierarhie a actelor normative stabilita de Constitutie. Legea bate OG (asta e clar). Si bineinteles, bate HCL. Nu se poate impune prin HCL ce nu este reglementat prin Legea avocaturii.
Puteti sa va bazati ca text legal pe Constitutia Romaniei si pe prevederile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Inainte de a folosi informatiile cuprinse in aceste profile pentru a face o investitie sau orice alta actiune care implica folosirea de interese, fonduri sau resurse proprii sau alte unor terti, va invitam sa discerneti asupra corectitudinii lor. Imaginea prezentanta de informatiile publicate poate fi uneori diferita de realitate.
