|
offline
Data inregistrarii: |
Mai concret nici ca se poate: Legea nr. 230/2011 - aprobarea OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar Articol unic. — Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, cu urmatoarea modificare: — La articolul 1, alineatele (1) si (2) vor avea urmatorul cuprins: „Art. 1. — (1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel: a) in anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu; d) in anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu; e) in anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu. (2) In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept.” Titlurile executorii despre care face vorbire textul legii sunt hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Atacabile, dupa cum se vede, prin recursul in amanare despre care scriam mai sus. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
NCC: Bunurile comune Art. 339. - Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Deci, bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii. Per a contrario, bunurile dobandite inainte de casatorie sunt bunuri proprii. Mai spune ceva NCC cu privire la dovada caracterului de bun propriu pentru bunurilor mobile dbandite inainte de casatorie: Art. 343. - (1) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită (2) Dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă. În cazul prevăzut la art. 340 lit. a), dovada se face în condițiile legii (3) Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părțile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune. Prezumtia este, dupa cum rezulta din text, una relativa. Concluzia: in cazul comunitatii legale, bunurile dobandite inainte de casatorie sunt bunuri proprii. Si asa vor ramane, indiferent de timpul care va trece de la data incheierii casatoriei. NCC mai spune ceva: Art. 359. - Orice convenție contrară dispozițiilor prezentei secțiuni este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu este compatibilă cu regimul comunității convenționale. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Decretul 31/54 stabilea ca: ART. 34 Persoana juridica nu poate avea decit acele drepturi care corespund sco- pului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul. Prin urmare, era aplicabil principiul specialitatii capacitatii de folosinta, potrivit caruia, teoretic, persoana juridica nu putea face liberalitati (donatii) decat daca erau facute in realizarea scopului ei legal/statutar. Asa fiind, o societate comerciala nu putea face donatii, scopul ei fiind acela de a face profit. Asa cum vad eu lucrurile, noul cod civil statueaza asupra specialitatii capacitatii de folosinta doar in privinta persoanelor juridice fara scop lucrativ - art.206(2) - in timp ce, in art.206(1), care reglementeaza cadrul general, aceasta specialitate a capacitatii de folosinta este reglementata doar cu privire la acele drepturi si obligatii care nu pot apartine decat persoanei fizice: Art. 206. - (1) Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice (2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut (3) Actul juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (2) este lovit de nulitate absolută. Interpretand continutul normei din NCC, as spune ca persoanele juridice pot avea orice drepturi si obligatii (mai putin cele care nu pot apartine decat persoanei fizice), cu exceptia persoanelor juridice fara scop lucrativ, ale caror drepturi si obligatii sunt restranse la cele necesare pentru realizarea scopului lor. Prin urmare, o persoana juridica (alta decat cea cu scop nelucrativ) poate face donatii (in conditiile stabilite de legislatia fiscala sau alte legi speciale), in timp ce persoana juridica fara scop lucrativ poate face donatii doar daca sunt necesare realizarii scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. S-ar parea ca situatia s-a inversat putin, o societate comerciala putand face donatii, in timp ce o asociatie/fundatie ar putea face astfel de acte doar daca servesc scopului ei legal/statutar. Mai este o posibilitate: aceea ca eu sa ma insel.  |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Atat vechiul cod civil, cat si cel nou, prevad ca o conditie a admiterii actiunii pauliene (pe langa altele) participarea tertului dobanditor al imobilului la frauda, cu alte cuvinte, cunoasterea faptului ca actul pe care il incheie cu debitorul este prejudiciabil pentru creditor. Iata ce spune Inalta Curte, intr-o decizie din 2007: Pentru exercitarea acțiunii pauliene, prevăzută în art.975 C.civ.,creditorul trebuie să dovedească următoarele:creanța sa este anterioară actului atacat ca fraudulos,acest act i-a cauzat un prejudiciu, este făcut în dauna drepturilor sale, terțul dobânditor a știut că actul pe care îl face cu debitorul va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia. Presupun, din relatarea de mai sus, ca legea aplicabila este cea prevazuta de vechiul cod civil. Poate ca ar fi util sa reveniti cu amanunte, cu o relatare cronologica mai exacta a evenimentelor, pentru a obtine un raspuns cat mai corect. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Guvernul a descoperit - iar CCR a validat - o nouă cale extraordinară de atac: recursul în amînare. Recursul se va putea exercita de către guvern, împotriva hotărîrilor definitive și irevocabile ale instanțelor judecătorești, pe calea ordonanțelor de urgență. Nu, nu e întîi aprilie. Suntem abia la început de decembrie.  |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Totusi, sa nu ne pripim. Inadmisibilitatea actiunii indreptate direct impotriva statului, statuata de Inalta Curte, nu impiedica persoanele indreptatite la despagubiri sa se adreseze cu succes instantelor de judecata, fie impotriva entitatii care este detinatoarea bunului (in temeiul Legii 10/2001) fie impotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor pentru obligarea la emiterea titlului de despagubiri (in temeiul Legii nr.247/2005, in contencios administrativ). Ceea ce stabileste Decizia ICCJ este lipsa calitatii procesuale pasive a statului in actiunile promovate in cadrul procedurii administrative de restituire (fie pe Legea 10/2001, in contradictoriu cu detinatorul bunului, fie pe L.247/2005, in contradictoriu cu Comisia Centrala), precum si lipsa calitatii procesuale a statului in acele litigii in care, fara a urma procedurile administrative prevazute de lege, persoanele indreptatite la despagubiri cheama in judecata statul roman pentru obligarea la plata echivalentului valoric al imobilului imposibil de restituit in natura. Cel putin, asa vad eu lucrurile din cuprinsul RIL si din solutia instantei supreme. Astept in continuare motivarea deciziei. Ceea ce voiam eu sa subliniez este faptul ca, in opinia mea, decizia nu priveste acele litigii care tind la obligarea statului roman la plata despagubirilor, litigii introduse dupa parcurgerea intregii proceduri administrative (procedura finalizata cu emiterea titlului de despagubire si cu exercitarea optiunii titularului deciziei pentru despagubiri in numerar), litigii pe care le apreciez ca fiind pur civile atata vreme cat reclamantul este titularul unui drept de creanta impotriva statului roman (asa cum este definit acest drept in cuprinsul art.3 lit.a) din Titlul VII al L.247/2005 asa cum a fost modificat prin OUG nr.81/2007): a) titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi , creanta fiind una certa, lichida si, in interpretarea mea, exigibila (facand abstractie de OUG nr.62/2010, care suspenda pe o perioada de 2 ani plata despagubirilor si pe care o consider - si au considerat-o si instantele de fond si de apel - ca fiind neconventionala, adica neconforma cu jurisprudenta CEDO). |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Solicit editorilor sa accepte scuzele mele pentru editarea unui mesaj consecutiv.  Mea culpa...Poate ca este prematur (avand in vedere ca inca nu se cunosc considerentele Inaltei Curti), dar as dori o opinie cu privire la litigiile la care Decizia de mai sus a Curtii isi gaseste aplicarea. Asa cum vad eu lucrurile dupa lecturarea Recursului promovat de Procurorul General, inadmisibilitatea priveste doar acele cereri prin care reclamantul solicita, in contradictoriu cu Statul Roman, stabilirea despagubirilor banesti (a echivalentului in bani la valoarea de piata a imobilului imposibil de restituit in natura) si obligarea statului la plata acestora fara ca procedura administrativa prevazuta de Titlul VII al Legii nr.247/2005 sa fi fost parcursa. Tot in opinia mea, exceptia inadmisibilitatii nu ar putea fi invocata cu succes in acele litigii in care reclamantul care a parcurs intreaga procedura administrativa prevazuta de lege, titular al Deciziei continand titlul de despagubire emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si care a optat pentru plata despagubirilor in numerar (cu alte cuvinte, titular al unei creante certe, lichide si, dupa parerea mea, exigibile) solicita instantei de drept comun obligarea Statului, a ANRP si a Ministerului Finantelor la plata efectiva a despagubirii (creantei) stabilite prin Decizia definitiva Comisiei Centrale. De altfel, intr-o speta concreta, atat instanta de fond cat si instanta de apel au admis cererea reclamantului, respingand exceptiile invocate de parati (Statul Roman, ANRP si Ministerul Finantelor), respectiv: exceptia de necompetenta a instantei de drept comun, exceptia prematuritatii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive (invocate de fiecare dintre parati). Dosarul se afla in faza de recurs, avand un termen de judecata care ma indreptateste sa cred ca pana la termen Decizia ICCJ va fi publicata in MO, devenind obligatorie. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
 Va multumesc, domnule avocat. |
|
|
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere