|
offline
Data inregistrarii: |
Themis era, la vremea ei, o doamnă...  Înclin să cred că a rămas așa. Cel puțin pe alte meleaguri. La noi... V-am oferit pînă acum doar considerații teoretice. Dacă veți ajunge la faza practică (o acțiune în instanță a rezervatarilor), solicitați sprijinul unui avocat. Teoretic, putem discuta la infinit. Probele sunt însă chestiuni practice, aș încît nu pot (și nici nu doresc) să mă pronunț. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Părerea mea (și nu numai a mea) este că apartamentul este bunul propriu al soției. Prin urmare, consimțămîntul soțului nu este necesar. S-ar putea însă ca fie notarul căruia vrea să i se adreseze cumpărătorul, fie banca creditoare a cumpărătorului (consilierul ei juridic, în speță) să aibă o altă opinie, iar în acest caz lipsa procurii ar împiedica încheierea contractului sau ar genera discuții interminabile. Știți proverbul romînesc: paza bună trece primejdia rea! O procură dată soției (inutilă, în opinia mea, din punct de vedere juridic) nu poate face niciun rău.  Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Da, este suficient pentru cumpărător. Chitanța semnată de creditor, cuprinzînd suma primită, data plății și ce reprezintă suma face dovada stingerii obligației de plată. Puteți să declarați orice preț, cu singura condiție ca el să fie determinat în cuprinsul actului, să fie sincer (nu fictiv, declarat, de exemplu, doar în scopul mascării unei donații) și serios (adică să nu fie derizoriu, infim). Mai trebuie să aveți în vedere că declararea unui preț inferior grilei pe care o are notarul nu are efect asupra impozitului pe venitul din instrăinarea imobilelor, datorat de vînzător, acest impozit urmînd a se calcula la valoarea din grilă dacă prețul din act este mai mic decît această valoare. Nici asupra tarifului datorat Oficiului de cadastru pentru întabularea dreptului de proprietate nu are efect. Dar, dacă prețul este cu adevărat de 30.000 Euro, nu văd de ce ar trebui să declarați că ați primit, de exemplu, 49.000, cît este evaluat în acea grilă. Dar, dacă prețul este mai mare decît valoarea din grilă, declarînd un preț inferior, se cheamă că o faceți doar pentru diminuarea obligațiilor fiscale, ceea ce este contrar legii. Se numește fraudă fiscală. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Nu am experiență în acest domeniu, de aceea luați, vă rog, opinia mea ca atare: o simplă expunere teoretică. Poate colegii avocați, cu mai multe asemenea spețe la activ, îmi vor demonta aserțiunea. N-am să le port pică.  Băncile creditoare îl vor urmări în continuare pe fostul soț, el avînd calitatea de debitor. Nu cred că băncile vor fi dispuse să-și dividă creanțele. Cu atît mai puțin cu cît, nefiind parte în proces, hotărîrea nu le este opozabilă. Cred că doar în cazul în care fostul soț ar deveni insolvabil băncile o vor urmări pe fosta soție, fie în temeiul solidarității (dacă s-a angajat solidar) fie în temeiul fidejusiunii. Puteți cere restituirea sporului de valoare adus apartamentului, din care, presupun, pîrîții vor cere să se scadă cel puțin contravaloarea folosinței imobilului de către fostul soț și cel puțin în privința cotelor deținute de mama și fratele fostei soții. Împărțirea acestei sume între soți trebuie să aibă în vedere și cheltuielile făcute de soți pentru acel spor de valoare și pentru restituirea creditelor din care au obținut sumele necesare acelor amenajări ale imobilului. Plin de curiozitate, Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Nu trebuie să vă sperie cuvîntul interogator. Este o simplă procedură în fața instanței civile. Dacă e adevărat ce ați afirmat mai sus, atunci nu poate fi decît în favoarea dumneavoastră. Nu veți face decît să răspundeți la acele întrebări pe care le va încuviința instanța, întrebări legate de moștenire. Nu ar fi rău să aveți și dumneavoastră un avocat. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Dacă nu locuiește în acel spațiu, nimic nu vă împiedică să vindeți imobilul. Eventualul lui drept de a locui acolo (spun eventual, deși el este cvasiinexistent) nu va fi opozabil cumpărătorului, adică acesta din urmă nu va fi prin nimic obligat față de cel care și-a stabilit domiciliul in imobil. Cred că pierdeți timpul cu un subiect care nu merită atenția dumneavoastră. Dacă totuți insistați să soluționați această problemă, depuneți în scris la serviciul de evidență informatizată o declarație prin care vă retrageți acordul ca respectiva persoană, care nu are niciun contract cu dumneavoastră, să mai figureze ca avînd domiciliul în acel imobil. Același lucru i-l puteți notifica și persoanei în cauză. Lăsați apoi lucrurile să curgă de la sine. Chiar dacă nu rezolvați nimic. Nu aveți ce pierde. Va veni vremea cînd va trebui să-și schimbe actul de identitate. Cu domiciliu cu tot, deoarece vechea declarație nu-i va mai folosi. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
costintanase_ro a scris:
La prima întrebare: nimic nu vă împiedică să încercați. Șansa nu poate fi fructificată decît încercînd. La a doua întrebare: puteți. Este chiar indicat. Nu uitați sfatul cel mai important dintre toate: nu începeți procesul fără a angaja un avocat. Ar fi pierdere de timp și chiar de bani. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
ana24 a scris:
Ceea ce ați citit dumneavoastră se numește tacita relocațiune și operează în cazul în care părțile nu au stabilit niciun termen pentru valabilitatea în timp a contractului astfel reînnoit. Cum dumneavoastră ați prevăzut în contract inclusiv perioada de prelungire a contractului pentru cazul nedenunțării sale în cele 30 de zile, nu mai puteți invoca în favoarea dumneavostră prevederea potrivit căreia, în caz de tacită relocațiune, contractul va fi considerat ca fiind fără termen. Această din urmă prevedere nu are caracter imperativ, ceea ce înseamnă că părțile contractante pot stabili și altfel, lucru pe care dumneavoastră și chiriașul l-ați făcut. Colegul elis v-a dat un răspuns cît se poate de corect din punct de vedere juridic. Liviu S.Bordaș |
|
|
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere