|
offline
Data inregistrarii: |
tini1982 a scris:
Speța de mai sus are două aspecte: înstrăinarea făcută descendenților și înstrăinarea făcută unui descendent care nu are această calitate. În primul caz, cel care invocă gratuitatea nu trebuie să dovedească nimic. Legea prezumă acest act ca fiind gratuit. Adică, îl privește de la bun început ca fiind o donație. Sarcina de a dovedi că nu este așa revine celui care a primit bunul, rezervatarul neavînd nimic de dovedit. Dacă acela care a primit bunul nu poate dovedi că a făcut plata prețului, înseamnă că nu poate răsturna prezumția de gratuitate și deci va pierde. În cel de-al doilea caz, lucrurile se schimbă. Legea nu mai privește actul ca pe unul gratuit (adică, în acest caz, prezumția de gratuitate nu există). Moștenitorul rezervatar care pretinde că actul ar fi, în realitate, o donație, trebuie să dovedească el că este așa, cel care a primit bunul netrebuind să dovedească nimic (decît, eventual, să combată probele aduse de rezervatarul reclamant). După părerea mea, posibilitatea de a dovedi că nu s-a plătit prețul este foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
carmen silva a scris:
Nu vă supărați, dar, după părerea mea, ceea ce întrebați dumneavoastră se cheamă proză de dragul prozei. Oare nu trebuia să specificați despre ce contract este vorba? Este un contract cu executare dintr-o dată, supus rezoluțiunii, sau este un contract cu executare succesivă, supus rezilierii? Ce calitate aveți în contract? Debitor? Creditor? Locator, locatar? Oare nu trebuia să oferiți mai multe amănunte dacă doreați un răspuns care să vă satisfacă exigențele? Eu cred că trebuia. Altfel, nu puteți primi un alt răspuns decît acela la modul general pe care vi l-a oferit avokitten. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
AVLIL a scris:
Oricui, deci și mie? OK. Atunci afirm că toată discuția este sterilă. Onorariul de succes este bun pur și simplu. Adică nu, nu pur și simplu, ci chiar foarte bun! E cu atît mai bun cu cît e mai mare!  |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
tini1982 a scris:
tini1982, ați nimerit în altă pagină.  Contractul nu se anulează. Reducțiunea donației nu înseamnă anularea ei. Sunt noțiuni juridice diferite. Dacă întrebarea dumneavoastră se referă la cota de 1/2 vîndută viitorului soț al fiicei vînzătorilor cu rezerva uzufructului, acea cotă nu este prezumată a fi cu titlu gratuit. Prezumția funcționează doar în cazul rudelor în linie directă. Ori, viitorul soț nu este o astfel de rudă, deci poate fi liniștit. Asta nu înseamnă că partea lui de 1/2 nu ar putea fi supusă reducțiunii dacă ea este, în realitate, o donație. Numai că, în acest caz, neoperînd prezumția, sarcina de a dovedi caracterul gratuit este a celui care pretinde gratuitatea actului. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
teo_dobrean a scris:
Nu îmi amintesc să fi citit vreo opinie care să contrazică părerea (după știința mea, unanimă) că art.845 instituie prezumția de donație (deci caracterul gratuit) al unei asemenea transmisiuni. Mai mult, practica judiciară a extins aplicarea prezumției și la contractele privind înstrăinarea cu sarcina întreținerii, motivînd prin aceea că deși textul de lege vizează doar înstrăinarea cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, fiind deci de strictă interpretare, identitatea de rațiune justifică identitatea de soluții în cele două cazuri. Este și firesc să fie așa, deoarece codul civil nu putea reglementa aplicarea art.845 la un contract pe care nu îl legiferează și pe care nu îl cunoștea la data adoptării lui (contractul de întreținere sau de vînzare cu clauză de întreținere fiind un contract nenumit, creație a practicii juridice și a doctrinei). Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Vă puteți folosi de prevederile art.845 din Codul civil, care prezumă că o satfel de înstrăinare este făcută cu titlu gratuit (adică, privește actul ca fiind o donație), surorile dumneavoastră putînd dovedi (dacă au probe) contrariul. Dacă toată averea pe care a avut-o tatăl dumneavoastră este acel imobil și dacă surorile nu pot răsturna prezumția de gratuitate a actului (dovedind cu probe că a fost întradevăr o vînzare), puteți cere reducțiunea actului în ceea ce privește cota dumneavoastră legală de moștenitor rezervatar al tatălui decedat. Procedura poate fi amiabilă (dacă vă înțelegeți cu surorile și soția supraviețuitoare) sau prin instanța de judecată. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Cu privire la durata în timp a procesului nu pot să vă spun nimic. Depinde de prea mulți factori. Dacă prin întrebarea putem să o forțăm la indiviziune? oriți de fapt să aflați dacă puteți cere ieșirea din indiviziune, răspunsul este pozitiv. Puteți cere atribuirea bunului oricăruia dintre moștenitori, cu plata unei sulte către ceilalți moștenitori. Solicitați ieșirea din indiviziune prin aceeași cerere prin care veți solicita dezbaterea succesiunii. Dezbaterea succesiunii și ieșirea din indiviziune vor soluționa și existența sau inexistența vreunui drept al surorii dumneavoastră asupra apartamentului. Dacă apartamentul nu-i va fi atribuit surorii, evident că puteți cere evacuarea nepoatei din apartament. Faptul că au avut grijă de mama dumneavoastră nu le conferă drepturi în plus. Apelați la serviciile unui avocat pentru a vă reprezenta în instanță. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Problema este mult prea vag expusă. Ce înseamnă 5 moștenitori? Au acceptat succesiunea sau nu și-au exercitat dreptul de opțiune? Cui aparține cererea de reconstituire a dreptului de proprietate? Numai celui căruia i s-a eliberat titlul sau tuturor? Liviu S.Bordaș |
|
|
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere