|
offline
Data inregistrarii: |
Părinții pot renunța la dreptul de uzufruct, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dar asta nu schimbă cu nimic natura actului prin care au înstrăinat imobilul. Problema echivalenței dintre valoarea casei înstrăinate fiicei și suma donată fiului se va pune abia la data decesului părinților, evaluarea imobilului în vederea stabilirii rezervei făcîndu-se la valoarea casei din acel moment. Abia atunci se va ști, în funcție și de alte bunuri aflate în patrimoniul părinților la data decesului, dacă rezerva celorlalți copii a fost sau nu încălcată. Oricum, nu fratele constituie cea mai mare problemă (el oricum a beneficiat de o donație din partea părinților), ci surorile după tată, care, după cum spuneați, nu vor găsi nimic în masa succesorală la moartea tatălui lor, averea lui fiind absorbită de donația în bani și de înstrăinarea casei. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Nu există nicio obligație în acest sens. Dar ar fi de recomandat. Pentru evitarea unor ulterioare regrete.  Depinde și de scopul în care încheiați contractul. De exemplu, pentru stabilirea domiciliului sau a reședinței, din cîte știu eu, autoritatea în materie solicită forma autentică a actului atunci cînd prin contractul de comodat se face dovada dreptului de folosință asupra acelui imobil. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
GabrielaA a scris:
Presupun că normele interne sau cele impuse cu privire la plata pensiei au fost extinse (legal sau nu, justificat sau nu) și în privința plății alocației. Măsura va fi avînd rațiunea de a împiedica plata în situațiile în care mandantul beneficiar al pensiei (alocației) ar fi încetat din viață. O nouă procură atestă existența mandantului cel puțin la data autentificării noii procuri. Pînă la o coordonare a informațiilor între diversele instituții ale statului va mai trece vreme. La noi, epoca informatizării e abia la început.  Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Presupun că acea construcție a fost realizată cu acordul primăriei. Odată cu dreptul de proprietate asupra construcției, instituția a dobîndit un drept de superficie asupra terenului (drept real, constînd în dreptul de folosință asupra terenului pe toată durata existenței clădirii). Mai presupun că terenul este proprietate privată, nu publică, altfel nu putea fi adus ca aport la capitalul social. Și iarăși presupun că în relația dintre instituția publică și primărie nu au existat obligații de plată de natura unei chirii pentru acel teren. Dacă este așa, nici societatea comercială în patrimoniul căreia a intrat terenul nu poate emite asemenea pretenții. Societatea comercială are, în legătură cu acel teren, toate drepturile și obligațiile pe care le avea primăria în relația juridică cu instituția dumneavoastră cu privire la teren. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
marius90210 a scris:
Nu știu dacă aceia despre care afirmați că mor de grija altuia au studiat dreptul comparat. Dumneavoastră a-ți  studiat gramatica? Gândițivă bine! Nu vă grăbiți...Cît despre ton și limbaj, mi se par cu totul nepotrivite. Asta doar pentru a folosi un ton moderat. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Înțeleg că ați dobîndit dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din nuda proprietate a imobilului. Această cotă reprezintă dreptul dumneavoastră propriu și va rămîne ca atare și după căsătorie. Nu se poate pune problema ca, la decesul vînzătorilor, cineva să poată invoca, cu șanse de reușită, vreun drept asupra acestei cote. Mai mult, la moartea uzufructuarilor veți deveni proprietar asupra întregului drept de proprietate în privința cotei de 1/2 din imobil, dreptul de uzufruct stingîndu-se la moartea uzufructuarilor. Nu în același fel se pune problema în privința cotei de 1/2 dobîndită de prietena dumneavoastră. Codul civil instituie o prezumție de gratuitate (de donație) în privința vînzării făcute unui descendent cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente. Deci, în cazul prietenei, fratele la moartea oricăruia dintre părinți, respectiv surorile după tată la moartea tatălui, vor putea cere reducțiunea (desființarea) în tot sau în parte a actului de vînzare (prezumat de lege a fi cu titlu gratuit) în măsura în care prin acest act s-ar fi adus atingere rezervei lor succesorale. Sigur, actuala prietenă (presupun, viitoarea soție) va putea face dovada că actul nu a fost cu titlu gratuit dacă are probe indubitabile că a plătit prețul. Ideal ar fi fost, pentru a înlătura posibilitatea invocării de către ceilalți moștenitori a gratuității actului, ca ei să consimtă la acest act (să semneze actul). Faptul că fiul a primit o donație de 50.000 lei nu-l va împiedica să invoce drepturile sale succesorale, inclusiv dreptul la rezervă în măsura în care i-ar fi încălcată. Actul de donație nu poate semnifica renunțarea la aceste drepturi, chiar dacă si-ar fi manifestat expres obligația de a renunța. Nicio înțelegere cu privire la o succesiune nedeschisă (deci atîta timp cît cel despre a cărui succesiune este vorba în acea înțelegere este în viață) nu poate fi ulterior invocată, o asemenea înțelegere fiind lovită de nulitate absolută. Desigur, la dezbaterea succesiunii se va ține seama și de donația făcută fiului. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Dacă acceptăm că un contract de constituire a asociației are un caracter intuitu personae, atunci minorul nu poate deveni asociat, atîta vreme cît consimțămîntul lui trebuie încuviințat de părinți sau tutore. Sigur, e doar o opinie. Deocamdată singulară. Liviu S.Bordaș |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
De data asta eu:  @ elis, nu era nicio aluzie. Încercam să dau vina pe cineva pentru a scuza într-un fel lipsa de curaj (sau o prea mare doză de pudoare) care m-a determinat să nu duc anecdota pînă la capăt!  Doar nu era să recunosc că e vina mea, nu?M-am scos! |
|
|
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere