Cauta consultant
|
offline
Data inregistrarii: |
Miller, pot să am o altă părere? Modelul de mai sus nu reprezintă nicidecum o procură. Este doar o declarație dată de prezumtivul mandatar. Procura trebuie să emane de la mandant, nu? Iar din textul ei trebuie să rezulte voința mandantului de a fi reprezentat, să fie identificată persoana mandatarului, să reiasă obiectul mandatului și limita puterilor acordate mandatarului. Apoi, dacă citești cu atenție problema supusă soluționării, X, cel care urmează să dea procura, este doar asociat majoritar, nu administrator. Ca asociat, nu se poate implica în actele de administrare, acestea fiind în sarcina asociatului Y, care este administrator. Sfatul meu pentru peterstern este să se adreseze unui notar public pentru o procură în formă autentică dată inclusiv pentru încheierea unor acte de dispoziție (vînzarea unor imobile ale societății, ipotecarea imobilelor în vederea garantării creditelor necesare activității societății și altele) sau pentru modificarea actelor constitutive ale societății, dacă dorește acest lucru. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Chiar dacă imobilul dobîndit a avut natura de bun comun în timpul căsătoriei, nimic nu te împiedică să ceri, cu ocazia partajului bunurilor, să se constate că ai avut o contribuție cu mult mai mare decît fostul soț la achiziționarea bunurilor și la suportarea cheltuielilor căsătoriei, inclusiv la întreținerea mătușii care v-a transmis proprietatea casei în schimbul întreținerii. Ca atare, dacă poți dovedi cele de mai sus, poți cere o cotă mai mare din bunurile supuse partajului. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Sfatul de mai sus este intemeiat doar pe considerente juridice. Daca m-ai intreba cum vad problema din punct de vedere moral, ti-as spune ca timpul e un sfetnic bun. S-ar putea sa ajungi sa-ti iubesti copilul din afara casatoriei la fel de mult ca si pe cei din casatorie. Dupa cum s-ar putea ca el sa-ti fie singurul sprijin la batrinete... In ambele cazuri te vei rusina de sfaturile mele de mai sus. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Nici copilul din afara căsătoriei, nici mama acestuia nu vor putea revendica, pe timpul vieții tale, altceva decît sumele stabilite de instanță în favoarea copilului. Niciun text de lege nu le conferă dreptul de a dobîndi bunuri aflate în patrimoniul tău ca bun propriu sau în patrimoniul comun al tău și al soției tale. Daca bunurile soției tale sunt bunuri proprii (dobîndite înaintea căsătoriei sau chiar în timpul căsătoriei în condițiile limitativ prevăzute de codul familiei), copilul tău din afara căsătoriei, neavînd vocație succesorală la succesiunea soției tale, nu va putea revendica nimic din bunurile lăsate de soția ta. Desigur, la decesul tău, fiul din afara căsătoriei va avea aceleași drepturi succesorale ca și copiii din căsătorie, moștenind, în concurs cu soția supraviețuitoare, cote egale cu copiii proveniți din căsătorie, iar în lipsa copiilor din căsătorie va moșteni întraga cotă pe care legea o prevede pentru descendenți. Părinții tăi vor fi înlăturați de la succesiune prin simplul fapt că ei nu pot veni în concurs cu copil al tău, fie el din căsătorie, fie el din afara acesteia. Ceea ce poți să faci este fie să lași un testament în favoarea copiilor din căsătorie (sau în favoarea soției, dacă nu vei avea copii), testament care nu îl va înlătura de la succesiune pe copilul din afara căsătoriei, dar îi va reduce cota pe care o moștenește la rezerva succesorală prevăzută de codul civil în funcție de moștenitorii cu care vine la succesiune (frații lui și mama acestora în calitate de soție supraviețuitoare sau numai soția supraviețuitoare), fie să îți înstrăinezi bunurile, în timpul vieții, cu titlu oneros, copiilor din căsătorie. Este exclus să-ți vinzi bunurile soției tale. În sistemul nostru de drept, vinderea între soți este prohibită. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
În niciun caz nu poare fi vorba de dezmoștenire, care înseamnă înlăturarea de la succesiune, prin voința exprimată de decujus. Problema dezmoștenirii s-ar putea pune abia la decesul unuia dintre părinți (sau al amîndurora) dacă, fie printr-un act cu titlu gratuit încheiat de părinți cu fratele tău, fie prin testament, părinții ar transmite fratelui sau ar dispune în favoarea lui întreaga lor avere. Dar, nici măcar un astfel de act nu te poate priva, după decesul părintelui (părinților) de rezerva succesorală pe care codul civil o instituie în favoarea descendenților (și nu numai, dar aici nu e cazul). Ca atare, la deschiderea succesiunii ai posibilitatea să revendici acea rezervă. În ceea ce privește dreptul părinților de a dispune de bunurile lor în timpul vieții, acest drept nu poate fi contestat. Ei pot dispune asupra folosinței bunurilor, pot chiar să-și doneze imobilul fiului lor (act pe care îl poți ataca la decesul părintelui/părinților dacă prin actul respectiv ți s-a încălcat rezerva) sau pot să înstrăineze fiului lor imobilul, printr-un act de vînzare-cumpărare, situație în care nu mai poți invoca nici măcar încălcarea rezervei decît dacă poți dovedi simulația (adică faptul că acel contract de vînzare-cumpărare a fost de fapt o donație deghizată, în sensul că deși părțile l-au denumit contract de vînzare, el era în fapt o donație atîta vreme cît părțile s-au înțeles printr-un act secret să nu plătească, respectiv să nu primească niciun preț, lucru dificil, dacă nu imposibil de dovedit). Nu poți deci să afirmi (sau poți, dar fără șansa de a obține o hotărîre judecătorească favorabilă) că în timpul vieții părinților ai avea aceleași drepturi ca și fratele tău asupra bunurilor părinților tăi. Poți avea doar acele drepturi la care părinții consimt și nu poți cere o egalitate de tratament cu fratele tău. Calitatea de fiică nu îți conferă decît dreptul eventual la moștenire, cu condiția ca la deschiderea succesiunii să existe active în patrimoniul părinților sau, chiar dacă bunurile nu mai sunt în patrimoniul lor, aceste bunuri să fi fost transmise în timpul vieții prin acte cu titlu gratuit iar aceste transmisiuni să îți încalce rezerva succesorală. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Dreptul de care amintește ovi_dragomir ca dezmembrǎmînt al dreptului de proprietate este de fapt dreptul de superficie. Iar ipoteca de care întreabǎ alen nu are nicio legǎturǎ cu interdicția de înstrǎinare prevǎzutǎ de legea 112/1995, prin care se interzice înstrǎinarea unui imobil dobîndit în temeiul amintitei legi, prin acte între vii, pe o perioadǎ de zece ani de la data dobîndirii în proprietate. Dacǎ proprietarii construcției (mama ta și soțul acesteia) sunt și proprietari ai terenului pe care se aflǎ construcția, acordul lor la mansardare trebuie sǎ fie suficient pentru obținerea autorizației de construire. Dupǎ finalizarea construcției, aceasta urmeazǎ sǎ fie întabulatǎ în cartea funciarǎ a imobilului, ca apartament distinct, pe baza unei documentații cadastrale, iar tu vei fi titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului nou construit și al dreptului de superficie asupra terenului. Cum interdicția privește doar înstrǎinarea imobilului prin acte între vii și cum instituirea unui drept de superficie nu poate fi privitǎ ca un act de înstrǎinare (ceea ce se transmite superficiarului fiind doar folosința și un drept de dispoziție materialǎ asupra terenului), acest drept poate fi constituit chiar înainte de împlinirea perioadei de interdicție prevǎzutǎ de lege. Dacǎ terenul nu a fost trecut în proprietatea celor doi ci a rǎmas în proprietatea statului, atunci acordul de mansardare trebuie cerut și statului, el fiind singurul care poate consimți, în calitate de proprietar, la constituirea unui drept de superficie asupra terenului. Soluția sugeratǎ de ovi_dragomir, aceea ca mansardarea sǎ fie fǎcutǎ pe numele actualilor proprietari iar aceștia sǎ ți-o vîndǎ dupǎ finalizare presupune costuri suplimentare destul de ridicate (taxele pentru autentificarea actului notarial de vînzare-cumpǎrare, impozitul pe venitul realizat din înstrǎinarea imobilelor) sau riscul unui proces cu ceilalți moștenitori în cazul în care unul dintre actualii proprietari ar deceda înainte de încheierea actului de vînzare-cumpǎrare. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
În ceea ce privește dreptul de proprietate al mamei tale asupra apartamentului, el este indiscutabil. Mama ta poate vinde apartamentul (care, în urma partajului, i-a revenit în proprietate exclusivă) și, mai mult, nimeni nu o poate obliga să-ți cedeze o parte din preț. Dreptul ei de dispoziție asupra apartamentului nu poate fi contestat, iar prețul i se cuvine în întregime. Pe de altă parte, faptul că ești major și ai propriile venituri te împiedică să invoci obligația de întreținere pe care o au părinții față de copiii lor. Singura ta șansă ar fi să soliciți o parte din preț ca echivalent al eventualelor îmbunătățiri pe care le-ai adus apartamentului, îmbunătățiri de natură să fi sporit valoarea acestuia. Dacă, bineînțeles, ai făcut asemenea îmbunătățiri și le poți dovedi în instanță. |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Scuze, revin pentru procura de reprezentare. În ceea ce privește procura, este neîndoielnic faptul cǎ moștenitorul care desemneazǎ un mandatar pentru a-l reprezenta la succesiune o face în virtutea faptului cǎ a acceptat succesiunea.Altfel, ar fi fost suficient sǎ trimitǎ notarului care instrumenteaz[ dosarul succesoral o declarație de renunțare la succesiune. Totuși, pentru a înlǎtura orice echivoc, este util ca procura de reprezentare, datǎ în formǎ autenticǎ, sǎ cuprindǎ expres voința mandantului moștenitor de a accepta succesiunea sau, dacǎ acceptarea nu a fost expresǎ, sǎ-l împuterniceascǎ pe mandatar sǎ facǎ dovada actelor de acceptare tacitǎ a succesiunii. Deoarece în literatura juridicǎ s-au exprimat opinii favorabile ideii cǎ nici mǎcar cererea de deschidere a procedurii succesorale nu constituie act expres de acceptare a succesiunii, este util ca acceptarea sǎ fie fǎcutǎ expres, într-un mod care sǎ nu lase posibilitǎți de interpretare. |
|
|


