Forum Drept penal - probleme serioase cu dreptul Subiect RE:care sunt noile temeiuri de drept pentru constituirea de parte civila in procesul penal (mergi la mesaj)

Temeiul de drept pentru constituirea ca parte civilă în procesul penal a rămas acelaşi (v. articolele 14, 15 etc. din Codul de procedură penală).

Temeiurile de drept pe care le veţi folosi în acţiunea civilă exercitată în procesul penal vor fi, pe de-o parte, articolul 14 din Codul de procedură penală, iar pe de alta, prevederile referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil (v. articolul 1357). În cazul răspunderii civile pentru pagube produse prin accidente de vehicule, invocaţi şi Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările În România, articolele 22 şi 54.

ultima data editat de a_k pe data de Luni, 6 Februarie 2012, 14:56

Forum Noul Cod Civil 2011 - institutii noi si institutii modificate Subiect RE:Cum constituim patrimoniu profesional? In ce masura mai raspundem ulterior pentru actele si faptele profesionale si cu patrimoniul personal (mergi la mesaj)

Doamnă, nu maliţia m-a împins să comentez mesajele dvs. Nu scriu aşa atunci când sunt maliţios. Am considerat oportun să înlătur motivat limitări pe care numai dvs. le aduceaţi în discuţia de faţă (ex. faptul că am discuta numai despre profesioniştii care practică o profesie liberală). Aşa cum a fost pusă problema şi aşa cum s-a dezvoltat discuţia, era vorba despre patrimoniul profesional şi despre extinderea răspunderii unui profesionist asupra patrimoniului personal. Numai dvs. aţi apreciat că discuţia s-ar limita la profesii liberale. Am intervenit tocmai pentru a arăta că acest patrimoniu profesional priveşte toţi profesioniştii şi că în rândul acestora intră şi PFA etc. nu doar profesiile liberale pe care le aminteaţi dvs.

Cât priveşte emitentul opiniilor pe care le-aţi ascultat dvs. la curs, nu contesta nimeni valoarea unui profesor de talia domnului Stoica, însă, odată ce avem un text de lege care nu face distincţiile pe care le faceţi dvs. sau domnul profesor, nu mai e loc de altă discuţie. Nu opinia domnului profesor va fi obligatorie, ci litera legii. Dacă legea nu arată aşa cum au intenţionat cei care au elaborat-o, nu este problema cetăţeanului - lui îi este opozabilă definiţia legală, nu interpretarea nuanţată, dată chiar şi de un jurist important precum domnul Stoica. Faceţi un apel la autoritate, care pentru mine trădează o lipsă de argumente - i.e. dacă persoana X, savant într-un domeniu, a zis aşa, atunci nimeni nu o poate contrazice. Trebuie să înţelegeţi că, măcar în drept, nu există icoane, nici sfinţi, nici papi. Orice teză, orice teorie, orice adevăr dat ca absolut, indiferent de emitent, suportă critică, discuţie, contestare. Cât timp acestea sunt făcute în mod decent şi motivat, e loc să fie ascultate. Doar pentru că un specialist precum domnul Stoica sau oricare alt profesionist a făcut o afirmaţie, nu înseamnă că noi putem să ne culcăm liniştiţi cu gândul că respectiva materie a fost rezolvată în mod definitiv şi că nu ar mai suporta niciun fel de comentariu. O asemenea atitudine e dăunătoare pentru că lasă loc dogmei, automatismului, lipsei de analiză.

Observ exprimări precum: Nu cred ca puteti pune egal intre un medic sa zic, si un PFA care presteaza servicii de cosmetica.
sau
Considerati ca profesionistii din alimentatia publica exercita o profesie autorizata de lege?
Eu consider ca exercita o activitate comerciala autorizata de lege, si li se aplica toate reglementarile aferente profesionistilor, prescriptie, etc, doar ca eu consider ca art 2324 alin 4 nu li se aplica.
Depinde din ce punct de vedere privim lucrurile. Cred că dvs., ataşată unei viziuni mai tradiţionaliste, consideraţi că o PFA specializată în cosmetică nu ar putea fi tratată egal cu un medic (sau avocat, notar etc. etc.). Ca avocat, fost PFA, nu fac această distincţie. Că unele profesii au reglementări speciale şi altele sunt tratate mai generic nu înseamnă decât că la momentul potrivit legiuitorul a fost convins să dea norme specifice pentru unele activităţi (şi este o inflaţie păguboasă de astfel de reglementări particulare ale "breslelor", în funcţie de lobby, bineînţeles). În mod intrinsec, nu e nimic mai puţin nobil/important/valoros în a fi PFA în cosmetică decât a fi avocat/notar/geodez/etc.

Pentru a limita un mesaj care ar putea fi mai lung, răspunsul explicit la întrebările dvs. este: da, profesioniştii din alimentaţia publică exercită o profesie autorizată de lege (bineînţeles, dacă sunt SC/PFA/ÎI/ÎF...) şi da, articolul 2.324 din Codul civil le este aplicabil.

Forum Noul Cod Civil 2011 - institutii noi si institutii modificate Subiect RE:Cum constituim patrimoniu profesional? In ce masura mai raspundem ulterior pentru actele si faptele profesionale si cu patrimoniul personal (mergi la mesaj)

Ghita Carmen a scris:

Am asistat la niste cursuri la care au venit profesori care au participat la elaborarea Codului Civil.
Ei spuneau ca aceste prevederi se refera la profesiile liberale, nu orice profesie exercitata independent.
Deci ei considera ca un PFA nu dispune de aceste facilitati.
Profesiile liberale se bucura de un statut, o lege aplicabila, se reglementeaza strict, sunt necesare examene pentru a accede la o profesie liberala,(notari, executori, avocati).
PFA exercita nu o profesie ci o activitate specializata
(...)
PFA nu consider ca intra in aceasta reglementare
(...)

Persoanele juridice care se inregistreaza la ONRC sunt comercianti, lor li se va aplica legislatia aferenta, lg.31/1990 in principal, lg 300/2004, reglementari specifice comerciale, acolo opereaza o separatie a patrimoniilor deja. Noi insa discutam de o parte a profesionistilor, cei acre activeaza in virtutea unei profesii liberale

Contează mai puţin ce ar fi spus profesorii care au participat la elaborarea Codului civil, cât timp noţiunea de profesionist are o definiţie legală care o face aplicabilă şi persoanelor fizice autorizate:

Legea 71/2011
Articolul 8
(1) Noţiunea profesionist prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.

Aşa că, atunci când discutăm despre profesionişti în contextul Codului civil, cu toate problemele lor (inclusiv cele privind patrimoniul profesional individual), includem toţi comercianţii (ex. societăţile comerciale reglementate prin Legea 31/1990, PFA/ÎI/ÎF reglementate prin OUG 44/2008 - care a abrogat Legea 300/2004 etc.), dar şi persoanele care practică aşa-numitele profesii liberale, respectiv, care prestează activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale (pentru aceste distincţii v. articolul 1:2,3 din OUG 44/2008). Cu alte cuvinte, noţiunea de profesionist cuprinde în sfera ei: comercianţi, liber-profesionişti, persoane care desfăşoară activităţi reglementate prin legi speciale. Legea nu distinge, nici noi (includem şi profesorii care au elaborat codul!) nu trebuie să distingem.

Ca un simplu contraexemplu la aserţiunea dvs. privind excluderea din cadrul profesioniştilor a celor care nu practică profesii liberale, atunci când Codul civil reglementează la articolul 2.520:1.1 anumite termene de prescripţie, cu referire la cazul profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelurilor, pentru serviciile pe care le prestează, cum poate să se refere la profesionişti care, evident, nu prestează o profesie liberală?

ultima data editat de a_k pe data de Sambata, 4 Februarie 2012, 10:50

Forum Drept penal - probleme serioase cu dreptul Subiect RE:despre cazierul judiciar (mergi la mesaj)

Alex_Munteanu a scris:

Da, este in cazier

Corect, strict tehnic, avocăţeşte, aşa e - şi condamnările definitive pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii rămân în cazier până la o eventuală scoatere din evidenţă conform legii.

Însă, ceea ce probabil îl interesează pe cel care a iniţiat discuţia nu este conţinutul efectiv al cazierului, ca evidenţă ţinută de poliţie, ci documentul pe care cetăţeanul îl primeşte la cerere: certificatul de cazier judiciar. Acea hârtiuţă în care se înscriu sancţiunile penale din hotărârile judecătoreşti rămase definitive (v. articolul 17) şi care mai e cerută din când în când pe la angajări etc. În cursul procesului penal, într-adevăr, organele de urmărire penală sau instanţele pot solicita o copie de pe cazierul judiciar (şi nu un simplu certificat de cazier judiciar - v. articolul 20).

Rezumând:
- da, cazierul judiciar va conţine înscrieri referitoare la faptele săvârşite în timpul minorităţii; aceste informaţii pot fi cerute motivat de organe de urmărire penală şi instanţe;
- certificatul de cazier judiciar - documentul emis la cererea persoanei interesate - nu va conţine înscrieri referitoare la sancţiunile penale pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii.

ultima data editat de a_k pe data de Miercuri, 1 Februarie 2012, 20:39

Forum Drept penal - probleme serioase cu dreptul Subiect RE:despre cazierul judiciar (mergi la mesaj)

Legea 290/2004 privind cazierul judiciar

Articolul 18
În certificatul de cazier judiciar nu se înscriu:
a) sancţiunile penale pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii;

ultima data editat de a_k pe data de Miercuri, 1 Februarie 2012, 18:35

Forum Raspunsuri in comunitate Subiect RE:vaccinarea obligatorie?! (mergi la mesaj)

nu se face diferenta ca e persoana fizica sau juridica,tot oameni suntem indiferent de studii sau statut social

Persoană juridică, mai pe înţelesul tuturor, înseamnă o organizaţie (ex. societate comercială, asociaţie sau fundaţie, statul, comunele, oraşele, judeţele etc. etc.). Nu confundaţi persoanele juridice cu persoanele care au o pregatire juridică.

V-aş mai recomanda încă un link - o discuţie purtată chiar pe avocatnet.ro: http://www.avocatnet.ro/con...
(v. în special mesajul d-nei Romaşcanu)

vaccinarea este foarte periculoasa,in primul rand distruge sistemul imunitar...

Vaccinarea e periculoasă atunci când daţi crezare teoriilor conspiraţiei. Găsiţi bloguri cu multe citate din tot felul de specialişti, auziţi păreri ale altor părinţi, vă creaţi impresii proprii din filme, de pe net ş.a.m.d. Atunci da, vaccinarea devine instrumentul diavolului/statului/firmelor de medicamente etc.
Pentru restul oamenilor, vaccinarea este un mijloc eficient de prevenire a unor boli infecţioase.

Forum Raspunsuri in comunitate Subiect RE:vaccinarea obligatorie?! (mergi la mesaj)

@mihaelush
1. Staţi puţin, cum adică amendă pentru persoanele juridice? De când au persoanele juridice obligaţia de a vaccina copiii?

2. Puteţi să indicaţi actul normativ care prevede această obligaţie? Ce am găsit nu pare a fi ceea ce invocaţi dvs.: OG 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor stabileşte, într-adevăr, nişte sancţiuni contravenţionale, dar ele se aplică medicilor de familie, care au obligaţia de a asigura vaccinarea copiilor.
v. textul actului: http://www.cdep.ro/pls/legi...

3. Poate informaţiile de aici vă vor fi de folos: http://bucovinaprofunda.wor... /

4. Totuşi, de ce nu doriţi vaccinarea propriilor copii?

Forum Noul Cod Civil 2011 - institutii noi si institutii modificate Subiect RE:Dreptul de retenţie al posesorului de bună-credinţă asupra unui bun pierdut sau furat (mergi la mesaj)

Vechiul Cod civil prevedea:

Articolul 1909
(1) Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp.
(2) Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel cărui s-a furat un lucru, poate să-l revendice, în curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel la care-l găseşte, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are.

Articolul 1910
Dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la bâlci sau la târg, sau la o vindere publică, sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri, proprietarul original nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat.

Acest din urmă text a fost înţeles în literatura juridică şi ca indicând un drept de retenţie pe care posesorul bunului l-ar putea opune proprietarului până la recuperarea preţului plătit pe bun. Dreptul de retenţie nu a avut o reglementare expresă (aşa cum se întâmplă acum), ci a fost mai degrabă conturat în doctrină şi jurisprudenţă ca o formă de garanţie pentru executarea obligaţiilor aflate în legătură cu un bun. În lipsa unui fundament legislativ mai solid, acest drept de retenţie era chiar susceptibil de a fi tratat ca o infracţiune de abuz de încredere (v. articolul 213 din Codul penal).

Revenind la întrebarea iniţială, actualul Cod civil prevede:

Articolul 937
Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă
(1) Persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.
(2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credinţă, dacă acţiunea este intentată, sub sancţiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului.
(3) Dacă bunul pierdut sau furat a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel ori dacă a fost adjudecat la o licitaţie publică, iar acţiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani, posesorul de bună-credinţă poate reţine bunul până la indemnizarea sa integrală pentru preţul plătit vânzătorului.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică bunurilor mobile care sunt accesorii unui imobil.
(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în legătură cu dobândirea dreptului de uzufruct şi a dreptului de uz asupra unui bun mobil.

ultima data editat de a_k pe data de Luni, 30 Ianuarie 2012, 18:13