|
offline
17
Data inregistrarii: |
Și în cazul divorțului prin acordul soților pe cale administrativă soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei (v. articolul 375 din Codul civil). La articolul 376:5 Codul face o trimitere la dispozițiile articolului 383:1,3 (Efectele divorțului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soți > Numele de familie după căsătorie), care se aplică în mod corespunzător și divorțului pe cale administrativă: Articolul 383 Întrucât norma de trimitere menționată nu indică și cazul de la articolul 383:2, concluzia este că în cazul divorțului pe cale administrativă este necesar acordul soților cu privire la nume, în lipsa acestui acord nefiind posibil ca ofițerul de stare civilă (sau notarul public) să dispună contrar voinței unui soț. În această din urmă ipoteză (lipsa acordului soților cu privire la nume) devine aplicabilă dispoziția de la articolul 376:5: Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 374. |
|
|
|
offline
17
Data inregistrarii: |
@bestiuta774 Am extras prevederile relevante la speța dvs. referitoare, în esență, la încadrarea unei persoane în categoria celor aflate în întreținere, în sensul deducerii personale prevăzute de legislația fiscală pentru venituri de natură salarială. Doamna danacj a făcut deja o referire. Codul fiscal Așa cum a explicat și doamna Romașcanu, este clar că soțul mamei dvs. vă este afin, nu rudă. Nici în textul Codului fiscal, nici în cel al normelor sale metodologice afinii nu sunt incluși între persoanele aflate în întreținere. Cei care au redactat codul, respectiv, normele metodologice se pare că au idee de noțiunea de afini, pentru că o folosesc în alte contexte, fără legătură cu cel discutat în speță (ex. articolul 77^1 din cod, punctul 151^3 din norme). Singura speranță pentru dvs. ar fi fost calificarea soțului mamei dvs. ca alt membru de familie. Noțiunea alți membri de familie folosită de cod este explicitată, nefavorabil pentru dvs., în normele metodologice, la punctul 92: rudele contribuabilului și ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv. Așadar, chiar dacă nu este o prevedere echitabilă, în cazul dvs. soțul mamei nu poate fi considerat persoană aflată în întreținere pentru acordarea unei deduceri personale mai mari. |
|
|
|
offline
17
Data inregistrarii: |
@marciuc Legea 287/2009 privind Codul civil a fost modificată prin Legea 71/2011. După această modificare, Legea 287/2009 a fost republicată - așa cum spune articolul 218 din Legea 71/2011, raportat la articolul 70 din Legea 24/2000: au fost integrate prevederile modificate, actualizându-se denumirile schimbate între timp și dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor etc. Utile: - fișa modificărilor Legii 287/2009 - http://www.cdep.ro/pls/legi... - textul republicat al Codului civil - http://www.moficial.ro/2011... - secțiunea avocatnet.ro referitoare la noul Cod civil (linkul pe care l-ați cerut pe privat) - http://www.avocatnet.ro/con... |
|
|
|
offline
17
Data inregistrarii: |
Codul rutier (OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice) a fost modificat prin OG 5/2011 (MO 80/2011[1]) adăugându-se și semnificația expresiei anvelope de iarnă: 6^1. anvelope de iarnă anvelope omologate conform Directivei 92/23/CE a Consiliului din 31 martie 1992 privind pneurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora, precum și montarea lor, Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) nr. 30 sau Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite CEE-ONU nr. 54, după caz. De asemenea, Directiva 92/23/CE[2] prevede cerințele privind inscripțiile (v. p. 40 din document): 3. CERINȚE PRIVIND INSCRIPȚIILE Cu alte cuvinte, nu ține apărarea invocând lipsa reglementării inscripțiilor respective. @av.antoanelageaman Chiar dacă e un pic adiacent discuției principale despre anvelopele de iarnă, e util de precizat că directivele nu au, în principiu, aplicabilitate directă în dreptul intern al statelor membre ale U.E. Spre deosebire de regulamente, directivele trebuie transpuse. Tratatul privind funcționarea U.E.[3] (acel T.F.U.E. atât de frecvent citat în acțiunile referitoare la taxa pe poluare) este suficient de clar: Articolul 288 Referințe: [1] MO 80/2011 - http://www.moficial.ro/2011... [2] Directiva 92/23/CE - http://eur-lex.europa.eu/Le... [3] T.F.U.E. - http://eur-lex.europa.eu/JO... ultima data editat de a_k pe data de Sambata, 24 Decembrie 2011, 15:08 |
|
|
|
offline
17
Data inregistrarii: |
N.B. Dacă prin lege nu se prevede altfel... Legea prevede altfel: liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane. Donația este o liberalitate, deci și ea privește bunuri din patrimoniul dispunătorului (în lipsa unei excepții exprese precum cea de la legate, deja menționată). În ceea ce privește justificarea din doctrină, l-ați menționat pe prof. G. Boroi, mă refeream la prof. F. Deak - coincidențe întâmplătoare în literatura noastră juridică... |
|
|
|
offline
17
Data inregistrarii: |
Avem două reguli din dreptul roman: - Nemo dat quod non habet - nimeni nu dă ceea ce nu are. - Nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet - nimeni nu poate transfera altuia mai multe drepturi decât are el însuși. Prin definiția de la articolul 984:1 din Codul civil, liberalitatea privește un bun al dispunătorului. Mai departe, alineatul 2 al aceluiași articol spune că Nu se pot face liberalități decât prin donație sau prin legat cuprins în testament. Dacă pentru legate, prin excepție față de regulile menționate, legea prevede o soluție pentru ipoteza legatului bunului altuia (v. articolul 1.064), pentru donații nu există o astfel de prevedere. Fiind de strictă interpretare, o asemenea ipoteză de excepție nu poate fi aplicată prin analogie și în cazul donațiilor. Așadar, nu există niciun motiv pentru a considera că s-a schimbat ceva în tratamentul juridic al donației bunului altuia - donația bunului altuia era și este considerată nulă (v. nulitatea absolută). În doctrină veți întâlni și o justificare pornind de la posibilitatea donatorului de a se abține de la dobândirea proprietății asupra bunului altuia, donația sa încălcând în acest caz principiul irevocabilității donațiilor. În concret, cât de valabil ar putea fi actul prin care eu donez casa dvs. unui terț? ultima data editat de a_k pe data de Luni, 19 Decembrie 2011, 10:02 |
|
|
|
offline
17
Data inregistrarii: |
Articolul 73 din Codul civil poate fi invocat într-o acțiune civilă (i.e. pretenții, instanță, judecată...), nu într-o plângere la poliție. Poliția are atribuții în alte domenii (ex. contravențional, penal, ordine publică) - indiferent despre care dintre multele poliții este vorba: poliția română (v. Legea 218/2002), poliția judiciară (Legea 364/2004), poliția locală (Legea 155/2010) etc. Pe de altă parte, Legea 8/1996 e o lege specială în raport cu Codul civil, deci e aplicabilă regula specialia generalibus derogant. Or, aici avem de a face cu protecția portretului, așa cum este prevăzută în articolele deja citate. |
|
|
|
offline
17
Data inregistrarii: |
Dacă vorbiți despre imagini precum cele de aici (v. și comentariile la articol): http://www.artactmagazine.r... atunci cu greu am putea vorbi despre reprezentarea unui detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică. Fotograful interpretează manifestarea publică drept simpla prezență pe stradă a cuiva, ceea ce ar face complet inutilă protecția dată de lege portretului. Remediul oferit de lege este: Articolul 139^2 ultima data editat de a_k pe data de Duminica, 11 Decembrie 2011, 13:19 |
|
|