Forum Dreptul muncii - contract de munca, demisie, salariu si altele Subiect RE:Acte studii programator (mergi la mesaj)

Contractul de muncă este încheiat pentru funcţia/ocupaţia de programator (v. articolul 17:3.d din Codul muncii). Funcţia/ocupaţia nu reprezintă altceva decât felul muncii (indicat la articolul 41:3.c), care nu poate fi modificat decât prin acordul părţilor, şi nu printr-o decizie a angajatorului; v. o discuţie interesantă pe aceeaşi temă (doi dintre participanţi se regăsesc şi în prezenta discuţie): http://www.avocatnet.ro/con...

La încheierea contractului angajatorul avea posibilitatea de a cere informaţii privind pregătirea profesională a salariatului şi de a stabili ca o condiţie de angajare existenţa studiilor superioare de specialitate. După angajare o asemenea cerinţă nu mai poate fi stabilită în lipsa acordului salariatului. Dacă angajatorul consideră că a fost în eroare la încheierea contractului, remediul legal este cel prevăzut pentru eroarea ca viciu de consimţământ (v. articolul 954 din vechiul Cod civil, respectiv, articolul 1.207 şi următoarele, în special 1.208, din noul Cod civil), nu modificarea unilaterală a contractului.
Nici încetarea contractului pentru necorespundere profesională nu este o soluţie, dacă necorespunderea este motivată numai printr-un cod COR presupus nepotrivit studiilor. Riscul este o contestaţie la decizia de concediere, cu şanse mari de câştig pentru salariat. Necorespunderea vizează deficienţe ale pregătirii profesionale, verificate în mod obiectiv, care fac ca salariatul să nu îşi poată îndeplini sarcinile de la locul de muncă. În speţă, chiar dacă nu are studii superioare de specialitate, salariatul poate demonstra aptitudinile cerute funcţiei de programator, pentru care a fost angajat. Sunt mulţi programatori (cunosc personal câţiva) foarte capabili care fie nu au mai terminat facultatea de specialitate, fie au absolvit o facultate diferită ca profil (ex. matematică, ştiinţe economice). A-i încadra pe posturi de programator ajutor sau analist ajutor numai pentru că le-ar lipsi diploma este o opţiune neinspirată şi posibil păguboasă pentru angajator.

Cât priveşte invocarea COR, respectiv, a grupei majore 2 pentru a susţine necesitatea studiilor superioare, ca o condiţie, un asemenea argument nu poate sta în picioare la o privire mai atentă asupra legislaţiei. COR a fost adoptată în 1995[1]. În anexa ordinului comun respectiv, partea I, este făcută o descriere detaliată a metodologiei utilizate pentru întocmirea clasificării. În secţiunea I.3 este afişat un tabel conţinând grupele majore şi nivelul de instruire/pregătire (0-4) corespunzător - aceste niveluri nu sunt explicate nicăieri (ex. 1 = şcoală primară; 2 = gimnaziu...). Formularea nu este deloc una normativă (de altfel, un asemenea text nu are nimic de a face cu normele de tehnică legislativă stabilite, e adevărat, mai târziu - v. Legea 24/2000). E numai o descriere a modului de concepere a clasificării, nefiind stabilite obligaţii (ex. la încadrarea în muncă nivelul de studii trebuie să corespundă strict grupei COR).
COR a fost modificată recent, mai întâi prin reenunţarea grupelor de bază[2], apoi cea a ocupaţiilor (şase caractere)[3]. Deşi vechiul ordin[1] nu a fost explicit abrogat (aşa cum ar fi trebuit, dacă se respectau normele din Legea 24/2000), noua reglementare nu mai preia partea care descrie metodologia folosită în elaborarea clasificării, fiind astfel şi mai clar că acea descriere nu avea un caracter normativ.

Cum profesia/ocupaţia de programator nu se află printre cele reglementate prin vreo legislaţie specială (v. notari, avocaţi, arhitecţi, medici, geodezi...), nu există un temei legal pentru ca unui astfel de salariat să-i fie cerută îndeplinirea unei condiţii privind studiile. Bineînţeles, e opţiunea incontestabilă a angajatorului să stabilească o asemenea condiţie de calificare profesională înainte de a face angajarea - ceea ce nu se potriveşte situaţiei discutate.

În concluzie, în speţa descrisă de dvs. salariatul are dreptate.

Referinţe:
[1]OMMPS 138/1995 - OCNS 1.949/1995 privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România (C.O.R.)
- forma trunchiată, fără anexă - http://www.moficial.ro/1995...
- partea întâi a anexei, cea care conţine metodologia clasificării - http://www.mmuncii.ro/pub/i...
- altă sursă pentru anexă: http://www.dsclex.ro/ocupat...
- fişa actului normativ, cu lista de modificări - http://www.cdep.ro/pls/legi...
- altă fişă, ceva mai completă: http://www.legex.ro/fisa_ac...

[2]HG 1.352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor ISCO 08
http://www.moficial.ro/2010...

[3]OMMFPS 1.832/2011 - OINS 856/2011 privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România nivel de ocupaţie (şase caractere)
http://www.moficial.ro/2011...
(în afara subiectului: lipseşte ocupaţia de mediator, în sensul Legii 192/2006, nu al relaţiilor publice; în schimb există ocupaţia de jurisconsult, alături de cea de consilier juridic...)

"Arc peste timp":
- http://www.avocatnet.ro/con...
- http://www.avocatnet.ro/con...

ultima data editat de a_k pe data de Marti, 1 Noiembrie 2011, 20:47

Forum Drept civil - mosteniri, drept de proprietate si altele Subiect RE:Contractul de comodat (mergi la mesaj)

Dvs. vreţi să stipulaţi în contract obligaţia comodatarului de a se îngriji de bun ca un bun proprietar şi de a achita impozitul anual şi asigurarea obligatorie.
Prima obligaţie este oricum prevăzută de lege în sarcina comodatarului (articolul 2.148 din Codul civil).
De discutat e obligaţia de a plăti impozitul şi asigurarea.

Vechiul Cod civil prevedea:

Articolul 1.569
Comodatarul, făcând speze necesare la uzul lucrului împrumutat, nu poate să le repete.

Noul Cod a păstrat ideea:

Articolul 2.151 Cheltuielile făcute cu bunul
(1) Comodatarul suportă cheltuielile pe care le-a făcut pentru a folosi bunul.
(2) Cu toate acestea, comodatarul are dreptul să îi fie rambursate cheltuielile pentru lucrările necesare asupra bunului care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului, atunci când comodantul, înştiinţat în prealabil, nu s-a opus efectuării lor ori când, din cauza urgenţei lucrărilor, acesta nu a putut fi înştiinţat în timp util.

Deci este posibil ca, în ciuda caracterului gratuit al contractului, comodatarul să suporte nişte cheltuieli. Problema e dacă prin cheltuieli făcute pentru a folosi bunul se pot înţelege şi cele privind plata impozitului şi asigurării. În funcţie de interpret şi de interesul său, acestei formulări i se pot da semnificaţii diverse. În acest sens, v-ar fi de folos o remarcă din doctrină:

Atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au reţinut însă, pe bună dreptate, că nu se schimbă natura contractului şi acesta urmează a fi calificat tot comodat, chiar dacă se plăteşte o sumă de bani, dar nu ca echivalent al prestaţiei comodantului, ci pentru acoperirea uzurii normale a bunului, plata cheltuielilor de întreţinere (încălzire, electricitate) sau chiar plata impozitului, asumată de comodatar. (Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale - Curs universitar, 2008, ediţia 3, Ed. C.H. Beck, pct. 237)

Cât timp obligaţiile sunt prevăzute explicit în contract şi acceptate de comodatar şi cât timp cheltuielile despre care vorbim nu sunt un preţ al folosinţei bunului (chiria), puteţi insera clauza, fără ca natura contractului să fie schimbată.

ultima data editat de a_k pe data de Marti, 1 Noiembrie 2011, 12:04

Forum Raspunsuri in comunitate Subiect RE:drept civil - procedura de autentificare a actelor notariale (lucrare licenta) (mergi la mesaj)

Procedura de autentificare a actelor notariale e prevăzută de legea specială (Legea 36/1995, în special articolele 59-68), nu de Codul civil (nici vechi, nici actual).
Legea notarilor a fost republicată recent: v. http://www.moficial.ro/2011...

Pe lângă această lege mai există şi un regulament de punere în aplicare - v. Ordinul ministrului justiţiei 710/C/1996; fişa modificărilor acestui act: http://www.cdep.ro/pls/legi...

ultima data editat de a_k pe data de Luni, 31 Octombrie 2011, 15:20

Forum Noul Cod Civil 2011 - institutii noi si institutii modificate Subiect RE:Reputația unui magistrat, calomnia și Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (mergi la mesaj)

Carevasăzică, în opinia dvs., magistratul este o autoritate sau instituție publică pentru că saitul x așterne pe o listă privind instituțiile din România judecătorii, parchete, curți de apel, tribunale etc. ...
Apoi, menționați funcționarii publici. De când au devenit magistrații funcționari publici? Vorbim folosind înțelesurile date de lege (ex. 188/1999 vs. 303/2004), nu cele din dicționarul propriu.

Mai departe, spuneți că veți prezenta articolul cu toate probele necesare. Ce v-ați aștepta de la așa ceva? Dreptate făcută de cititorii blogului? Ideea era să valorificați acele probe într-un proces (ex. faceți o plângere penală sau un denunț, sesizați C.S.M.), nu să le supuneți judecății publicului.

@„Cand reprezentantii statului de drept nu mai respecta regulile, nu se mai cheama reprezentanti ai statului de drept, ci mafioti, si implicit nu mai au dreptul conferit de statutul conferit de statul de drept, ci puterea”
Bun, nu aveți încredere în „reprezentanții statului de drept”. Vă înțeleg, nici eu nu am încredere în ei, mai ales că au grijă zi de zi să îmi mențină această neîncredere. Asta înseamnă că puteți să le luați locul sau să înfierați în public (chiar și cu probe)? Nu înțeleg atunci de ce vă mai preocupă legalitatea demersului dvs., din moment ce ați stabilit că din cauză că „reprezentanții statului de drept” sunt mafioți, nu mai are nicio importanță faptul că tot o lege le-a atribuit competența și le-a stabilit procedura de lucru.

Scrieți cu condescendență un „teoretic” pentru a califica afirmația mea. Nu-i bai, vă pot înțelege motivele. Invocați, însă, articolul 55 din Constituție referitor la apărarea țării. Vă imaginați cumva că ponegrind pe cineva în public apărați țara?

Dacă, potrivit revelației dvs. din post scriptum (una la fel de „teoretică”, vă asigur), justiția este unică, e interesant de aflat dacă dvs. aveți dreptul să o înfăptuiți sau dacă nu cumva aceeași Constituție îl rezervă pentru altcineva.

Să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Dacă ceea ce susțineți ar fi valid, ar trebui să fie aplicabil oricărei persoane, că doar suntem egali în fața legii, nu? Dacă altcineva, pe blogul său de pildă, v-ar indica drept infractor și incompetent, prezentând bineînțeles probe, ați avea vreo problemă cu el? Omul își exercită prea-constituționala libertate de exprimare, apără patria și înfăptuiește unica justiție...

Ce v-am spus se poate rezuma la vreo două idei, ca să menținem discuția pe un făgaș clar:
1. învinuirea cuiva, fie și cu probe, pe blog sau în orice alt mod de comunicare publică, nu poate rămâne fără consecințe - ex. tragerea la răspundere civilă și, eventual, obligarea autorului la plata daunelor morale;
2. oricât de utopic, teoretic etc. etc. ar părea, dreptatea trebuie făcută prin mijloacele puse la îndemână de lege, altfel nu are niciun rost să ne mai gândim la vreo ordine de drept.

Forum Noul Cod Civil 2011 - institutii noi si institutii modificate Subiect RE:Reputația unui magistrat, calomnia și Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (mergi la mesaj)

@eumarian
De acord că textul legii trebuia cizelat mai mult (ca multe altele din acest nou cod). Totuși, chiar din articolul 30 al Constituției, citat de dvs., rezultă că libertatea de exprimare nu este una absolută - nu poți spune chiar orice, despre oricine, oriunde, oricum, fără a suporta vreo consecință:

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

În articolele din Codul civil, citate tot de dvs., este reglementată mai amănunțit prevederea constituțională.

Chiar și Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (uneori greșit citată folosind acronimul „CEDO” - mai potrivit pentru Curtea stabilită de această convenție) alături de enunțarea protecției libertății de exprimare (articolul 10) indică și limitele acesteia:

2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Cred că în privința ideii de libertate exercitată în mod responsabil e de actualitate remarca unui jurist englez de acum câteva secole (William Blackstone):

Oricare om liber are un drept indubitabil să expună în fața publicului orice sentiment îi place; a interzice aceasta înseamnă a distruge libertatea presei, dar dacă el publică ceva indecent, răuvoitor sau ilegal, trebuie să suporte consecințele propriei sale îndrăzneli.

Comentariul în engleză: http://press-pubs.uchicago....

Acum, în speța discutată se pune problema publicării unui text care identifică o persoană și funcția sa și îi atribuie, veridic sau nu, comiterea unor infracțiuni sau, cel puțin, abateri disciplinare.
Oricât de banal ar fi acest lucru în România, măcar în teorie nu ar putea scăpa nesancționat. La noi orice insultă sau calomnie a devenit „pamflet” (supus exclusiv libertății de exprimare fără limite, fără măsură). Parcă ar fi suficientă rostirea formulei magice „acest text/această emisiune reprezintă un pamflet” pentru a se da dezlegare la orice abjecție (compar asta cu formula „acest mesaj nu poate fi considerat SPAM deoarece...” folosită ca un apotropaic în spamul autohton).

Persoana nemulțumită sau care ține să reproșeze altei persoane fapte ilicite are căi legale. Asta e și ideea statului de drept: nu bunul plac al cuiva, ci numai regula dinainte stabilită, în mod clar și cunoscut public, poate obliga. Și faptele de corupție, și incompetența au instanțe care să le analizeze. Cel care are cunoștință de aceste fapte le poate semnala instituției care funcționează tocmai pentru a le soluționa, nu și constata și pedepsi el însuși. E adevărat că nu întotdeauna critica trebuie făcută cu mănuși sau prin mijlocirea unei instituții a statului. Cred, totuși, că nu este acceptabilă înfierarea cuiva în public, ca alternativă facilă la greoiul și imprevizibilul demers judiciar, fără a exista un mijloc legal pentru ca persoana lezată să pretindă repararea prejudiciului suferit.

Calomnia și insulta au fost dezincriminate, au fost scoase din domeniul răspunderii penale. Nu are relevanță modul discutabil în care acest fapt a fost realizat - prin contradicția a două instanțe care pot pronunța hotărâri cu efect general și obligatoriu. Dar dezincriminarea nu echivalează cu permisiunea. Procurorul poate da o soluție care să ducă la oprirea procesului penal pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, însă lucrurile nu se termină aici. Sancțiunea aplicabilă celor două fapte este tragerea la răspundere civilă, mai ales în contextul prevederilor noului Cod civil, care nu mai lasă pe seama liberei imaginații a judecătorilor enunțarea și remedierea problemelor civile de natură nepatrimonială.

Cât privește articolul 13 din Legea 544/2001, citat de justice123, interpretarea făcută este excesivă. Articolul are în vedere o autoritate sau instituție publică - or, magistratul (judecător sau procuror) nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii. Imputarea unor fapte ilicite trebuie să capete substanță pe baza probelor administrate în cadrul unei proceduri prevăzute de lege. Nu este suficientă certitudinea subiectivă pe care o poate avea o persoană, astfel încât concluziile sale expuse public să nu aibă consecințe ce țin de răspunderea civilă. În plus, scopul legii este acela de a asigura accesul la informații de interes public deținute de autorități. Așa ceva nu are legătură cu dreptul unei persoane de a publica propriile învinuiri față de o altă persoană.

Forum Drept civil - mosteniri, drept de proprietate si altele Subiect RE:Drepturile fostei concubine asupra autovehiculului cumpărat în timpul concubinajului (mergi la mesaj)

Dacă fosta concubină poate proba că a avut vreo contribuție, poate avea pretenții la restituirea sumei plătite (dreptul de creanță menționat), nu și la vreo cotă-parte din dreptul de proprietate asupra mașinii. Cine a semnat contractul în calitate de cumpărător este proprietar.

Mutatis mutandis, cineva (concubina, vecinul de apartement, colegul de cameră) mă ajută cu niște bani să cumpăr un bun (ex. laptop, televizor, mobilă etc.). Dacă numele ei/lui nu figurează pe niciun act (ex. contract de vânzare-cumpărare, factură), poate avea vreo pretenție de a fi coproprietar al bunului?...

ultima data editat de a_k pe data de Vineri, 21 Octombrie 2011, 23:35

Forum Drept civil - mosteniri, drept de proprietate si altele Subiect RE:Recurs sub incidenta codului civil nou ? (mergi la mesaj)

Recursul nu este prevăzut nici în vechiul, nici în noul Cod civil, ci în Codul de procedură civilă (articolul 299 și următoarele din codul actual).

v. http://www.dreptonline.ro/l...

E de notat că noul Cod de procedură civilă (Legea 134/2010) nu a intrat încă în vigoare.

Forum Raspunsuri in comunitate Subiect RE:Avocatul Poporului - CEDO si drepturile omului (mergi la mesaj)

Puteți găsi pe Internet toate informațiile pe care le doriți: căutând pe google.com expresia "avocatul poporului" găsiți saitul oficial www.avp.ro; acolo dând click pe butonul „Personal” din lateral aflați că în prezent funcția e ocupată de dl. IANCU Gheorghe; dând click pe butonul „Informatii utile” găsiți o pagină care conține și numere de telefon și o adresă de email; în plus, în aceeași pagină există un link referitor la birouri teritoriale; dacă dați click pe el găsiți și lista cu datele de contact ale birourilor teritoriale - pentru Oradea, acestea sunt: Str. Mihai Eminescu, nr.2, mun. Oradea, jud. Bihor, tel./fax: 0259.440.535, E-mail: avpbihor@avp.ro.