Forum Societati comerciale Subiect RE:Societatile comerciale si dreptul (mergi la mesaj)

Păi tocmai asta e nenorocirea cu societăţile comerciale: nu vor să facă angajări. Cel puţin asta e situaţia traducătorilor autorizaţi. Sunt foarte puţine SRLuri care au traducători angajaţi; de regulă SRLurile alea dau traducătorului salariul minim pe economie şi restul - dacă mai există vreun rest - e la negru; adică ei te pun să faci anumit nr. de pagini pe zi pe contractul de muncă, iar ce depăşeşti, dacă te apucă hărnicia şi munceşti mai mult, te plăteşte pe pagină, normal că tot la un preţ de mizerie, iar ăştia sunt bani la negru. Sau multe fac contract de angaare fictiv, adică plătesc traducătorii de fapt pe pagină, iar contractul e doar de formă, ca să fenteze statul.

Dar cum ziceam, majoritatea "birourilor de traduceri autorizate" nu au niciun traducător angajat, fiindcă nu le convine să plătească la stat toate dările care trebuie, impozit, casa de pensii, casa de sănătate, şomaj etc.; aşa că preferă să folosească traducători autorizaţi PFA, pe care de asemenea îi plătesc de mizerie.

Acelaţşi lucru se practică deja şi în alte domenii; am un fost coleg de liceu economist; la început lucra pe salariu la un SRL, dar mai apoi SRLul s-a şmecherit şi l-a obligat să se facă PFA; îi dădea acelaşi salariu, din care omul nîşi plătea dările la stat el însuşi. De aia zic că înfiinţarea unor SRLuri pe activităţi juridice nu va crea noi locuri de muncă, fiindcă SRLurile nu vor fi fraiere să angajeze avocaţi sau alte profesii juridice, ci în mod cert vor aplica acelaşi scenariu şi vor folosi PFAuri în regim de colaborare. Deci practic SRLurile se vor interpune între PFAuri şi clienţii lor, vor face o intermediere păguboasă, din care PFAul colaborator are doar de pierdut, nu de câştigat.

Care e cea mai mare problemă cu SRLurile este faptul că sunt comerciale, deci în caltatea lor de comercianţi liberi ce sunt, SRLurile zic că au tot dreptul să pună ce preţuri vor ele la clienţii finali, fiindcă e clar că ele au pâinea şi cuţitul în mână şi ele fac preţul la clientul final. Bineînţeles că pe piaţa liberă şi concurenţială nu le paote impune nimeni lor, comercianţi liberi ce sunt, să respecte nişte limite minime de onorarii, asta e marea problem. SRLurile se întrec în a da preţurile în jos la clienţii finali, ca să îşi fure clienţii una la alta, de asta dumpingul este în floare, preţurile sunt în cădere liberă, iar asta face ca şi plata PFAurilor muncitoare colaboratoare să fie mereu în scădere. Adică SRLurile forţează mâna PFAurilor să accepte să lucreze pe din ce în ce mai puţini bani, iar dacă acestea nu acceptă, are balta peşte, SRLurile renunţă la colaborarea cu vechii colaboratori PFA şi lucrează cu alte PFAuri mai ieftine, iar acestea se găsesc din belşug, din nefericire.

Normal că SRLul exploatator te consolează că da, dar dacă accepţi reducerea de preţ, o să-ţi dea mai mult de lucru şi câştigi la cantitate; prin urmare, cu cât munceşti mai mult, cu atât eşti plătit mai puţin. Păi la noi la traducătorii autorizaţi e mult mai rău acuma cu SRLurile dumpere şi exploatatoare decât înainte, când ele nu erau. Înainte se câştiga mai bine, eu sunt din 2000 în profesie şi acuma în 2011 preţurile sunt mai proaste decât acum 10-11 ani la traduceri, iar scăderea se datorează SRLurilor.

La fel ar fi în orice domeniu, cum deja şi este în destule cazuri, iar pe activităţi juridice precis-precis la fel s-ar întâmpla, de aia trebuie făcut totul să nu existe asemenea SRLuri şi profesiile juridice să îşi desfăşoare activitatea numai prin formele de exercitare a profesiei stabilite prin legile speciale ce le reglementează profesia, iar corpurile profesionale să apere drepturile şi interesele membrilor lor şi să lupte cât se poate pt. împiedicarea unor astfel de SRLuri.

Forum Societati comerciale Subiect RE:Societatile comerciale si dreptul (mergi la mesaj)

kappauser a scris:

Precum am observat nu este vorba de o lege ci Hotararea ICCJ.

Ba prin lege se întâmplă asta, adică prin legile speciale care reglementează profesiile juridice. Există articole de lege care interzic clar desfăşurarea oricărei activităţi comerciale de către aceste profesii liberale. De ex. art. 35 din Legea nr. 36/1995- Legea notarilor publici şi a activităţii notariale:

"Art. 35. Exercitarea profesiei de notar public este incompatibila cu:

a) desfasurarea unei activitati salarizate sau de executor judecatoresc, avocat ori consilier juridic, cu exceptia:
- activitatii didactice universitare;
- activitatii literare si publicistice;
- calitatii de deputat sau senator ori a celei de consilier in consiliile judetene sau locale, pe durata mandatului;
- calitatii de membru in organele de conducere sau in alte organisme ale Uniunii Nationale a Notarilor Publici, Camerelor Notarilor Publici ori in alte organizatii interne si internationale la care Uniunea Nationala a Notarilor Publici si Camerele Notarilor Publici sunt afiliate sau cu care colaboreaza;

b) desfasurarea unor activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societatile de comandita simpla sau pe actiuni, administrator al unei societati cu raspundere limitata, presedinte al unui consiliu de administratie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societati pe actiuni, administrator al unei societati civile."

Prevederi similare se găsesc şi în celelalte legi speciale ce reglementează alte profesii juridice, respectiv Legea nr. 188/2000, Legea nr. 51/1995.

Tot aceste legi speciale definesc clar competenţa materială şi teritorială a fiecărei asemenea profesii juridice pe care o reglementează, precum şi formele de exercitare a profesiei respective. De asemenea, aceste legi speciale conţin prevederi în sensul că exercitarea activităţilor care prin lege sunt în competenţa profesiei respective poate fi exercitată numai de către peroanele şi entităţile expres menţionate în lege; de ex. activitatea notarială poate fi exercitată numai de către notarii publici şi cuprinde toate activităţile de la art. 8 din Legea nr. 36/1995. Această activitate se desfăşoară în cadrul unui birou notarial care trebuie să aibă personalul auxiliar necesar, cf. art. 14 din aceeaşi Lege nr. 36/1995 şi de regulă se desfăşoară la sedul biroului notarial şi în timpul programului cu publicul afişat corespunzător. Deci societăţile comerciale nu numai că nu sunt prevăzute ca formă mde exercitqare a profesie niciunde în lege şi în regulamentul ei de aplicare, ba mai mult, desfăşurarea activităţii în cadrul lor este strict interzisă prin art. 35 de mai sus.

De asemenea, activitatea notarială poate fi desfăşurată numai de notarii publci şi de entităţile menţionate explicit de lege în acest sens; acestea sunt misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate, comandanţii de nave şi aeronave, dar cu competenţă restrânsă, iar pe teritoriul României secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor, dar numai acolo unde nu există niciun BNP şi chiar şi aşa numai cu competenţă restrânsă la legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi şi legalizare de copie după înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.

Mai mult decât atât: activitatea profesiilor juridice de notar public, avocat, executor judecătoiresc şi consilier juridic sunt în Lista de activităţi interzise a fi desfăşurate de unele categorii de agenţi economici, mai precis la capitolul Activităţi interzise pentru PFA, întreprinderi individuale, familiale, SRL, SNC, SCS, SCA, SA:

http://recom.onrc.ro/activi...

Deci şi dacă vrea careva să înfiinţeze un SRL cu asemenea obiect de activitate, Registrul Comerţului nu-l va înregistra. Asta e foarte bine, avocaţii cred că au lucrat cel mai mult la asta, adică organizaţia lor profesională, UNBR, după câte au avut de pătimit cu SRlul ăla al lui Pompiliu Bota, care a înfiinţat un barou paralel, ca la nimeni în lume!

O problemă aparte o constituie activitatea notarială de la art. 8 lit. j din Legea nr. 36/1995, , adică efectuarea şi legalizarea traducerilor, care deşi prin lege este clar activitate notarială, unele SRLuri neruşinate, ilegale, neautorizate, dumpere, exploatatoare, incompetente şi inutile se întind mai mult decât le este taraba şi se bagă abuziv pe această activitate. Ele îşi introduc traducerile în obiectul de activitate - Cod CAEN 7430 - ceea ce este ok, DAR se autoproclamă "birouri de traduceri autorizate", ceea ce nu e ok, fiindcă nu le-a autorizat nimeni. Ele nu apar niciunde în Legea nr. 178/1997 că ar fi autorizate de MJ şi nici nu au cum să fie, fiindcă MJ autorizează ca traducători autorizaţi numai persoane fizice, nu şi SRLuri, iar autorizaţia este nominală şi netransmisibilă etc. etc. Deci cu codul acela CAEN de traduceri, dar fără autorizaţie de la MJ, ele nu pot să facă traduceri autorizate şi nici să ne folosească pe noi, fiindcă ele nu fac parte dintre entităţile care au voie să ne folosesască în conformitate cu Legea nr. 178/1997. E ok să facă traduceri de orice texte, dar nu de acte, actele sunt strict de competenţa notarilor publici.

De asta chiar noi, traducătorii autorizaţi, ne-am săturat până peste cap să mai fim folosiţi abuziv de asemenea SRLuri, respectiv de ateliere de bijuterie şi ceasornicărie, de case de amanet, agenţii de turism, agenţii de plasare forţe de muncă, firme care fac comerţ cu autovehicule second-hand, ateliere foto, ateliere de diverse meserii şi alte firme de astea înfiinţate şi administrate în peste 90% din cazuri de persoane din afara profesiei noastre care ne exploatează pe noi şi ne plătesc de mizerie, fac dumping, evaziune fiscală şi toate relele.

Tocmai de aceea, chiar noi, traducătorii autorizaţi, nu vedem cu ochi buni SRLurile, pe care noi nu le-am dorit niciodată şi nici nu le dorim, ci dimpotrivă, ne dorim recâştigarea statutului de personal auxiliar al notarilor publici şi subordonarea definitivă a profesiei noastre faţă de profesia lor şi reintegrarea activităţii noastre noastră în activitatea notarială, astfel încât nicio traducere de înscrisuri să nu se mai facă în afara birourilor notariale. Astfel, partea care are înscrisuri de tradus se va prezenta cu ele la instituţia legalmente competentă, care conform art. 8 corelat cu art. 14 şi cu art. 48 din Legea nr. 36/1995 este biroul notarial; acolo va da traducerea în lucru, de acolo o va ridica şi efectuată, şi legalizată, acolo, la notariat, o va şi achita, nu la noi la traducători. În ce priveşte traducerile pe care le efectuăm pt. beneficiari persoane fizice şi juridice de drept privat, noi vrem şi trebuie să ajungem să le efectuăm strict şi exclusiv în calitate de forţă de muncă, de personal auxiliar calificat al instituţiei legalmente competentă - biroul notarial.

De asemenea, dorim reglementarea totală a profesiei de traducător juridic după modelul profesiei de notar public şi executor judecătoresc, adică o lege nouă care să reglementeze toate aspectele profesiei noastre, nu doar autorizarea şi plata, cum face actuala Lege 178/1997. Adică să avem o lege nouă după modelul Legii 36/1995 şi fundamentată pe această lege, să avem o organizaţie profesională cât mai asemănătoare cu UNNPR şi să colaborăm strâns cu aceasta, iar activitatea noastră să fie trecută şi ea în lista de mai sus a activităţilor interzise de la ONRC etc.

Executorii judecătoreşti au procedat similar, adică s-au luat la greu după notarii publici, astfel că Legea 188/2000 are paragrafe întregi copiate din Legea 36/1995, UNEJ seamănă enorm ca mod de organizare şi funcţionare cu UNNPR etc. Deci se poate! De asta şi noi, traducătorii autorizaţi, tot facem demersuri la MJ şi atâta vom insista, până ni se va face ceea ce cerem. Nu ne lăsăm până nu scăpăm de SRLurile de traduceri, pe care categoric nu le vrem! Vrem refacerea simbiozei perfecte pe care am avut-o întotdeauna cu notarii şi BNPurile lor.

Forum PFA, II, AF - Persoana fizica autorizata, Intreprindere individuala, Asociatie familiala Subiect RE:PFA- UNDE MA INCADREZ, LA VENITURI REPETITIVE SAU OCAZIONALE? (mergi la mesaj)

Pai lucrurile sunt relativ simple. Cine este doar PFA, plateste ca dare noua doar contributia pt. somaj la AJOFM, fiindca la Casa de Sanatate plateste deja conform Legii nr. 95/2006, dupa cum si la Casa de Pensii plateste deja conform Legii nr. 19/2000. PFAurile care nu au platit pana acum aceste contributii, tot nu au nicio treaba cu OUG nr. 58/2010, ci sunt puse sa plateasca in conformitate cu cele doua legi de mai sus si au obligatia sa plateasca si din urma, cu tot cu dobanzi, penalitati de intarziere etc. Deci ordonanta noua se aplica numai celor care sunt si salariati si PFA in acelasi timp.

Cat despre caracterul repetititv sa ocazional al veniturilor, se considera ocazional un venit care e incasat o singura data intr-un an. Asa zice si Casa de Pensii C-ta si AJOFM C-ta. Daca se incaseaza venit din PFA de minim 2 ori pe an, deja se considera repetititv. Se depun declaratii lunare, iar in lunile fara venit, se declara ca nu s-au incasat venituri din activitatea respectiva.

Forum Societati comerciale Subiect RE:Ministerul Justitiei: Stampila pe firma NU este obligatoriu! (mergi la mesaj)

Apropo de semnaturi si stampile. La inceput, am avut o singura stampila, cea de traducator autorizat, cu numele complet, nr. autorizatiei de la MJ si limbile de autorizare. Am folosit-o din 2000 pana in 2005 nu doar pe traducerile notariale, ci si pe chitante si facturi, fiindca asa mi-au zis de la Ad. Financiara.

In 20005 am avut probleme cu un SRL de traduceri, dupa - de fapt in - numai 5 saptamani de colaborare defectuoasa si paguboasa cu el. La noi in C-ta cred ca nu exista niciun "birou de traduceri autorizate" care sa nu oblige traducatorii autorizati sa lase incheieri semnate si stampilate in alb, ca sa se lucreze prin corespondenta. Pentru cine nu stie, asta inseamna ca biroul de traduceri intampina clientul, ii scaneaza actul, apoi trimite scanul pe mail traducatorului autorizat, acesta face traducerea la el acasa, o trimite tot pe mai biroului de traduceri, biroul o scoate la imprimanta lui si ii ataseaza incheierea semnata si stampilata in alb si se duc ei sa faca legalizarea la notariat. Pe sistemul asta se lucreaza si cu traducatori din alte localitati, mai ales din orase mici sau de la tara, care sunt mai ieftini decat noi, traducatorii locali.

Mai nou, de cand cu adresele de la UNNPR din 2008, semnat de domnul presedinte Manescu, cum ca vizarea e obligatorie, SRLurile de traduceri cer traducatorilor autorizati sa lasa si semnatura si stampila pe foi albe, fara incheiere, pe care apoi SRLurile de traduceri trag la xerox textul inscrisului tradus. Normal copia asta xerox ar trebui sa o faca biroul notarial, iar traducatorul autorizat ar trebui sa faca vizarea ei acolo, in incinta biroului notariat. Dar practica notariala neunitara face ca unii notari sa accepte ca SRLurile de traduceri sa vina la legalizarea traducerii cu astfel de xeroxuri gata vizate. Asta fiindca in buna lor credinta cu care sunt ei obisnuiti sa lucreze, asta ca sa nu zic in naivcitatea lor, acei notari chair cred ca traducatorul merge la SRLul de traduceri si vizeaza xeroxul in cauza, nu ca de fapt SRLul trage la xerox pe o foaie semnata si stampilata in alb. Foile astea se pot folosi abuziv la diverse alte chestii si sunt foarte periculoase, fapt pt. care eu am renuntat definitiv la colaborarea cu SRluri de traduceri, pentru ca ele conditionau colaborarea de asemenea foi. Alea cu incehiere de legalizare sunt oarecum mai ok, ca nu pot fi folosite decat la notariat si numai in scopul legalizarii unei traduceri, dar astealalte foi, albe, fara incehiere, sunt foarte periculoase.

Ei bine, cu SRLul in cauza am avut probleme in 2005, in sensul ca patronii lui au tot incercat sa ma fraiereasca sa reduc pretul stabilit de comun acord, adica sa ma faca sa tot dau in jos pretul pe pagina pe care _chiar ei_ l-au propus, iar eu l-am acceptat, iar nemultumitii au fost _tot ei_; nu eu le-am crescut pretul, ci ei incercau sa il tot dea in jos, dupa ce chiar ei l-au stabilit cat era. Si in 5 saptamani de colaborare cu ei, am tot tinut piept diverselor tentative de tzepuiala sau santaj.

Adica o data am refuzat propunerea lor jmekera ca la 3 acte la fel (de exemplu invitatiile alea de mers in Germania cu ele, cum se cereau inainte, Verpflichtungserklärung, de la Autoritatea pt. Straini - Ausländerbehörde) sa imi plateasca ei doar unul singur, fiindca erau de la 3 clienti diferiti, iar biroul ii taxa pe toti trei, deci corect era sa imi primesc si eu partea de la toti trei, nu doar de la unul singur.

Alta data, s-au suparat pe mine ca le-am taxat in plus un certificat cu apostila, adica nu pricepeau de ce ar trebui el sa coste mai mult decat unul fara apostila, si atunci le-am zis ca nu le traduc apostila daca nu vor sa o si plateasca.

Mai apoi au recurs la santaj de tip mafiot asa, pe fata, fara jena, adica ziceau ceva de genul ca au o lucrare, dar daca vreau sa mi-o dea mie in lucru, sa dau pretul mai jos, ca daca nu, ei o dau la alt traducator mai ieftin. Nu am fost de acord nici cu asa ceva, nu si nu.

Si atunci au facut alta, bomboana pe coliva: au facut in asa fel ca sa afle patroana SRLurlui de traduceri de langa al lor, cu care de asemenea lucram de mai de mult inainte sa lucrez cu SRLul lor . Ei stiau ca patroana respectiva, daca afla ca unul din traducatorii ei (ce ironie! parca am fi ai cuiva! parca ne-ar angaja cu carte de munca si ne-ar plati darile la stat!) lucreaza si cu vecinii, renunta la colaborarea cu traducatorul in cauza. Exact asta s-a si intamplat, iar ei sperau ca daca SRLul de alaturi nu imi mai da de lucru, o sa vin spasit si umil la ei si o sa fiu la cheremul lor si o sa joc dupa cum imi canta ei si o sa acept preturi cat de joase vor ei, numai sa am ce manca. Ei bine, nu, s-au inselat, fiindca eu m-am prins care e faza si le-am zis ca nu mai vreau sa lucrez cu ei. Nu se asteptau la o asemenea intorsatura de lucruri si s-au certat cu mine, m-au facut troaca de porci, m-au injurat in toate felurile, ca la usa cortului, m-au amenintat ca daca nu lucrez in continuare cu SRLul lor si ma intorc la SRLul de alaturi cu care lucram de mai de mult, si eu si patroana de la SRLul vecin o sa facem traduceri la Poarta Alba (pt. cine nu stie ce-i acolo: se refereau la parnaia din aceasta localitate din apropierea C-tei); ziceau ca ei or sa organizeze flagrant cu politia sa dovedeasca ca SRLul vecin lucreaza cu incheieri in alb de la mine, de parca ei nu tot asa lucrau atat cu mnine cat si cu toti traducatorii "lor"! Le-am zis sa nu cumva sa incerce, fiindca eu, chiar daca ei nu recunosc ca au folosit incheieri de la mine, eu pot dovedi ca ei au utilizat incheieri de la mine, deci isi taie singuri creanga de sub picioare, cum ar veni.

Destul este ca nu au mai vrut sa imi dea inapoi pentru nimic in lume incheierile ramase neconsumate, si ramasesera destule. Asa ca URGENT am mers la un centru de stampile, i-am povestit doamnei de la stampile ce am patit si i-am cerut o stampila care sa nu semene cu cea veche, mi-a facut-o, mai mica, avand anumite chestii inversate ca ordine etc., ba mi-a adaugat si localitatea pe ea. Apoi am facut un tur de oras pe la mai toate notariatele, unde am povestit ce am patit si am lasat specimen de semnatura si stampila noua pe copie dupa autorizatia de traducator de la MJ. De la notariate am putut sa aflu ca acelasi SRL de traduceri a mai tepuit si pe alti colegi traducatori autorizati, care de asemenea si-au schimbat stampilele si s-au dus si ei la notariate sa lase specimen de semnatura si stampila noua si au zis si ei ca nu mai lucreaza cu SRLul respectiv, iar notariatul sa nu legalizeze nimic de la SRLul respectiv daca e cu stampila lor. veche.

La stampile, cand am schimbat stampila cu pricina, de traducator autorizat, doamna de la stampile mi-a zis ca e obligatoriu sa am si stampila rotunda de PFA, adica sa cuprinda numele complet, mentiunea "pesoana fizica autorizata" si CNPul. Am crezut-o pe cuvant, ca am zis ca daca toata ziua face stampile, o sti mai bine ca mine. Si mi-am facut si stampila rotunda de PFA. Pe asta am tot folosit-o si o folosesc pe chitante si facturi.

Recent, am aflat ca de fapt e posibil sa nu fie musai sa am si stampila rotunda de PFA, deci tanti aia de la stampile tare cred ca m-a fraierit. Asta e acuma, dar eu folosesc in continuare stampila rotunda, acuma ca tot o am. Pana la urma, nu-.i o lume, costa doar vreo 50 si ceva de lei si tine ani de zile, iar dupa aia poti sa ii schimbi doar cauciucul si tusiera, de ti-o face ca noua si costa cam jumatate din cat costa una noua. O stampila de societate comerciala nu cred ca poate costa cu mult mai mult. Si atunci de ce s-or inversuna unii asa de tare contra stampilei? Nu-i mai bine sa o ai si sa o folosesti chiar daca nu-i musai, decat sa fie musai si sa n-o ai?

ultima data editat de teufelssohn pe data de Luni, 22 Februarie 2010, 18:22

Forum Discutia la moda Subiect RE:Legalizarea consumului de droguri si a prostitutiei - argumente pro si contra (mergi la mesaj)

Am citit cu atenţie ce s-a mai scris la acest topic şi am observat că unii forumişti fac referire la Biblie în argumentările lor. Totuşi România contemporană este un stat laic şi nu unul fundamentalist religios. De asta cred că nu ar trebui să privim totul prin prisma Bibliei şi să condamnăm sau să aprobăm o chestie în funcţie de poziţia Bibliei faţă de chestia respectivă. Într-un stat laic, într-un stat de drept, în care libertatea credinţei este garantată, religia este, sau ar trebui să fie, o alegere individuală, benevolă şi conştientă a omului, nu ceva impus, nu ceva de turmă - deşi creştinii se autonumesc ei înşişi astfel! – astfel că fiecare om este liber să creadă în cine şi în ce doreşte sau în nimic. Creştinismul îi nesocoteşte omului acest drept încă de la naştere, copiii fiind botezaţi de mici fără voia lor, fără să ştie măcar ce se petrece cu ei.

Într-un stat laic, biserica nu are caracter de instituţie a statului, de organ al puterii de stat, prin urmare, nu ar trebui nici să îşi impună părerea în legătură cu chestiuni de stat. Iar Biblia nu are caracter de lege, prin urmare respectarea Bibliei de către toţi cetăţenii nu este obligatorie. Un stat laic trebuie să aibă legi laice, create de om pentru om şi nu picate din cer.

Biblia este de fapt o carte ca oricare alta, sau poate mult mai rea decât oricare alta, de fapt chiar cea mai rea, mai ticăloasă şi mai perversă dintre toate, fiindcă nicio altă carte nu conţine atâtea exemple negative adunate laolaltă. În ciuda faptului că creştinii vorbesc mereu de aşa-zisa toleranţă creştină, Biblia propovăduieşte cele mai grave încălcări ale drepturilor omului: xenofobie, rasism (străinii numiţi goim sunt consideraţi inferiori “poporului ales“ ), homofobie (ex. Levitikus şi Sf. Paul ), violenţă şi instigare la violenţă şi chiar crimă (uciderea prin lapidare a anumitor păcătoşi“ ), tentativa de pruncucidere la porunca dumnezeului abrahamic (cazul Isac, pe care tatăl său nu are nicio remuşcare să-l aducă drept jertfă dumnezeului său), incest (de ex. cazul fiicelor lui Lot, care au făcut sex cu tatăl lor pt. a procrea), umilinţă, privarea omului de sine, dar mai ales minciuna ridicată la rang de adevăr, ticăloşia prin care răul este numit bine şi adevăratul bine este numit rău.

Tocmai de asta, în Germania, mai mulţi părinţi, reprezentaţi legal de unul dintre ei care este avocat, au făcut în anul 2000 o petiţie către Ministrul Federal al Familiei, Vârstnicilor, Femeilor şi Tineretului - Bundesministerin für Familie, Senioren, Frauen und Jugend, Frau Dr. Christine Bergmann, prin care au cerut interzicerea Bibliei, punerea ei la index, atenţionarea publicului că este o carte violentă, periculoasă pentru tineret şi anticonstituţională - gewalttätig, jugendgefährdend, verfassungsfeindlich. Din păcate, având în vedere influenţa nefastă a bisericii în toate sectoarele activităţii de stat, petiţia a fost respinsă, dar rămâne un act memorabil, de mare curaj, de a se opune acestui rău milenar. Detalii aici, din păcate numai pt. cunoscătorii limbii germane; tot ce e cu albastru acolo sunt citate ultraviolente, nocive şi imorale, care încalcă şi Constituţia, şi drepturile omului, şi legea germană privind răspândirea de materiale şi media periculoase pentru tineri:

http://www.das-weisse-pferd...

În plus, Biblia este o carte veche, depăşită, perimată, care conţine o morală îndoielnică, la fel de depăşită şi perimată, care nu poate şi nu trebuie să îşi mai aibă locul în lumea contemporană. Lumea a evoluat şi se află în plin proces de evoluţie; eu cred că este vorba nu doar de o schimbare, ci de o schimbare în bine, prin urmare este o evoluţie; numai schimbarea în rău poate fi privită ca involuţie. Nu se poate trăi acum, în mileniul al treilea al erei noastre, ca acum 2000 şi ceva de ani, când a fost scris Noul Testament, după cum nici atât nu se poate trăi azi ca acum multe mii de ani, când a fost scris, treptat, Vechiul Testament. De altfel, nici atunci nu s-a putut: poruncile biblice au fost create pentru a interzice anumite practici, un anumit mod de viaţă, tocmai de aceea, fiindcă aceste practici au existat; dacă aceste practici - care acum ni se par normale - nu ar fi existat, atunci nici nu ar fi apărut porunci care să le interzică. Nu ar fi apărut porunci de genul femeile adultere să fie omorâte prin lapidare, dacă adulterul nu ar fi existat. Nu ar fi apărut nici versetul din Levitikus şi nici Sf. Paul să combată homosexualitatea, dacă ea nu ar fi existat şi nu ar fi fost la ordinea zilei. Lumea a evoluat, s-a schimbat în bine, în schimb biblia şi biserica nu au evoluat deloc; biblia considera şi acum mii de ani şi consideră şi acum anumite lucruri ca fiind rele, dar chiar sunt acele lucruri cu adevărat rele? Eu cred că mai degrabă popii din toate timpurile au pus nişte etichete după cum le-a convenit lor. De cele mai multe ori, au numit răul bine şi binele rău.

De ce să ne raportăm mereu obligatoriu la Biblie, când există alternative moderne sănătoase; de exemplu satanismul luminat de tip laveyan, o doctrină firească, antropocentrică, de fapt mai mult decât atât: egocentrică, fiindcă pune în centrul ei mai mult decât omul în general: egoul, sinele, propriul eu. Morala cea nouă şi sănătoasă s-a născut în Walpurgisnachtul anului 1968, când a apărut o nouă Biblie, o carte care este mai mult decât o carte, este un mod de viaţă modern, sănătos şi tolerant: Biblia Satanică (The Satanic Bible) a lui Anton Szandor LaVey.

Deşi Biblia Satanică a apărut abia în a doua jumătate a secolului trecut, satanismul luminat este de fapt prima şi cea mai veche religie din lume, de la Adam şi Eva încoace. Nu este vorba de adorarea lui Satan, cum greşit se crede adesea, ci de faptul că Satan sub chip de şarpe le-a oferit primilor oameni dumnezeirea atunci când i-a îndemnat să mănânce din pomul oprit, deci propria lor dumnezeire prin nesupunere faţă de voinţa dumnezeului creştin. Atunci s-a pus piatra de temelie a satanismului, fiindcă asta e ideea lui de bază: prin Lucifer - Satan, fiecare om este propriul său dumnezeu, nu are alţi dumnezei în afară de sine însuşi şi nu se supune nimănui, exact cum Lucifer – Satan, înainte de cădere, i-a zis dumnezeului creştin tiranic NON SERVIAM! (NU MA SUPUN!). Omul ar trebui să urmeze calea indicată de Lucifer prin propriul său exemplu şi să nu se supună nici lui dumnezeu şi nici bisericilor care predică asemenea supunere. Fiecare om trebuie să facă nu voia dumnezeului creştin, cum zice Tatăl nostru (facă-se voia ta!), ci a sa proprie, şi astfel fiecare om, prin impunerea propriei voinţe, este propriul său dumnezeu.

Astfel, Lucifer i-a dăruit omului libertatea, raţiunea, lumina gândirii, fiindcă de aceea este el Cel PreaLuminat, fiindcă de la lux-lucis (lumină) ii vine numele de Lucifer, care înseamnă purtătorul luminii adevărate, singurul care ii arată omului calea spre mântuire _aici şi acum_, în lumea _asta_, prin adevăr şi prin promovarea iubirii de sine ca iubire supremă, deci mai presus de orice, şi printr-un nou sens al vieţii: fericirea personală ca satisfacere a nevoilor proprii, plăcerea totală, adică satisfacţia tuturor simţurilor.

Legat de prostituţie, Biblia Satanică nici nu o aprobă, nici nu o dezaprobă explicit; practic nu apare nimic scris despre prostituţie, nici pro, nici contra. Şi totuşi, citind şi trăind şi înţelegând cartea, nu se poate concluziona decât că prostituţia contravine sexului satanic. Să explic. În Biblia Satanică a lui Anton Szandor LaVey, Cartea lui Lucifer, capitolul Sexul Satanic spune clar, cu câteva decenii înainte ca APA (American Psychological Association) şi alte organizaţii ştiinţifice să ajungă să spună acelaşi lucru: “Satanismul acceptă orice fel de practica sexuală pentru satisfacerea nevoilor personale – fie ele practici heterosexuale, fie homosexuale, fie bisexuale sau chiar asexuale. De asemenea, aprobă orice fetiş şi orice perversiune care serveşte la îmbogăţirea actului sexual, atâta timp cât nu este implicat nimeni care nu îşi doreşte să participe la aşa ceva.” Şi mai încolo zice: “Satanismul susţine orice formă de comportament sexual care este pe placul cuiva, atâta timp cât acest lucru nu dăunează altor persoane.” Şi mai departe: “În cazul în care toţi cei implicaţi sunt adulţi şi responsabili şi participă de bună voie la o anumită variantă dintre multiplele posibilităţi de exprimare a sexualităţii – chiar şi atunci când prin aceasta se încalcă un tabu – nu există niciun motiv de suprimare a acestor înclinaţii.”

Prin urmare, conform doctrinei satanismului luminat de tip laveyan, actul sexual, indiferent sub ce formă se consumă, trebuie să fie liber consimţit, între persoane adulte şi responsabile şi, cel mai important, pentru cine îl practică, actul sexual trebuie să aibă drept cauză propria dorinţă sexuală şi drept scop şi efect propria plăcere, deci propriul orgasm, ca satisfacere a propriilor nevoi. Ei bine, exact asta NU se întâmplă în cazul unei persoane care se prostituează: cauza actului sexual sunt banii, nu propria dorinţă sexuală, iar scopul şi consecinţa actului sexual de asemenea sunt banii, nu plăcerea, satisfacerea nevoilor personale. Pentru aceşti bani, persoana care se prostituează acceptă să facă lucruri care poate că nu îi fac deloc plăcere, dar se gândeşte la bani şi tace şi înghite (la figurat şi la propriu).

Şi un alt aspect important: se spune adesea că dezincriminarea prostituţiei lasă persoanelor care o practică libertatea de a face ce vor ele cu propriul corp. Dar sigur-sigur aşa e? Am văzut că omul satanist nu numai că este un om liber, ci mai mult decât atât: este propriul său dumnezeu, este mai presus de toţi şi toate, este măsura tuturor lucrurilor etc. Prin urmare, omul satanist nu este şi nu are cum să fie sclavul cuiva. Or persoana care se prostituează, odată ce ajunge să se vândă, sau să se închirieze, practic ajunge la cheremul şi la bunul plac al persoanei care plăteşte. De fapt, în momentul în care o persoană ajunge să aibă un preţ de vânzare/ închiriere, ea încetează a mai fi un om liber, ci devine un obiect vorbitor, adică un sclav. Omul liber nu are preţ. Astfel, prin prostituare, nu numai că o persoană îşi neagă propria dumnezeire, ci de fapt îşi pierde propria libertate, ajungând în cea mai cruntă formă de exploatare a omului de către om: sclavagismul sexual.

Aşadar, prostituţia încalcă doctrina satanismului luminat, iar din perspectiva acestei doctrine, ea nu este acceptabilă, chiar dacă Biblia Satanică nu o interzice explicit şi chiar dacă nu scrie în ea că persoanele care o practică ar trebui omorâte prin lapidare şi alte aberaţii ca în Biblia creştină.

ultima data editat de teufelssohn pe data de Duminica, 11 Octombrie 2009, 06:05

Forum Discutia la moda Subiect RE:Legalizarea consumului de droguri si a prostitutiei - argumente pro si contra (mergi la mesaj)

Păi una este ce se ştia acum un secol pe vremea lui papa Freud, a lui Jung, a lui Kinsey, a lui Magnus Hirschfeld ş.a. şi alta este ce se ştie acum. Ştiinţa a făcut progrese enorme, imense, uluitoare, încât până şi asociaţiile precum American Academy of Pediatrics, American Psychological Association (APA), American Psychiatric Association etc.şi-au revizuit punctul de vedere oficial. Heterosexualitatea, homosexualitatea, bisexualitatea, toate sunt normale, sunt forme diferite ale sexualitatii. Niciuna nu e anormala. Dovadă este chiar siteul APA:

"Is homosexuality a mental disorder?

No, lesbian, gay, and bisexual orientations are not disorders. Research has found no inherent association between any of these sexual orientations and psychopathology. Both heterosexual behavior and homosexual behavior are normal aspects of human sexuality. Both have been documented in many different cultures and historical eras. Despite the persistence of stereotypes that portray lesbian, gay, and bisexual people as disturbed, several decades of research and clinical experience have led all mainstream medical and mental health organizations in this country to conclude that these orientations represent normal forms of human experience. Lesbian, gay, and bisexual relationships are normal forms of human bonding."

http://www.apa.org/topics/s...

Sau un pdf nou, de acuma din 2009, tot de la APA; zice:

"Is Sexual Orientation a Choice?
No, human beings cannot choose to be either gay or straight. For most people, sexual orientation emerges in early adolescence without any prior sexual experience. Although we can choose whether to act on our feelings, psychologists do not consider sexual orientation to be a conscious choice that can be voluntarily changed."

http://www.apahelpcenter.or...

Mai mult, nicio terapie de "schimbare" a orientării sexuale de la gay la hetero nu a dat reziltate, tocmai fiindca orientarea nu poate fi schimbată; rezultă că nici viceversa nu are cum să fie posibil: dacă un copil e hetero, oricâte cupluri gay vede ţinându-se de mână sau sărutându-se, nu devine gay din asta; dacă are orientarea asta latentă în el, dar nu s-a manifestat, da, atunci e posibil, dar altfel nu; e ca şi cum lipeşti urechea surdului de o boxă dată la maxim.

Mai mult, cine îşi face griji de ce văd copiii în public, ar trebui să se gândească şi la aspectul că şi la noi în România, cât de curând, or să se legalizeze căsătoriile între persoanele de acelaşi sex şi de asemenea şi adopţiile de copii vor putea fi făcute de cupluri de acelaşi sex; este ceva normal şi firesc, în majoritatea statelor UE există aşa ceva, iar în SUA în toate statele, cu excepţia Floridei; e doar o chestiune de timp până vine şi la noi. Deci copilul vede o relaţie gay încă din casă, nici nu mai trebuie să iasă pe stradă ca să vadă aşa ceva. Şi cu toate astea, orientarea lui sexuală nu are nimic de a face cu a părinţilor; sunt atâţia copii hetero cu părinţi gay şi viceversa. Orientarea sexuală nu se învaţă, nu se dobândeşte.

Cu prostituţia şi drogurile e altceva. Astea n-au legătură nici cu genetica şi nici cu ereditatea. Astea ţin exclusiv de factori sociali şi mai ales economico-financiari. Astea da, se învaţă. Cu drogurile de regulă ajungi să faci cunoştinţă prin intermediul anturajului, amicilor, care îţi dau şi ţie un fum sau două dintr-o ţigară cu iarbă, mai apoi ţigara întreagă, mai apoi chestii din ce înj ce mai puternice etc. Drogul dă dependenţă. Prostituţia la fel, şi aia poate fi practicată tot sub influenţa anturajului: copilul tău vede la Ioneasca ţoale şi accesorii faine şi vrea şi el, părinţii nu îşi permit sau nu vor să-i dea şi de aici până la prostituţie nu e decât un pas.

Şi pedofilia poate duce la prosituţie. Pedofilul de cele mai multe ori este non-violent; nu agresează copilul, ci îl atrage, îl "cumpără", dacă nu cu bani, atunci cu dulciuri, jucării etc.De aici până la a face sex pe bani serioşi mai târziu nu e mare distanţa. Aşa ceva este mult mai periculos pentru un copil decât să vadă 2 persoane gay pupându-se.

ultima data editat de teufelssohn pe data de Luni, 5 Octombrie 2009, 02:03

Forum Traduceri Subiect RE:Tarife traduceri (mergi la mesaj)

Prin OMJ/ OMF nr. 772/C/414/2009 s-a întâmplat ceea ce de mult trebuia să se întâmple: indexarea tarifelor pentru plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti în funcţie de indicele ratei inflaţiei. Se ştie că ultimul OMJ în acest sens a fost OMJ nr. 1341/C/2005, care se şi abrogă prin art. 4 din actualul OMJ nr. 772/C/414/2009. Deşi OMJ 1341/C/2005 prevedea în art. 2 că "Tarifele stabilite la art. 1 se vor indexa anual în funcţie de indicele ratei inflaţiei, prognozat pentru anul de execuţie a serviciilor, comunicat de Comisia Naţională de Prognoză.", totuşi până acum această indexare anuală nu s-a făcut.

Legat de sumele din actualul OMJ, poate că ele nu or fi prea mari, dar trebuie musai lămurit un lucru: aceste sume din OMJ nr. 772/C/414/2009 nu reprezintă nişte tarife nou stabilite, ci indexarea celor vechi din OMJ 1341/C/2005 în funcţie de rata inflaţiei.

Cauza pentru care actualele tarife nu sunt foarte mari este de fapt că vechile tarife din OMJ 1341/C/2005 au fost din capul locului prea mici, ceea ce face ca şi actualmente, în urma indexării lor, să rămână tot mici, mai ales la interpretariat.

Cât despre noul standard de pagină, Ministerul Justiţiei a stabilit un standard de pagină fizică, reală, concretă, materială, după care să se facă taxarea traducerilor, deoarece vechiul OMJ 1341/C/2005 prevedea un standard de pagină perimat, neaplicabil actualmente, respectiv 14,5 ron pagina dactilografiată la 2 rânduri, ceea ce nu se mai aplică. Am mai zis eu că mai nou şi instanţele au computere şi imprimante şi bat la un rând, nu la două, deci şi traducerea trebuie să fie tot la un rând, ca să nu se plângă clientul că este fraierit dacă traducătorul autorizat bate la 2 rânduri şi dintr-o pagină de text-sursă îi face clientului 2 de text-ţintă. Omul greu pricepe cum vine asta. La fel este şi cu pagina virtuală, cu taxarea la pagină având un anumit nr. de caractere, fie 2000 sau 1800 cu spaţii, fie 1500 fără spaţii etc. Păi dacă 11 pagini fizice de traducere a unui contract, să zicem, le taxezi clientului drept 15 pagini virtuale de 2000 de caractere cu spaţii, omul nu o să vrea să priceapă în veci de ce este pus să plătească pagini în plus pe care el nu le poate percepe cu ajutorul simţurilor sale, deci nu le poate vedea şi pipăi concret, nu le poate auzi foşnind etc.?

Taxarea asta la pagina cu un anumit nr. de caractere cu sau fără spaţii nu a existat niciodată în România la traducerile de înscrisuri, ci vine de la alte tipuri de traduceri, sub influenţa SRLurilor de traduceri, care s-au apucat de fac laolaltă şi traduceri de înscrisuri şi alte tipuri de traduceri şi le bagă în mod eronat pe toate în aceeaşi oală. Nu, ele nu sunt de băgat toate în aceeaşi oală; noi, UNTAR, am vrut şi vrem şi trebuie să scoatem traducerile de înscrisuri din ghiveciul ăsta, fiindcă ele sunt diferite de restul traducerilor din toate punctele de vedere, am mai zis eu: în primul rând, în ce priveşte conţinutul lor, se deosebesc de alte tipuri de traduceri care au şi poze şi desene, grafice, diagrame etc. prin faptul că ele, traducerile de înscrisuri conţin numai şi numai text. Sigur că pentru alte traduceri, cu poze, grafice etc. etc. taxarea la pagină este foarte dificilă din cauza acestor elemente care nu sunt text şi de asta a fost necesară şi foarte utilă introducerea taxării la nr. de caractere, astfel încât oricât de răsfirat ar fi textul prin document, printre poze, scheme etc., el să poată fi totuşi numărat la un standard de pagină virtuală şi taxat. Spre deosebire de alte tipuri de traduceri, cele de înscrisuri au uz oficial, prin legalizare la notariat devin ele însele acte oficiale, acte de autoritate publică; ele sunt făcute în primul rând în folosul statului, al justiţiei, iar în justiţie niciodată nu s-au numărat decât paginile fizice; şi la notariat în orice încheiere în care se specifică numărul de pagini ale unui înscris referire se face la paginile fizice, nu la pagini virtuale. Este absolut firesc ca şi la traducerile de înscrisuri să fie tot aşa şi nu altfel.

Deci noul standard de pagină este rodul firesc al corelării teoriei cu practica şi este deci expresia adaptării teoriei la realitatea obiectivă a muncii de zi cu zi a noastră, a traducătorilor autorizaţi. Pentru că acestea este adevărul, oricât unii nu vor să-l recunoască: actualmente în România se bate la 1 rând, aceasta este regula, restul sunt excepţii şi sunt extrem de puţine, aş zice cu indulgenţă în 1% din cazuri se bate la 1,5 rânduri, iar la 2 rânduri deloc. Şi eu ştiu ce spun, fiindcă de circa un deceniu lucrez zi de zi cu asemenea înscrisuri şi pot să spun că 99% se bat la1 rând: instanţele bat la1 rând, cabinetele de avocaţi la fel, BNPurile şi BEJurile la fel. Deci ca să fie clar pentru toată lumea: în România se bate la 1 rând şi aşa s-a bătut mereu, deci vechiul standard de pagină dactilografiată la 2 rânduri niciodată nu a existat decât pur teoretic, fără acoperire în practică. Iar să baţi traducerea la 2 rânduri când originalul e la 1 rând şi să convingi clientul că nr. de pagini fizice este dublu şi mai ales să-l faci pe client să plătească era şi este foarte greu. Mai mult, şi la stat eram păgubiţi din cauza asta, fiindcă nu de puţine ori se taxau paginile fizice la 1 rând, cum firesc erau bătute, ca şi originalul, cu tariful pe pagina bătută la 2 rânduri, deci noi luam doar jumătate de preţ pe munca noastră, adică în loc de 29 ron pe pagină, doar 14, 5. Ei, de acum încolo orice risc de genul acesta a fost şi este pe vecie înlăturat, fiindcă standardul de pagină care se taxează acum, cf. noului OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009, este pagina fizică aşa cum există ea în viaţa reală, bătută la 1 rând, deci exact aşa cum se bate de fapt.

Altfel, sunt întru totul de acord că la interpretariat tariful nu prea e mare, dar nici în OMJul din 2005 nu a fost mare, iar prin actuala indexare a acelui tarif e clar că nu s-a mărit şi nici nu avea cum să se mărească prea mult. Asta deşi nu s-a făcut indexare anuală cu trebuia să se facă, în conformitate cu legea. Dar asta a fost situaţia şi înainte de 2005, în sensul că dacă vă uitaţi bine la OMJ 1341/2005, el nu abrogă nimic; actualul OMJ/OMF nr. 772/C414/2009 îl abrogă pe precedentul, OMJ1341/2005. Ce înseamnă asta? Că înainte de OMJ 1341/2005 nu a existat niciun alt OMJ, fiindcă nu s-a emis, fiindcă de la intrarea în vigoare a Legii 178/1997 până în 2005 nu s-a mai făcut de fapt nicio actualizare, nicio indexare, nicio stabilire de tarife noi, nimic, nimic, absolut nimic.

Dar hai să ne întoarcem la rădăcina problemei, că acolo e baiul: la Legea nr. 178/1997; art. 7 şi 8 din lege, cu referire la plata interpreţilor autorizaţi, prevăd următoarele:

Art. 7. - (1) Plata interpretilor folositi de organele prevazute la art. 1, pentru limbile minoritatilor nationale si pentru limbile straine de circulatie internationala, se face la tariful de 30.000 lei/ora sau pentru fractiuni de ora, onorariul stabilindu-se, dupa caz, prin ordonanta sau incheierea de numire a interpretului, in conformitate cu prevederile Codului de procedura penala sau prin conventie civila, potrivit legii.

(2) Plata interpretilor prevazuti la alin. (1), pentru traducerile efectuate simultan la casca, se face la tariful de 50.000 lei/ora ori pentru fractiuni de ora, sau, dupa caz, prin conventie civila, potrivit legii.

Art. 8. - Tarifele prevazute la art. 7 se vor majora cu 100% atunci cand interpretii vor fi solicitati in zilele de repaus saptamanal, in zilele de sarbatori legale sau in alte zile in care, potrivit dispozitiilor legale, nu se lucreaza, precum si pentru prestatiile efectuate intre orele 22,00–6,00.

Care era tariful la traducerile scrise atunci în 1997, asta zice art. 9 din lege, unde este stabilit şi standardul de pagină la 2 rânduri:

Art. 9. - (1) Plata traducatorilor folositi de organele prevazute la art. 1 se face dupa cum urmeaza:

a) pentru traducerile dintr-o limba a minoritatilor nationale, precum si dintr-o limba straina de circulatie internationala, in limba romana, plata se face la tariful de 22.000 lei/pagina, format A.4, dactilografiata la doua randuri;
b) pentru traducerile din limba romana intr-una dintre limbile minoritatilor sau intr-o limba straina de circulatie internationala, plata se face la tariful de 30.000 lei/pagina, format A.4, dactilografiata la doua randuri;
c) pentru traducerile din sau intr-o limba orientala (japoneza, chineza si altele asemenea) sau rar folosita, tariful prevazut la lit. a) si b) se majoreaza cu 50%;
d) pentru traducerile efectuate in regim de urgenta (24–48 de ore), plata se face la tarifele prevazute la lit. a), b) si c), majorate cu 50%.

(2) Prevederile alin. (1) lit. c) se aplica in mod corespunzator si in cazul interpretilor.

Deci ce se vede aici? Că tariful la interpretariat a fost de la bun început, de la elaborarea acestei legi proaste, mult prea mic, mai mic cu circa jumătate decât preţul paginii de traducere; deci ora de interpretariat era 30.000, iar la cască era 50.000, în timp ce pagina de traducere era 22.000 la 2 rânduri, deci vine 44.000 la 1 rând, respectiv 30.000 la 2 rânduri, echivalentul a 60.000 lei vechi la 1 rând; deci pagina de traducere costa mai mult decât ora de interpretariat normal, cam dublu, deşi normal ar trebui să fie invers, adică ora de interpretariat ar trebui să coste cât 2 pagini de traducere. Iar chestia asta, adică raportul acesta eronat între preţul traducerii şi preţul interpretariatului, s-a tot menţinut de-a lungul timpului, până în prezent. Aşadar, totul porneşte de la Legea 178/1997, care de la bun început, aşa cum am afirmat în nenumărate rânduri, a fost prost făcută şi nu de către traducătorii şi interpreţii autorizaţi, după cum precis nici cu consultarea acestora.

Deci e clar că tarifele la interpretariat trebuie să crească şi că raportul trebuie să fie invers, adică interpretariatul trebuie să fie mai scump decât traducerea scrisă, fiindcă presupune mult mai mult efort, stres etc.; la preţuri de România - fiindcă asta e, nu trebuie să uităm că aici nu se poate obţine acelaşi preţ ca în UE sau SUA şi că pe limbi rare e alt tarif faţă de limbi de largă circulaţie - eu zic cam minim 100 ron/ ora, având în vedere că asta este şi media pieţei, din câte ştiu. Deci cam cât 2 pagini în regim. de urgenţă.

Şi aici ajungem la altă problemă: aplicarea taxei de urgenţă. Deci ce trebuie ştiut despre tariful la traduceri: 33,56 ron pagina este tariful în regim normal.

Dar OMJul cel nou trebuie corelat cu art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 178/1997, care prevede ca:

"pentru traducerile efectuate in regim de urgenta (24–48 de ore), plata se face la tarifele prevazute la lit. a), b) si c), majorate cu 50%";

Prin urmare, cu tot cu taxa de urgenta de 50%, vine 50,34 ron pagina standard, deci cu Arial de 12 la 1 rând şi cu margini de 2,5 cm peste tot.

Şi cum majoritatea lucrărilor la traducerile de înscrisuri se fac în regim de urgenţă, practic preţul standard pe pagină pt. minim70% din lucrări, dacă nu mai multe, este acesta, de 50,34 ron pagina şi doar din an în paşte mai facem şi traduceri cu 33,56 ron pagina, cu termen de livrare de la 3 zile în sus.

Eu deja taxez cu succes după noul OMJ/OMF 772/C/¤!¤/2009, pe care îl aplic din aprilie, deci imediat ce a apărut, şi la clienţi privaţi, obţinând preţuri mărite în regim de urgenţă; adică lucrări de la o zi la alta, pe care le făceam până la apariţia noului OMJ la 30 ron pagina la client persoană fizică şi la 37,5 ron pagina la client persoană juridică, în conformitate cu Anexa 4 a UNNPRului, acuma le fac lejer şi absolut fără probleme la 50 ron pagina, în conformitate cu noul OMJ 772/2009 corelat cu art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 178/1997, cu minimă rotunjire: 50 ron la urgenţă şi 35 ron normal.

Iar cu clienţii în general nu am probleme de ţigăneală etc.,- cu unele excepţii - fiindcă le arăt OMJul, pe care l-am scos la imprimantă şi îl ţin într-o folie de plastic, împreună cu art. 9 din Legea nr. 178/1997 şi explic omului că astea sunt preţurile pe care le-aş primi de la stat dacă fac o lucrare similară şi că şi el, clientul privat, e firesc să-mi plătească tot atâta, fiindcă euşi la lucrarea lui fac aceeaşi muncă, deci e firesc şi corect să iau pe aceeaşi muncă prestată ce puţin tot cât iau de la stat şi nicidecum mai puţin, că eu nu lucrez în pagubă. Şi dacă omul vede cu ochii lui că într-adevăr aşa e preţul oficial la stat şi că aşa a stabilit statul că trebuie taxate traducerile, nimeni nu se îndoieşte că e corect să îmi dea pe pagină cum prevede OMJul şi Legea 178/1997. De aia zic: nici nu ştiţi câtă putere de convingere are OMJul ăsta, ca de altfel orice preţ stabilit oficial de sus. Aplicaţi-l, dragi colegi, şi vă veţi convinge singuri! Prin urmare, eu sunt nu mulţumit, ci total mulţumit atât de tarifele la traduceri cât şi de noul standard de pagină din noul OMJ . Nu este adevărat că noul standard este dezavantajos; am făcut eu un calcul şi pagina asta cu Arial de 12 la 1 rând iese cam la în jur de 2500 caractere cu spaţii, deci eu zic că e foarte rezonabil.

Aşadar, la interpretariat da, sunt justificate nemulţumirile şi trebuie să facem totul ca să crească preţul pe oră la minim 100 ron, , asta e clar, dar la traducerile scrise, nu numai că nu este justificată nicio nemulţumire, ci dimpotrivă, lumea toată ar trebui să se bucure, fiindcă de când există Legea 178/1997, nicicând traducătorii autorizaţi nu au fost mai bine şi mai corect plătiţi ca acuma, niciodată nu au existat preţuri pe pagină mai bune şi niciodată nu s-a taxat mai uşor ca acuma datorită noului standard de pagină fizică. Oricum, lucrând cu SRLuri, nu primeşti până-i hăul pe pagină 50 ron în regim de urgenţă, nici 33 ron în regim normal, deci e mare minune, noul OMJ demonstrează o dată în plus, pentru cine nu credea, că în România tot statul este cel care plăteşte cel mai bine, incomparabil şi incontestabil mai bine decât firmele particulare exploatatoare. Nu putem decât să mulţumim statului fierbinte, din inimă, pt. noile tarife la traduceri şi pentru noul standard de pagină cu Arial de 12 la 1 rând şi margini de 2,5 cm peste tot.

Forum Traduceri Subiect RE:greseala traducatorului (mergi la mesaj)

CorinaRad a scris:

Stiu ca nu e nimeni alticineva responsabil in afara de mine si intr-adevar o sa ma uit de 10 ori de acum inainte.

Ce tot spuneti? Pai biroul de traduceri este cel care are ultimul in mana traducerea pana sa o predea la client. Din moment ce ia de cateva ori mai mult decat traducatorul autorizat, este normal ca biroul de traduceri sa fie cel care face revizia.

De altfel, tot asa este si conform Standardului European SR EN 15038:2006, pe care eu il am numai in varianta germana: "Übersetzungsdienstleistungen - Dienstleistungsanforderungen" - pt. necunoscatorii de germana "Servicii de traducere. Condiţii cerute pentru prestarea serviciului”.

5.4.3 Korrekturlesen - Revizia
Der Übersetzungsdienstleister muss sicherstellen, dass die Übersetzung Korrektur gelesen wird.

Prestatorul de servicii de traducere trebuie sa se asigure ca traducerea este supusa reviziei.

Der Korrektor (siehe 3.2.3) muss eine andere Person ats der Übersetzet des betreffenden Textes sein und ebenfalls über die notwendige ausgangs- und zielsprachliche Kompetenz verfügen.

Revizorul (a se vedea 3.2.3.) trebuie sa fie alta persoana decat trducatorul textului in cauza si trebuie de asemenea sa aiba competenta lingvistica necesara in limba-sursa si in limba-tinta.

Deci prestatorul de servicii de traducere este autointitulatul birou de traduceri autorizate. El este cel care trebuie sa colaboreze si cu traducatori si cu revizori si sa asigure nu numai traducerea unui text - care se efectueaza de catre traducator-, ci si revizia acestuia - care se efectueaza de catre revizor, care de formatie este tot traducator, dar altul decat cel care a efectuat traducerea.

Problema este urmatoarea: la noi in Romania oricum este ilegala efectuarea de traduceri legalizate prin SRluri neautorizate. Traducerea autorizata nu este o activitate comerciala, ci un serviciu juridic conex si ca atare un serviciu de interes public, care prin lege este strict si exclusiv in competenta notarilor publici, conform art. 8 lit. j din Legea nr. 36/1995. Asadar, ca activitate notariala ce este, exact ca toate celelalte activitati notariale de la celelalte litere de la art. 8 din Legea nr. 36/1995, efectuarea traducerilor de inscrisuri trebuie sa se desfasoare conform art. 14 din aceeasi lege, adica in cadrul biroului notarial, si in conformitate cu art. 48 din aceeasi lege, adica la sediul biroului notarial si in timpul prgramului de lucru al acestuia, afisat in mod corespunzator. Deci partea, adica clientul final, ar trebui sa lase inscrisul de tradus in lucru la institutia competenta conform legii, adica la orice BNP, iar BNPul in cauza ar trebui sa ii ia lucrarea si sa o efectueze in cadrul BNPului, nu sa trimita clientul la traducatorul autorizat, sau mai rau, la SRLuile neautorizate.

Pentru indeplinirea actelor notariale, BNPurile, conform art. 14 din Legea nr. 36/195, pot folosi personal auxiliar, inclusiv traducatori. Conform punctului 5 din Anexa 1 la OMJnr. 233/C/1996 de completare a Regulamentului de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995, Anexa care cuprinde instructiunile pentru efectuarea si legalizarea traducerilor in cadrul activitatii notarilor publici, traducatorii autorizati folositi de BNPuri pot fi interni - angajati cu contract de munca ai BNPurilor, sau externi - liber-profesionisti. Deci si daca esti extern, PFA, tot prin notariat ar trebui sa lucrezi, clientul final trebuie sa fie al BNPului, fiindca la BNP lasa lucrarea in lucru, tot de acolo ridica traducerea gata efectuata si legalizata, tot la BNP plateste si de la BNP primeste factura si chitanta sau bon fiscal. BNPurile reprezinta singurul cadru institutional legal in care aceasta activitate notariala, efectuarea si legalizarea traducerilor de inscrisuri, ar trebui sa se desfasoare, iar indeplinirea acestei activitati ar trebui sa se faca:

- fie de catre insusi notarul public, daca este autorizat de MJLC ca traducator pe limbile solicitate de parte cf. art. 100 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995,

- fie de un traducator autorizat, in cazul in care notarul public nu este autorizat ca traducator; iar traducatorul autorizat, exact cum ziceam, poate fi intern (angajat la notariat cu carte de munca) sau extern (PFA).

Prin urmare, institutia competenta conform legii este biroul notarial, iar traducatorul autorizat, fie el intern sau extern, este personal auxiliar, este doar bratul de lucru, adica forta de munca folosita in mod legal si platita de catre biroul notarial.

Taxarea clientului final trebuie sa o faca BNPul la preturi pe pagina mai mari sau cel mult egale cu onorariile minimale stabilite in mod legal de Consiliul UNNPR conform art. 28 lit. c din Legea nr. 36/1995 si aprobate de Ministrul Justitiei ca Anexa 4 la OMJ nr. 943/C/2005. Traducatorul autorizat extern ar trebui sa primeasca doar o parte din onorariul fara TVA perceput de notarul public pentru efectuarea traducerii si sa taie chitanta si factura pe BNP. Clientul traducatorului autorizat trebuie sa fie BNPul, nu clientul final, care e clientul notariatului.

Aparent, tot cam asa e si la SRLuri, numai ca, spre deosebire de BNPuri, care au in competenta lor prin lege efectuarea si legalizarea traducerilor de inscrisuri si care tot prin lege au dreptul sa foloseasca traducatori autorizati, SRLurile sunt si neautorizate de MJLC sa efectueze traduceri autorizate si nici nu au nicio baza legala sa foloseasca traducatori autorizati, fiindca nu apar mentionate nici pe autorizatiile noastre, nici in titlul Legii nr. 178/1997, nici in art. 1 din aceasta lege, nici in legile care o modifica, respectiv Legea nr. 281/2004 si Legea nr. 110/2005; dar cel mai grav este ca SRLurile nu apar in Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici si a activitatii notariale cum ca ar avea dreptul sa indeplineasca o activitate ce intra prin lege in competenta notarilor publici: efectuarea traducerilor de inscrisuri. Si ce este mai grav este ca, spre deosebire de BNPuri, care respcta Anexa 4, SRLurile, in calitatea lor de comercianti liberi, isi fac preturile cum vor ele, iar asta nu duce decat la dumping, concurenta neloiala, evaziune fiscala si expoatarea omului de catre om, fiindca traducatorii care lucreaza cu asemenea SRLuri - si o spun din experienta! - sunt platiti de mizerie, spre deosebirede cei care lucreaza prin notariat, care sunt platiti corect, decent si suficient - iarasi o spun din experienta.

SI totusi SRLurile ilegale, neautorizate, dumpere, de regula incompetente si profesional, nu numai legal, intotdeauna inutile si de cele mai multe ori rau platnice se baga abuziv peste notariate si activitatea acestora. Ce vor SRLurile este ruperea totala a acestei activitati de institutia notariatului si comercializarea unui serviciu juridic conex, a unei activitati notariale pe care conform Legii nr. 36/1995 numai notarii publici si in mod excepional alte persoane prevazute de Legea nr. 36 o pot indeplini. Adica secretarii consiliilor locale din localitatile unde nu exista niciun birou notarial, dar cu restrictii: astia nu au voie sa faca traduceri, ci doar sa legalizeze copiile dupa inscrisuri si semnaturile de pe inscrisuri prezentate de parte, cf. art. 12 din Legea nr. 36/1995; si ar mai fi misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, care da, au in competenta lor efectuarea si legalizarea traducerilor cf. art. 13 alin. 2 lit. g din Legea nr. 36/1995; deci de aia ambasadele si consulatele efectueaza si legalizeaza traduceri, fiindca Legea nr. 36/1995 le da acest drept, altfel nu ar face nimic! Cum SRLurile nu sunt mentionate expres nici de Legea nr. 36/1995 si nici de Regulamentul ei de punere in aplicare sinici de OMJ nr. 233/C/1996 privind completarea Regulamentului ei de aplicare, cum ca ar avea astfel de competente, rezulta ca rezulta ca e ilegal ce fac ele. Deci in afara Romaniei, ambasadele si consulatele efectueaza si legalizeaza traduceri de inscrisuri, iar pe teritoriul Romaniei, singurele entitati competente conform legii sunt birourile notarilor publici, in rest nimeni. Nicidecum aceste SRluri care se autointituleaza birouri de traducere autorizata. OK, SRLurile vor sa aduca o activitate notariala in afara notariatului, sa o aduca in comert, motivand cu nesimtire ca asa e in UE. Acolo sunt alte legi, dar lasand asta la o parte, trebuie spus ca in UE se respecta standardul de mai sus, de care la noi majoritatea patronilor de SRluri nici macar nu au auzit - patroni care majoritatea nici nu sunt traducatori, ci persoane din afara profesiei noastre, care habar nu au sa faca o traducere. Bineinteles ca nu au de gand sa angajeze si revizor conform standardului european, ca doar trebuie si ala platit, iar SRLul vrea sa aiba cheltuieli cat mai mici

Ca sa n-o mai lungesc: vina in cazul tau este clar si categoric a SRLului, care e clar ca lucreaza neprofesionist si ca nu respecta standardul european SR EN 1538: 2006 si nu a facut revizia pe care era obligat sa o faca. Punct.

Problema care se pune, insa, este urmatoarea: cat de aplicabil este SR EN 15038 la traducerile notariale? SRLurile sustin ca e aplicabil, dar unele, ca in exemplul de fata, nu il respecta. Eu insa insist ca standardul nu este aplicabil decat la traducerile comerciale. Ma refer la prevederea legata de efectuarea reviziei de catre o persoana care sa fie diferita de traducatorul autorizat care a efectuat traducerea. Cine ar certifica exactitatea traducerii? Traducatorul autorizat care a efectuat-o, sau revizorul? Care e clar ca trebuie sa fie tot traducator autorizat, ca altfel nu are cum. Dar daca traducatorul autorizat care a efectuat-o nu este de acod cu anumite corecturi ale revizorului? La traducerile comerciale nu se pun astfel de probleme, fiindca nu semneaza si nu stampileaza nimeni traducerea si nici nu se face certificarea exactitatii prin formula stabilita de lege. Pot lucra si 10 si 20 si 100 de traducatori pe un text, important este cum iese varianta finala, nici nu se mai stie care ce a facut. Insa e clar ca in cazul traducerii notariale este vorba de asumarea obligatorie a unei raspunderi individuale. Formula de certificare a exactitatii traducerii nu prevede loc pentru mai multe semnaturi. Prin urmare, fiecare traducator autorizat care efectueaza traducerea, dupa o pauza de odihna si relaxare, se apuca si face si revizia propriei traduceri. De altfel, la fel face si notarul public autorizat ca traducator: el face de unul singur si traducerea, si revizia, in mod sigur. Si e clar ca altfel nici nu se poate.

ultima data editat de teufelssohn pe data de Duminica, 4 Octombrie 2009, 19:34