|
offline
21
Data inregistrarii: |
Dupa cum se stie, "consumatorul" este definit de lege ca "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale" (Codul consumului, OG 21/1992, Legea 193/2000). Drept urmare, nu intra in sfera notiunii de consumator societatile comerciale, persoanele fizice autorizate, practicantii unei profesii liberale (avocati, notari, executori, etc), chiar daca unii dintre acestia nici macar nu sunt comercianti. Motivul care se gaseste prin carti este ca, spre deosebire de persoana fizica, comerciantii sunt specialisti in comert si astfel trebuie sa stie si sa poata sa isi apere drepturile. Bun, asta in teorie. In practica stim cu totii ca atunci cand te duci la un furnizor de servicii de telefonie/internet, la banca sau in alte parti, nu ai de negociat, nu esti ascultat, ba dimpotriva ti se baga pe gatul de comerciant mult mai multe decat ar fi cazul fara sa poti sa gasesti ceva mai bun in alta parte. Preturi mai mari, conditii comerciale mai putin avantajoase, imposibilitatea rezilierii sau posibilitatea extrem de oneroasa sunt doar cateva exemple de clauze in fata carora ne-consumatorii nu au nicio protectie. In acest context intrebarea mea ar fi cat de actuala si cat de utila este definitia "consumatorului" in legea romana? Ofera ea suficienta protectie in fata practicilor abuzive? In ultima instanta, pot ne-consumatorii sa se apere in vreun fel? ultima data editat de Andreea Lisievici pe data de Miercuri, 21 Iulie 2010, 11:13 |
|
|
|
offline
21
Data inregistrarii: |
Logo-ul Avocatnet.ro a fost atacat de pinguini :P
Bune intrebarile  . Se pare ca si altii s-au gandit la ele. Am gasit in sensul asta un soi de studiu care arata modul in care evolueaza definitia termenului de "consumator" in statele UE.http://www.laweuropa.com/En... E interesant de vazut, in acest sens, constatarea potrivit careia. The lack of coherent definition in the Community legislation as well as in the national legal orders strengthens the role of the European Court of Justice’s jurisprudence, which adopted a narrow definition of a consumer as a natural person. In rezumat, citatul de mai sus spune ca lipsa de coerenta in definirea, de catre legislatia comunitara, a ideii de consumator, intareste rolul Curtii Europene de Justitie care, prin practica sa judiciara, este chemata sa defineasca "consumatorul" in diferite ipostaze ale sale. Curtea Europeana de Justitie este insa extrem de clara in directia restrangerii ideii de consumator la conceptul de persoana fizica. Chiar si americanii, prin legislatia lor extrem de stufoasa referitoare la protectia consumatorului, se refera la consumatori ca la persoane fizice. Extras din CONSUMER CREDIT PROTECTION ACT:
Cam asta se intampla deci peste tot in lume. Ar fi utila o schimbare? Da. Din perspectiva puterii de negociere, sunt de acord ca lucrurile trebuie schimbate. In cazul contractelor de adeziune (stiu, sunt negociabile, dar nimeni nu le negociaza), mai ales, asa cum sunt majoritatea contractelor din zona telecom sau zona bancara, protectia ar trebui extinsa si catre persoanele juridice, a caror "inteligenta in afaceri" n-are nicio legatura cu imposibilitatea de a-ti impune punctul de vedere intr-un contract. Din aceasta perspectiva, sunt de acord ca multe dintre companii ar beneficia serios de pe urma protectiei consumatorului. Din perspectiva intelegerii unui contract, consider insa ca o afacere are obligatia sa isi angajeze specialistii care sa ii permita sa inteleaga orice semneaza. Adica... faci afaceri cu pesti exotici? Ar fi bine sa gasesti niste specialisti care sa-ti construiasca un cadru adecvat pentru o astfel de afacere (contracte, cadru contabil, etc). Revenind la consumatorii persoane fizice, am gasit un articol interesant pe un blog american: http://scriptamus.wordpress... / Se ofera acolo chiar si o solutie pentru cazul contractelor impuse de marii jucatori de pe piata (acele contracte de adeziune de care vorbeam mai sus) si care ia in calcul si asa-numita "Consumer Caution Clause" pe care americanii o pun in mai toate contractele: “This is a legal contract. Do not sign this contract if you cannot read and understand the whole thing!” |
|
|
|
offline
21
Data inregistrarii: |
Alin Popescu a scris:
Ok, dar asta e oarecum inafara discutiei de mai sus, in sensul ca de telefon sau de un cont bancar are nevoie toata lumea, indiferent ca face sau nu afaceri cu telefoane sau conturi bancare...  Mie imi scapa sensul pentru care o clauza contractuala e abuziva doar in raport cu o persoana fizica, dar dintr-o data e ok daca contractul e semnat de o societate sau alt ne-consumator. Parerea mea e ca legea actuala (si la noi si aiurea) sufera de o deficienta majora in sensul asta si pleaca de la niste prezumtii care nu au suport practic. Legea era eminamente sociala, nu? Deci cred ca e cazul ca legea sa se aplece putin la situatia practica si sa vada daca nu cumva se cere o revizuire de proportii. |
|
|
|
offline
21
Data inregistrarii: |
Logo-ul Avocatnet.ro a fost atacat de pinguini :P
Legea era eminamente sociala, cred. Acum legea e aproape definitiv si irevocabil eminamente economica. Si asta are mai multe consecinte: - circuitul juridic (ce misto suna in facultate sintagma asta) are nevoie sa fie "protejat". Si banii seriosi, in orice afacere mare, se fac in principiu din contracte cu alte companii, nu din contractele cu consumatorii. Nu generalizam, dar daca ne uitam la banci, lucrurile stau cam asa: Banc of America avea peste 70% din venituri asigurate din procese B2B. - unele dintre lucrurile pe care le impune legislatia clasica privind protectia consumatorului sunt aplicabile si persoanelor juridice. Garantia la produse, spre exemplu, este aplicabila si persoanelor juridice, nu? |
|
|
|
offline
21
Data inregistrarii: |
Alin Popescu a scris:
Garantia la produse, spre exemplu, este aplicabila si persoanelor juridice, nu? Sa stii ca nu prin lege, pentru ca legea 449/2003 privind privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora se aplica (cum altfel) tot consumatorilor . E doar o uzanta comerciala faptul ca vanzatorii si producatorii ofera aceleasi garantii si ne-consumatorilor...Bineinteles, se aplica tuturor garantia pentru lucrul vandut prevazuta de codul civil, dar asta e alta poveste. ultima data editat de Andreea Lisievici pe data de Miercuri, 21 Iulie 2010, 20:06 |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Diferenta dintre convingere si prejudecata sta in faptul ca poti explica de ce ai o anumita convingere fara sa te enervezi.
Buna seara, Adreea Lisievici a scris:
1. Da, Andreea,  legea este eminamente sociala pentru ca obiectul de protectie il formeaza relatiile sociale, nu individul in sine. Persoana este individul in relatie sociala si numai in aceasta masura formeaza obiectul de protectie. Protejand persoana (persoana fizica sau fictiunea numita persoana juridica) legiuitorul aceluiasi Cod civ. a impus patru conditii pentru valabila formare a oricarei conventii intre care protectia consimtamantului este cea mai importanta. De ce este asa? Pai putem avea acte juridice afectate de modalitati, cu obiectul inexistent la data contractarii, cauza se presupune iar cine vrea sa dovedeasca lipsa ei trebuie sa produca probe, etc. O multime de variante. Fara consimtamant, insa, avem un vid juridic, un 0 Kelvin juridic, un nimic iar vizualizand, desigur, pericolul acestui neant, preocuparea de baza a legiuitorului Codului civil a fost certitudinea existentei consimtamantului si valabila lui exprimare. 2. Voi cauta, asadar sa vad daca prin definirea notiunii de "consumator" legiuitorul a urmarit sa protejeze de fapt consimtamantul. Protejand doar o categorie din multitudinea de consumatori - lato sensu - legiuitorul actual pare ca a urmarit sa protejeze formarea consimtamantului acestora in contractele de adeziune aparent pentru ca aceasta categorie se prezuma ca contracteaza de nevoie. Excluzandu-i pe profesionisti, legiuitorul a prezumat ca acestia, chiar daca nu practica in domeniul in care contracteaza, au, prin obisnuinta contractarii, suficienta experienta si abilitate iar consimtamantul lor se formeaza in vederea obtinerii castigului comercial. 3. Pana aici lucrurile par simple si clare in sensul ca s-a conceput un sistem diferentiat de protectie in care doamna X este protejata iar cabinetul de avocat Y nu cu motivarea ca Y urmareste castigul iar X este nevoita. 4. Acum apar si complicatiile  Apare, firesc, o intrebare: Oare contractul intre imaginara "SC Gigantum Holding SA" si doamna X (protejata de lege) nu este la fel de lezionar ca si contractul dintre aceeasi societate si cabinetul de avocat Y (caruia legea nu-i ofera protectie)? Raspunsul nu poate fi decat afirmativ pentru ca disproportia dintre prestatii exista in ambele cazuri. Cabinetul de avocat Y poate refuza mult mai usor contractul ? Sigur ca da! Are insa, in mod real, de ales? Hmmm ....5. Atunci, daca fortam doua persoane sa-si dea consimtamantul uzand de imprejurarea ca accepta o disproportie vadita de prestatii si clauze extrem de oneroase pentru ca nu au de ales, ce mai conteaza ca sunt profesionisti sau simpli consumatori? Ce mai conteaza ca avocatul stie ca este tras in piept iar doamna X crede ca a incheiat "tranzactia secolului" (ah, stiu, in al doilea caz e putin altceva, desigur) de vreme ce in ambele cazuri consimatamantul a fost viciat, nu s-a format tocmai liber? 6. Ajungem la o alta intrebare: Definind consumatorul si protejandu-l numai pe acesta ce protejeaza de fapt legiuitorul? Consimtamantul nu poate forma obiectul protectiei intrucat daca ar fi asa ar urma ca ne intereseaza doar ipoteticul grad de experienta al consumatorului - lato sensu - nu si faptul ca formarea consimtamantului sau este viciata. ultima data editat de u.b.i.k. pe data de Miercuri, 21 Iulie 2010, 22:18 |
|
|
|
offline
Data inregistrarii: |
Iubirea in general e ca un joc de carti ....vezi cum le imparti ca o sa primesti dragoste din parti
Andreea Lisievici a scris:
In cazul ne-consumatorilor se considera ca incheie contractele respective in scopul obtinerii unui profit si atunci cand vrei sa obtii profit iti asumi si riscuri . Pentru ca scopul incheierii contractului nu este consumul ca in cazul unui consumator , se presupune ca un ne-consumator este mai atent atunci cand semneaza contractul si o sa-si apere drepturile ca sa obtina profit . Dat fiind ca profitul este cel care il diferentieaza pe un consumator de un ne-consumator , legea il apara pe consumator deoarece este mai usor de pacalit. Deci pentru ca un comerciant urmareste in primul rand obtinerea unui profit din incheierea unui contract cu un alt ne-consumator , se considera ca trebuie sa se protejeze singur daca vrea sa faca profit apeland la instanta de judecata sau semnaland Consiliului Concurentei un eventual abuz de pozitie dominanta . |
|
|
|
offline
21
Data inregistrarii: |
Ceea ce am mai spus si o sa repet este ca prezumtia "In cazul ne-consumatorilor se considera ca incheie contractele respective in scopul obtinerii unui profit si atunci cand vrei sa obtii profit iti asumi si riscuri" nu are suport practic. Daca ar fi circumscrisa obiectului de activitate, atunci poate ca ar merge, dar asa cum functioneaza lucrurile azi, nu. Nu faci credit sau cont bancar ca sa obtii profit si nu iti faci abonament de telefon sau internet ca sa obtii profit. Prestezi tu un serviciu sau livrezi tu un bun ca sa obtii profit, restul insa, nu, asa ca si riscurile trebuie vazute ca asumate in mod cu totul diferit.
|
|
|
Acest subiect este moderat de catre Stoica Ioana, Ares_3
Astazi isi sarbatoresc ziua de nastere