albertokurtyan a scris:

Hahahahahahahaha....

Răspunsul lui gigelin este absolut neavenit.

NU există nicio restricţie în cazul dumneavoastră deoarece aveţi o societate comercială.

Restricţia din Legea 12/1990 se aplica doar speculanţilor-persoane fizice care vindeau la negru. ...

Hahahahaha... ce amuzant!...Scuze, dar nu pot să mă stăpânesc!
Cel mai amuzant text de lege de pe ziua de azi!
Gigeline, m-ai distrat!

(între noi fie vorba... am mai auzit gogoaşa asta de-alungul anilor... dar nimeni nu a fost atât de categoric ca gigelin)

Alberto Kurtyan

albertoooo, stapaneste-te

legea e in vigoare si se refera si la persoane juridice


LEGE Nr. 12 din 6 august 1990 *** Republicată
privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite
Text în vigoare începând cu data de 22 iulie 2007
ART. 1
Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau
penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:
a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul
comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;
b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de
primării sau prefecturi;
c) condiţionarea vânzării unor mărfuri de cumpărarea altor mărfuri;
d) expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără
specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;
e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este
dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent
de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al
comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală,
factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte
documente stabilite prin lege*).
f) nedeclararea de către agenţii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a
adaosurilor comerciale şi a celor de comision;
g) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unităţile de
desfacere cu amănuntul, de alimentaţie publică, cantine, unităţi de turism şi alte unităţi
similare;
h) omisiunea întocmirii şi afişării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de
către agenţii economici a preţurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau
serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preţuri şi tarife;
i) refuzul furnizorului de a încheia contractul pentru livrarea produselor necesare
consumului populaţiei, stabilite prin hotărâri ale Guvernului şi repartizate pe bază de
balanţă;
j) livrarea sau cumpărarea, fără repartiţie, a produselor prevăzute la lit. i), în
defavoarea titularilor de repartiţie;
k) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenţială, refuzul
nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de
activitate al agentului economic;
l) acumularea de mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi
revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenţei loiale;
m) depăşirea, de către agenţii economici cu capital majoritar de stat, a nivelurilor
maxime de preţuri de vânzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotărâri ale
Guvernului;
n) depăşirea de către orice agent economic a adaosurilor maxime stabilite prin
hotărâri ale Guvernului, la formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul, indiferent de
numărul verigilor prin care circulă mărfurile, cât şi depăşirea adaosurilor comerciale şi
celor de comision stabilite şi declarate de către agenţii economici la organele fiscale;
o) vânzarea cu lipsă la cântar sau măsurătoare;
p) falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea
spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau
substituite.
-------------

ART. 6
Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la
săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt
ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile
dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii,
contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.
Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la
art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu
este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.


http://www.jandarmeriamures...


te-ai potolit?

ai tacut?






ultima data editat de gigelin pe data de Duminica, 29 August 2010, 23:30

Intrebarea mea este urmatoarea:
O lege care a fost republicata in 2009 este in adevar o lege comunista ? Sau noi traim intr-o tara comunista ? Inca ? Si nu intr-o tara UE ?

Baza legala:
Legea 12/1990 (republicare)
privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite - Republicare (M.Of. 291 din 05-mai-2009)

suteual a scris:

Intrebarea mea este urmatoarea:
O lege care a fost republicata in 2009 este in adevar o lege comunista ? Sau noi traim intr-o tara comunista ? Inca ? Si nu intr-o tara UE ?

Baza legala:
Legea 12/1990 (republicare)
privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite - Republicare (M.Of. 291 din 05-mai-2009)

alberto lucreaza dupa ureche ("am mai auzit gogoaşa asta de-alungul anilor"), e un lautar... ce treaba sa aiba el cu "baze legale"?! ...

dar are momente cand face si pe desteptu', mediteaza: "Ca să vezi cât de puţin ştiu oamenii ce înseamnă economia de piaţă în zilele noastre, după 20 de ani de economie de piaţă !" - cand se priveste in oglinda! ... bravo alberto!

da' tot mai bine ii sta cu: "Hahahahahahahaha....", "Hahahahaha... ce amuzant!", "nu pot să mă stăpânesc!"- tot cand se priveste in oglinda!
bravo alberto, bravo baiatule, ramai asa!



ultima data editat de gigelin pe data de Luni, 30 August 2010, 07:18

NU puteti revinde marfuri cumparate cu factura+bon fiscal, intrucat organele de control le vor considera revanzare a unor marfuri desfacute initial cu amanuntul, conform tristei legi 12/1990.

De ce credeti ca Metro+Selgros vand gen en-gros, cu factura obligatoriu, si e si coada de persoane care cumpara evident pentru revanzare (dupa cantitatea aflata in carucioare)? de la acestea puteti cumpara pentru revanzare!

Cel putin asta este situatia cu organele de control din Bucuresti, si sa stiti ca amenzile date in baza legii 12/1990 rezista si la contestatiile in instanta....

Legea asta a fost data imediat dupa even din dec 1989 ca sa evite achizitia de ulei de masline italienesc extrem de ieftin provenit din ajutoare de la alimentarele de stat si revanzarea lui la pret firesc de catre unii intreprinzatori. Interesant este ca aceasta lege este - logic - anterioara Legii 31/1990 !!

Dar...asta e situatia....

..comunista, NEcomunista, legea 12/ 90' e in vigoare !
A nu se face confuzie cu situatia cand un mic intreprinzator se aprovizioneaza cu diverse consumabile dintr-un astfel de magazin cu vanzare cu amanuntul si solicita factura (hartie pixuri, produse de curatenie, etc).
Probabil ca de aici a aparut confuzia, care a indus in eroare pe unii dintre contabilii, cu care ati discutat.
Firma are voie sa achizitioneze diverse consumabile pentru a le utiliza in interes propriu, dar nu pentru revanzare !.

Legea este în vigoare, dar articolul conţine o normă lovită de caducitate.
În plus, nu s-a aplicat niciodată persoanelor juridice-comercianţi pentru simplul motiv că în acea vreme nu se inventaseră firmele. SRL-urile au apărut mai târziu.
Nu este obligaţia cumpărătorului persoană juridică să impună furnizorului modul de operare a gestiunii: cu amănuntul sau cu ridicata.

Acea normă de lege nu se poate aplica.
Marfa se poate revinde şi după ce a fost cumpărată de la orice persoană fizică pe un simplu borderou de achiziţie sau un contract de vânzare-cumpărare scris pe un post-it.

A căzut în desuetudine din momentul în care România a permis desfăşurarea liberă de acte de comerţ de către persoanele fizice organizate sub formele prevăzute de Decretul 54/1990 sau Legea 31/1990, la vremea aceea.
Toate entităţile autorizate în baza acelor legi au deveniti operatori legitimi pe piaţa liberă.
Deci nu se poate pune problema efectuării de acte de comerţ ilicite datorită faptului că în loc de factură-chitanţă s-a primit o factură-bon de casă.

Definiţia fiscală de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul au fost pentru prima oară enunţate în OUG99/2000.

Nu-i suficient să îmi arăţi un text de lege. Asta nu înseamnă că au eficacitate sau că se aplică într-un anume caz.

Oricum, mie mi se pare atât de ridicolă susţinerea, încât mă voi opri aici cu argumentarea.

Până una alta, eu am o identitate reală şi răspund pentru ce spun.
Anonimii pot da din gură fără riscuri.

Şi nu înţeleg cum se poate aplica un text de lege unor societăţi comerciale de vreme ce aceste entităţi nici măcar nu existau în concept legislativ în momentul în care Legea 12/1990 a fost publicată în MOF.
Legea 12 a fost publicată în august iar Legea 31 în noiembrie 1990.

Iar judecătorul apreciază caracterul licit/ilicit al unei tranzacţii comerciale calificând corect contractul însuşi şi părţile contractante... iar nu pe considerentul că documentul justificativ este un bon sau o chitanţă sau modul de gestiune al vânzătorului.
Acele consideraţii sunt exterioare contractului de vânzare-cumpărare şi nu au niciun impact asupra elementelor contractului şi asupra caracterului licit al vânzării/revânzării.

Cumpărătorul nu are nicio obligaţie legală să întrebe/verifice furnizorul dacă ţine gestiune cu ridicata sau amănuntul sau vinde sau nu cu amănuntul.
Acestea sunt probleme interne ale firmei, cum este şi casa de marcat şi bonurile fiscale.

Alberto Kurtyan

ultima data editat de albertokurtyan pe data de Luni, 30 August 2010, 22:23

Sunt de acord cu alberto....
Legea 12 art.1 se aplica persoanelor fizice si juridice care nu au calitatea de comercianti iar marfurile sa nu provina de la unitatile prevazute la lit.g.
Carrefour, Real, Cora, vand si en-gross si cu amanuntul si oricum se deosebesc de de Mega Image, Angst sau Gima

ultima data editat de cazacioc pe data de Luni, 30 August 2010, 22:50

Stimati domni,

Iata cum sta treaba:
- Legea 12/1990 rep. este in vigoare, fiind chiar republicata asa cum precizam si intr-o interventie trecuta;
- AFIRMATIA :"Definiţia fiscală de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul au fost pentru prima oară enunţate în OUG99/2000" este falsa deoarece comertul cu ridicata si cel cu amanuntul au fost definite anterior acestei ordonante care nu este de urgenta, numele ei complet si corecti fiind:
ORDONANŢA GUVERNULUI Nr. 99 din 29 august 2000*) privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă - Republicare,
iata si argumentele anterioritatii notiunilor de comerţ cu ridicata/de gros :
* " (4)Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, care desfăşoară atât comerţ cu amănuntul, cât şi comerţ angro, vor organiza gestiuni distincte pentru cele două activităţi, în spaţii comerciale separate, cu personal aferent fiecărei gestiuni, şi vor reflecta operaţiunile efectuate în conturi analitice distincte.", text aparut in :
ORDIN nr. 2.055 din 30 octombrie 1998 privind aplicarea corespunzătoare a Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 (abrogata prin HG 105/2009);
* "Art. 235
(1) Agenţii economici, producători interni, importatori, comercianţi în sistem angro şi en détail, care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun, cafea, cafea cu înlocuitori, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, îşi pot desfăşura activitatea numai în baza autorizaţiei de comercializare emise de:" text aparut in:
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 50 din 14 decembrie 1998 pentru modificarea şi completarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte,
* si asa mai departe.

Si acum de ce nu este indicat sa revindem (comercializam) marfa achizitionata din unitatile cu amanuntul avand ca document de provenienta bonul fiscal:
- TVA-ul aferent acestui bon nu este deductibil cu exceptia bonului fiscal pentru achizitionarea carburantilor;
- cheltuielile privind produsele achizitionate pe baza de bon fiscal nu sunt deductibile.

ARGUMENTE:
Deoarece Hotararea nr.105 din 2009 abroga HG.831/1997 ce reglementeaza printre alte formulare si bonurile fiscal, incepand cu data de 20.02.2009 cheltuielile efectuate  pe baza bonurilor fiscale nu mai pot fi considerate cheltuieli deductibile ( indiferent de valoarea lor , nici macar 100 lei ...) decat in situatia in care bonul fiscal este insotit de factura, receptie,ordin de deplasare,decont de cheltuieli.
 
In acest sens Ministerul de Finante a elaborate un Ghid practic cu urmatoarele instructiuni :
 
1. În cazul achizitionării carburantilor auto pe bază de bon fiscal,
bonurile sunt documente justificative care stau la baza înregistrării
cheltuielilor în contabilitate dacă sunt stampilate si au înscrise denumirea
cumpărătorului si numărul de înmatriculare a autovehiculului.
 
2. (1) Bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale în
baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, sunt documente care
atestă efectuarea plătii si se anexează la Registrul de casă.
(2) Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achizitionate sau a
serviciilor prestate, achitate cu numerar sau card bancar, pe bază de bon
fiscal, se poate efectua în următoarele conditii:
(i) entitatea solicită furnizorului factura aferentă bunurilor livrate sau
serviciilor prestate, având ca anexă bonul fiscal emis de aparatul de marcat
electronic fiscal;
sau
ii) entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă
intrarea în gestiune a bunurilor achiziŃionate, fie cu alte documente cum sunt:
ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal,
documentele respective fiind aprobate de persoana care autorizează
efectuarea acestor cheltuieli. În cazul utilizării decontului de cheltuieli,
documentul utilizat este „Decont de cheltuieli – cod 14-5-5” aprobat prin
Ordinul ministrului economiei si finanŃelor nr 3512/2008 privind documentele
financiar-contabile, care va fi adaptat în mod corespunzător pentru decontări
interne.
3. Deducerea taxei pe valoarea adaugată se exercită pe baza
documentelor stabilite prin Titlul VI al Codului fiscal.
În functie de programele informatice utilizate, operatorii economici vor
efectua evidentierea achizitiilor în contabilitate cu respectarea atât a
reglementărilor contabile, cât si a prevederilor legale privind regimul TVA.