Subiect: Informarea cu privire la mediere
Conform Legii 202/2010, cunoscuta sub denumirea de Legea "mica reforma" in justitie, in unele cazuri judecatorii pot trimite partile la un mediator autorizat pentru a fi informati cu privire la mediere. Problema este ca legea prevede ca mediatorii nu pot sa perceapa onorarii pentru acest serviciu. Vi se pare normal ca statul sa oblige pe cineva sa munceasca, dar sa nu aiba dreptul la o retributie pentru munca prestata? Totusi, numai ca sa prestezi acest serviciu presupune cheltuieli cu biroul: caldura, lumina, consumabile, intretinere, etc. Deci nu numai ca mediatorul nu primeste nimic, dar mai si suporta toate aceste cheltuieli. Cum vi se pare?

Va raspund cu o intrebare: Vi se pare normal ca medierea sa fie obligatorie, in anumite situatii, in conditiile in care notiunea de mediere este incompatibila cu cea de obligativitate? Dupa ce ca eu nu vreau sa apelez la mediere sa o mai si platesc?

O buna perioada de timp mediatorii au insistat mai mult sau mai putin vocal ca medierea sa fie obligatorie pentru ca nu prea aveau clienti. Acum cand dorinta li s-a implinit se plang de consecintele acestei masuri. Gratuitatea acestui serviciu este consecinta obligativitatii ei.

... parerea mea ... care este!?!

Dle rarespopa.
Pana la urma parerea dtale care este? Spui ca acum medierea este obligatorie, ca s-a implinit o dorinta a mediatorilor si acum mediatorii se plang de consecintele acestei masuri si apoi o concluzie pitagoreica: gratuitatea acestui serviciu este consecinta obligativitatii ei.
Sunteti in eroare si vreti sa dati lectii.
Doar cativa exaltati fara experienta juridica si in mediere au sustinut ca in legea micii reforme si coduri ar fi medierea obligatorie ca procedura prealabila.
Ceilalti nu, chiar daca ar fi vrut asta.
Dar legea vorbeste despre "informarea despre mediere" atunci cand judecatorul recomanda medierea intr-un caz, nu despre medierea propriu-zisa, chiar exista o propozitie clara ca aceasta din urma nu este obligatorie, ci facultativa.
Mai departe, este stabilit ca mediatorul nu va cere un onorariu pentru informare. Despre asta vorbea colegul Surtea ca n-ar fi corect sa fie gratuita, pentru ca totusi se fac niste cheltuieli, lucru care acum nici la stat nu mai este gratis, nici un serviciu public nu mai rezolva ceva gratuit, ci contra unei taxe.
Ramane deocamdata ca mediatorii sa lucreze un timp gratis, pana la urmatoarea modificare alegii, sau inainte de a intra in vigoare noile coduri de procedura, care prevad aceasta informare gratuita. Poate din 10 informari convinge in vreo 3 cazuri sa se treaca la mediere. Tot ramane munca patriotica, pentru ca din cele 3 medieri castigi destul de putin, nu poti plati chiriile, utilitatile, consumurile, deplasarile, corespondenta, etc. Ce sa mai zic de recuperarea cheltuielilor mari cu cursul, autorizarea, dotarea, pregatirea continua, etc.
Ar fi putut sa se prevada plata unei taxe fixe modice, din ajutorul judiciar sau taxele de timbru, ca oricum si cu 3 medieri din 10 trimiteri statul castiga destul prin incetarea procesului, dupa ajungerea la un acord de mediere. Atat pe azi, intr-na din zilele urmatoare voi trata pe larg ceea ce trebuie sa faca mediatorul la informare. Numai bine si colaborare pasnica intre profesii. E semnificativ poate ca mai mult de jumatate din mediatori sunt si avocati si consilieri juridici. Asa ca...

Colegul Costin Asofronie a punctat foarte bine situatia reala in ceea ce priveste informarea cu privire la mediere. Doresc sa mai adaug doua aspecte. In cazul in care judecatorul trimite partile la informare, informarea devine obligatorie in acea speta. Atunci se puteau gasi mai multe modalitati de plata pentru mediator. Ori sa se stabileasca o taxa fixa pe care sa o plateasca partile, ori sa se plateasca din taxa de timbru, ori din ajutorul judiciar, ori din alte surse. Dar s-a gasit metoda cea mai caracteristica pentru Romania, "Spalatul pe maini". Multumim!
Si o a doua observatie. Nu mediatorii, care au cheltuit o gramada, au cerut introducerea medierii in Romania. A fost o cerinta a Uniunii Europene. Dar, daca tot a fost introdusa si chiar este o metoda extraordinara de solutionare a conflictelor, benefica si pentru justitiabili si pentru sistemul juridic, atunci incetati sa va mai bateti joc de mediatori, ca nu au nici o vina si nu au cerut de la nimeni nimic, decat sa se respecte legile si sa fie si ei respectati, asa cum ei respecta pe toti, la randul lor

Singura solutie dupa parerea mea ar fi o taxa fixa provenita din ajutorul public judiciar....dar pana atunci informam gratis....asta e!!!

Exista posibilitatea contestarii constitutionalitatii respectivei prevederi la Curtea Constitutionala. Si asa Curtea Constitutionala a devenit un fel de "Inalta Poarta" a Romaniei.

Va respect punctul de vedere insa eu nu-l impartasesc. Informarea, desi implica niste costuri, nu este o prestatie pentru care sa fie perceput onorariu. Informarea face parte pana la urma din marketing si costurile se acopera din banii alocati pentru marketing. Inainte de a semna contractul de mediere clientul trebuie sa fie de acord cu acel contract, deci oricum ar fi trebuie facuta informarea. Daca deschide usa mediatorului un client, mediatorul nu deschide gura pana nu primeste banii? Eu cred ca face tot posibilul sa-l informeze si sa-l convinga pe client de avantajele medierii. Odata convins, clientul va plati onorariul. O analogie pot face cu un dealer auto, unde nu m-as simti bine sa-mi ceara bani pentru raspunsurile la intrebarile mele in cazul ca nu semnez un contract de vanzare cumparare.
Cred ca e in beneficiul profesiei obligativitatea instantei de a indruma justitiabilii sa apeleze la mediator si este in beneficiul tuturor ca informarea sa fie gratuita.