Subiect: Medierea in Romania
Desi in Romania sunt in vigoare doua acte normative ce vizeaza medierea,procesul de mediere, acestea nu au fost si nu sunt aduse la cunostinta publicului. Nu sunt preocupari pentru ca partile sa stie ce drepturi procesuale au. Justitiabilul e ultimul personaj in ecuatia justitiei, desi ar trebui sa fie un actor central.
In cursul acestui an - 21 mai 2008 - Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 52/2008/CE ce privesc anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.
La punctual 2) prevede principiul accesului la justitie ca fiind fundamental iar în vederea facilitării accesului la justitie, Consiliul European, în cadrul reuniunii sale de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, a solicitat crearea de către statele membre a unor proceduri alternative, extrajudiciare.
In aprilie 2002, Comisia a prezentat o Carte verde privind metodele alternative de solutionare a litigiilor în materie civilă si comercială, în care a examinat situatia actuală în ceea ce priveste metodele alternative de solutionare a litigiilor în Uniunea Europeană si a initiat o vastă consultare cu statele membre si cu părtile interesate privind posibilele măsuri de încurajare a utilizării medierii. Subliniind obiectivul de a asigura un acces mai bun la justitie, ca parte a politicii Uniunii Europene de instituire a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, ea ar trebui să includă accesul la metode de solutionare a litigiilor atât pe cale judiciară, cât si extrajudiciară. Directiva emisa veniind in sprijinul de contribui la buna functionare a pietei interne, în special în ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere.
Transpunerea in viata a acestor directive de catre statele membre si asigurarea intrari în vigoare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei este de până la 21 mai 2011, pentru care asigurarea conformitătii trebuie să aibă loc cel mai târziu la 21 noiembrie 2010. Statele membre fiind obligate sa informeze de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele member avand obligatia de a comunica Comisiei textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de directivă.

Apariţia instituţiei mediatorului în diferite legi izolate din tara noastra a constituit un semnal ca societatea are nevoie de mediatori si ca aceasta instituţie trebuie reglementată în mod unitar . Astfel, la 22 mai 2006 s-a publicat în Monitorul Oficial, Legea nr. 192/2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator .
Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.
Spre deosebire de procesele în fata instanţelor, care sunt publice, medierea se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, cu respectarea drepturilor referitoare la viaţa privată. Mediatorul are obligaţia de a păstra secretul chiar si fata de experţii pe care îi angajează în diferite cauze.
Medierea presupune mai puţine riscuri. Accentul nu cade pe aspectele juridice ale litigiului, ci se urmăreşte ca părţile, prin discuţii si negocieri în prezenta mediatorului, sa ajungă la o soluţie de compromis.
Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Se precizează expres că medierea conflictelor de muncă rămâne supusă dispoziţiilor prevăzute de legile speciale, adică a Codului muncii şi a Legii nr. 168/1999. Precizăm că medierea este specifică numai soluţionării
conflictelor de interese , conflictele de drepturi neputând fi soluţionate pe această cale , deoarece, potrivit art. 38 din Codul muncii, orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile prevăzute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
De altfel, nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
Prin mediere pot fi rezolvate si conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu.
Medierea nu trebuie să fie, in principiu, obligatorie, mediatorul trebuie sa fie imparţial in raporturile cu părţile si neutru pe tot parcursul desfăşurării procesului de mediere. Confidenţialitatea medierii si respectarea vieţii private a părţilor sunt, de asemenea, concepte fundamentale ale acestui proces. Părţile pot angaja si mai mulţi mediatori si pot fi asistate de rude, prieteni si orice alte persoane de încredere, inclusiv avocaţi.

Noi Romanii ne miscam ceva mai greu,trebuie sa stam sa analizam sa intoarcem lucrurile pe toate partile,ne gandim de ce uni sa castige mai mult decat ce era pana acum.,de ce eu ca judecator care sunt platit la nr.de dosare,ca si asa nu ma intreaba nimeni de ele daca le solutionez in 10 ani,sa recomand medierea.
Poate acest lucru se datoreaza si faptului ca judecatorii sunt plecati in vacanta judecatoreasca sau legea medierii a fost data decat de gura Europei.Nu stim vom afla in viitor.Cert este un lucru.CONSILIUL DE MEDIERE NU DUCE ACTIUNI DE PROMOVARE A MEDIERII SI NU INTREPRINDE ACTIUNI PE LANGA MINISTERUL JUSTITIEI DE A IMPUNE JUDECATORILOR SA RECOMANDE MEDIEREA.

Noroc cu organizarea

Masa rotunda cu tema: "Reformarea sistemului juridic din Romania, medierea: o alternativa pentru solutionarea conflictelor in justitie", Bucuresti, 21 august 2008

cand se pare ca totusi a fost pus o rotita in miscare.